Ce ar fi fost dacă

Penicilina nu ar fi
existat ?

Antibioticul care a
revolutionat
medicina
 Cum a fost descoperita Penicilina ?
În anul 1928 bacteriologul scoţian Alexander
Fleming se afla în laboratorul său din spitalul
londonez Sainz Mary’s. Fleming lucra la un
experiment prin care încerca să afle secretele unei
bacterii, astfel încât să găsească leacul potrivit
împotriva bolilor care măcinau multe suflete. Pe
masa sa de lucru se aflau mai multe recipiente de
sticlă pe care se dezvoltau bacteriile analizate.
Într-unul din recipiente, a observat un mucegai de
culoare verde-albăstrui, care ataca bacteriile,
aproape dizolvându-le.
Bacteorologul nu se afla singur în laboratorul său, astfel
că si-a informat vizitatorul că are presimţirea că se va
întâmpla ceva important pentru omenire. A reluat
cercetarea a doua zi, iar misteriosul mucegai l-a studiat
la microscop şi a remarcat că era acoperit de pete verzi.
I s-a spus simplu penicilina. Testarea noului
medicament a dat roade din prima, cercetătorul
descoperind că substanţa distruge bacteriile, chiar şi
diluată de 1.000 de ori.
 Cum a fost testata penicilina ?
Testările au avut loc mai întâi pe animale, respectiv iepuri şi şoareci, care
au supravieţuit experimentului, dar şi pe oameni folosiţi drept cobai. Unul
dintre aceştia a fost chiar asistentul medicului, care a mâncat din
mucegai fără să suporte vreo consecinţă negativă. Acesta avea să fie
vindecat în anii din urmă de Fleming, de o sinuzită rebelă, tot cu ajutorul
penicilinei.

Pentru că Alexander Fleming nu avea resursele

necesare continuării cercetărilor, a fost nevoie de
încă 12 ani pentru ca descoperirea lui să devină
penicilina pe care o cunoaştem astăzi. Acesta a
aplelat la medicul Howard Florey, expert la
Universitatea Oxford, care împreună cu dr. Ernst
Chain au făcut studii ce au dat rezultate foarte bune.
Fleming, Florey şi Chain au fost răsplătiţi cu premiul
Nobel pentru Medicină.
Cercetator român care a susținut ipoteza
Cu mult înainte de Fleming, un român, savantul şi bacteoriologul de
renume mondial Victor Babeş vorbea despre efectele benefice ale
microorganismelor.

Primul care a semnalat, în 1885, acţiunea inhibantă a substanţelor

elaborate de microorganisme a fost savantul român Victor Babeş. Tot el
a sugerat că aceste substanţe ar putea fi utilizate în scop terapeutic
pentru distrugerea agenţilor patogeni.

Aceste fapte constituie o anticipaţie genială a savantului român care,

cu 50 de ani înaintea descoperirii epocale a lui Fleming (obţinerea
penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru
terapeutică antagonismul microbian”.
 Ce este penicilina ?
În 1928 Alexander Fleming a arătat cum
Penicilinele reprezintă un grup de antibiotice beta- poate fi obținută penicilina din ciuperca 
lactamice derivate din speciile de fungi din Penicillinum.
genul Penicillium. Fleming, Florey şi Chain au fost răsplătiţi cu
Cu toate că descoperirea primei peniciline este atribuită premiul Nobel pentru Medicină
lui Alexander Fleming (1928), în anul 1870 medicul
englez John Scott Burdon-Sanderson descoperise deja o
legătură între mucegai și cultivarea bacteriilor.

Cele mai cunoscute exemple sunt penicilinele

naturale: benzilpenicilina (penicilina G)
și fenoximetilpenicilina (penicilina V)
 La ce este utilizata penicilina ?
Penicilina reprezintă începutul medicinei
moderne. Datorită acesteia, unele boli letale par
astăzi inofensive.
Altfel spus, dacă Fleming nu descoperea
penicilina, primul antibiotic, probabil se murea în
continuare de ulcere la stomac, abcese dentare,
gât inflamat, febră şi multe altele.

