Chimie-prieten sau dusman ?

·Pentru mine chimia este una dintre stiintele cu ajutorul careia

viata omului a evoluat mult.

·Datorita ei s-a dezvoltat multe medicina, care este vitala omului:-

fara cunostintele pe care chimistii le-au descoperit, majoritatea
bolilor din ziua de azi nu ar mai avea leac.
Ce este chimia?
• Chimia este ştiinţa care studiază substanţele chimice care sunt constituite din atomi sau particulele subatomice,
precum protonii, electronii şi neutronii. [2][3] Atomii se combină pentru producerea moleculelor şi a cristalelor. Chimia
mai este numită şi ştiinţa de mijloc sau ştiinţa centrală, întrucât combină toate celelalte ştiinţe ale naturii,
precumastronomia, fizica, biologia şi geologia.
Naşterea chimiei poate fi atribuită anumitor practici, numite alchimie, care sunt efectuate de mai multe milenii în multe
părţi din lume, în mod special în Orientul Mijlociu.
Structura obiectelor pe care le folosim de zi cu zi şi proprietăţile materiei cu care interacţionăm sunt consecinţe ale
proprietăţilor substanţelor chimice şi ale interacţiunilor lor. Spre exemplu, oţelul este mai dur decât fierul pentru că
atomii din el sunt mai strâns legaţi, formând o structură cristalină mai rigidă. Lemnul arde sau este supus oxidării
rapide pentru că poate reacţiona în mod spontan cu oxigenul în cadrul unei reacţii chimice deasupra unei
anumite temperaturi. Zahărulşi sarea se dizolvă în apă deoarece proprietăţile lor moleculare/ionice permit dizolvarea
în condiţii ambientale.
De ce chimia este prieten?
Pentru ca exista:Aliaje
-Elemente galavantice
-Biochimia
-Substante nutritivr
Un aliaj este un amestec omogen cu proprietăți metalice a
două sau mai multe elemente chimice, din care cel puțin
unul este metal și de obicei se află în cantitatea cea mai mare.
Proprietățile fizice și chimice ale aliajelor sunt în general
diferite de cele ale substanțelor componente, uneori
semnificativ. Majoritatea metalelor de folosință zilnică sunt
de fapt aliaje. De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual
„fier” este aproape întotdeauna un oțel cu conținut redus
de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este un aliaj în
care mai intră cupru și argint.
Elementele constituente ale aliajului sunt măsurate de obicei
în procente de masă pentru aplicații practice și în fracții
atomice pentru studii științifice de bază. Aliajele sunt de
obicei clasificate ca aliaje substitutive sau interstițiale, în
funcție de aranjamentul atomic care formează aliajul. Ele pot
fi clasificate în continuare ca fiind omogene (constând într-o
singură fază) sau eterogene (constând în două sau mai multe
faze) sau intermetalice.
Elementul galvanic (sau celulă galvanică, pilă electrică sau celulă voltaică) este un generator electrochimic de curent continuu bazat pe
transformarea spontană a energiei chimice în energie electrică.
Este alcătuit din două plăci conductoare de naturi diferite (electrozii), introduse într-o soluție de electrolit; una din ele reprezintă polul pozitiv (sau catodul)
sursei de curent, iar a doua placă - polul negativ (sau anodul).
Un exemplu de element galvanic îl constituie un vas cu soluție de acid sulfuric în care se află două plăci metalice - una de zinc și cealaltă de cupru; printr-
un fir metalic conductor exterior, care leagă cele două plăci (electrozii), circulă un curent electric de la electrodul de cupru la cel de zinc.
Elementul galvanic generează tensiune electromotoare datorită diferenței dintre potențialele electrice la interfața cu soluția ale metalelor din
electrozi [1]produsă prin concentrația diferită a electronilor[2], aceasta producând un proces de difuzie a electronilor între cele 2 metale până la stabilirea unui
echilibru caracterizat prin apariția unei diferențe de potențial electric (localizate într-un strat subțire de la suprafețele de contact dintre metale și electrolit)
care compensează efectul difuziei [3].
Lichidul sau soluția lichidă in care sunt introduși electrozii poate fi și o soluție de sare de bucătărie în apă ca în cazul pilei voltaice sau chiar apă distilată
datorită autodisocierii ionice a dielectricului apă distilată prin autoprotoliză[4].
Numele de „galvanic” vine de la cel al fiziologului italian Luigi Galvani care făcea cercetări pe animale cu doi electrozi (sârme) din metale diferite. Numele
de „pilă voltaică” provine de la fizicianul italian Alessandro Volta, cel care a inventat și a perfecționat pila electrică. Un alt exemplu binecunoscut de element
galvanic e pilă Leclanché.
Biochimia este știința care se ocupă cu studiul proceselor chimice care au loc în sau care sunt legate de
existența organismelor vii. Complexitatea vieții provine de la marea varietate a proceselor biochimice.[1]
Considerată multă vreme o ramură interdisciplinară aflată la granița dintre chimie și biologie, biochimia s-a dezvoltat în
special în ultimele decenii ca o disciplină de sine stătătoare, abordând subiecte ca structura chimică a substanțelor din care
sunt formate organismele, interacțiunile între aceste substanțe și transformările metabolice pe care acestea le suferă in
vivo. În mare, se poate considera că biochimia are două ramuri: biochimia metabolică și biochimia structurală. Se mai pot
considera ca și ramuri ale biochimiei și știința proteinelor și genetica moleculară.[2] Biochimia se concentrează pe
înțelegerea modului în care biomoleculele dau naștere proceselor care au loc în interiorul celulelor vii și între
acestea,[3] care ajută în continuare la înțelegerea funcționării țesuturilor, organelor și în final a organismelor, atât structural
cât și funcțional. [4]
Biochimia structurală se ocupă cu studiul moleculelor vieții: proteine și aminoacizi, glucide, lipide, acizi nucleici. De
asemenea, această ramură studiază și vitaminele și enzimele.
Biochimia metabolică studiază căile metabolice prin care nutrienții sunt procesați în interiorul celulelor vii (anabolism și
catabolism).
Biochimia acizilor nucleici și studiul codului genetic, sinteza proteinelor (transcripția și translația), studiul fenomenelor de
transport membranar și de transmitere a semnalelor sunt doar câteva domenii în care biochimia cunoaște un progres
remarcabil în ultimii ani.
 Substante nutritive

