SISTEMUL ENDOCRIN

GENERALITĂȚI

Sistem endocrin - glandele endocrine ca organe

constituite, la care se adaugă celule endocrine
grupate sau dispersate în structura altor organe

Spre deosebire de secreţia exocrină (reglată în

principal prin SNV), secreţia endocrină stă sub
dependenţa unei reglări umorale (molecule
hormonale/din mediul intern) prin mecanisme de
feet-back negativ sau pozitiv.
DISTRIBUŢIA CELULELOR ENDOCRINE
Hipotalamus

Epifiza
Hipofiza CARACTERE GENERALE

Tiroidă Paratiroide
Ţesut de susţinere
Timus
Parenchim
Inimă Vase
Sistem
Supr
arena
gastrointestinal Fibre
le

Rinichi Pancreas

Gonada

Junqueira LC, Carneiro J Basic Histology, 12 th

Edition
 HIPOFIZA (GLANDA PITUITARĂ)
• glandă endocrină complexă, sintetizează mai
mulţi hormoni cu acţiune la distanţă, pe
diferite ţinte (glande endocrine/alte celule,
organe)
• interrelaţii strânse cu SN, în principal cu
hipotalamusul - sistem hipotalamo-
hipofizar.
• glandă relativ mică (0,5-1,0 g, mai grea la
femeie, în special multipară)
• situată într-o depresiune a osului sfenoid -
şa turcească
• conectată printr-o prelungire de pe faţa
superioară -tija pituitară - cu eminenţa
mediană a hipotalamusului
 HISTOGENEZA HIPOFIZEI
• origine dublă, prin alipirea a doi muguri diferiţi, unul epitelial şi
unul nervos
• componenta epitelială - adeno-hipofiza (ectodermul plafonului
posterior al cavităţii orale primitive sub forma unei mici vezicule
goale, punga lui Rathke) - dezvoltare - peretele anterior formează
o masă celulară - lobul anterior (pars distalis) .
• Peretele posterior - lobul intermediar (pars intermedia), evident
la unele specii; la om, celulele peretelui posterior migrează spre
lobul anterior şi posterior, astfel încât lobul intermediar îşi pierde
individualitatea. Cavitatea pungii se micşorează progresiv - la om
devine fanta hipofizară (câteva cavităţi chistice tapetate cu un
epiteliu cubic)
• Din zona superioară a pungii - porţiune epitelială se extinde sub
forma unui strat subţire, care se va mula ca un jgheab pe o parte
din tija hipofizară - lobul tuberal (pars tuberalis sau
infundibularis)
 HISTOGENEZA HIPOFIZEI
• Concomitent cu p. Rathke, din peretele inferior al V III se dezvoltă o expansiune
nervoasă în sens caudal - ataşare şi alipire pe peretele posterior al pungii, de care se
va suda – neurohipofiza (NH, expansiune a diencefalului)
• NH contine: eminenţa mediană (expansiunea planşeului V al III-lea), tija pituitară
(infundibulară) şi lobul posterior (pars nervosa). Toate cele trei componente sunt în
continuitate morfologică şi în continuitate cu hipotalamusul.
• În cursul dezvoltării hipofizei, componenta epitelială îşi pierde contactul cu
ectodermul de origine, în timp ce componenta nervoasă rămâne ataşată la diencefal.
• În şeaua turcească hipofiza va fi învelită în dura mater, care devine capsula glandei.

• Conceptul de sistem hipotalamo-hipofizar este justificat de:

