Tema 12

1. Erupția dentară. Definiţie. Generalități.

Erupția dentară este un fenomen de creştere, corelat cu dezvoltarea dintelui, care se
desfăşoară conform unui tipar genetic. Erupția reprezintă etapa finală a odontogenezei, în
care dinții formați în grosimea oaselor maxilare, străbat distanța de la locul unde s-au
format până când ajung în contact cu antagoniştii lor. Procesul de erupție dentară începe la
vârsta de şase luni prin apariția primilor dinți temporari şi se termină la 18-25 de ani (când
erup molarii trei), derulându-se concomitent cu edificarea rădăcinilor. Dinții îşi definitivează
dimensiunile la o vârstă când maxilarele sunt în creştere şi constituie adevărați stimuli
pentru dezvoltarea acestora.
2. Enumerați și caracterizați etapele erupției dentare.
a) Etapa preeruptivă (intraosoasă) În momentul în care coroana este complet formată, aceasta
îşi începe mişcarea predominant verticală, edificarea rădăcinii fiind abia începută (o treime
până la maximum o jumătate din lungimea ei).. La originea deplasării stau diferențele dintre
viteza de dezvoltare a celulelor din pulpa radiculară primară şi viteza de dezvoltare a celulelor
din parodonțiul primitiv şi procesul alveolar.
b) Etapa prefuncțională În timp ce în etapa preeruptivă modificările procesului alveolar nu au
un rol determinant în deplasarea dinților, în etapa prefuncțională ele trec pe primul loc datorită
unor procese de creştere abundentă mai ales la nivelul fundului alveolei. În cursul dezvoltării
procesului alveolar se disting două etape caracteristice: etapa de erupție a dinților temporari
(şase luni - doi ani şi jumătate) şi etapa de erupție a dinților permanenți care începe la şase ani
şi se caracterizează prin închiderea majorității suturilor şi încetarea influenței. acestora asupra
proceselor alveolare care rămân dependente exclusiv de erupția dinților
c) Etapa funcțională Această etapă este denumită astfel, deoarece dinții intră propriu-zis în
funcțiune; realizând planul de ocluzie. Ascensiunea şi, în general, mişcările lor sunt frânate de
contactele cu antagoniştii, pe de-o parte, şi cu vecinii meziali și distali pe de altă parte.
Concomitent are loc şi finalizarea creşterii rădăcinii.
3. Mecanismul de erupţie a dinţilor. Teoriile erupţiei dentare.
Erupția dentară începe în momentul când coroana dentară este complet formată, rădăcina
fiind edificată parţial (o treime până la maximum jumătate din lugimea ei). Ea ar putea fi
rezultatul proliferării pulpei dentare primitive şi a pulsațiilor vaselor acesteia. Concomitent
cu deplasarea coroanei are loc şi edificarea treptată a rădăcinii, care se finalizează o dată cu
închiderea apexului (aproximativ la trei ani de la realizarea contactului cu antagoniştii). În
migrarea sa, dintele antrenează şi sacul folicular care se rupe când dintele străpunge
mucoasa bucală. Sacul coronar se uneşte cu mucoasa gingivală formând inserția epitelială.
Sacul folicular periradicular va forma fibrele periodontale. Acestea, la rândul lor reprezintă
 un stimul constant şi permanent pentru dezvoltarea sau menținerea procesului (osului)
alveolar care se formează și dispare o dată cu dintele.

