Transpozitia dentara

Dinţii au o ordine prestabilită de erupţie la nivelul arcadelor

dentare dar şi un loc dictat genetic.

Astfel, încă din perioada intrauterină, din faza de embrion,

începe formarea lamei dentare, a arcurilor ce vor ocupa în final
locul arcadei dentare.

La nivelul acestora, apar proeminenţe globulare care vor fi

mugurii dentari, din care vor evolua dinţii temporari.

Ordinea așezării dinţiilor:

De la nivelul liniei mediane care este dispusă anterior, spre

posterior lateral, avem : incisivii centrali, apoi incisivii laterali
şi mai apoi caninii.

Aceştia sunt dinţii care ocupă zona anterioară a arcadelor

şi sunt pereche, câte unul pe fiecare jumătate de arcadă.

Lateral, avem dinţii posteriori. In dentiţia temporară

regăsim câte doi molari pe fiecare jumătate de arcadă.

Tot posterior dar la nivel de dentiţie permanentă, regăsim

câte doi premolari, în imediata vecinătate a caninilor dar şi
câte 3 molari, pe fiecare jumătate de arcadă.

Astfel, la nivelul arcadei temporare întâlnim câte 10 dinţi la

nivelul fiecărui maxilar (10 dinţi superior şi 10 dinţi posterior)
iar la nivelul arcadei permanente avem câte 16 dinţi per
maxilar (16 superior şi 16 inferior).

Ce este important de menţionat este faptul că adesea,

ultimul molar, numit şi molar de minte, lipseşte de la nivelul
arcadelor dentare.

Aceasta se datorează fie spaţiului redus de care dispune, în

cazul unor maxilare insuficient dezvoltate sau a absenţei
mugurilor dentari.

Alteori, molarul de minte poate să rămână inclus la nivelul

oaselor maxilare. Un molar de minte inclus poate să evolueze
asimptomatic, fără a provoca durere sau alte manifestări dar
cel mai adesea, un molar de minte inclus sau parţial inclus
poate să întreţină procese supurative, asociate cu durere,
trismus şi stare generală alterată.

Definiție

Transpozitia dentara este o anomalie de poziţie a dinţilor

care se materializează prin inversarea poziţiei a doi muguri
dentari vecini.

Cei mai frecvent interesaţi dinţi sunt reprezentaţi de caninii

superiori, care îşi pot schimba locul pe arcadă cu incisivii
laterali, situaţi anterior sau, cel mai des, cu primii premolari,
localizaţi distal, posterior.
 De cele mai multe ori, inversarea mugurilor dentari se
produce încă din timpul formării acestora, din perioada de
embriogeneză.

Transpozitia dentara îmbracă două forme:

Transpoziţia parţială – reprezintă acea situaţie când

coroanele dinţilor sunt inversate doar parţial.

Atsfel, dinţii implicaţi în acest tip de transpoziţie sunt

situaţi unul în spatele celuilalt.

Pe lângă probleme fiziologice care apar în urma acestei

situaţii, cele ocluzale sunt şi mai grave. Astfel pot să apară
blocaje ocluzale severe în momentul în care pacientul
realizează mişcări de lateralitate.

Transpoziţia totală – reprezintă forma de transpoziţie în

care caninul şi primul premolar sau caninul şi incisivul lateral
vecin îşi schimbă complet locul pe arcadă.

Astfel, continuitatea arcadei nu este întreruptă, dinţii fiind

bine aliniaţi, însă simetria celor două jumătăţi de arcade nu
mai este păstrată. In funcţie de ce tipuri de dinţi îşi inversează
locul, pot să apară tulburări fizionomice, ocluzale sau chiar
lezarea mucoaselor din jur.

De cele mai multe ori, această patologie, relativ rară este

depistată întâmplător, de către medicul stomatolog, în urma
examenului clinic în momentul în care se prezintă pentru o altă
afecţiune.