- modalitatea particulară de vascularizaţie a hipofizei;
- conexiunile dintre neuronii neurosecretori ai hipotalamusului şi celulele secretorii ale
AH;
- raporturile de strânsă vecinătate anatomică între AH şi NH.
VASCULARIZATIA HIPOFIZEI
• Din carotida internă – a. hipofizare superioare – anastomoză –
capilarizare în eminenţa mediană: prima reţea de capilare. Aceste
capilare - venule (venule porte lungi), cu traiect şerpuitor în tija
pituitară – AH – recapilarizare - a 2-a reţea de capilare, printre celulele
secretoare. În final - vene de drenaj - spre capsula hipofizei şi vor
părăsi şaua turcească. Se realizează astfel, un sistem port hipofizar.
• A. carotida internă – a. hipofizare inferioare - capilarizare în lobul
posterior.
• Există conexiuni vasculare nesemnificative între capilarele lobului
posterior şi cele ale lobului anterior.
• Neurohormonii secretati in nucleii hipotalamici sunt transportaţi prin
flux axonal de-a lungul axonilor, până în imediata vecinătate a
capilarelor, unde sunt eliberaţi.
• Capilarele sunt fenestrate
 NUCLEII HIPOTALAMICI.
NEUROHORMONI
• În hipotalamus există grupe de neuroni producători de
neurosecreţie, care pot fi grupaţi în nuclei hipotalamici.

După dimensiunile corpului neuronilor se pot distinge:

• - nuclei magnocelulari (supraoptici şi paraventriculari) -
oxitocină şi ADH;
• - nuclei parvicelulari - neurohormoni peptidici, cu efecte
stimulante (liberine sau RF=releasing factors) sau
inhibitorii (statine sau IF=inhibiting factors) asupra
celulelor secretoare din AH.
 ADENOHIPOFIZA

• Alcătuită din cele trei componente derivate din

ectodermul care generează punga lui Rathke:
• Lobul anterior (pars distalis)
• Lobul intermediar (pars intermedia)
• Lobul tuberal (pars tuberalis)

• Ea reprezintă partea secretorie endocrină propriu

zisa a glandei endocrine.
 
 LOBUL ANTERIOR (PARS DISTALIS)
• cordoane celulare anastozomate, separate printr-o mică cantitate de
stromă conjunctivă, bogat vascularizată.
• cordoanele celulare - celule secretorii (hormonogene) şi celule
nesecretorii (foliculo-stelate/celule satelit)
• Celulele secretorii (hormonogene) - denumite diferit, în raport cu
afinitatea faţă de diverşi coloranţi, cu natura hormonului secretat (P/GP
demonstrabile histochimic), cu caracteristicile US ale granulelor de
secreţie şi tipul de hormon secretat (IHC).

• După tinctorialitate, s-au evidenţiat:

• - celule cromofile cu afinitate faţă de coloranţi (granule de secreţie)
• - celule cromofobe fără afinitate faţă de coloranţi (lipsa granulelor de
secreţie)
 CELULE CROMOFILE
• În cadrul celulelor cromofile au fost diferenţiate:
- celule acidofile - unele oranjofile (afinitate pentru colorantul
OrangeG), altele carminofile (afinitate faţă de carmin)
- celulele acidofile s-au dovedit a fi şi PAS- (secretante de
proteine);
- celule bazofile (afinitate faţă de coloranţi bazici); aceste
celule sunt PAS+ (secretante de glicoproteine).
 CELULE ACIDOFILE

• cele mai numeroase (40% din

totalitatea celulelor lobului
anterior), situate în porţiunile
laterale şi posterioare.
• in citoplasmă prezintă
granulaţii evidente.

• Celule somatotrope
• Celule mamotrope/lactogene
 CELULE SOMATOTROPE
• localizate postero-lateral
• MO: acidofile, mici (20 microni), rotunde, N central, halou
perinuclear palid, granule de secretie vizibile
• ME: mitocondrii mici, RER si c Golgi bine dezvoltate, granule
de secretie de 300-400nm
• secreta STH (somatotrop, h de crestere), stimulat de SRH si
inhibat de somatostatin

