Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
general,se remarca 2 tendinte contrarii,si anume reducerea unui numar variat de dinti sau
dimpotriva,aparitia unui numar suplimentar de muguri dentari.
b)Etapa de histodiferentiere se caracterizeaza prin multiplicare celulara inegala si cu
ritm incetinit, ea fiind momentul in care apare diferentierea celulara.
Perturbarile care se produc in aceasta etapa intereseaza diferentierea celulara, cu
efecte negative asupra dezvoltarii tesuturilor dure mature
c)Etapa de morfodiferentiere ,denumita si de apozitie a matricelor organice,este etapa
in care celulele diferentiate si specializate incep sa functioneze si anume ameloblastii
secreta matricea smaltului,iar odontoblastii pe cea a dentinei.
Tulburarile acestei etape intereseaza modificarea formei si dimensiunii dintilor.In
acelasi timp,defectele transmiterii genetice pot interesa si activitatea celulelor
specializate,avand drept rezultat modificarea structurii smaltului si a dentinei.
2.CALCIFIEREA
Aceasta etapa se caracterizeaza prin depunere de componente anorganice in structurile
organice ale smaltului si dentinei.Caracteristicile etapei sunt reprezentate de faptul ca
initierea calcifierii se face la nivelul dentinei,urmata de cea a smaltului,iar depunerea se
face ritmic si succesiv,respectiv un strat de dentina mineralizata,urmata de un strat de
smalt mineralizat si asa mai departe.Desfasurarea fenomenului are loc de la varful
cuspizilor si al marginilor incizale spre colet si din profunzime spre suprafata pentru
smalt si din suprafata in profunzime pentru dentina.
Mecanismul mineralizarii este foarte complex iar asupra desfasurarii lui exista 2
categorii de teorii:unele pt. care fenomenul are un caracter enzimatic si altele pt. care
fenomenul are un caracter neenzimatic si este deci un fenomen fizico-chimic.
3.ERUPTIA DENTARA
Este reprezentata de migrarea dintilor din zona osoasa,in care s-au format coroanele
acestora,in cavitatea bucala,pana la atingerea planului ocluzal.Eruptia dentara este un
fenomen de crestere supus unui tipar genetic si direct corelat cu dezvoltarea dintelui.
Se desfasoara in 3 etape caracteristice,si anume:
Etapa preeruptiva cuprinde miscarile pe care le face dintele din zona de formare pana
la atingerea mucoasei bucale.
Etapa prefunctionala cuprinde miscarile pe care le face dintele in cavitatea bucala din
momentul aparitiei primului punct de sub mucoasa pana la atingerea planului de ocluzie
si intalnirea cu antagonistii.
Etapa functionala cuprinde toata perioada ce urmeaza din momentul intalnirii cu
antagonistul si al intrarii in functiune.In toate cele 3 etape mecanismele deplasarii sunt
diferite,ceea ce presupune influenta unor factori diferiti ce ghideaza si controleaza
miscarile dintilor.
1.Smaltul dentar
Este produs de celulele eputeliale specializate numite AMELOBLASTE inainte de
eruptia dintelui.E cel mai dur tesut din organismul uman.
Contine :-subst. anorganice 96%
-subst. organice 1,7%
apa 2,3%
Dintre subst. anorganice 90% reprezinta fosfatul de calciu
5% carbonatul de Ca
2% fosfat de Mg
3% microelemente (in principal F).
Fosfatul de Ca se cristalizeaza sub forma de hidroxiapatita fixata intr-o retea foarte
fina de fibre proteice ,complet insolubila ,fibre similare cu keratina din par.
-Fibrele proteice din smalt sunt rezistente la acizi,enzime,alti agenti corozivi
Presiunea hidrostatica din capilare este modulata prin raportul diametrelor vaselor
aferent-eferent ,de catre factorii metabolici locali si fibre nervoase vegetative.
Inervatia pulpei este asigurata de :-fibre senzitive cu origine in ganglionul Gasser
-nervii mandibulari si maxilari ce patrund odata cu
vasele si se ramifica formand un plex spre periferia pulpei.Din acest plex fibre
amielinice patrund in canalele dentinare.
-fibre vegetative simpatice ce provin din plexul
carotidian si cele parasimpatice din ganglionii sfenopalatin si otic.
4. Cementul
-Reprezinta stratul de invelis al radacinii dintelui
-Este o varietate de tesut osos
-este secretat de celulele membranei periodontale
-Este puternic calcificat (55% subst. minerale)
-Contine geode in care se afla CEMENTOCITII
-Este hranit de vasele periodontale si pulpare prin intermediul dentinei .
Matricea organica contine:-colagen de tip I
-proteoglicani
Depunerea excesiva de cement se numeste hipercementoza si poate produce un apex
al radacinii bulbos ,globular.Aceasta neregularitate a apexului poate produce dificultati in
extractia dintelui.
In unele situatii depunerea excesiva a cementului poate duce la fuzionarea radacinii cu
osul alveolar adiacent determinand anchiloza .Aceasta are urmatoarele consecinte:previne
caderea dintilor de lapte ,impiedica eruptia dintilor definitivi ,cauzeaza dificultati la
extractie.
Hipercementoza se intalneste in boala Paget sau in cementom(tumora benigna a
cementoblastelor).
Functiile cementului:-asigura insertia fibrelor ligamentului parodontal
-protejeaza radacina dintelui la stressurile anormale
-mentine un spatiu periodontal constant prin depunerea
permanenta de cement care compenseaza liza osoasa.
Permeabilitatea tesuturilor dentare si modificarile cu varsta a tesuturilor dentare
Smaltul si dentina ,desi au un metabolism scazut sunt inca tesuturi in activitate.
