Sunteți pe pagina 1din 83

Dinamica ocluziei în dentaţia temporară,

dentiţia mixtă şi dentaţia permanentă


tânără
Dinamica ocluziei
Termenul de ocluzie derivă de la cuvântul latin „occlusio”

Ocluzia = interdigitaţia dinţilor de pe cele două arcade,


maxilară şi mandibulară

Defineşte relaţia dintre toate componentele sistemului


stomatognat în cazul funcţiei normale a acestuia, a
disfuncţiilor şi a parafuncţiilor

Ocluzia este rezultatul unui proces complex de dezvoltare


care constă în trei evenimente principale:
- creşterea maxilarelor,
- formarea dinţilor şi
- erupţia dentară
Dinamica ocluziei

- procesul este sub influenţă genetică puternică, dar şi a


factorilor funcţionali

- termenul de ocluzie implică atât aspectele statice cât şi cele


dinamice

- ocluzia statică se referă la forma, alinierea şi rapoartele


dentare intraarcadice şi interarcadice şi la relaţia dinţilor cu
ţesuturile lor de susţinere

- ocluzia dinamică se referă la relaţia de contact a dinţilor în


cazul desfăşurării funcţiilor şi parafuncţiilor
Dinamica ocluziei
Ocluzia ideală
- interdigitaţia perfectă dintre dinţii superiori şi cei inferiori
- concept teoretic al relaţiilor ocluzale structurale şi
funcţionale care include principiile ideale pe care ocluzia
trebuie să le aibă

Ocluzia normală
- relaţia de clasa I molară în ocluzie centrică

Ocluzia fiziologică
- se abate într-un mod sau mai multe de la ideal, dar totuşi
este bine adaptată la mediul respectiv particular, este
estetică şi nu prezintă manifestări patologice
Dinamica ocluziei

Ocluzia funcţională
- interdigitaţia dintre dinţii superiori şi cei inferiori care
oferă eficienţa cea mai mare în timpul mişcărilor
mandibulare, în momentul exercitării funcţiilor sistemului
stomatognat

Ocluzia echilibrată
- este ocluzia în care sunt contacte echilibrate la nivelul
întregii arcade în timpul tuturor mişcărilor mandibulare
Etapele dezvoltării ocluziei

1. Perioada predentară

2. Perioada dentaţiei temporare

3. Perioada dentiţiei mixte

4. Perioada dentaţiei permanente


Perioada predentară (0 – 6 luni)

Postnatal, în creşterea aparatului dento-maxilar alternează


perioade de activitate deosebit de intense cu perioade de
stagnare, în concordanţă şi legătură directă cu dezvoltarea
generală a organismului, dominată de sistemul neuro-
endocrin.

Relaţia dento-dentară reprezintă rezultanta interacţiunii


dinamice a:
- factorilor scheletali
- mugurilor dentari
- matricelor funcţionale aflate sub influenţa factorilor
genetici şi a factorilor de mediu
Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naştere
- copilul nu prezintă dinţi, ci doar arcadele alveolare
edentate (excepţie dinţii natali şi neonatali)

- ambele arcade sunt uşor lobulate, indicând poziţia


viitorilor dinţi temporari

- atât mandibula cât şi maxilarul sunt prea mici pentru a


asigura o aliniere corectă a tuturor dinţilor temporari
Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naştere
- la închiderea cavităţii orale există contact doar în zona
posterioară
- mandibula est în poziţie uşor retrudată faţă de maxilar
Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naştere
- arcada superioară este rotunjită anterior

- arcada inferioară este aplatizată, având forma literei U

- în plan sagital – arcada alveolară superioară o depăşeşte


pe cea inferioară, formând aşa numita treaptă sagitală
Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naştere
- diferenţa în plan sagital dintre
maxilarul superior şi cel inferior este
în medie de 4-6 mm

