5 invenţii din chimie care au făcut posibilă lumea

modernă
 1. PENICILINA

Laboratorul de producţie a penicilinei a lui

Florey
Este posibil ca la un moment dat penicilina să-şi fi salvat viaţa. Fără
ea, o infecţie de la un spin ori o durere de gât pot deveni fatale.
Alexander Fleming este cel care, în mod obişnuit, primeşte creditul
pentru descoperirea penicilinei, acesta observând, în 1928, cum
mucegaiul răspândit pe farfuriile petri a blocat creşterea bacteriilor din
proximitate. Dar, în ciuda eforturilor sale, Fleming nu a reuşit să
extragă penicilină utilizabilă. Acesta a renunţat, iar istoria penicilinei a
luat o pauză de 10 ani. Abia în 1939 farmacistul australian Howard
Florey şi echipa acestuia de chimişti au identificat o cale pentru a
purifica penicilina în cantităţi utilizabile.
Cu toate acestea, cum cel De-al Doilea Război Mondial se declanşase,
echipamentul ştiinţific se găsea cu mare dificultate. De aceea echipa de
cercetători a creat un laborator funcţional de producţie a penicilinei din căzi de
baie, canistre pentru transportul laptelui şi dulapuri de cărţi. Deloc surprinzător,
mass-media a fost extrem de încântată de acest nou medicament minune, dar
Florey şi colegii lui au fost mai degrabă timizi şi s-au ferit de publicitate. Pe
acest fond, Fleming a ieşit în "lumina reflectoarelor".
Producţia în masă a penicilinei a început în 1944, atunci când
chimistul Margaret Hutchinson Rousseeau a utilizat "laboratorul
de producţie" al lui Florey şi l-a transformat într-o fabrică de
producţie în masă a penicilinei.
2. Procesul Haber-Bosch

Amoniacul a revoluţionat agricultura

Azotul a jucat un rol determinant în biochimia oricărei fiinţe. Este, de
asemenea, cel mai răspândit gaz din atmosfera Pământului. Dar azotului
"nu-i place" să reacţioneze cu multe lucruri, aşa că plantele şi animalele nu-
l pot extrage din aer. În consecinţă, un factor limitator major în agricultură a
constat în indisponibilitatea azotului.
În 1910 chimiştii germani Fritz Haber şi Carl Bosch au revoluţionat agricultura atunci
când au combinat azotul cu hidrogenul, producând astfel amoniacul. Amoniacul poate
fi utilizat ca un fertilizator pentru culturi.
Astăzi 80% din azotul din corpurile noastre vine din procesul Haber-Bosch,
făcând din această reacţie chimică probabil cel mai important factor în
explozia populaţiei din ultimii 100 de ani.
3. Polietilena - invenţia accidentală
Multe obiecte comune din plastic, de la ţevile de apă la recipiente
pentru mâncare, sunt create din polietilenă. 80 de milioane de tone
de polietilenă sunt create în fiecare an, ca rezultat al două
descoperiri accidentale.
Prima a avut loc în 1898, atunci când chimistul german Hans von Pechmann, în timp
ce investiga altceva, a descoperit o substanţă ceroasă pe fundul tuburilor sale.
Investigând-o cu colegii săi, a descoperit că este formată din lanţuri moleculare foarte
lungi şi a numi-to polimetilenă. Metoda utilizată pentru a crea plasticul nu era foarte
practică, aşa că, similar poveştii penicilinei, niciun progres nu s-a realizat pentru o
perioadă considerabilă.
În 1933 la compania chimică ICI (nu mai există astăzi), a fost descoperită o metodă
complet diferită de a produce plasticul. Chimiştii utilizau reacţii sub mare presiune şi
au observat acea substanţă ceroasă, ca şi von Pechmann. La început au eşuat în a
reproduce efectul, până au observat că în reacţia originală avusese loc o scurgere de
oxigen în sistem. Doi ani mai târziu ICI a transformat această descoperire într-o
metodă practică de a produce material plastic.
4. Pastila şi ignamul mexican

Ignamul mexican
În 1930 medicii înţeleseseră potenţialul terapiilor bazate pe hormoni pentru trata
cancerul, afecţiunile menstruale, precum şi rolul hormonilor în contracepţie. Dar
cercetările şi tratamentele erau blocate de metode de sintetizare a hormonilor,
ineficiente şi consumatoare de timp. În acele vremuri progesteronul costa
echivalentul a 1000 de dolari (la valoarea de astăzi a dolarului) per gram, pe când
astăzi un gram de progesteron costă câţiva dolari. Russel Marker, profesor de
chimie organică la Universitatea de stat Pennsylvania, a redus drastic costurile de
producţie a progesteronului, descoperind o scurtătură în procesul de sinteză.
Acesta a căutat plante cu molecule asemănătoare progesteronului şi a descoperit
ignamul mexican. Din această vegetală Russel a izolat un compus ce necesită un
singur pas pentru a fi convertit în progesteron (pentru a crea prima pastilă
contraceptivă).
5. Ecranul pe care citeşti (chiar acum)
În mod incredibil, planuri pentru realizarea unui ecran plat în culori există încă din
1960. Pe atunci ministrul apărării britanic a decis că are nevoie de ecrane plate
pentru a înlocui voluminoasele şi costisitoarele tuburi catodice din vehiculele
militare. Acesta era interesat de cristalele lichide. Se cunoştea deja că LCD-urile
(ecranul pe baza cristalelor lichide) sunt posibile, problema era că acestea
funcţionau doar la temperaturi ridicate.
În 1970 George Gray (Universitatea Hull), a primit sarcina de la Ministerul
Apărării american de a identifica o cale de face LCD-ul să funcţioneze la
temperaturi mai mici. Şi acesta tocmai acest lucru l-a realizat prin inventarea
unei molecule cunoscute sub denumirea de 5CB.
Până la sfârşitul anilor 70 ai secolului trecut, 90% dinte toate dispozitivele cu LCD
foloseau 5CB; încă vei găsi 5CB în ceasuri ieftine şi calculatoare de birou.

Între timp, derivate ale 5CB sunt utilizate în telefoane, computere şi televizoare.
Proiect realizat de:

-Tofan Marina Sabrina

-Denisa Ripiceanu
-Oancea Beatrice
-Elena Claudia Frunaza
-Grigore Eduard Stefan