Dentina este permeabila dinspre pulpa spre jonctiunea amelo-dentinara
;permeabilitatea tinde sa scada cu varsta ;dentina este mai permeabila decat smaltul
tanar.Calea majora de difuziune din pulpa spre dentina este prin intermediul
odontoblastelor se isi trimit prelungirile in dentina .
Permeabilitatea smaltului este mai redusa ca a dentinei .Smaltul poate prelua din
saliva substante(fluorul),crescandu-i rezistenta la carii.
Cu varsta apare o pigmentare gradata a dintilor,se reduce volumul pulpei dentare,scad
odontoblastele, fibroblastii fiind inlocuiti cu tesut fibros ,scade numarul de vase pulpare,
iar cele ramase prezinta fenomene de ateroscleroza cu scaderea capacitatii de hranire a
dintelui ,pot apare mici calcifieri sau mineralizari difuze ale pulpei.
Etiopatogenia cariei
In etiopatogenia cariei sunt incriminati mai multi factori:
1.Terenul favorabil a)calitatea smaltului dentar
b)calitatea lichidului bucal
2.Microflora bucala cariogena
3.Substratul alimentar fermentabil(hidrocarbonatele).
1a)Calitatea smaltului dentar este conditionata de structura sa si determinata de
influentele exercitate asupra dintelui in perioada de dezvoltare si influentele exo- si
endogene asupra dintelui adult.
Dintele in perioada de dezvoltare: alimentatia nerationala a gravidei are repercursiuni
asupra germenului dentar in formare la fat ,iar alimentatia nerationala a copilului
determina tulburari in dezvoltarea si mineralizarea dintilor permanenti.
Perturbarea formarii matricei organice a smaltului
1.Carenta in vit.A numai in forme grave determina leziuni hipoplazice usoare ale
incisivilor temporari.
2.Carenta in vit.C determina microchisturi si microhemiragii in structura smaltului.
3.Oligoelementele.Fluorul produce modificari ce determina conditii nefavorabile
acumularii resturilor alimentare fermentabile.
4.Principiile nutritive (proteine,lipide ,glucide)
Glucidele determina cresterea frecventei cariilor
Proteinele si lipidele determina scaderea frecventei cariilor
5.Bolile infecto-contagioase.
-rubeola in saptamanile 6 si 9 de sarcina determina o hipoplazie accentuata a smaltului
-sifilisul congenital determina un smalt cu defecte structurale datorita distrugerii sau
lezarii ameloblastilor.
Perturbarea mineralizarii smaltului
1.Carenta de Ca si fosfat
Carenta de Ca determina reducerea cantitativa a tesuturilor dentare in formare ,fara
afectarea continutului mineral total.
Carenta fosfatilor dace la scaderea continutului mineral.
2.Raportul Ca fosfat in alimentatie (normal de la la 1/3)
Aportul deosebit de crescut de Ca-Fosfat duce la incorporarea preferentiala in smalt a
carbonatilor,ceea ce duce la cresterea frecventei cariilor la dintii respectivi.
3.Fluorul
Captarea fluorului de catre smalt determina cresterea rezistentei la carie.
2.Factorul microbian
Microflora bucala are caracter mixt ,saprofit.Este formata din:
-sreptococi ,cu predominenta steptococ viridans
-stafilococi
-diplococi si bacili gram pozitivi
-levuri
-spirochete,etc.
Aceasta flora isi exercita rolul cariogen in momentul intrunirii unor conditii favorabile
de tesuturile dure dentare,structurate deficitar.
Microorganismul cauzal al cariei dentare a fost incriminat initial Lactobacillus
acidophilus,apoi streptococul mutans.
Binomul patogenic alimentatie cariogene /flora microbiana acidogene ia nastere la
nivelul placii bacteriene dentare.Formarea placii e favorizata de coborarea pH-ului bucal
spre zonele acide ,lipsa igienei bucale,predominenta hidrocarbonatelor in alimentatie
,cresterea concentratiei ionice in saliva,cresterea cantitatii de mucina,cresterea celulelor
epiteliale in lichidul bucalprintr-o descuamare exagerata a mucoasei.
Aspectele patogenice ale placii dentare
a)concentrarea unui numar imens de microorganisme pe o suprafata mica.Dintre acestea
cele mai numeroase sunt acidogene.
b)capacitatea unora dintre microorganismele acidogene ,cum e Streptococul mutans de a
fermenta o mare varietate de hidrocarbonate ,dand o productie de acid rapida si masiva.
c)scaderea constanta si indelungata a pH-ului placii bacteriene sub nivelul pH-ului critic.
Principalii acizi organici care se formeaza sunt in primul rand acidul lactic ,care
predomina fara a depasii 50%,acidul acetic si acidul propionic.Rolul esential in scaderea
pH-ului il are acidul lactic, datorita puternicei sale ionizari.
In placa bacteriana procesele de demineralizare apar la un pH mai mic de 5,2.
Secventa atacului cariogen al microorganismelor placii bacteriene
suspendarea formarii de noi placi pt. 24-30 ore,perioada lunga fata de 12 ore cat se
obtine dupa un periaj obisnuit.
Pana la 4 ani periajul este bine sa se faca de parinti ,cel putin o data pe zi,seara inainte
de culcare ,volumul informatiilor fiind limitat si redat sub forma unor povesti atragatoare.
Intre 4-6 ani volumul informatiilor ramane limitat ,iar indicatiile tehnice nu trebuie sa
vizeze corectitudinea miscarilor ci,mai degraba parcurgerea cu peria a tuturor dintiilor.In
general dentitia temporara,datorita dimensiunii reduse a dintilor si inclinarii lor
,beneficiaza de o curatire satisfacatoare si prin practicarea unui periaj orizontal.
