Morfologia arcadelor dentare

Date generale si particulare în morfologia primară și permanentă

Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate

de: oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii
orofaciali,muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.

Dentitia reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii

umane există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă.

DENTIŢIA TEMPORARĂ :se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în

cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului
dinte permanent).Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4
inferiori), 4 canini ( 2superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).

DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4

superiorişi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4
inferiori), 12 molari(6 superiori şi 6 inferiori).

Dezvoltarea ontogenetică a dintilor parcurge mai multe etape, ce se desfasoară in cea

mai mare parte de-a lungul vietii intrauterine sau începe în aceasta perioadă, finalizandu-se
dupa nastere. Ultima etapă, cea de erupție, are loc in mod normal dupa nastere.

Erupția dentară presupune derularea a trei etape succesive : preeruptivă,

prefuncțională, funcționala ( ocluzală ). Erupția dentară este un fenomen de creștere, corelat
cu dezvoltarea dintelui, care se desfașoara conform unui tipar genetic. . Erupția reprezintă
etapa finală a ontogenezei, in care dinții formați în grosimea oaselor maxilare, strabăt distanța
de la locul unde s-a format pana când ajung in contact cu antagoniștii lor. Erupția dentară
începe in momentul când coroana dentară este complet formată, radacina fiind edificată
parțial. Procesul de erupție dentară începe de la vârsta de șase luni prin apariția primilor dinți
temporari si se termină la 18-25 de ani ( cand erup molarii trei ), derulandu-se concomitent cu
edificarea rădacinilor. Dinții iși definitiveaza dimensiunile la o vârstă cand maxilarele sunt în
creștere si constituie adevarați stimuli pentru dezvoltarea acestora . În migrarea sa dintele
antreneaza si sacul folicular care se rupe când dintele strapunge mucoasa bucală. Sacul
coronar se unește cu mucoasa gingivală formand inserția epitelială. Sacul folicular
periradicular va forma fibrele periodontale. Acestea, la rândul lor, reprezintă un stimul
constant si permanent pentru dezvoltarea si menținerea osului alveolar care se formează si
dispare odată cu dintele.

Eruptia dentară se desfașoara de-a lungul a trei etape caracteristice : preeruptivă

( intraosoasă), prefunctională si functională.

Etapa preeruptivă ( intraosoasă ). E momentul în care coroana este complet formată și

își începe mișcarea predominant verticală, edificarea rădăcinii fiind abia începuta.

Etapa prefunctională. În timp ce în etapa preeruptivă modificările procesului alveolar

nu au un rol determinant în deplasarea dinților, în etapa prefunctională ele trec pe primul loc
datorită unor procese de creștere abundentă mai ales la nivelul bazei alveolei. În cursul
dezvoltarii procesului alveolar se disting doua etape caracteristice :

- Etapa de erupție a dinților temporari ( sase luni – doi ani jumate ) si etapa de erupție
a dinților permanenți care încep la șase ani si se caracteriează prin închiderea majoritații
șuturilor si încetarea influentei acestora asupra procesului alveolar care rămân dependente de
erupția dinților

- Miscările dinților sunt predominant axiale, la care se asociază deplasari meziale si

transversale.

ERUPȚIA DINȚILOR TEMPORARI

Constituirea dentatiei temporare debuteaza odată cu începutul calcifierii primului dinte

temporar. Dentiția temporară debutează până la erupția primului dinte permanent. Cele două
momente sunt separate de un interval de aproximativ cinci – șase ani.

Durata dezvoltării unui dinte temporar de la debutul calcifierii coronare pâna la

edificarea totală a rădăcinii este circa 20-25 luni. Toți dinții temporari își încep calcifierea
înainte de nastere, în lunile 3- 6 de viața intrauterină . În jurul vârstei de doi ani și jumatate,
dinții temporari iși termină erupția, arcadele temporare își exercită funcțiile timp de patru ani,
pană la apariția primului dinte permanent, când începe constituirea arcadelor mixte.

Secvența cresterii dinților temporari dupa Logan si Kronfeld, modificata în 1960 de către
Schour, este urmatoarea :
Trebuie subliniat faptul ca dinții temporari ( spre deosebire de cei permanenți) nu au axe
diferite de implantare . Ei prezintă o implantare aproape verticală . Incisivii sunt mai
vestibularizați, iar în zonele de sprijin nu se observa curba lui von Spee si nici curba lui
Wilson.

Înlocuirea dinților temporari :Pierderea fiziologică a

dinților temporari este precedată de reducerea treptată
a rădăcinii acestora, care începe deja la 1-2 ani dupa
terminarea creșterii acestor rădacini.

Cronologia erupției dinților permanenți

ARCADELE DENTARE TEMPORARE: Totalitatea

dinților implantați în procesul alveolar ale maxilarului
si mandibulei unul dupa altul, sub forma de sir,
alcătuiesc o arcadă dentară .

Exista două arcade : maxilară si mandibulară. Fiecare dintre cele doua arcade se
compune dintr-o parte extraalveolară ( formată din coroanele dinților) si o parte
intraalveolară( reprezentată de rădăcinile dinților și alveole). Pe arcadele dentare temporare
exista 20 de dinți, câte 10 pe fiecare arcadă și 5 pe fiecare hemiarcadă. Arcadele nu sunt egale
între ele . Cea superioară este mai mare si circumscrie arcada inferioară. Dimensiunile mai
mari ale curbei arcadelor superioare si mai mici ale celei inferioare rezulta ca urmare a
pozitiei dinților.

Arcadele dentare împart cavitatea bucală în alte două cavitați virtuale: vestibului bucal
si cavitatea bucală propriu-zisa, care adăposteste limba.
 Perioada morfologiei primare poate dura între 1 si 3 ani. Aceasta perioadă prezintă
urmatoarele particularitați:

 arcadele au o formă de semicerc

 Arcada superioară circumscrie arcada inferioară

 Dinții temporari realizează contacte meziale si distale, cu excepția molarului doi

care are doar arii de contact meziale

 Curbele de ocluzie sunt atenuate

 Fetele distale ale molarilor secunzi superiori si inferiori sunt situate in același plan
frontal

Etapa morfologiei secundare .Aparatul dento-maxilar al copilului participă la

efectuarea functiilor : masticație, fonație, fizionomie, respiratie.

În evoluția arcadelor dentare permanente se remarcă mai multe perioade :

Prima perioadă, cunoscută sub numele de “ arcada adultului tanar”. Este perioada
evoluției molarului secund permanent .

Perioada a două este cunoscută si sub numele de “arcada stabilă a adultului tânar”.
Este o perioadă destul de lungă, cuprinsă între momentul când molarii secunzi permanenți
ating planul de ocluzie, până la erupția molarilor trei. Ea durează aproximativ șase ani, uneori
mai mult.

Perioada a treia, denumită și “perioada arcadei complete a adultului”. Ea presupune

atingerea dimensiunilor definitive ale arcadelor. Aceasta perioadă lipsește adeseori.

Arcadele permanente prezintă o serie de parametrii:

 Forma armonioasă, de cele mai multe ori elipsă

 Poziții axiale corespunzatoare si armonios corelate ale dintilor antagoniști de pe cele

două arcade dentare;

 Prezența ariilor de contact interproximale in jurul cărora apar abrazuri cu o anumită

simetrie;
 Situarea mai mezială a fiecarui dinte inferior fața de omologul sau superior

 Prezența celor două curbe caracteristice de ocluzie ( von Spee si Wilson )

 Arcada superioară este mai lungă si mai largă, ea circumscrie total arcada inferioară.