In fiecare aliment (nici unul dintre ele nu este complet, cu exceptia laptelui matern din primele sase luni de
viata ale copilului) predomina, anumite substante nutritive si de aici rezulta si importanta unui regim
alimentar variat. Distributia inegala a substantelor nutritive in alimente a dus la clasificarea acestora in
functie de afinitatea lor nutritiva sau de rolul principal pe care il au. Cele mai importante sunt hidratii de
carbon (care ar putea fi considerati ca fiind „benzina noastra” si au rol energetic si structural); grasimi sau
lipide (care sunt considerate ca reprezentand „rezerva noastra de energie structurala „); proteine, vitamine si
minerale. Cele doua din urma joaca un rol de reglare care se dovedeste a fi tot mai important.
De ce chimia este dusman?

Pentru ca exista:-bomba atomica

-droguri
-coroziunia metalelor
Arma nucleară (sau Bomba nucleară) este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră
explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau fuziune.[1]
Bomba atomica/Armă nucleară
Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui
număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, respectiv a biosferei în general.
Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată din
explozia a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă termonucleară (cu fisiune și
fuziune) a eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT. La nivelul anului 2012 pe plan
mondial existau circa 19.000 de focoase nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare
operațională, gata oricând pentru a fi utilizate. [2]
Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei entități care posedă
arme nucleare.
CE SUNT DROGURILE ?

Drogurile sunt substanţe naturale sau sintetice, folosite de consumatori

pentru acţiunea lor asupra psihicului, fie ca stimulente fie ca sedative
ale activităţii mintale. Ele modifică senzaţiile şi percepţiile, atenţia,
gândirea, imaginaţia, voinţa; generează tulburări în întreaga viaţă
afectivă, emoţională, dar şi în comportamentul celor ce le consumă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind o substanţă
solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosinţă se transformă în obicei şi
care afectează direct creierul şi sistemul nervos, schimbă sentimentele,
dispoziţia şi gândirea, percepţia şi/sau starea de conştientă, modificând
imaginea asupra realităţii înconjurătoare.
Strâns legat de termenul drog, uneori folosit ca sinonim, este cel de
stupefiant. Stupefiantele sunt substanţe care inhibă centrii nervoşi,
provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, folosite mult timp,
duc la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde.
Coroziunea Metalelor Coroziunea metalelor este un proces de deteriorare si
degradare a acestora sau a obiectelor metalice , sub
actiunea diferitor agenti chimici din mediul
inconjurator. Ca rezultat se compune oxidul metalului
respectiv. În cazul fierului acest oxid este rugina. Reactia
metalelor la acesti agenti este cunoscuta de multa
vreme , fiecare metal actionind diferit : fierul rugineste
, argintul isi pierde luciul , cuprul capata o patina iar
aluminiul se oxideaza formind un strat foarte subtire
de oxid , care impiedica reactia sa continuie . Se cunosc
mai multe tipuri de corozie , ele sint clasificate in
dependenta de modul de distrugere: coroziune
continua – intreaga suprafata a metalului a fost cuprinsa
de actiunea mediului agresiv ; corozie locala –
distrugerea se produce numai pe anumite portiuni ale
suprafetei metalului sau a aliajului.
Concluzie

Chimia are si pati rele dar si parti bune.insa fara ea, asa cum am mai
spus si la inceput, nu am fi evoluat atat de mult sau chiar deloc in
multe domenii!
Muche Rares Stefan
Clasa a VIII-a b