Intre 6-9 ani informatiile vor trebui sa urmareasca explicarea legaturii dintre lipsa de
curatire a dintilor si aparitia cariilor si a imbolnavirilor gingivale,iar miscarile in timpul
periajului vor trebui sa fie efectuate dupa o schema care sa urmareasca parcurgerea
sistematica a tuturor suprafetelor dentare ,incepand cu cele expuse unui risc mai mare de
acumulare a placii si terminand cu cele expuse unui risc mai limitat.Astfel,vor fi
abordate mai intai zonele laterale ,respectiv fetele palatinale ale arcadei superioare,urmate
de cele vestibulare apoi cele linguale ale arcadei inferioare,dupa care vor urma
vestibularele si in sfarsit zonele frontale.O atentie deosebita trebuie acordata molarului de
6 ani care,datorita vecinitatii anatomice sunt greu de abordat.Aici trebuie sa creasca
fermitatea periajului si cresterea frecventei periajelor de la 2 la 3 pe zi.
Intre 9-14 ani se face corectarea miscarilor.Periajul trebuie facut vertical si numai intrun sens,de la gingie spre virful dintelui,de 10 ori pe fiecare grup de dinti care acopera
perii periutei.Singura miscare orizontala este pe fata ocluzala a dintilor laterali.
2.POSIBILITATI DE A CRESTE REZISTENTA TESUTURILOR DENTARE
Se adreseaza in special componentei anorganice ,iar obtinerea unor efecte pe aceasta cale
este dependenta de urmatoarele caracteristici ale smaltului:
-str. smaltului nu-si modifica continutul de calciu si fosfor dupa incheierea perioadei
de formare si nu beneficiaza de remodelari pe cale generala.In aceste conditii
posibilitatea de a influenta posteruptiv componenta anorganica este limitata si
intereseaza numai suprafata smaltului.
-smaltul are o str. cristalina omogena si contine alaturi de cristale de hidroxiapatita si
unele de carboxiapatita.
-in str. smaltului pot fi incluse zone de smalt imatur restante din perioada de formare.
PROFILAXIA CU FLUOR
Str. dure dentare mai contin si o serie de elemente sub forma de urme ,din care mai
importane e fluorul si care joaca un rol decisiv in protectia impotriva cariei dentare.
METABOLISMUL GENERAL AL FLUORULUI
Fluorul se gaseste in organismul uman sub forma de urme,dar a carui prezenta e
absolut indispensabila unei dezvoltari normale,iar spre deosebire de celelalte elemente
similare este singurul ancorat anorganic si apare nemijlocit in str. dure, oase si dinti in
proportie de 99% si 1% in muschi,creier ,sange.
Aportul fluorului in organismul uman se face pe 2 cai:prin hrana si apa si exceptional
pe cale respiratorie.Hrana umana este de obicei saraca in fluor,iar cantitati mari se gasesc
Gingivitele
Gingivita este un proces inflamator delimitat la parodontiul de invelis ,fara pierderea
atasamentului parodontal.Majoritatea gingivitelor apar in corelatie cu placa bacteriana.
Gingivitele asociate placii bacteriene reprezinta forma cea mai comuna a bolii
parodontale si se caracterizeaza clinic prin:
Semnele subiective: sunt reduse ca intensitate ,de cele mai multe ori lipsesc ,fiind
bine suportate de pacient si de cele mai multe ori ignorate
Pacientii cu gingivita cronica semnaleaza:
-singerari gingivale la periaj si masticatie
-prurit gingival
-discrete dureri ce apar la periaj si masticatie
1.
2.
3.
4.
5.
Semnele obiective :
singerarea la inceput provocata de periaj ,masticatie ,ca apoi sa devina chiar
spontana.Ea se datoreste unei microulceratii ce apare pe peretele intern al gingiei ,cat
si fragilitatii capilare din corion.Sangerarea provocata poate exista fara alterarea
aspectului normal al gingiei ,pe cand sangerarea spontana apare atunci cand exista
alterari de forma ale parodontiului de invelis.
Alterarile de forma apar datorita edemului din papila interdentara sau marginea
libera.Papilele devin tumefiate ,marite de volum ca si marginea libera a gingiei.
Alterarile de culoare .Coloarea gingiei inflamate variaza de la rosu aprins la rosu
inchis,cu nuante diferite de la o regiune la alta.
Modificari ale aspectului normal in coaja de portocala,gingia devenind neteda
,lucioasa.
Consistenta gingiei devine redusa ,moale ,usor depresibila.
Marimea considerabila a cantitatii de placa bacteriana ce se depune in contact cu
marginea gingivala induce aparitia gingivitei in aproximativ 21 zile.
In cursul unor stari fiziologice apar gingivite ce sunt in relatie nu numai cu placa
bacteriana ci si cu modificarile ce vizeaza hormonii sexuali .
In cursul pubertatii gingia se tumefiaza ,apare inflamata ,cu modificare
accentuata de culoare.
Modificarile de culoare imbraca aspectul de gingivita hiperplazica ,caracterizata
prin papile bulbiforme ,cu marginea libera a gingiei tumefiata ,inflamata.In unele
cazuri poate lipsi inflamatia gingivala ,ea aparand ferm atasata de osul
alveolar.Modificarile apar cu predilectie in portiunea vestibulara a parodontiului
,lasand neafectata portiunea orala.
Dupa pubertate gingivita are tendinta la regresiune spontana.In cazurile cand acest
lucru nu se realizeaza se poate recurge la gingivectomie.
Graviditatea poate sa induca sau sa agraveze o gingivita.Forma cea mai comuna
pe care o imbraca procesul morbid parodontal este hiperplazia.Poate fi localizata sau
ganaralizata,dar devine manifesta in trimestrul al doilea de sarcina.Intreg tabloul
clinic poate retroceda dupa nastere sau poate persista,ceea ce impune tratament
corespunzator.
reactionand de multe ori la prezenta placii bacteriene si a altor factori iritativi prin
ulceratii.
