UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

‘’GRIGORE T. POPA‘’ IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

REFERAT PRACTICĂ DE VARĂ MEDICINĂ

DENTARĂ ROMÂNĂ 2019-2020

DATE GENERALE ȘI PARTICULARE ÎN

MORFOLOGIA PRIMARĂ ȘI PERMANENTĂ
 MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A ARCADELOR DENTARE

Totalitatea dinţilor implantaţi în procesele alveolare ale maxilarului şi mandibulei unul după
altul, sub formă de şir, alcătuiesc o arcadă dentară. în cadrul arcadelor dentare naturale integre,
dinţii de găsesc într-o stare de echilibru fiind dispuşi într-un spaţiu neutru în care forţele
funcţionale ocluzale, reacţionale, proximale, labiale, jugale şi linguale se anulează două câte
două. Acest spaţiu poartă numeie de culoar dentar . Dinţii sunt expuşi la mai multe categorii de
forţe dintre care cele ocluzale sunt cele mai importante.

Unităţile dentare nu recepţionează aceste forţe separat una de alta. Şirul dentar acţionează ca un
ansamblu datorită existenţei ariilor de contact proximal, prin intermediul cărora fiecare dinte
realizează contacte meziale şi distale (acestea din urmă cu excepţia molarilor trei) cu vecinii săi.

Ariile de contact pot fi comparate cu rulmenţii unei roţi. Ele permit mobilitatea dentară
fiziologică, proprie fiecărui dinte, dar funcţionează şi ca dispersori de forţe realizând un
ansamblu morfofuncţiona cunoscut sub numele de arcadă dentară.

Aşadar, arcadele dentare se află în culoarul dentar întocmai ca într-un tunel muscular format de

limbă în porţiunea internă şi de funda musculară labio-geniană în zona externă. Poziţia de
implantare a dinţilor şi chiar poziţia arcadelor dentare sunt rezultatul acţiunilor antagoniste labio-
genio-linguale. In timp ce limba tinde să vestibularizeze dinţii, funda labio-geniană tinde să-l
lingualizeze.

Armonia morfologică şi funcţională a arcadelor dentare este realizată de particularităţile

individuale ale reliefului coronar, completat de o anumită modalitate de implantare a fiecărui
dinte (care nu este întâmplătoare). Dezvoltarea ontogenetică a arcadelor dentare are la bază
formarea mugurilor dentari, apoi calcificarea şi erupţia dinţilor în cavitatea bucală. Nu putem
vorbi despre arcade dentare naturale şi integre decât după erupţia dinţilor. Arcadele dentare
umane au un caracter heterodont (grupuri dentare cu forme şi funcţii diferite).

Există două arcade: maxilară (superioară) şi mandibulară (inferioară). Fiecare dintre cele două
arcade se compune dintr-o parte extraalveolară si din coroanele dinţilor) şi o parte
intraalveolară (reprezentată de radacinile dinţilor şi alveolele).

Exista arcade dentare temporare cu 20 de dinţi (câte 10 pentru fiecare și 5 pentru fiecare
hemiarcadă) şi arcade dentare permanente cu 32 de dinti (cate 16 pe fiecare arcadă şi respectiv 8
pe fiecare hemiarcadă).

Arcadele nu sunt egale între ele. Cea superioară este mai mare şi circumscrie arcada inferioară.
Dimensiunile mai mari ale curbei arcadelor superioare şi mai mici ale celei inferioare rezultă ca
urmare a poziţiei dinţilor.
Etapa morfologiei primare
Dintii temporali se deosebesc de dintii permanenti prin numar, dimensiune, forma, culoare si
structura.
Dentitia temporara cuprinde un numar de dinti mai mic decat cel al dentitiei permanente, 20 de
dinti temporari, cate 10 pe fiecare arcada. Seria dentara este formata din 4 dinti incisive, 2 canini
si 2 molari pe fiecare arcada.
Perioada morfologiei primare poate dura intre 1 si 3 ani. Cei 20 de dinti prezinta caractere
morfologice exprimate. Aceasta perioada prezinta urmatoarele particularitati:
 arcadele au o forma de semicerc;
 arcada superioara circumscrie arcada inferioara;
 dintii temporari realizeaza contacte meziale si distale, cu exceptia molarului doi care are
doar arii de contact meziale;
 curbele de ocluzie sunt atenuate;
 raporturile ocluzale din zona frontala sunt labiodonte ( cap la cap ) sau usor psalidodonte
( exista o usoara acoperire verticala );
 caninul superior se plaseaza intre caninul si primul molar inferior, stabilind raport
neutral;
 fiecare dinte temporar oclude cu doi dinti antagonisti, cu exceptia incisivilor centrali
inferiori si a molarilor secunzi superiori;
 fetele distale ale molarilor secunzi superiori si inferiori sunt situate in acelasi plan frontal
sau eventual in treapta mezializata cu planul fetei distale a molarului inferior plasat mai
anterior.
 Dimensiune – dintii temporari sunt mai mici, talia lor este cu o treime mai redusa decat
talia dintilor permanenti.