• Deficitul în sinteza de STH la copil determină nanismul hipofizar:

talie mică, proporţionalitate păstrată între segmente, neafectarea
capacităţii intelectuale.
• Excesul de STH ( de regulă prin tumoră hipofizară) determină la
copilul prepuber gigantismul, iar la adult acromegalia
(extremităţi mari, mandibulă proeminentă prin osificare
periostală exagerată.
 CELULE MAMOTROPE
• Localizate in zona mediana
• Caracteristice perioadei de sarcina si lactatie (hipertrofie
progresiva)
• MO: acidofile, poligonale
• ME: organite diminuate, cu exceptia perioadei de sarcina:
RER hipertrofiat, c. Golgi de dimensiuni mari, granule
secretorii de 600nm
• Secreta prolactina, inhibat prin PIF si stimulata de PRH si
oxitocina
• Odată cu încheierea lactaţiei, nr. şi dimensiunile
celulelor diminuă destul de repede, prin crinofagie
(formarea de vacuole autofagice, prin fuzionarea
granulelor de secreţie cu lizozomii celulari, urmată
de digestie).
 CELULE BAZOFILE
• Se colorează în albastru cu derivaţi ai anilinei, prin tehnici
policrome (col. Herlan, Mallory, Hurduc).
• Aceste celule sunt în proporţie mai redusă şi sunt localizate
mai frecvent în zona mijlocie a hipofizei anterioare.

• Celule tireotrope

• Celule gonadotrope

• Celule corticotrope
 CELULE TIREOTROPE

• localizate antero-median, in mijlocul cordoanelor celulare,

la distanta de capilare
• MO: bazofile, triunghiulare
• ME: RER evident, granule de secretie de 100-150nm
• secreta TSH, stimulat de TRH si inhibat de nivele de
tiroxina si triiodotironina circulante

• Creşterea nivelului hormonilor tiroidieni, reglează prin

feed-back negativ producerea de TRH, în consecinţă
producerea de TSH. Extirparea glandei tiroide
determină hipertrofia celulelor tireotrope
 CELULE GONADOTROPE
• localizate postero-lateral, in grupuri compacte, langa capilare
• MO: bazofile, rotunde
• ME: RER abundent, c. Golgi bine dezvoltat, granule de secretie de 200-400nm
• secreta FSH si LH/ICSH, reglat prin GnRF
• Efecte:
• La sexul feminin secreţia FSH este ciclică, stimulând creşterea FO; eliminarea
de LH (cascadă) induce ovulaţia si menţine activitatea corpului galben.
• Reglarea ambilor hormoni se face prin feed-back negativ, generat de hormonii
ovarieni (E, P). Aceştia acţionează la nivelul hipotalamusului, inhibând
producerea de gonadoliberine (GnRH).
• La sexul masculin FSH iniţiază şi menţine spermatogeneza (începând de la
pubertate), iar LH stimulează producerea de androgeni, de către celulele
Leydig (glanda interstiţială a testicolului), de unde denumirea şi de ICSH
(interstitial cell-stimulating hormone).
• După castrare, prin dispariţia feed-back-ului se produce o hipertrofie a
celulelor gonadotrop, care apar vacuolizate prin acumularea produşilor de
secreţie; ele se numesc celule de castrare.
 CELULE CORTICOTROPE
• reprezintă 15%, localizate în zona mediană a lobului anterior, aproape
de lobul posterior
• MO: bazofile, rotunde/ovalare, N excentric
• ME: relativ putine organite, granule de secretie de 250-400nm
• secreta pro-opiomelanocortina (POMC) din care va deriva ACTH şi -
lipotropina; din această ultimă fracţiune rezultă apoi şi -endorfina si
LPH (h lipotrop).

• Principala ţintă a ACTH este zona fasciculată şi mai puţin reticulată din CSR
(determină sinteza de glico-corticoizi,care acţionează prin feed-back asupra
hipotalamusului).
• Pigmentaţia care apare la femeie în timpul sarcinii se datoreşte unei creşteri
generale a activităţii hipofizei, inclusiv a celulelor POMC (hipofiza îşi dublează
volumul şi greutatea).
• În cazuri de hipofuncţie a CSR ( b. Addison), apare o hiperpigmentaţie
caracteristică prin exces de ACTH şi MSH, ca rezultat al dispariţiei feed-back-.
 CELULE CROMOFOBE
• reprezintă 50% din populaţia
celulară a lobului anterior
• celule de rezervă, nediferenţiate
capabile să regenereze celule
hormonogene.
• localizate diseminat
• MO: slab colorate/necolorate,
citoplasma redusa
• ME: foarte putine celule fara
granule de secreţie.