Atentia asupra imbolnavirii leucemice ne este atrasa de aparitia hemoragiilor
spontane cu localizare nu numai gingivala ci si cu localizare la limba ,mucoasa
obrazului,concomitent cu aparitia sufuziunilor cutanate.
Hiperplazia gingivala intereseaza ambele versante ,aceasta constituind un element
de diagnostic diferential fata de hiperplaziile banale.
ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA
Articulatia tremporo-mandibulara (ATM) este o diartroza formata din condilul
mandibulei si cavitatea glenoida impreuna cu condilul temporal.Intre cele 2 suprafete este
situat meniscul de forma lenticulara care imparte suprafata in 2 compartimente:temporomeniscal si menisco-mandibular.Pe fetele meniscului,care privesc suprafetele osoase
mandibulare,se descrie o sinoviala inchisa la periferie de capsula.Capsula, intarita de
ligamente, inveleste toate elementele articulare, alcatuind un veritabil manson
fibroelastic.Exista o interdependenta functionala si morfologica intre articulatia
interdentara si articulatia temporo-mandibulara.Unii autori o numesc chiar articulatie
temporo-mandibulo-dentara,cele 3 compartimente articulare,influentandu-se reciproc atat
morfologic cat si functional.
LUXATIILE TEMPORO-MANDIBULARE
Pierderea raporturilor normale intre suprafele articulare, cu iesirea condilului din
cavitatea glenoida,se poate face in mai multe sensuri ,in functie de deplasarea condilului
mandibular:anterior,posterior se lateral.
LUXATIILE ANTERIOARE
Sunt cele mai frecvente .Pot fi unilaterale sau bilaterale.
Luxatia bilaterala este cea mai frecventa.In momentuil producerii luxatiei,bolnavul
acuza o durere vie ,insotita de perceperea unui zgomot intraarticular ,urmat de
imposibilitatea inchiderii gurii.La examenul clinic frapeaza gura larg deschisa si
incontinenta salivara.Datorita coborarii exagerate a mandibulei,distanta intre incisivii
superiori si inferiori este de 3-4 cm, molarii putand fi in contact.Mentonul este coborat si
impins inainte ,raminand median.Obrajii sunt turtiti ,alungiti.Muschii maseteri si
temporali sunt in tensiune.Inaintea conductului auditiv extern exista o depresiune in locul
care in mod normal se gaseste condilul.Capul condilului se gaseste mai anterior,situat sub
arcada temporo-zigomatica.La palpare in conductul auditiv extern nu se percep miscarile
condilului.Masticatia este imposibila,deglutitia jenata ,iar fonatia dificila.
Luxatia unilaterala este intalnita mai rar,iar tulburarile sunt mai putin accentuate fata
de luxatiile bilaterale.Deplasarea condilului mandibular facandu-se de o singura parte
,rezulta o asimetrie faciala.Linia interincisiva este deviata de partea sanatoasa,gura este
mai putin deschisa decat in luxatiile bilaterale,iar mandubula este aproape mobila.
TRATAMENT
Este de obicei ortopedic si numai in cazuri exceptionale de luxatii nereductibile se
folosesc metodele chirurgicale.tratamentul ortopedic consta in reducerea luxatiei si
imobilizarea temporara a mandibulei.Cu cat se intervine mai precoce ,cu atat manoperele
de reducere a luxatiei sunt mai usoare.In principiu reducerea luxatiei se face prin
coborarea condilului mandibular si trecerea sa sub condilul temporal ,dupa care sete
repus in cavitatea glenoida.De obicei in luxatiile recente nu este nevoie de anestezie.Se
practica insa o anestezie ,atat pt. suprimarea durerii cat si pt. a obtine o buna relaxare
musculara,infiltrandu-se tesuturile periarticulare si muschii ridicatori ai mandubulei cu
novocaina 1% sau xilina 0,5% .In luxatiile mai vechi ,in care se presupune ca manoperele
de reducere vor fi mai laborioase ,se poate folosi anestezia generala care realizeaza o
liniste operatorie si o relaxare musculara mai buna.
Tehnica Nelaton :Bolnavul este asezat pe scaun cu capul bine sprijinit iar operatorul
introduce ambele police infasurate in comprese protectoare,aplicate de o parte si de alta
pe fetele ocluzale ale molarilor inferiori ,iar cu celelalte degete prinde bine marginea
bazilara catre unghiul mandibulei.La edentati, policele va fi fixat pe creasta alveolara
inaintea marginii anterioare a ramului ascendent mandibular.Astfel fixata,I se imprima
mandibulei urmatoarea succesiune de miscari:
Timpul I:Se apasa cu putere pe suprafetele ocluzale ale molarilor ,impimgandu-se
mandibula in jos pana cand condilul mandubular ajunge sub proeminenta condilului
temporal.Uneori este necesar ca miscarea de coborare sa se faca treptat se progresiv pt. a
invinge rezistenta pe care o opun elementele anatomice periarticulare.
Timpul II:Odata condilul mandibular coborat pana sub planul varfului condililor
temporali ,se impinge mandibula inapoi ,asociindu-se si o usoara rotatie cu ridicarea catre
maxilar a mentonului .In momentul in care condilul mandibular depaseste condilul
temporal si patrunde in cavitatea glenoida,se aude un mic cracment carcteristic .De obicei
in acest moment se produce o inchidere brusca a gurii si degetele operatorului pot fi
prinse intre dinti daca nun sunt scoase la timp.
ARTRITELE TEMPORO-MANDIBULARE
ATM poate fi sediul unor procese inflamatorii specifice sau nespecifice.