4. Erupția dinților temporari. Apariţia primordiilor, debutul mineralizării și definitivarea

coroanelor dinţilor temporari.
Constituirea dentației temporare debutează o dată cu începutul calcificării primului dinte
temporar. Dentația temporară durează până la erupția primului dinte permanent. Cele două
momente sunt separate de un interval de aproximativ cinci-şase ani. Obişnuit, la naștere,
mugurii dinților temporari se află în grosimea oaselor maxilare fără ca nici unul dintre ei să fie
prezent în cavitatea bucală (această eventualitate este foarte rară şi este cunoscută sub numele
de dinți natali*). Mugurii dinților temporari nu sunt dispuși (în grosimea oaselor maxi- lare)
asemănător viitoarei arcade dentare datorită diametrelor lor mezio- distale mai mari față de
spațiul disponibil de la acest nivel. Pentru a compensa acest conflict inițial de spațiu, mugurii
dinților temporari încearcă mai multe modalități de aliniere (plasare).(niste autori) Ei au descris
patru dispoziții (luând în considerare axul mezio-distal): La maxilar, incisivii centrali au constant
o direcție perpendiculară pe planul medio-sagital. Tipul 1: Incisivii laterali sunt paraleli cu
centralii, dar în poziție disto- linguală, iar caninii, situați mai distal de laterali, formează un unghi
de 60° cu planul medio-sagital . Tipul 2: Incisivii laterali sunt meziorotați, iar caninii formează un
unghi de 45° cu planul medio-sagital . Tipul 3: Incisivii laterali plasați distal față de centrali și în
poziție palatinală, iar caninii sunt înclinați cu 45-60° față de planul medio-sagital . Tipul 4:
Incisivii laterali ocupă o poziție distală față de centrali, iar caninii sunt situaţi în vestibulo-
poziție, aproape paraleli cu incisivii laterali . La mandibulă: caninii realizează întotdeauna un
unghi de 45° cu planul medio-sagital. Tipul 1: Incisivii sunt dispuşi în „W" . Tipul 2: Incisivii
centrali sunt perpendiculari pe planul medio-sagital iar lateralii se situează în poziție linguală şi
uşor înclinati .
5. Termenii de erupție a dinţilor temporari.
Durata dezvoltării unui dinte temporar de la debutul calcificării coronare până la edificarea
totală a rădăcinii este de circa 20-25 luni. Toți dinții temporari îşi încep calcificarea înainte de
naștere, în lunile 3-6 de viață intrauterină. La naştere toate coroanele dinților temporari sunt
edificate, erupția lor întinzându-se între luna a şasea (când erup incisivii centrali inferiori) și luna
a 30-a (când erup molarii secunzi). Ei erup câte un grup pe semestru, dinții inferiori devansând
pe cei superiori cu excepția incisivilor laterali . De remarcat că primii molari temporari apar
înaintea caninilor, permițând în jurul vârstei de 18 luni un calaj al ocluziei dinților temporari.
Incisivii temporari nu-și fac apariția într-o succesiune constantă. În jurul vârstei de doi ani şi
jumătate, dinții temporari îşi termină erupția, arcadele temporare îşi exercită funcțiile timp de
patru ani, până la apariția primului dinte permanent, cînd începe constituirea arcadelor mixte.
La vârsta de un an arcul incisiv este format şi primul molar este erupt. În erupția sa el lasă spațiu
liber pentru canin. Acest spațiu se completează şase luni mai târziu. Arcada temporară atinge
parametrii definitivi prin erupția celui de-al doilea molar, la doi ani și jumătate-trei ani. La
această vârstă dinții temporari realizează contacte proximale. Între 4-5 ani apar tremele și
 diastemele datorită creşterii rapide a maxilarelor, timp în care mugurii dinților frontali
permanenți (care ocupă o poziție spre oral) se apropie de frontalii temporari. Trebuie subliniat
faptul că dinții temporari (spre deosebire de cei permanenți) nu au axe diferite de implantare. Ei
prezintă o implantare aproape verticală. Incisivii sunt mai vestibularizați, iar în zonele de sprijin
nu se observă curba lui von Spee și nici curba lui Wilson.

6. Termenii de edificare si resorbtie a radâcinilor dintilor temporari.

1. Pe măsură ce dinții temporari cresc și se dezvoltă, ei sunt însoțiți de procesul de

edificare, prin care se formează și se adaugă nou țesut dentar. În timpul procesului de
edificare, celule specializate numite odontoblaste produc și depun nou țesut dentar pe
suprafața dinților, ceea ce duce la creșterea și dezvoltarea acestora.
2. Procesul de resorbție are loc pe măsură ce dinții permanenți încep să se formeze în osul
maxilarului și să împingă dinții temporari din cavitatea bucală. În acest proces, celulele
numite osteoclaste încep să descompună și să dizolve rădăcinile dinților temporari,
pentru a permite dinților permanenți să crească și să ocupe locul celor temporari.
7. Tipurile de resorbtie a râdâcinilor.