 Forma – dintii temporari sunt mai scurti si globulosi.Forma coroanelor este mai rotunjita
prezentand o strangulatie la nivelul coletului datorita terminarii smaltului in mod brusc,
coroana este mai ingusta, acest fapt contribuie la punerea diagnosticului de dinte
temporar. Forma molarilor este globuloasa, cu o proeminenta mezio-vestibulara cervical;
aceasta proeminenta este mai accentuate la primul molar inferior.

 Culoare – culoarea dintilor temporari este alb-albastruie, datorita smaltului foarte subtire
si opac.

 Structura – Rezistenta tesuturilor dentare este mai sczuta, stratul de smalt si de dentina
este mult mai subtire decat la dintii permanenti. Stratul are o grosime uniforma pe toata
suprafata dintelui(1- 1,5- 2 mm); camerele pulpare ale dintilor temporari par mai
voluminoase decat la dintii permanenti, iar canaliculele dentinare mai largi; coarnele
pulpare sunt mai proeminente si mai ascutite decat froma cuspizilor dintilor temporari;
cornul pulpar mezio-vestibular este cel mai apropiat de suprafata.

Radacinile dintilor temporari au o culoarea mai albicioasa si sunt mai delicate; ele sunt
astfel orientate incat sa existe loc si pentru dintii permanenti de inlocuire. Radacina
frontalilor prezinta o usoara curbura catre vestibular astfel incat in concavitatea orala a
radacinii este gazduit mugurele frontalului de inlocuire; la pluriradiculari radacinile sunt
mult mai divergente si intre ele se afla mugurele premolarului permanent de inlocuire si
exista pericolul ca in caz de extractie precoce sa se lezeze mugurele dintelui permanent;
divergent radacinilor este foarte pronuntata astfel incat perimetrul radacinilor este mai
mare decat cel al coroanei; catre zona apicala radacinile se aduna.

Smaltul dentar, subtire si cu grosime uniforma, prezninta un strat superficial de smalt

aprismatic (care nu a avut timp sufficient sa se maturizeze); prezenta acestui strat are
implicatie direct clinica atunci cand se foloseste tehnica de demineralizare acida in cazul
obturatiilor fizionomice ( se face demineralizare timp de 2 minute).

Dentina dintilor temporari prezinta canalicule dentinare mai numeroase, cu un diametru

mai mare catre jonctiunea smalt-dentina; sunt mai putin numeroase si au un diametru mai
mic catre contactul cu camera pulpara si ca urmare progresiunea cariei se face mai
repede. Cercetarile facute de francezi arata ca dupa inceperea resorbtiei radiculare apar
modificari in structura minerala a dentine.

Cementul radicular este subtire, stratul de celule este redus. Grosimea cementului
radicular este mai mica decat la dintii permanenti.
 Mineralizarea acestor dinti este deficitara postnatal, evidentiindu-se linia neonatal care
trece prin punctele de contact ale molarilor si zona coletului la nivelul incisivilor. Aceasta
linie neonatala face separatia dintre mineralizarea prenatala si cea postnatala. Datorita
mineralizarii mai reduse si a volumului mare a camerei pulpare capacitatea de aparare
pulpara este foarte redusa.

Pulpa dintilor temporari – cand dintii temporary si-au inchis apexul si devin functionali
structura pulpei este asemanatoare cu a dintilor permanenti. Pe masura ce dintele
temporar imbatraneste, in pulpa se instaleaza modificari regresive, cu atat mai intense cu
cat resorbtia radiculara este mai avansata.
Aparatul dento-maxilar al copilului participa la efectuarea functiilor : masticatie, fonatie,
fizionomie, automentinere si uneori respiratie.
Aceste functii modeleaza componentele ADM printre care si dintii si arcadele dentare, care
sufera o serie de modificari ai parametrilor morfologiei primare.
Etapa dureaza pana la aproximativ 6 ani. Marginile incizale ale frontalilor si relieful pozitiv al
molarilor se sterg progresiv. Uzura fiziologica este decelabila la nivelul tuturor fetelor dintilor
temporari. Datorita cresterii uzurii progresive, raportul frontal, psalidodont se transforma uneori
intr-un raport “ cap la cap “ care favorizeaza a doua mezializare fiziologica a mandibulei .
Oasele maxilare cresc, drept urmare intre dintii temporari apare o serie de spatieri ( diasteme si
treme) normale pentru aceasta varsta care vor permite o aliniere normala a dintilor permanenti
care urmeaza sa erupa.
Cresterea si dezvoltarea predominanta a mandibulei in sens sagital duce la aparitia unui spatiu
liber intre marginea anterioara a ramurii si molarul doi temporar, cunoscut sub numele de camp
retromolar, care asigura spatiul necesar eruptiei molarului prim permanent.