ARTRITELE NESPECIFICE ACUTE :sunt de obicei unilaterale.Se datoresc
patrunderii germenilor patogeni in cavitatea articulara pe mai multe cai:direct in urma
unor traumatisme deschise;din vecinatate,prin extinderea unor procese infectioase (osteite
mandibulare ,osteite ale osului timpanic,furuncul al conductului auditiv extern,otite medii
supurate,abcese ale fosei temporale,abcese parotidiene,etc.);pe cale hematogena-artrite
din cursul bolilor infectioase (scarlatina,febra tifoida,rujeola),artritele temporomandibulare gonococice,luetice.Uneori si artritele reumatismale pot avea un debut acut.
ARTRITELE SPECIFICE:sunt manifestari articulare produse de agenti patogeni
specifici care apar fie izolate,fie in cadrul unor afectiuni generale:artrite
gonococice,artrite din cursul reumatismului poliarticular acut,artritele sifilitice,artrita
tuberculoasa,artrita actinomicotica.
CONSTRICTIA MANDIBULEI
Este limitarea permanenta ,totala sau partiala a miscarilor mandibulei datorita unor
imbolnaviri sau sechele dupa procese patologice ale tesuturilor periarticulare
ANCHILOZA TEMPORO-MANDIBULARA
Este limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita organizarii unui tesut osos
care sudeaza mandibula de osul temporal,ceea ce duce la disparitia articulatiei.
Dupa incizia tesuturilor superficiale exo- sau endoorale , prin plaga se patrunde
obligatoriu cu o pensa hemostatica ale carei brate sunt stranse pana in colectie.Cand
se observa ca pe langa bratele pensei se scurge secretie purulenta acestea se desfac
pentru a usura eliminarea puroiului, scotandu-se astfel desfacute prin plaga; este
preferabil capuroiul sa se aspire pentru a un fi inghitit de pacient.
Deoarece prin simpla deschidere a bratelor pensei un se evacueaza tot puroiul e
necesar sa se faca drenajul. Pentru drenaj se pot folosi simple fasii de cauciuc steril
taiate dintr-o manusa, lame de cauciuc sub forma de jgheab, tuburi subtiri de politen
cu diametru de 2.5mm sau tuburi grase de cauciuc cu diametru de 6-8mm.Obligatoriu
drenul se introduce cu pensa hemostatica sau cu pensa dentara in colectia purulenta.
Drenul permite evacuarea in continuare a secretiei purulente si a tesuturilor
necrozate, mentinandu-se in acelasi timp departate marginile plagii. Pentru a mentine
drenul in pozitia dorita este preferabil acacesta sa fie fixatde una din buzele plagii cu
un fir de sutura neresorbabil. De regula drenul se mentine pana se remit fenomenele
loco-regionale si binenteles cele generale, dupa care prin simpla taiere a firului se
indeparteaza.
O concluzie generala a acestui principiu e ca ori de cate ori exista o colectie
purulenta aceastase impune a fi evacuata.Daca sunt incertitudini in privinta existentei
puroiului se va recurge la punctia aspiratoare-exploratoare , dar evacuarea puroiului
prin punctie un e eficiente si suficiente, incizia si drenajul impunandu-se.A spera ca
prin tratamentul cu antibiotice puroiul se resoarbe e o iluzie.
5.Tratamentul medical al bolnavilor cu supuratii
Starea generala alterata, fenomenele infectioase loco-regionale la care se adauga
durerile au repercursiuni grave asupra mecanismelor proprii de aparare ale
organismului. Se impun in primal rand hidratarea si hranirea bolnavului in mod
corespunzator.
Reechilibrarea hidro-electrolitica, un aport de glucide si proteine corespunzator
varstei si mai ales terenului sunt indispensabile.
La acestea se mai adauga administrarea de analgezice, durerile fiind prezente in
peritada de stare a supuratiei, iar dupa incizie, DESI mai atenuate sunt totusi
prezente.
Pentru diminuarea edemului se poate administra o medicatie antiinflamatoare
nesteroidica.
6.Indicatia si alegerea corecta a antibioticului
Antibioticele constitue un adjuvant important in terapia si profilaxia infectiilor de
cauza dentara, fara insa sa poata inlocui tratamentul chirurgical in colectiile deja
constituite sau in supuratiile cu caracter difuz. E indicat sa se recurga la terapia cu
antibiotice in urmatoarele situatii:
a)debut acut al infectiei de cauza dentara, cand clinic se constata prezenta unui
infiltrat inflamator de tip seros, deci reversibil, iar terapia cu antibiotice stopeaza
evolutia procesului septic.
b)cand capacitatea de aparare a organismului este redusa fie datorita unor afectiuni
metabolice necontrolate, fie datorita unor afectiuni supresoare(leucemie, limfom,
cancer), fie datorita administrarii unor medicamente cu efect imunosupresor;
administrarea antibioticelor se face in toate afectiunile inflamatorii cu risc de evolutie
spre supuratie.
c)cand procesul septic cu punct de plecare dentar are tendinta sa se extinda in lojile
superficiale sau profunde perimaxilare sau cervicale
d) in osteomielita supurata acuta a maxilarelor, cand starea generala e alterata, iar
bacteriemia e aproape certa.
e)in pericoronarite supurate severe in care exista pericolul extinderii difuzarii
procesului septic fie catre lojile planseului bucal sau spatiul laterofaringian , fie catre
obraz .
Intrucat procesele septice de cauza dentara au evolutie foarte rapida , iar germenii
provin din flora saprofita a cavitatii bucale , in 20% speciile microbiene fiind
streptococi aerobi si anaerobi, peptococi, peptostreptococi si Bacteroides se recurge
de obicei la antibioterapie empirica de rutina , farasa se faca antibiograma, aceasta
intrucat actualele metode de laboratoe nu permit testarea sensibilitatii la antibiotice
mai devreme de 24 ore, timp in care procesele septice dentare se pot extinde sau
agrava. Se folosesc in ordine: Penicilina, Eritomicina, Clindamicina, Cefalosporinele,
Metronidazolul, Tetraciclinele.
