ISTORIA MEDICINEI

• Penicilina, descoperită după o

vacanță relaxantă. Istoria
antibioticului care a revoluționat Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-NC

medicina

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA-NC Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-NC-ND

•Egiptenii antici puneau paine cu mucegai pe ranile infectate si pe taieturi

pentru a trata pacientii, si nimeni nu a inteles de ce faceau asta vreme de
mii de ani

Fleming a descoperit atunci
PENICILINA un antibiotic
efficient impotriva unor bacterii
care pot pune in pericol
organismal uman
Daca va intrebati care este legatura
dintre penicilina si paine,raspunsul sta in
MUCEGAI. Atunci cand painea
mucegaeste devine un mediu propice pt
o ciuperca numita Penicilleum
•Abia in anul 1928 un cercetator scotian,pe nume
Alexander Fleming, a inteles secretul egiptenilor
Dupa cum se intelege si din nume din
Penicillium deriva penicilina, un
antibiotic renumit la nivel mondial
Egiptenii foloseau acest remediu in urma cu mii de ani pentri a trata ranile infectate si taieturile deschise

Acest tratament facea parte dintru n ritual folosit de vechii egipteni in tratarea infectiilor.

Daca pacientul se vindeca inseamna ca a obtinut bunavointa divina

Această fotografie de Autor necunoscut

este licențiată în condițiile CC BY-NC-ND
 Cum a descoperit Fleming
legatura dintre mucegai si
bacterii

Totul a inceput in Primul Razboi

Mondial cand Fleming a observant ca
ranile soldatilor nu sunt dezimfectate
corespunzator de cele mai multe ori
curatarea si dezimfectare ranilor facea
mai mult rau decat bine ,deci era
necesara descoperirea unui dezimfectant
care sa nu afecteze sistemul imunitar al
pacientului.Abia in anul 1928 cand omul
de stiinta a plecat in vacanta a realizat
descoperirea din greseala

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY

SCURT ISTORIC
• La începutul secolului al XX-lea, interacțiunea dintre diferite
substanțe chimice și bacterii era mai puțin cunoscută. În
1928, proaspăt întors din vacanță, bacteriologul scoțian
Alexander Fleming a observat că pe o plachetă pe care se
afla agar (conf. DEX – substanță gelatinoasă extrasă din alge
și folosită în medicină) mucegaiul crescut a împiedicat
dezvoltarea bacteriilor. Din acel moment, cursul istoriei
medicinei moderne avea să fie schimbat. Penicilina
descoperită în micul laborator al lui Alexander Fleming avea
să redea speranța la viață și să limiteze răspândirea a
numeroase boli care, la momentul respectiv, erau
considerate letale.

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA-NC

Cum a fost descoperit
antibioticul minune

• O istorie detaliată referitoare la

momentul în care a fost descoperită
penicilina oferă 
Enciclopedia Britannica. Potrivit
celebrei publicații, penicilina și
efectele sale miraculoase în lupta cu
bacteriile ar fi fost descoperite
întâmplător de către bacteriologul
scoțian Alexander Fleming. Se
întâmpla în 1928, când, revenit dintr-o
vacanță pe care a petrecut-o
împreună cu unul dintre colegii săi,
Fleming a contaminat accidental cu
mucegai  verde-
albăstrui, Penicillinum notatum, o
plachetă cu agar. Astfel, el a observat
că mucegaiul are capacitatea de a
împiedica dezvoltarea bacteriei 
Staphylococcus aureus.
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA
• Omul de știință a izolat respectivul mucegai, l-a crescut într-un mediu fluid și apoi a
descoperit că substanța penicilină are capacitatea de a distruge bacteriile comune care
pot infecta oamenii. Potrivit Bibliotecii Naționale de Medicină a Instituitului Național de
Sănătate Publică, SUA, Alexander Fleming a publicat rezultatele cercetării sale în 1929.
Încercările acestuia de a izola și purifica penicilina nu au avut parte de rezultat. Însă, în tot
acest timp, Alexander Fleming a trimis mostre din penicilina pe care a descoperit-o
tuturor celor interesați să o folosească în studii mai ample, pentru a i se putea dovedi
puterea de a lupta împotriva bacteriilor.
•Cum a ajuns penicilina să fie produsă în masă
•Abia în anul 1930 cercetările bacteriologului Alexander
Fleming au fost continuate de către oamenii de știință.
Medicul Ernst Chain și superiorul său, biochimistul
Howard Florey, au făcut primele încercări de a izola
compusul și au testat capacitatea penicilinei de a
distruge bacteriile, descrisă de Alexander Fleming în
studiul său. Aceștia au reușit să purifice penicilina abia
în anul 1939.
•Medicamentul obținut a fost testat inițial pe șoareci.
Oamenii de știință au injectat opt șoareci cu un anumit
tip de streptococ, iar patru dintre animale au fost
tratate cu penicilină. Șoarecii care nu au primit
penicilină au murit imediat, iar ceilalți au supraviețuit.
Doi ani mai târziu, în 1941, a fost posibilă descoperirea
formei injectabile a penicilinei. În 1945, oamenii de
știință Alexander Fleming, Ernst Chain și Howard Florey
au primit Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie
pentru descoperirea și izolarea penicilinei.
Folosirea penicilinei

•Tehnica prin care penicilina a fost izolată a permis

cercetătorilor să descopere și alte medicamente
derivate precum: streptomicina, cloramfenicolul,
eritromicina sau vancomicina. Astăzi, penicilina se
folosește fie sub formă injectabilă (penicilina F), fie
sub formă de tablete (penicilina V). Penicilina V este
un derivat natural al penicilinei și se folosește
împotriva germenilor gram-pozitivi precum bacilul
difteriei, gonococul sau pneumococul.
•Penicilina este recomandată în tratamentul unor
infecții grave precum meningita, pneumonia,
amigdalita sau reumatismul articular acut.
Administrarea necontrolată a penicilinei a făcut ca
unele bacterii să dezvolte rezistență la acest
antibiotic. Tocmai de aceea, înainte de începerea
tratamentului cu penicilină, este necesară efectuarea
unei antibiograme.