In prezent - celulele cromofobe observate în MO =

celule cromofile degranulate şi celule POMC (aparent
cromofobe); o mică parte sunt cromofobe adevărate -
celule de regenerare.
 LOBUL INTERMEDIAR
(PARS INTERMEDIA)
• intre pars distalis si
pars nervosa, mai putin
dezv la specia umana
• numeroase chisturi cu
perete celular, pline cu
coloid (chisturi Rathke)

cordoane de celule bazofile, ce sintetizeaza POMC ce

formeaza alfa si beta MSH (rol incomplet la om)
 LOBUL TUBERAL
(PARS TUBERALIS)
• structura inelara, care
inconjura tija hipofizara
• bogat vascularizata
• grupuri mici de celule
bazofile, gramezi/cordoane
scurte, cu picaturi lipidice
(uneori coloid/glicogen),
granule de secretie de
dimensiuni mici
• functie de secretie incomplet
definita (sinteza de FSH si
LH?)
CELULE FOLICULO-
STELATE

• celule nesecretorii, celule de susţinere

• unele tapetează mici cavităţi având un aspect de tip epitelial -
celule foliculare. Altele sunt celule de aspect stelat - reţea de
susţinere. Între prelungiri s-au evidenţiat joncţiuni distanţate.
• Caractere apropiate de celulele gliale: filamente formate din
proteina acidă glio-fibrilară, particule  de glicogen, mici incluzii
lipidice şi o proteină denumită S100.
• Din punct de vedere funcţional se acceptă activitatea de eliminare a
excesului de hormoni, prin fagocitoză şi de menţinere a
homeostaziei hidroelectrolitice a lichidului interstiţial.
NEUROHIPOFIZA
(PARS NERVOSA)

• Reprezintă o expansiune a diencefalului care este formată din

eminenţa mediană, tija hipofizară (pituitară) şi lobul posterior al
hipofizei.
• Deşi reprezintă ţesut nervos, componentele NH conţin capilare
fără barieră hemato-encefalică.
• Bogăţia vascularizaţiei şi prezenţa capilarelor fenestrate - organ
neuro-vascular.
 LOBUL POSTERIOR
• terminatii nervoase axonale si pituicite
• Terminatii nervoase axonale – aspect
omogen, fin fibrilar, in contact cu
capilarele, in apropiere – structuri
destinse, PAS+
• (corpi Herring, cu granule cu ADH si
oxitocina)

Pituicite – celule nesecretorii, de tip glial, rol de sustinere axonala

MO: palide, N rotunzi/ovalari
ME: c. Golgi dezv, mitocondrii, lizozomi, picaturi lipidice,
pigment de lipofuscina, filamente intermediare
 EPIFIZA (GLANDA PINEALA)

• glandă mică, alungită, coniformă (8/5mm),

greutate de 100-200 g
• reprezintă o expansiune diencefalică în zona
plafonului din partea posterioară a V III.
• posedă o funcţie endocrină, cu activitate ciclică de
zi/noapte.
• Glanda se dezvoltă lent până în jurul vârstei de 7
ani, după care stagnează iar la pubertate, începe o
discretă involuţie.
 EPIFIZA (GLANDA PINEALA)
• Capsula conjunctiva – pia mater – travee fine conjunctive spre interior
• Parenchimul : celule de tip epitelioid (pinealocite), celule interstiţiale puţine, uneori
rari neuroni şi numeroase fibre nervoase amielinice.
• Pinealocitele- celule globuloase, rotunde/elipsoidale, citoplasmă mai palidă, cu tentă
bazofilă şi câteva incluzii lipidice, prelungiri citoplasmatice (asemănătoare dendritelor
neuronale), organitele celulare, microtubuli, microfilamente şi vezicule cu miez
electrono-dens.
• Caracteristică US: panglici sinaptice, structuri de tip lamelar/bastoniform, aranjate
perpendicular pe membrana plasmatică, fara rol post-sinaptic, numărul lor creşte în
condiţii de întuneric.
• pinealocitele produc şi secretă melatonină.
Sinteza melatoninei creşte la întuneric şi scade la lumină.
• Celulele interstiţiale - 5% din parenchimul glandei, corespondentul celulelor gliale din
TN; seamănă cu astrocitele datorită prelungirilor citoplasmatice şi gliofibrilelor.
Prelungirile formează manşoane pericapilare (endoteliu continuu, bariera de tip
hemato-encefalic).
• Caracteristic: nisip cerebral sau corpora arenacea, structuri cu carbonat şi fosfat de
calciu într-un material organic.
 HISTOFIZIOLOGIA EPIFIZEI
• experimental, obs clinice – activitate de
modulare a functiilor gonadale
• ritmicitate diurnă, control neurovegetativ
• veziculele pinealocitelor secreta melatonina in
conditii de intuneric
• efect antigonadal - la om, s-a putut demonstra o
concentraţie mai mare de melatonină în sânge,
până la pubertate.