1. Resorbția internă se referă la procesul de distrugere a țesutului dentar de către celulele

numite odontoclaste, care se găsesc în interiorul rădăcinii unui dinte. Aceste celule
încep să erodeze țesutul dentar, ceea ce duce la micșorarea rădăcinii și, în cele din urmă,
la pierderea dintelui afectat. Resorbția internă poate fi cauzată de leziuni, inflamații sau
alte afecțiuni dentare.
2. Resorbția externă se referă la procesul de distrugere a țesutului dentar de către celulele
numite osteoclaste, care se găsesc la suprafața exterioară a rădăcinii unui dinte. Acest
tip de resorbție poate fi cauzat de factori externi, cum ar fi presiunea exercitată de dinții
vecini, sau de factori interni, cum ar fi tumori sau alte afecțiuni medicale. Resorbția
externă poate duce, de asemenea, la pierderea dintelui afectat.
8.Eruptia dintilor permanenti. Aparitia primordiilor, debutul mineralizàrii si definitivarea coroanelor dintilor
permanenti.

Eruptia dintilor permanenti este procesul prin care dinții definitivi se formează și se deplasează din
poziția lor inițială în osul maxilarului și mandibulei , înlocuind astfel dinții temporari.

1. Aparitia primordiilor dentare: Primordiile dentare sunt structuri embrionare ale dinților
permanenți care încep să se formeze încă din perioada de dezvoltare fetală. Acestea sunt
localizate în osul maxilarului și mandibulei și se dezvoltă prin procesul de odontogeneză, care
implică interacțiunea dintre celulele ectodermului oral și ale mezenchimului.
2. Debutul mineralizării: După formarea primordiilor dentare, începe procesul de mineralizare. În
timpul acestui proces, celulele odontoblaste încep să depună substanțe minerale, cum ar fi
fosfații de calciu și hidroxilapatit, care compun smalțul și dentina. Acest proces de mineralizare
poate dura câțiva ani și se finalizează atunci când smalțul și dentina au ajuns la grosimea lor
finală.
3. Definitivarea coroanelor dentare: După mineralizare, coroana dentară își ia forma și structura
finală. Aceasta implică încheierea formării tuberculilor și coamelor dentare, precum și
dezvoltarea și poziționarea corespunzătoare a cuspidelor și a foselelor și creastelor dentare.
9. Termenii de eruptie a dintilor permanenti.
 Incisivii centrali inferiori - sunt primii dinti permanenti care erupteaza in cavitatea bucala. Eruptia
incepe la varsta de 6-7 ani si se finalizeaza la varsta de 8-9 ani. Acestia sunt situati in partea de jos a
fetei si sunt foarte importanti pentru a musca si a mesteca alimentele.
 Incisivii centrali superiori - eruptia acestor dinti incepe la varsta de 7-8 ani si se finalizeaza la varsta
de 9-10 ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei si joaca un rol important in aspectul fizic al
zambetului.
 Incisivii laterali inferiori - eruptia acestora incepe la varsta de 7-8 ani si se finalizeaza la varsta de 9-10
ani. Acestia sunt situati in partea de jos a fetei, imediat langa incisivii centrali inferiori.
 Incisivii laterali superiori - eruptia acestora incepe la varsta de 8-9 ani si se finalizeaza la varsta de 11-
12 ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei, imediat langa incisivii centrali superiori.
 Caninii inferiori - eruptia acestora incepe la varsta de 9-10 ani si se finalizeaza la varsta de 12-13 ani.
Acestia sunt situati in partea de jos a fetei, imediat langa incisivii laterali inferiori si joaca un rol
important in procesul de mestecare.
 Caninii superiori - eruptia acestora incepe la varsta de 11-12 ani si se finalizeaza la varsta de 13-14
ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei, imediat langa incisivii laterali superiori si joaca un rol
important in aspectul fizic al zambetului.