- în plan vertical există un spaţiu


între procesele alveolare, care
favorizează prevenirea unei
supraocluzii exagerate înmomentul
erupţiei
Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naştere
- maxilarul superior are dimensiuni reduse, crescând însă
rapid în decursul primelor 9 luni de viaţă
- aspectul facial este plat datorită dimensiunii verticale
reduse
- dimensiunea transversală este mult mai apropiată de cea
a adultului
- dimensiune verticală a feţei nou-născutului este sub
jumătate din înălţimea totală a feţei
Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naştere
- nou-născutul prezintă creste alveolare dispuse în „capac
de cutie”, creasta maxilară circumscriind-o pe cea
mandibulară
- deep-bite
- over-bite – 1/1
Perioada predentară (0 – 6 luni)
La naştere
- crestele alveolare sunt acoperite de un periost fibros şi
dens
- sunt delimitate de bolta palatină printr-un şanţ – şanţul
palatin şi de regiunea labială şi jugală prin şanţul labio-
jugal
- distanţa dintre bolta palatină şi crestele alveolare este
redusă
- absenţa dinţilor face ca mandibula să beneficieze de un
grad mare de libertate a mişcărilor şi să se apropie de
maxilar
Perioada predentară (0 – 6 luni)
Cel mai important factor funcțional în această perioadă, care
influențează dezvoltarea aparatului dento-maxilar și în același
timp și relațiile maxilare – actul suptului:

- laptele matern asigură aportul principiilor alimentare în


compoziție și la temperatura optimă

- declanșează excitanții funcționali cu consecințele lor trofice

- se asigură o dezvoltare armonioasă a tuturor elementelor


aparatului dento-maxilar:
- modelarea bolții palatine
- dezvoltarea mușchilor masticatori, orbiculari
- dezvoltarea mișcărilor mandibulare
Perioada predentară (0 – 6 luni)
- la sugar predomină contracţia ritmică a muşchilor
propulsori – retropulsori şi orofaciali, ceea ce duce la
realizarea primei mezializări a mandibulei

- datorită mişcărilor de propulsie, mandibula îşi va modifica


poziţia în raport cu maxilarul şi baza craniului

- astfel se va regla relaţia centrică şi se vor compensa


relaţiile sagitale intermaxilare
Perioada predentară (0 – 6 luni)

- articulația temporo-mandibulară suferă o serie de


transformări succesive care duc treptat la:
- formarea și adâncirea cavității articulare a temporalului

(cavitatea glenoidă)

- apariția și dezvoltarea tuberculului articular anterior

- dezvoltarea condilului mandibular


Perioada predentară (0 – 6 luni)

- prin alimentaţie artificială a nou-născutului nu vor fi

solicitate în aceeaşi măsură grupurile musculare

- mişcarea de propulsie a mandibulei va fi redusă ca şi

intensitate ceea ce va determina blocarea mandibulei în

creştere, favorizând astfel instalarea unei retrognaţii

mandibulare
Perioada predentară (0 – 6 luni)

- pe parcursul primului an de viaţă crestele alveolare se vor


dezvolta atât în lungime cât şi în înălţime

- dezvoltarea va fi stimulată în mare parte de mugurii


dentari, localizaţi în grosimea crestelor alveolare

- o dată declanşată, erupţia dentară va marca dezvoltarea şi


formarea ocluzei dentare propriu-zise
Perioada dentaţiei temporare
a. 6 luni – 2 1/2 ani
- caracteristica principală a acestei perioade este debutul
erupţiei dinţilor temporari
Perioada dentaţiei temporare
Caracteristica principală a acestei perioade este debutul
erupţiei dinţilor temporari.

- prin erupţia grupului frontal se vor forma primele relaţii


de ocluzie şi se va limita mişcarea de propulsie a
mandibulei, prin instalarea ghidajului anterior

- în timpul primului an de viaţă, are loc dezvoltarea


relaţiilor sagitale, permiţând ulterior caninilor să erupă în
relaţie sagitală normală

- dezvoltarea crestei alveolare indusă prin erupţia dinţilor


determină lărgirea arcadei spre vestibular, ceva mai târziu
spre lateral prin caninul temporar

