Alexander Fleming

1.Biografie
Sir Alexander Fleming s-a nascut pe data de 6 august 1881 in Regatul Unit al
Marii Britanii și Irlandei si a decedat pe data de 11 martie 1955, Londra, Regatul Unit.
A fost un bacteriolog scoțian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină
pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain și Sir Howard Walter Florey. În anul 1928
a descoperit penicilina produsă de mucegaiul Penicillium notatum.
2.Contributii
Aprecierea de care se bucura îi asigură lui Fleming un loc în colectivul științific al
profesorului Almroth Wright, specialist în domeniul patologiei și pionier în domeniul
imunologiei. Sub îndrumarea acestui profesor, Alexander Fleming efectuează cercetări
asupra leprei și ciumei, și a altor boli, dar, din lipsa voluntarilor pe care să
experimenteze, testează vaccinurile pe el și pe familia sa.
Observând modul în care rănile soldaților din primul război mondial sunt pansate,
Fleming constată că mijloacele folosite atunci pentru dezinfectarea și curățirea rănilor
provoacă adesea urmări mult mai grave. Analizând problema împreună cu profesorul
Wright, cei doi specialiști ajung la concluzia că aceste mijloace reduc capacitatea
naturală de apărare a organismului. Trebuia să găsească un dezinfectant care să nu
slăbească sistemul imunitar al pacientului. Fleming a început din nou să studieze
bacteriile și a continuat lucrările începute anterior. Soarta a vrut ca, în anul 1928, omul
de știință să plece în vacanță, lăsând în laboratorul său o cutie Petri cu o tulpină de
bacterie cultivată pe ea, care provoca, printre altele, abcese. Când s-a întors, cutia era
acoperită de mucegai iar toate bacteriile dispăruseră. Acest mucegai este Penicillium
notatum - de unde și numele penicilinei.
Trebuie precizat faptul că Fleming a fost bucuros de publicarea lucrării cu privire
la descoperirea făcută. Știa că penicilina este mai eficientă decât fenolul, dar abia
ulterior savanții britanici Florey și Chain au folosit-o pentru tratarea infecțiilor.
Întâmplător, au ajuns la rezultatele cercetărilor lui Fleming și la mostra lui de mucegai,
care, din fericire, s-a păstrat în stare bună. În timpul celui de al doilea război mondial, ei
au folosit medicamentul pe scară mică, deoarece obținerea substanței era foarte
costisitoare. În timpul atacurilor aeriene asupra Londrei, Florey și Chain au cultivat
penicilina în toate vasele accesibile și i-au informat pe americani despre studiile
efectuate și despre efectele pelicilinei. Producția propriu-zisă, pe scară largă a
penicilinei, a fost începută de către Statele Unite ale Americii. Florey, Chain și Fleming
au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, pentru descoperirea penicilinei,
în anul 1945.
Așadar, aportul lui Fleming la descoperirea penicilinei a fost foarte important, dar
nu i se poate atribui meritul în totalitate. În schimb, cu siguranță, el a descoperit singur
în anul 1921 o altă substanță, o enzimă naturală care distruge bacteriile - lizozim. În
cazul lizozimului, descoperirea a venit în urma cercetărilor efectuate asupra propriilor
mucozități. Această substanță apare în secrețiile omului dar și în afara organismului
uman și are proprietăți antibacteriene. Din păcate, și în acest caz, Fleming nu a reușit să
separe această substanță. Din nou s-a limitat la publicarea rezultatelor cercetării sale.
Lizozimul a fost extras de către un alt savant.

3.Premii
Alexander Fleming a fost foarte apreciat în Anglia până la sfârșitul vieții pentru
descoperirea sa. În anul 1944, lui Fleming i s-a acordat distincția de Sir, iar un an mai
târziu a devenit membru al Royal Society.
Biografie:Wikipedia