Etapa morfologiei permanente

Arcadele dentare permanente sunt alcătuite din 32 de dinţi: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari şi 12
molari.

In evoluţia arcadelor dentare permanente se remarcă mai multe perioade:

Prima perioadă, cunoscută sub numele de „arcada adultului tânăr. Este perioada evoluţiei
molarului secund permanent, când se remarcă o aliniere notabilă a arcadei.

Perioada a doua este cunoscută şi sub numele de „arcada stabilă a adultului tânăr. Este o
perioadă destul de lungă, cuprinsă între momentul când molarii secunzi permanenţi ating planul
de ocluzie, până la erupţia molarilor trei. Ea durează aproximativ şase ani, uneori mai mult.
Perioada a treia, denumită şi „perioada arcadei complete a adultului. Ea presupune atingerea
dimensiunilor definitive ale arcadelor. Această perioadă lipseşte adeseori datorită ageneziei
molarilor trei sau a incluziei lor, în plus vârstele de erupţie a acestor dinţi variază mult.

In componenţa arcadelor dentare permanente intră atât dinţi de care erup în locul dinţilor
temporari (incisivi, canini, premolari) cât şi completare care erup distal de ultimul molar
temporar (molarii permanenţi). Şi arcadele permanente prezintă o morfologie primară (care de la
vârsta de 11-12 ani până la 15-16 ani) şi o morfologie secuntară al cărei debut este marcat de
fenomenul de uzură dentară .

Arcadele permanente naturale, armonios dezvoltate, prezintă o serie de parametri:

 formâ armonioasă, de cele mai multe ori elipsă sau hiperbolă;

 poziţii axiale corespunzătoare şi armonios corelate ale dinţilor antagonişti de pe cele două
arcade dentare;
 prezenţa ariilor de contact interproximale în jurul cărora apar ambrazuri cu o anumită simetrie;
 situarea mai mezială a fiecărui dinte inferior faţă de omologul său;
 existenţa a doi antagonişti pentru fiecare unitate dentară cu excepţia iincisvului inferior şi a
molarului trei superior;
 prezenţa celor două curbe caracteristice de ocluzie (von Spee şi wilson );
 arcada superioară este mai lungă şi mai largă, ea circumscrie total arcada inferioară.

Diferente morfologice dintre dintii temporari si cei permanenti

 Coroanele dintilor temporari sunt mai mari in sens mezio-distal in comparatie cu

lungimea coroanei decat la dintii permanenti.
 Radacinilor dintilor temporari anteriori sunt mai subtiri si mai lungi in comparatie cu
latimea si lungimea coroanei.
 Radacinile molarilor temporari sunt relativ mai lungi si mai subtiri decat radacinile
dintilor permanenti. De asemenea se gaseste o mai mare prelungire mezio-distala a
radacinilor dintilor temporari. Aceasta evazare permite o spatiere mai mare intre radacini
pentru dezvoltarea coroanelor premolarilor.
 Creasta cervicala de smalt din treimea cervicala a coroanelor dintilor anteriori este mult
mai proeminenta vestibular si oral la dintii temporari decat la cei permanenti.
 Coroanele si radacinilor molarilor temporari sunt mai subtiri mezio-distal in treimea
cervical decat cele ale molarilor permanenti.
 Coroanele dintilor temporari sunt mai mari in sens mezio-distal in comparatie cu
lungimea coroanei decat la dintii permanenti.
 Radacinile dintilor temporari anteriori sunt mai subtiri si mai lungi in comparatie cu
latimea si lungimea coroanei.
 Radacinilor molarilor temporari sunt relativ mai lungi si mai subtiri decat radacinile
dintilor permanenti. De asemenea se gaseste o mai mare prelungire mezio-distala a
 radacinilor dintilor temporari. Aceasta evazare permite o spatiere mai mare intre radacini
pentru dezvoltarea coroanelor premolarilor.
 Creasta cervicala de smalt din treimea cervicala a coroanelor dintilor anteriori este mult
mai proeminenta vestibular si oral la dintii temporari decat la cei permanenti.
 Coroanele si radacinile molarilor temporari sunt mai subtiri mezio-distal in treimea
cervicala decat cele ale molarilor permanenti.
Bibliografie
1. https://azkurs.org/morfologia-funcional-a-arcadelor-
dentare.html#ETAPA_MORFOLOGIEI_PRIMARE
2. https://razvantd.files.wordpress.com/2015/10/curs_nr_2.pdf
3. https://www.slideshare.net/gheorgheliviuharnagea/curs-2-dt-particularitati-morfologice-si-de-
structura