- prin aceasta, grupul frontal trece din înghesuirea masivă


iniţială la alinierea spaţială posteruptivă
Perioada dentaţiei temporare
- aproximativ 70% din copii au spaţii în zona frontală,
premiză hotărâtoare pentru ca succesorii permanenţi,
mult mai voluminoşi, să poată depăși deficitul de spaţiu
Perioada dentaţiei temporare
- la 1 an 1/2 – erupţia molarului prim temporar

- va realiza prima înălţare fiziologică a ocluziei


dentare

- va determina reducerea supraacoperirii incisive


de la 1/1 la 2/3 → creşte dimensiunea verticală a
etajului inferior
Perioada dentaţiei temporare
- în primele stadii de
dezvoltare poate apare o
ocluzie adâncă

- ocluzia adâncă este


accentuată de faptul că
incisivii temporari au o poziție
mult mai dreaptă decât
succesorii lor

- marginile incizale inferioare


contactează adesea cu zona
cingulară a incisivilor maxilari
Perioada dentaţiei temporare
- ocluzia adâncă se va reduce ulterior datorită următorilor
factori:
- erupția molarilor temporari

- atriţia incisivilor

- deplasarea spre anterior a mandibulei datorită


creșterii
Perioada dentaţiei temporare

- dinţii temporari sunt aşezaţi pe arcadă astfel încât


formează un semicerc aproape perfect

- fiecare dinte oclude cu alţi doi dinţi de pe arcada opusă


cu excepţia:
– Incisivului central mandibular
– Molarului doi maxilar

- rapoartele ocluzale interdentare pot prezenta aceleaşi


forme normale şi patologice ca şi arcadele permanente
Perioada dentaţiei temporare

- ocluzia dentară se analizează static şi dinamic în sens:


– Sagital
– Vertical
– Transversal

- se evaluează în 3 sectoare ale arcadei:


– Anterior – relaţia interincisivă
– Median – relaţia intercanină
– Posterior – relaţia intermolară
Perioada dentaţiei temporare
In plan sagital
La nivel molar → planul postlacteal – plan imaginar care
trece prin feţele distale ale molarilor doi temporari
(superior şi inferior)
Perioada dentaţiei temporare

- relaţiile molare în dentaţia temporară pot fi clasificate în


3 tipuri:
– Plan postlacteal drept
– Plan postlacteal în treaptă mezializată
– Plan postlacteal în treaptă distalizată
Perioada dentaţiei temporare
- plan postlacteal drept – feţele distale ale molarilor doi
temporari maxilar şi mandibular sunt în acelaşi plan
vertical

- relaţia normală în dentaţia temporară – deoarece lăţimea


mezio-distală a molarului mandibular este mai mare decât
cea a molarului maxilar
Perioada dentaţiei temporare

- plan postlacteal în treaptă mezializată – faţa distală a


molarului doi temporar mandibular este mezial faţă de
suprafaţa distală a molarului doi temporar maxilar
Perioada dentaţiei temporare

- plan postlacteal în treaptă distalizată – faţa distală a


molarului doi temporar mandibular este mai distal faţă de
suprafaţa distală a molarului doi temporar maxilar
Perioada dentaţiei temporare
La nivel canin:
- normal – cuspidul caninului inferior
contactează spaţiul dintre incisivul lateral
superior şi caninul superior

- patologic – contac distal sau mezial


(spaţiu precanin superior/ spaţiu
retrocanin inferior)

- relaţia canină este une dintre cele mai


stabile în dentaţia temporară
Perioada dentaţiei temporare
La nivel incisiv:

- normal – raport psalidodont – faţa vestibulară a incisivilor


inferiori vine în contact cu faţa orală a incisivilor
superiori

- raport labiodont – ocluzie cap la cap

- patologic - overjet
Perioada dentaţiei temporare
În plan transversal: la nivel molar

- normal: arcada maxilară circumscrie arcada mandibulară


cu un cuspid (vestibular)

- patologic:
- crossbite
- ocluzie lingualizată
Perioada dentaţiei temporare
În plan transversal: la nivel canin

- normal: cuspidul caninului inferior contactează faţa


palatinală a caninului superior

- patologic:
- crossbite
- ocluzie lingualizată
Perioada dentaţiei temporare
În plan transversal: la nivel incisiv