• Scăderea nivelului melatoninei prin distrucţii ale

epifizei la copil (ex. tumori), determină pubertate
precoce.

• În ultima vreme, epifiza a fost implicată şi în

modificările afective de sezon, ca de ex. stări de
indispoziţie sau chiar depresie în perioada de
iarnă, ameliorarea acestora primăvara şi vara.
 TIROIDA
• cea mai voluminoasă glandă endocrină constituită, din
organism;
• situată pe faţa anterioară a gâtului, sub laringe,
• G=25-40g
• doi lobi uniţi printr-un istm; în unele cazuri, din istm se poate
desprinde un mic lob piramidal.
• stromă conjunctivo-vasculară şi parenchim, format din
componenta funcţională secretorie.
• periferie - înveliş conjunctiv, în continuitate cu stroma; peste
acest înveliş se află un ţesut conjunctiv mai dens, reprezentat
de fascia cervicală.
• Cele două componente ale capsulei tiroidiene pot fi clivate
una de cealaltă.
 TIROIDA
• histoarhitectonie unica: folicul tiroidian, permite
acumularea extracelulara a produsului de sinteza
• vascularizatie: a. tiroidiana retea de capilare in jurul
fiecarui folicul
• capsula – TCDS, trimite septuri fine, delimitand
compartimente
• stroma – TCL, sustine parenchimul, bogata retea de
capilare fenestrate si fibre nervoase
• parenchimul – FT si celule parafoliculare
• functie: sinteza h. tiroidieni – tiroxina si tri-
iodotironina (reglarea metabolismului bazal); sinteza
calcitoninei (h. hipocalcemiant)
 FOLICULUL TIROIDIAN

• 3 000 000 in tiroida umana

• cavitati de forma
sferica/ovalara, tapetate de
un singur strat de celule
epiteliale dispuse pe o MB –
tireocite, in interior coloidul
(tireoglobulina)
• stare de functionalitate –
imagine de mozaic
 TIREOCITUL
• MO: citoplasma bazofila, N
sferic, bazal, nucleol evident
• ME: polaritate marcata (dubla
polaritate), complexe jonct
stranse, organite bine dezv
(RER, c. Golgi), mitocondrii,
lizozomi, fagozomi,
microfilamente, microtubuli
• Coloidul – GP sintetizata de
tireocite (MO: eozinofil, intens
PAS+)
 CELULE PARAFOLICULARE
(CELULE C, CELULE CLARE)

• la nivelul FT, intre tireocite sau intre

FT – mici grupuri stromale
• MO: mai mari, citoplasma clara,
palida, eozinofila, N ovalar central,
argirofile
• ME: organite celulare bine
reprezentate (RER, c. Golgi,
mitocondrii), granule de secretie de
100-200nm (calcitonina,
catecolamine)
• origine in crestele neurale (sistemul
APUD)
 PARATIROIDELE

• În mod obişnuit - 4, în contact cu lobii tiroidieni la nivelul

marginilor exterioare ale acestora, două superioare şi două
inferioare.
• În unele cazuri - mici glande supranumerare situate de obicei în
mediastin.
• La unele specii, poziţia lor variază ( la rozătoare, apar în plină masă
tiroidiană).
• La specia umană, au formă elipsoidală, uşor aplatizată de 5/
3,5/1,3mm. şi G= 30-40mg, puţin mai mari la sexul feminin.
 PARATIROIDELE