6. Administrarea corecta a antibioticelor
TRAUMATISME DENTO-PARODONTALE
Sunt printre cele mai comune afectiuni traumatice orale.
Etiologie
Accidente de circulatie, accidente sportive, accidente din timpul jocului, agresiuni,
caderi.
O grupa cu risc crescut este cea a epilepticilorcare apar consecutiv caderilor
survenite intr-o criza comitiala.
Mai rar apar apar ca o cauza iatrogena: fractura dintilor prin deraparea
instrumentelor de extractie, luxarea dintilor vecini prin sprijin inadecvat,
traumatizarea unor dinti la pacientii intubati pentru anestezie prin control
laringoscopic.
Pot aparea in contextul unor leziuni intinse la nivelul partilor moi oro-faciale sau a
oaselor maxilare.
Leziunile afecteaza in special dintii, care datorita pozitiei lor sunt mai expusi
agentilor vulneranti
Clasificare
a) fracturi coronare
1. fisura smaltului
2. fractura coronara fara complicatii
3. fractura coronara cu complicatii
b)fracturi radiculare
c) luxatii
1. contuzia
2. subluxatia
3. luxatia cu intruzie
4. luxatia cu extruzie
5. luxatia laterala
6. avulsia
inseamna ca deseori leziunile acestor dinti sunt tratate prin extractie, mai ales daca
pacientul are mai mult de 3 ani.
In toate cazurile de traumatizare a dintilor temporari trebuie pusa problema
consecintei asupra dintilor permanenti. Pot provoca afectari ireversibile ale dintilor
permanenti. Totusi, este o dificultate in precizarea manifestarii afectarii dintilor
permanenti. Numai dupa eruptia dintilor permanenti se poate evalua efectul traumatizarii
dintilor temporari asupra dintilor permanenti. De aceea, nu trebuie sa tratam cu usurinta
traumatismele dintilor temporari. Aceste leziuni pot produce influente nefavorabile
asupra dintilor permanenti ca tratamente ortodontice sau protetice multi ani mai
tarziu.Este important sa informam parintii despre prognosticul incert pe termen lung.
Fracturile dintilor tempoarari:
Fracturile coroanei sau radacinilor ( sau ambele) ale dintilor temporari sunt extrem de
rare, de obicei sunt intalnite luxatii sau avulsii sustinandu-se ca cest fapt se datoreaza
resorbtiei crescute a radacinilor .
Luxatiile dintilor temporari
Sunt destul de frecvente si pot fi intalnite intr-o mare varietate de forme:
-luxatia totala a dintelui temporar: dintele a fost avulsionat si alveola a ramas goala
-extruzia unui dinte temporar:dentele este dislocat persistand un contact cu structurile
adiacente
-dintele infundat in maxilar:luxatia intruziva
-subluxatia : mobilitate redusa a dintilor temporari
Consecintele pt. dintii permanenti
Este o greseala sa presupunem ca toate consecintele neplacute sunt eliminate odata cu
schimbarea dentatiei.In multe cazuri e necesar sa ne gandim la consecinte
viitoare.Deseori este imposibil sa se precizeze masura si modul in care dintii permanenti
vor avea de suferit ca rezultat al afectarii dintilor temporari.Chiar cele mai corecte
radiografii nu reusesc sa ofere informatii corespunzatoare in aceasta privinta.
Riscul deplasarii mugurelui dintilor permanenti si malformarii radacinilor creste odata
cu varsta fiind cel mai mare imediat inainte de pierderea dintilor temporari.
Dintii permanenti pot prezenta:
1. Hipoplazii si hipocalcifieri ale smaltului.
Hipoplazia apare atunci cand formarea smaltului e imperfecta ca rezultat al afectarii
ameloblastelor. Culoarea smaltului poate varia de la alb la galben si suprafata smaltului
poate sa nu arate nici un defect.Decolorarea galbui inchis poate aparea datorita unei
hemoragii intraosoase a procesului alveolar cauzata de un dinte temporar intruzat. Poate
fi vizibila radiologic ca radiotransparenta.
Hipocalcifierea apare ca rezultat al maturarii defectuoase a matricei smaltului,
probabil ca rezultat a unei reactii inflamatorii. Nu produce modificari radiologice.
2. Tulburarea in dezvoltarea radacinii dintelui permanent, care ramane incomplet
format. Poate duce la calcifierea patologica sau degenerarea pulpei.
Fracturile radiculare
-Sunt mult mai frecvente la dentitia permanenta decat la cea temporara. Sunt frecvent
asociate cu fractura versantului vestibular al procesului alveolar.
-Nu sunt asociate in toate cazurile cu dureri. Frecvent se observa deplasari usoare si
extruzii.
-Poate sa fie sau nu vizualizata radiografic
-Tratamentul este : -reducerea, fixarea si imobilizarea fragmentelor fracturate
-inlaturarea coroanei in cazul farcturilor radiculare coronare care comunica
cu santul gingival,
-rezectia apicala a radacinii fracturate
Luxatia la dentitia permanenta
Este de obicei provocata de impactul cu un obiect dur. Pot fi afectati simultan unul sau
mai multi dinti. Poate fi adesea asociata cu fisuri, fracturi radiculare sau fracturi coronare
necomplicate.
Pot fi : contuzii, subluxatii, luxatie cu intruzie, luxatie cu extruzie, luxatie laterala,
avulsie.
Contuzia este singura forma de luxatie care nu necesita tratament. Dintele trebuie protejat
in timpul masticatiei, iar obiceiuri cum ar fi sugerea degetelor sau roaderea unghiilor
trebuie evitate. De obicei vitalitatea dintelui este pastrata, dar dintele poate prezenta o
colorare galbena datorita obliterariui pulpei.