- normal: coincidenţa liniei mediene

- patologic: devierea liniei mediene (funcţional /


morphologic)
Perioada dentaţiei temporare
În plan vertical:
la nivel molar
- normal: contacte ocluzale
- patologic: - open-bite
- supraacoperire

la nivel canin
- normal: contact
- patologic: - open-bite
- over-bite

la nivel incisiv
- overbite 1/1 → 2/3
Perioada dentaţiei temporare

Dezvoltarea normală a ocluziei şi a întregului aparat dento-


maxilar este condiţionată în mare măsură de dezvoltarea
sagitală a madibulei până în acest moment.

Mandibula cu o dezvoltare sagitală insuficientă şi cu o


poziţie distală nu permite contactul incisivilor cu
antagoniştii, erupţia continuîndu-se până când incisivii
inferiori ajung în contact cu mucoasa palatinală.

Tot în momentul erupţiei frontalilor temporari se poate


realiza un tablou clinic diametral opus, dacă erupţia
incisivilor inferiori nu este urmată la scurt timp de erupţia
celor superiori, primii se vor vestibulariza sub influenţa
presiunilor exercitate de limbă (angrenaj invers).
Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- raportul de creştere faţă/craniu devine supraunitar după


vârsta de 3 ani

- este perioada activă a dentaţiei temporare

- acum se armonizează relaţia de ocluzie şi se adaptează


funcţiilor ADM

- se produc modificări şi adaptări ale relaţiilor


intermaxilare şi ocluzale în plan sagital şi vertical

- se reduce spaţiul de inocluzie sagitală şi gradul de


supraacoperire incisivă
Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- dinţii temporari vor fi supuşi fenomenului de atriţie


fiziologică, ceea ce va determina reducerea volumetrică a
dintelui prin atenuarea reliefului ocluzal din zona laterală

şi uzura marginilor incizale → a doua mezializare a

mandibulei
Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- atriţia este condiţionată de stereotipul masticator

- dacă predomină activitatea funcţională a muşchilor


maseteri → acţiunea lor favorizează deplasarea
mandibulei în sens sagital, fapt ce constituie stimuli
pentru
- dezvoltarea componentelor ATM,
- instalarea atriţiei şi
- implicit a unor rapoarte ocluzo-articulare normale
Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- dacă predomină activitatea funcţională a muşchiului


temporar → acţiunea lui nu stimulează dezvoltarea
componentelor ATM şi permite mişcări doar în sens
vertical
→ nu apare atriţia
→ nu se produce mezializarea mandibulei
→ blocarea mişcărilor şi instalarea unui raport de
supraocluzie frontală
Perioada dentiţiei mixte
6 – 12 ani
Perioada dentiţiei mixte
6 – 12 ani

Perioada dentiţiei mixte poate fi divizată în trei faze:

- prima perioadă de tranziţie

- perioada inter-tranziţională

- a doua perioada de tranziţie


Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- se caracterizează prin erupţia molarilor unu permanenţi
şi a incisivilor permanenţi
- molarul unu permanent erupe ghidat de faţa distală a

molarului doi temporar → a doua înălţare a ocluziei


Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- erupţia molarului prim permanent duce la schimbări
dento-alveolare şi dento-dentare importante:

- prin mezializare se reduce spaţiul primat

- se modifică forma arcadei de semicerc la cea de


parabolă

- se produce a doua înălţare fiziologică a ocluziei


Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- poziţia şi relaţia molarului unu permanent depinde
foarte mult de faţa distală a molarilor doi temporari
(superior şi inferior)
Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- tranziţia la relaţia de clasa I molară - tranziţia molarului
unu permanet de la planul postlacteal drept la relaţia de
clasa I presupune ca M1p inf să se deplaseze înainte 3-
5mm faţă de M1P sup
- se face prin utilizarea spaţiilor fiziologice, a leeway
space-ului la nivelul arcadei inferioare şi prin creşterea
mandibulei înainte
- survine în două moduri:
- precoce
- târziu
Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte

