DIGESTIA BUCALĂ

Masticația
Deglutiția
Secreția salivară
 MASTICAȚIA
 Masticația este actul motor prin care se realizează fragmentarea

mecanică a alimentelor introduse în cavitatea bucală, impregnarea lor

cu salivă și formarea bolului alimentar.

 La procesul de masticație participă: mandibula, dinții, buzele, limba și

obrajii.

 Mandibula: Participă în procesul de masticație prin mișcări realizate cu

ajutorul mușchilor și prin articulația temporomandibulară. Mișcările

mandibulei sunt mișcări de ridicare (cu ajutorul muschilor maseteri si

temporali), coborâre (cu ajutorul fortei gravitationale si muschilor supra

si subhioidieni), lateralitate, rotație, retropulsie (cu ajutorul mușchilor

pterigoidieni).
 MASTICAȚIA

 Dinții: Participă astfel:

Incisivii: taie
Caninii : sfâșie
Premolarii și molarii macină
alimentele
 Buzele se apropie => crește tensiunea în
obraji, iar prin acțiunea limbii alimentele sunt
împinse sub suprafața triturantă a dinților.
 Eficacitatea masticației: depinde de forța de
contracție a mușchilor masticatori dar și de
suprafața de ocluzie între premolarii și molarii
arcadei superioare și inferioare
 MASTICAȚIA
 Reglarea masticatiei: se realizează prin
mecanism nervos
 Masticatia este un act parțial reflex și parțial
voluntar.
 Αcte reflexe: ridicarea și coborârea ciclică a
mandibulei.
 Prehensiunea alimentelor și deschiderea gurii
sunt voluntare
 Deschiderea voluntară a gurii determină
declanșarea de impulsuri aferente de la nivelul
terminațiilor nervoase din mușchii masticatori
care merg prin nervul V (trigemen) la centrul
motor din punte (trunchiul cerebral), de unde
pornesc eferențe tot prin nervul V la efectori care
sunt mușchii maseteri. Prin aceste eferențe
mușchii masticatori se contractă și ridică
mandibula = Reflexul miotatic trigeminal.
MASTICAȚIA
 MASTICAȚIA

 Contracția maseterilor care ridică mandibula și

comprimarea alimentelor între arcadele dentare
inițiază 2 reflexe de coborâre a mandibulei cu 2
puncte de plecare diferite:
1. Primul reflex: contracția maseterilor stimulează
corpusculii tendinoși Golgi (receptori), trimit
aferențe prin nervul V. Acestea fac sinapsă în
nucleul senzitiv al nervului V din bulb (trunchiul
cerebral) – de unde pornesc impulsuri care
ajung la centrul motor al masticației din punte (a
doua sinapsă). De aici pornesc eferențe care
inhibă mușchii maseteri (ridicători ai mandibulei)
și impulsuri care facilitează mușchii coborâtori ai
mandibulei. Acest reflex se numeste reflex
trigeminal inversat.
 MASTICAȚIA
2. Al doilea reflex se numește reflex de coborâre
a mandibulei:
 Este declanșat de comprimarea alimentelor între
arcadele dentare cu stimularea receptorilor din
cavitatea bucala (pulpa dentară, gingii, palat)
care transmit impulsuri aferente prin nervul V la
centrul motor din punte. De aici pornesc
eferențe (prin nervii cranieni V, IX, XII) care
stimuleaza mușchii coborâtori ai mandibulei.
 Coborârea mandibulei => întinderea fusurilor
neuromusculare ale mușchilor masticatori urmată
de inițierea unui nou reflex trigeminal de ridicare
a mandibulei.
 Masticația este un act motor constituit dintr-o
succesiune de reflexe de ridicare și coborâre a
mandibulei, cu participarea nervilor trigemen (V),
glosofaringian (IX) și hipoglos (XII).
 DEGLUTIȚIA
 reprezintă totalitatea activităților motorii care asigură
transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în
stomac. Deglutiția este un act reflex ce se desfașoară în
trei timpi:
1. timpul bucal,
2. timpul faringian
3. timpul esofagian.
 Timpul bucal este foarte scurt și este supus controlului
voluntar. Bolul alimentar plasat pe fața dorsală a limbii,
care este principalul efector al acestui timp și este
împins spre faringe. Vârful limbii se sprijină pe bolta
palatină, iar musculatura limbii se contractă, astfel încât
limba execută o mișcare de piston care propulseaza
bolul în faringe.
 Timpul faringian, involuntar, durează o secundă și
realizează pe de o parte, împiedicarea pătrunderii
bolului spre nasofaringe și spre laringe si, pe de alta,
înesnirea progresiei acestuia către esofag.
 DEGLUTIȚIA

 Bolul alimentar va patrunde în faringe, iar contracția

mușchilor constrictori îl va conduce către esofag.