Luxatia intruziva necesita o atitudine de expectativa.Vitalitatea dintelui este de obicei
pierduta. E posibil ca dintele sa devina anchilozat
Subluxatiile, extruziile si luxatile laterale necesita un timp similar de tratament. Acesta
consta in reducere si imobilizare. Repozitionarea este verificata radiologic dupa care se
poate practica imobilizarea.
Avulsia sau luxatia totala extruziva
Cand avem de-a face cu pacienti ai caror dinti au fost avulsionati, anamneza cat si
examenul intraoral si extraoral trebuie facut atent si obiectiviar terapia sa fie instituita cat
mai urgent posibil.Este f. important sa stim cat timp a trecut de la producerea avulsiei ,
unde s-a intamplat accidentul si cum a fost pastrat dintele intre timp.
Examinarea fizica se concentreaza pe prezenta fracturilor procesului alveolar sau a
maxilarelor. In plus trebuie identificate eventualele leziuni ale buzelor sau ale altor
tesuturi moi.Dintele se pune intr-o compresa cu ser fiziologic si este examinat cu atentie ,
urmarind eventualele carii, ramasite de os, si largimea foramenului apical, fara a deteriora
membrana periodontala.Trebuie facuta o radiografie pt. a exclude fracturi ale dintilor
adiacenti sau ale procesului alveolar.
In tratament trebuie evitata orice activitate care ar amana replantarea sau ar afecta
membrana periodontala.
Dintele trebuie plasat cu grija intr-o solutie salina si curatat . Contactul dintre suprafata
radacinii si instrumente trebuie minimalizata Alveola este irigata cu ser fiziologic pt a
indeparta cheagurile si corpurile straine. Nu se face in nici un caz chiuretaj Dintele este
apoi replantat sub anestezie locala.
FRACTURILE MANDIBULEI
Prin pozitia sa in cadrul viscerocraniului , prin forma si functiile ei , mandibula este
mult mai expusa traumatismelor decat celelalte oase ale fetei. Mai afectat este sexul
masculin.
Etiologie
Cauzele pot fi traumatice, patologice si chirurgicale.
Cauzele traumatice sau accidentale domina covarsitor patologia mandibulei . Urmeaza
apoi accidentele rutiere, de munca , sportive, accidente provocate de animale, accidente
iatrogene, indiferent de varsta si sex.In conditii de pace rar sunt semnalate fracturi prin
arme de foc.
Cauzele patologice sunt reprezentate de : boli inflamatorii, tumori sau degenerative care
evolueaza cu resorbtia substantei osoase a mandibulei. Osul este supus la fracturi dupa un
impact minim cu agentul cauzal sau la fracturi spontane prin avansarea procesului
patologic in toata grosimea mandibulei.
Cauzele chirurgicale sunt cele planificate si efectuate de catre chirurgi in cursul plastiilor
scheletului facial sau cele iatrogene in cursul extractiilor dentare sau in cursul
enucleierilor sau rezectiilor pt. tumori.
Mecanismul de producere
Fracturile de mandibula se produc ca rezultat al impactului dentre agentul efector si cel
receptor.
Arhitectura mandibulei adaptata functiei sale confera acestui segment anatomic o tripla
curbura:
-In forma de V la nivelul portiunii bazale a corpului mandibulei
-In forma de U la nivelul apofizei alveolare
-In forma de L la nivelul gonionului(unghiul mandibulei)
Aceste moduri deferite sumate intr-un singur os influenteaza si modul de actiune al
fortelor ce se exercita asupra lui, fapt important nu numai pt. mecanismul de producere a
fracturilor dar mai ales pt. logica tratamentului lor.
Pe de alta parte mandibula este asemanatoare unui os lung tubular deci dispune de
corticale dense si de os reticular spongios in interior. Aceste componente sunt repartizate
neunuform in ansamblul mandibulei . Cuplurile de forte rezultate din cumulul celor 3
forme ale mandibulei (U,V,L) sumate cu repartitia diferita a osului cortical si medular
realizeaza un ansamblu de zone de rezistenta crescuta si scazuta.
ZONA DE REZISTENTA CRESCUTA
Este in partea anterioara a corpului mandibular ,la nivelul simfizei mentoniere unde
corticala este mai densa. De asemeni la nivelul marginii bazilare Pe masura ce ne
departam de zona mediana si ne apropiem de condil rezistenta scade.
ZONELE DE REZISTENTA SCAZUTA
-apofiza condiliana a mandibulei la nivelul colului anatomic
-unghiul mandibulei
-foramenul mentonier , adeseori in relatie stricta cu varful alveolei unui premolar
-parasimfiza mentoniera situata in jurul caninului inferior
apofiza alveolara
CLINICA FRACTURILOR DE MANDIBULA
1. Edemul partilor moi perimandibulare sau submandibulare. Poate insoti si masca
o fractura
2. Echimozele si hematoamele perimandibulare si mucoase apar ca urmare a
rupturilor tisulare si a periostului fara a insoti in mod obligatoriu o fractura.
3. Excoriatiile si plagile mandibulare: sunt semne incerte dar care atrag atentia
asupra probabilitatii unei fracturi directe sau indirecte.
4. Deformarea fetei:infundarea sau stergerea contururilor osoase normale
5. Miscarile mandibulare anormale: devierea pronuntata a mandibulei la miscarea
de deschidere a gurii sugereaza o fractura subcondiliana sau de gonion cu
deplasare, mandibula deviaza spre partea fracturata si este insotita de durere in
zona lezata.De asemenea incapacitatea de inchidere a gurii si de realizare a
ocluziei frontale sugereaza o fractura mandibulara ce creeaza un contact
interdentar prematur in zona distala.