Early shift
- forţa eruptivă a M1p este suficientă să împingă înainte
molarii temporari la nivelul arcadei şi să închidă spaţiile
primate, stabilind astfel relaţia molară de clasa I
Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
Late shift
- la mulţi copii lipsesc spaţiile primate → când erupe
M1p, acesta nu poate să se deplaseze înainte pentru a
stabili o relaţie molară de clasa I
- în aceste cazuri, când se exfoliază molarii temporari,
M1p gliseaza spre anterior utilizând leeway-space
Perioada dentiţiei mixte

Plan postlacteal în treaptă distalizată

- M1p va erupe într-o relaţie de clasa a II-a


- această configuraţie molară nu se autocorectează şi va
determina o malocluzie de clasa a II-a, chiar dacă există
Leeway space şi creştere mandibulară
Perioada dentiţiei mixte

Plan postlacteal în treaptă mezializată

- M1p va erupe într-o relaţie molară de clasa I

- treapta mezializată a planului postlacteal apare cel mai


frecvent datorită creşterii spre înainte a mandibulei
Perioada dentiţiei mixte

Plan postlacteal în treaptă mezializată

- dacă creşterea spre anterior a mandibulei persistă, va


conduce la o relaţie molară de clasa a III-a Angle

- dacă creşterea spre înainte este minimă, se poate stabili


o relaţie molară de clasa I
Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- incisivii temporari sunt înlocuiţi de cei permanenţi
- incisivii permanenţi sunt considerabil mai mari decât
cei temporari
- diferenţa de spaţiu dintre spaţiul necesar alinierii
incisivilor şi cantitatea de spaţiu disponibilă - „incisal
liability”
- la maxilar – 7,6 mm
- la mandibulă – 5-6 mm
Perioada dentiţiei mixte
- „incisal liability” - este depăşită prin următorii factori:
A. Utilizarea spaţiilor apărute în dentaţia temporară

- spaţiile fiziologice sau de dezvoltare care există în


dentaţia temporară sunt utilizate pentru a acoperi în
parte acest deficit de spaţiu

- incisivii permanenţi se aliniază mai uşor în cazurile în


care există spaţii interdentare decât pe o arcadă unde
acestea nu există
Perioada dentiţiei mixte
B. Creşterea lăţimii intercanine

- în timpul tranziţiei de la incisivii temporari la incisivii


permanenţi are loc creşterea distanţei intercanine la
ambele maxilare
- acesta este un factor important care permite incisivilor
premanenţi mai laţi să se alinieze pe arcadele ocupate
anterior de incisivii temporari
Perioada dentiţiei mixte
C. Modificarea înclinaţiei incisivilor

- incisivii temporari sunt mult mai drepţi decât cei


permanenţi
- incisivii permanenţi erup mai vestibular şi mai înclinaţi
decât cei temporari→ cresc perimetrul arcadei dentare
Perioada dentiţiei mixte
Perioada inter-tranziţională a dentiţiei mixte
- este o fază stabilă în care au loc puţine modificări ale
dentiţiei
- continuă edificarea rădăcini incisivilor şi molarilor
apăruţi
- continuă rizaliza la nivelul dinţilor temporari
Perioada dentiţiei mixte
A doua perioadă de tranziţie a dentiţiei mixte
- este caracterizată de înlocuirea molarilor şi caninilor
temporari cu premolarii şi caninii permanenţi
- lăţimea mezio-distală a molarilor şi caninilor temporari
este mai mare decât cea a premolarilor şi caninilor
permanenţi = leeway space-ul lui Nance
- mandibulă – 1,7mm
- maxilar – 0,9mm
Perioada dentiţiei mixte
Ugly Ducking Stage
- 8-9 ani – se observă diastema la nivelul arcadei
superioare → interpretată greşit de părinţi ca o
malocluzie
- trăsăturile perioadei:
- diastemă maxilară
- înclinarea vestibulară
a incisivilor laterali
Perioada dentiţiei mixte
Ugly Ducking Stage
- când erup caninii permanenţi, ei deplasează rădăcinile
incisivilor laterali spre rădăcinile incisivilor centrali, care
se deplasează de asemenea spre mezial
- ca rezultat – coroanele celor doi centrali diverg spre
distal şi apare mezial diastema
Perioada dentiţiei mixte
Ugly Ducking Stage
- această situaţie se autocorectează cînd erup caninii şi
presiunea se transferă de la nivelul rădăcinilor la nivelul
coroanelor incisivilor
Perioada dentiţiei mixte