• Modalitate de organizare – cordonal reticulata compacta

• vascularizatia – a. paratiroidiene – retea de capilare sinusoide
• capsula – f. subtire. TC, septuri fine in interior
• stroma – TCL, fibre de reticulina
• parenchimul – 2 tipuri celulare: celule principale, celule oxifile; cu
varsta, apar numeroase adipocite
• functie: sinteza de PTH (rol in metabolismul fosfo-calcic,
antagonist calcitoninei)
 CELULELE PT
• Celulele principale
- MO: neregulate/poligonale, citoplasma bazofila, N central, palid; doua aspecte
– tip clar/intunecat (starea de activitate)
- ME: organite bine reprezentate (RER, ribozomi, c. Golgi, mitocondrii),
granule de secretie
• Celulele oxifile
- absente pana la 4 ani, nr. lor creste la pubertate
- printre celulele principale, izolate/mici insule
- posibil forma de involutie/degenerescenta a celulelor principale
- MO: mai mici, citoplasma acidofila, N intens colorat
- ME: extrem de numeroase mitocondrii
 SUPRARENALELE
• glande pereche la unele specii, inclusiv la om, situate
la polii suuperiori ai rinichilor, pe care îi coafează
• formă aproximativ triunghiulară, turtită, G = 7-10g
• pe secţiune macroscopică, se remarcă două zone
distincte:
- zona corticală, care formează periferia glandei; este
mai groasă (cam 80%), de culoare galbenă, formează
corticosuprarenala (CSR);
- zona medulară, situată în mijloc, de culoare cenuşie şi
care reprezintă cam 20% din volumul glandei,
formează medulosuprarenala (MSR).

• două glande endocrine cu histogeneză diferită,

morfologie şi funcţii de asemenea, diferite. Cu toate
acestea, există unele interdependenţe funcţionale, între
cele două componente, rezultatul acestora fiind,
realizarea unei homeostazii a organismului.
 VASCULARIZATIA.
STRUCTURA
• a. suprarenaliana – ramuri separate pentru CSR (a.
corticale) si MSR (a. medulare)
• retea de capilare fenestrate dispuse in functie de
histoarhitectonia celulelor din fiecare zona a CSR
si MSR
• capsula – TC, fb. elastice, septuri fine
• stroma – TC, fb. de reticulina – retea delicata
• parenchimul – diferit in CSR si MSR
 CORTCOSUPRARENALA (CSR)
• Trei zone diferite:
1. Glomerulata – 15%, ghemuri mici
(glomeruli), cordoane arcuate, gramezi
rotunde
2. Fasciculata – 75%, cordoane lungi,
drepte, fascicule, cu traiect
perpendicular pe S glandei
3. Reticulata – 10% - cordoane mai
scurte, intens ramificate si
anastomozate, rezultand o retea

Celulele CSR
- functie: sinteza de h. steroidieni (mineralocorticoizi –
aldosteron, glucocorticoizi – cortizol, corticosteron,
gonadocorticosteroizi – dihidroepiandrosteron,
androstendiona, testosteron)
- MO: forma cilindrica/piramidala/poliedrica, citoplasma
palida, clara, aspect spongios, N rotund, nucleol evident
- ME: organite bine reprezentate (mitocondrii, REN, lizozomi)
 MEDULOSUPRARENALA (MSR)
• in centrul SR, inconjurata de CSR, limite
imprecise, neregulate
• cordoane scurte, anastomozate – retea cu
elemente vasculare in ochiuri
• corpi celulari ai N S preganglionari
• apartine sistemului APUD
• primeste filete nervoase preganglionare
– imens GSP, transformat neurosecretor

Celule:
- sinteza de catecolamine: A, NA
- MO: mai mari, rotunde/poliedrice, citoplasma bazofila,
N central, granule de secretie, cromafine, argentafine
- ME: organite bine dezvoltate (RER, c. Golgi), granule
de secretie de 200nm – celule sintetizante de A, celule
sintetizante de NA