 Primii premolari inferiori - eruptia acestora incepe la varsta de 10-12 ani si se finalizeaza la varsta de
12-13 ani. Acestia sunt situati in partea de jos a fetei, imediat langa caninii inferiori si joaca un rol
important in procesul de mestecare.
 Primii premolari superiori - eruptia acestora incepe la varsta de 10-11 ani si se finalizeaza la varsta de
11-12 ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei, imediat langa caninii superiori si joaca un rol
important in procesul de mestecare.
 Al doilea premolar inferior - eruptia acestuia incepe la varsta de 11-12 ani si se finalizeaza la varsta
de 12-13 ani. Acestia sunt situati in partea de jos a fetei, imediat langa primii premolari inferiori si
joaca un rol important in procesul de mestecare.
 Al doilea premolar superior - eruptia acestuia incepe la varsta de 10-12 ani si se finalizeaza la
varsta de 12-13 ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei, imediat langa primii premolari
superiori si joaca un rol important in procesul de mestecare.
 Primii molari inferiori - eruptia acestora incepe la varsta de 6-7 ani si se finalizeaza la varsta de 9-
10 ani. Acestia sunt situati in partea de jos a fetei si sunt foarte importanti pentru a mesteca
alimentele.
 Primii molari superiori - eruptia acestora incepe la varsta de 6-7 ani si se finalizeaza la varsta de
9-10 ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei si sunt de asemenea foarte importanti
pentru a mesteca alimentele.
 Al doilea molari inferiori - eruptia acestora incepe la varsta de 11-13 ani si se finalizeaza la varsta
de 12-14 ani. Acestia sunt situati in partea de jos a fetei, imediat langa primii molari inferiori si
joaca un rol important in procesul de mestecare.
 Al doilea molari superiori - eruptia acestora incepe la varsta de 10-12 ani si se finalizeaza la
varsta de 12-14 ani. Acestia sunt situati in partea de sus a fetei, imediat langa primii molari
superiori si joaca un rol important in procesul de mestecare.
 Cel de-al treilea molar inferior (molarii de minte) - eruptia acestora incepe de obicei la varsta de
17-25 ani. Eruptia lor poate fi uneori intarziata sau chiar absenta. Acestia sunt situati in partea
de jos a fetei si nu joaca un rol esential in procesul de mestecare.
 Cel de-al treilea molar superior (molarii de minte) - eruptia acestora incepe de obicei la varsta de
17-25 ani. Eruptia lor poate fi uneori intarziata sau chiar absenta. Acestia sunt situati in partea
de sus a fetei si nu joaca un rol esential in procesul de mestecare.
10.Termenii de formare a radãcinilor dintilor permanenti.
Dupa ce coroana dentara este complet formata, procesul de formare a radacinii incepe prin cresterea si
ingrosarea placii dentare, care este o structura de tesut conjunctiv care se formeaza intre baza coroanei
si osul alveolar. In interiorul acestei placi dentare, odontoblastele continua sa produca dentina, dar in
acest caz, depunerea se face catre partea apicala a placii dentare, formandu-se astfel primul strat al
radacinii.

 Incisivii centrali si laterali - radacinile acestor dinti sunt complet formate in jurul varstei de 10-12
ani.
 Caninii - radacinile acestor dinti sunt complet formate in jurul varstei de 13 ani.
 Primii si al doilea premolari - radacinile acestor dinti sunt complet formate in jurul varstei de 14
ani.
 Primii molari - radacinile acestor dinti sunt complet formate in jurul varstei de 3 ani dupa
eruptie.
 Al doilea molari - radacinile acestor dinti sunt complet formate in jurul varstei de 4 ani dupa
eruptie.
 Cel de-al treilea molar (molarul de minte) - radacinile acestui dinti se formeaza de obicei in
timpul varstei adulte (intre 18 si 25 de ani).