• Antibioticele care au urmat şi care s-au bazat pe penicilină au rezolvat la

rândul lor o serie de boli grave precum sifilisul şi chiar infecţia cu bacteria
staphylococcus
• Penicilina a fost printre primele antibiotice folosite de către medici, care au
putut astfel să-şi vindece pacienţii de boli infecţioase care le puteau fi
mortale.
Cum actionează Penicilina
asupra bacteriilor ?
•Penicilinele acționează în special
asupra bacteriilor Gram-pozitive.
•În prezent multe tulpini de bacterii au
devenit rezistente la terapia cu peniciline
din cauza folosirii iraționale a antibioticelor
penicilino-rezistente.

Tinta penicilinelor este peretele bacterian, care confera forma si

rigiditate bacteriei prezervand intergritatea sa celulara.
Aceste antibiotice blocheaza biosinteza constituentului acestui
perete, peptidoglicanul, avand un efect bacteriostatic, dar accelerand,
in acelasi timp, degradarea printr-un efect bactericid.
 Ce bacterii sunt atacate de
Penicilina?
• Neisseria gonorrhoeae - agentul infecțios al gonoreei
• Neisseria meningitidis - agentul infecțios al meningitei
• Treponema pallidum, Treponema pertenue - agentul sifilisului, 
• Leptospira, responsabil de leptospiroza ictero-hemoragica grava
• Borrelia burgdorferi
• Staphylococcus, Streptococcus 
• Haemophilus sau enterobacterii (E. coli, Salmonella, Serratia, Proteus
mirabilis)
• Bacteriile anaerobe stricte sunt de asemenea
sensibile: Actinomyces, B. fragilis (20-30
%), Clostridium, Fusobacterium etc.
 Efectele negative ale utilizării abuzive de
antibiotice
Abuzul de antibiotice utilizat fara recomandarea medicului va duce in curand la imposibilitatea de a mai
trata chiar si infectii banale.

1. Rezistența bacteriană la antibiotice este considerata o amenintare globala la adresa sanatatii

populatiei. Fenomenul este in stransa legatura cu utilizarea antibioticelor, iar un studiu recent
plaseaza Romania pe locul al doilea in topul consumatorilor de antibiotice din Europa, dupa Grecia.

2. Reactiile alergice - aproximativ 10% dintre pacienții aflați în tratament raportează reactii

alergice la peniciline; totuși, până la 90% dintre aceștia nu sunt de fapt alergici. Reacțiile
alergice grave pot apărea doar la un procent de 0,03% dintre pacienți.

3. Probleme digestive - Dezechilibrul la nivelul bacteriilor saprofite aflate in intestin

si provocat de consumul de antibiotice duce la inflamatii ale intestinului.

4. Afectiuni respiratorii - administrarea repetata de antibiotice in copilarie si mai ales la

copii sub 2 ani, creste sensibil riscul imbolnavirii de astm
5. Afectiuni ale rinichilor-Consumul ridicat de antibiotice creste riscul instalarii insuficientei renale si
a pietrelor la rinichi. Substantele nocive se depun in cantitati mari la nivelul tractului urinar, crescand
expunerea in fata pericolului unei noi infectii.
 Concluzii
• Cu toate acestea Penicilina se află pe Lista model a
medicamentelor esențiale este publicată de către Organizația
Mondială a Sănătății (OMS), document care
reunește medicamentele considerate a fi cele mai eficiente și
sigure într-un sistem de sănătate. 
Te doare urechea? Gâtul îți este iritat? Ai febră sau tușești?

O doză de penicilină ar putea să te ajute. Și când te simți mai bine, trimite un gând de
mulțumire către Alexander Fleming, care, în dimineața zilei de 28 septembrie 1928 a
observat o substanță care împiedica bacteriile să se înmulțească.
28 septembrie, este ziua internațională când sărbătorim descoperirea
penicilinei, antibioticul care ne-a schimbat viețile.

Ar trebui să fim recunoscători întregii echipe de specialiști care au făcut

posibilă minunea.