 Timpul esofagian, de asemenea involuntar dureaăa

cca. 6 secunde pentru alimentele solide și doar o
secundă pentru lichide și este rezultatul contracției
coordonate a musculaturii esofagiene, controlate de
centrul bulbar al deglutiției prin intermediul nervului vag
( nervul X cranian)

 Progresia alimentelor solide la nivelul esofagului se face

prin mișcări peristaltice. O mișcare peristaltică este o
undă propagată în lungul unui organ cavitar. Ea
prezintă o undă de relaxare spre frontul de înaintare
urmată de o undă de contracție; aceasta se deplasează
odată cu corpul transportat.
DEGLUTIȚIA
 Secreția salivară
 Saliva din cavitatea bucală este un
amestec al produsului de secreţie a celor
trei perechi de glande salivare mari
(parotide, sublinguale, submaxilare) şi a
numeroaselor glande mici diseminate în
mucoasa bucală (mai abundente în zona
palatină şi labială).
GLANDELE SALIVARE
 Secreția salivară
 Glanda parotidă (glandă exocrină seroasă) produce o salivă
fluidă, bogată în fermenţi numită salivă de masticaţie şi
digestie (aproximativ 25% din totalul secreţiei salivare);

 Glanda submaxilară (glandă mixtă sero-mucoasă) produce

o salivă ce umezeşte limba şi înlesneşte simţul sapid numită
salivă de gustare (70% din totalul secreţiei salivare);

 Glanda sublinguală (glandă mucoasă) secretă o salivă

filantă, vâscoasă, bogată în mucus, care aglutinează
particulele alimentare şi favorizează deglutiţia, numită salivă
de deglutiţie (5% din totalul secreţiei salivare).
 Secreția salivară
◦ Examenul macroscopic al salivei
 Saliva totală de repaus este un lichid incolor, transparent sau
translucid (datorită aglomerărilor opalescente – leucocite şi
celule epiteliale), puţin filant, cu gust fad şi aproape inodor.

 Debitul salivar: secreţia salivară la om este continuă.

 În stare de veghe, există o permanentă stimulare minimă

“spontană” (Babkin – 1950), realizată de către factori psihici
sau excitanţi chimici (din compoziţia salivei), mecanici (prin
manevre de recoltare de la nivelul cavităţii bucale sau din alte
zone digestive – stomac etc.).
 Secreția salivară
 Debitul salivar de repaus este de
0,3 – 0,5 ml/min.
 În timpul somnului valoarea debitului salivar
scade la aproximativ 0,05 ml/min.
 Debitul salivar bazal variază cu vârsta,
cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate,
sarcina, febra
 În timpul digestiei debitul salivar variază
între 20 – 300 ml/min.
 Cantitatea de salivă secretată zilnic
reprezintă aproximativ 1 – 1,5 litri, cea mai
mare cantitate fiind eliminată în cursul
alimentaţiei.
 Secreția salivară
 Reacţia chimică a salivei mixte este
uşor acidă, pH-ul salivar variind între
5,75 – 7,05.

 Saliva parotidiană este mai acidă

(5,81 cu limite 5,45 – 6,06); saliva
submaxilară are un pH de 6,39 cu
limite între 6,02 – 7,14.
 Secreția salivară
 Ph-ul salivar se determină cu ajutorul hârtiei
indicator universal, care se aplică în trei zone
diferite ale cavităţii bucale:
1. în dreptul celui de-al doilea molar superior, la
locul de deschidere al canalului Stenon prin
care se elimină saliva parotidiană;
2. la locul de deschidere al canalului Wharton,
pe planşeul bucal în vârful carunculei
sublinguale, lateral de frâul lingual (pentru
saliva glandelor submaxilare);
3. pe regiunea dorsală a limbii
HÂRTIA INDICATOR UNIVERSAL
 Rolurile salivei
1. Pregătirea mecanică a alimentelor
(saliva parotidiană impregnează
alimentele în timpul masticației; saliva
secretată de submaxilară și
sublinguală, prin mucusul pe care îl
conține, ajută la formarea bolului
alimentar)
2. Rol de solvent – constituenții alimentari
pot stimula mugurii gustativi din
cavitatea bucală doar prin dizolvare în
salivă
3. Rol în curățirea mecanică a mucoasei
bucale
 Rolurile salivei
4. Rol digestiv – amilaza salivară (ptialina)
degradează o parte din amidonul preparat
5. Rol în vorbirea articulată – prin umectarea
mucoasei bucale
6. Rol excretor – prin salivă se elimină:
 Produși de catabolism proteic: uree, ac. uric,
creatinină.
 Substanțe chimice toxice: săruri de Hg, Pb
 Virusuri: turbare, poliomielită, oreion.
7. Rol în menținerea echilibrului hidric –scăderea
secreției salivare asociată deshidratării,
reprezintă unul din mecanismele care
declanșează setea