În plan sagital

- molar – normal - cheia Angle


- patologic – cls a II-a sau a III-a Angle
Perioada dentiţiei mixte
În plan sagital

- canin – normal – cuspidul caninului inferior contactează


spaţiul dintre incisivul lateral superior şi caninul superior
- patologic – contact distalizat sau mezializat
Perioada dentiţiei mixte
În plan sagital

- incisiv – normal – raport psalidodont – incisivii inferiori


contactează cu faţa palatinală a incisivilor superiori
- patologic – overjet
- cap la cap
Perioada dentiţiei mixte
În plan transversal
- molar – normal – arcada maxilară circumscrie arcada
mandibulară cu un cuspid (vestibular)
- patologic - crossbite
- ocluzie lingualizată
- canin – normal – cuspidul caninului superior
circumscrie cuspidul caninului inferior
- patologic - crossbite
- ocluzie lingualizată
- incisiv – normal – coincidenţa liniilor interincisive
- patologic - crossbite
- ocluzie lingualizată
Perioada dentiţiei mixte

În plan vertical
- molar – normal – contact M1p sup cu M1p inf
- patologic - openbite
- ocluzie prăbuşită
- canin – normal – contact
- patologic - openbite
- overbite
- incisiv – normal – overbite 1/2
- patologic – overbite 1/1, 2/3
Perioada dentaţiei permanente

- erupţia molarilor doi permanenţi → a treia înălţare a

ocluziei

- stabilirea anvelopei funcţionale

- curba Spee

- curba lui Wilson

- sfera lui Monson

- poziţia axială
Perioada dentaţiei permanente

- curba Spee – curba care începe de la cuspizii caninilor şi

urmăreşte vîrfurile cuspizilor vestibulari ai premolarilor şi

molarilor, când se priveşte dinspre faţă


Perioada dentaţiei permanente

- curba Spee –
- înclinarea unora dintre dinţii posteriori trebuie să fie
spre vestibular faţă de axul lung vertical, dacă suprafeţele
lor ocluzale sunt conform cu această curbă
- rădăcinile molarilor maxilari sunt înclinate mezial iar cele
ale molarilor mandibulari distal
Perioada dentaţiei permanente

- curba Wilson – curba medio-laterală a planului ocluzal al

dinţilor posteriori

- scopul acestui arc în curbura ocluzală este de a

completa pantele condiliene în timpul mişcărilor

mandibulei
Perioada dentaţiei permanente
- curba Wilson –
- coroanele dinţilor posteriori mandibulari trebuie să fie
înclinate spre lingual, în timp ce cele ale celor maxilari
spre vestibular
- această curbă devine mai adâncă posterior, astfel încât
înclinarea molarilor este mai mare decât a premolarilor
- din cauza acestei curbe, asociate cu înclinarea dentară,
cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari şi cei linguali
ai molarilor maxilari par de obicei să fie mai lungi
Perioada dentaţiei permanente
- sfera lui Monson – curbura ocluzală de compensaţie –

curbură tridimensională a planului de ocluzie, care este

combinaţia curbei Spee şi a curbei Wilson

- este sub forma unei porţiuni de sferă

- este concavă pentru arcada mandibulară şi convexă

pentru cea maxilară


Perioada dentaţiei permanente
- poziţia axială – înclinarea dinţilor faţa de axa verticală

- aceste înclinări sunt necesare pentru o funcţie ocluzală

adecvată a dinţilor

- aşa cum sunt descrise aceste poziţii axiale, trebuie să

aibă o valoare care să le lege de funcţia dentară

individuală, ca şi de înclinarea relativă la curbele Spee şi

Wilson