6. Trismusul:de obicei insotit de edeme e observat mai ales in fracturile unghiului
mandibular si ramurii ascendente.
7. Durerea la presiune pe menton cu directie antero-posterioara : fractura de unghi
mandibular sau de apofiza condiliana, dar durerea se simte in zona fracturata
-durere pretragiana in fractura de cap condilian,etc. Acestea sunt utile pt. depistarea
fracturilor care pe unele radiografii nu sunt vizibile.
8. Parestezia sau anestezia in teritoriul nervului alveolar inferior
9. Deformarea si discontinuitatea osoasa-sub forma de proeminente anormale ,
infundare sau decalaje.
10. Mobilitatea patologica a mandibulei- este un semn sigur de fractura.
11. Crepitatiile osoase-sunt zomote rezultate in urma frecarii suprafetelor fracturate.
12. Diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM de partea lezata.
osoase s-au redus, ele reluandu-si pozitia anatomica si deci se poate institui sistemul de
imobilizare.
Reducerea cu ajutorul cuielor, broselor sau suruburilor osoase transcutanate:
E un sistem de reducere semiinchisa care se asociaza cu imobilizarea prin fixatori
externi. Se recomanda de obicei la edentati, sau in zonele edentate ale mandibulei unde,
prin absenta dintilor lipsesc punctele de sprijin si de tractiune din apropierea capetelor
osoase , conditii in care ele nu pot fi repozitionate corespunzator.Oricat se pare de
traumatizant sistemul ramane in unele situatii singurul in masura sa rezolve reducerea si
imobilizarea ( in fracturile cominutive, cele cu pierderi mari de substanta osoasa sau cele
cu osteita in focar.)
Cuiele , suruburile sau brosele se introdul proximal si distal de fractura in gauri
realizate preoperator cu ajutorul unei freze de dimensiuni convenabile si preparate prin
incizii punctiforme cutanate.
Reducerea instrumentala: Se folosesc indeosebi pe ramura orizontala acolo unde
fragmentele osoase sunt mult deplasate si angrenate. Manopera se asociaza uneori cu
reducerea manuala , iar alteori cu cea chirurgicala fiind urmata imediat de aplicarea unui
sistem de imobilizare ortopedic sau chirurgical.Pregatirea preoperatorie locala se
adreseaza igienizarii si aseptizarii orale.
Interventia se efectueaza cu bolnavul asezat pe fotoliul stomatologic sau pe masa de
operatie.
Tehnica: Dupa anestezie se abordeaza mandibula direct prin focarul de fractura deschis
in cavitatea bucala iar in alte cazuri prin focarul deschis cutanat. Daca nu este deschis
focarul se poate realiza o deschidere punctiforma cutanata pt. introducerea
instrumentarului intre fragmentele osoase incalecate. Pt. reducerea propriuzisa e nevoie
de 2 persoane:operatorul si ajutorul.
Timpul I: Aplicarea instrumentarului : Decolatorul sau elevatorul se introduce intre
bonturile osoase oprindu-se in zona de angrenare maxima.
Timpul II: Reducerea fracturii: Folosind instrumentul ca o parghie se imprima
fragmentelor sensul divergent dorit pt. dezangrenare.Instrumentarul se va aseza acolo
unde avem senzatia ca oasele rezista mai bine la fortele de presiune divergenta.Acest
timp operator este de regula insotit de hemoragie, uneori abundenta care inceteaza in
cateva minute dupa repozitionarea bonturilor.
Timpul III: Controlul reducerii; Restabilirea continuitatii osoase se face palpatoriu atat
la marginea bazilara cat si pe fetele laterale ale mandibulei.Pentru dentati criteriul este
restabilirea ocluziei.
Timpul IV : Inchiderea plagii mucoase sau cutanate Cu orice pret trebuie mobilizate
partile moi periferice pt. a acoperi eventual prin sutura zona fracturata si a pune la
adapost de infectie focarul de fractura.
Timpul V : Imobilizarea fragmentelor osoase
3 ori mai mic.Cauzele se datoresc expunerii mult mai largi a mandubulei n faa acelorai
ageni traumatizani.
Clasificare
Cuprinderea tuturor liniilor de fractur posibile care s ntruneasc n totalitate
criteriile anatomice , clinice i terapeutice este aproape imposibil.Cea mai utilizat este
cea bazat pe criterii topografice i lezionale.
Fracturi ocluzo-faciale
A. Fracturi totale
a) Fracturi transversale( orizontale sau de tip Le Fort)
-Fracturi transversale joase(Le Fort I)
-Fracturi transversale mijlocii( Le Fort II)
-Fracturi transversale nalte(Le Fort III)
b) Fracturi verticale
-Fractura median
-Fractura paramedian
c)Fracturi mixte
d) Fracturi complexe
-Dislocaii multiple ale masivului facial
-Fracturi cominutive ale masivului facial
B. Fracturi Pariale
-fractura rebordului alveolar
-fractura tuberozitii maxilare
2 Fracturi centro-faciale
A. Fracturi totale
a) Fracturi ale oaselor nazale
1. Fractura unilateral a oaselor nazale
2. Fractura bilateral a oaselor nazale
b) Fractura complexului nazo-etmoido-maxilar
B. Fracturi pariale
a) fractura apofizei ascendente a maxilarului
b)Fractura septului nazal
c)Fractura bolii palatine
3.Fracturi latero-faciale
A. Fracturi ale complexului zigomatic
B Fractura peretelui antero-lateral al sinusului maxilar
4.Fracturi combinate
Tratament
Fracturile de masiv facial constitue urgene chirurgicale. Pt. a evita complicaiile
vitale sau nevitale, tratamentul trebuie executat cat mai precoce. Se poate realiza astfel:
1. Tratamentul de urgen sau provizoriu
2. Tratamentul primar sau definitiv
3. Tratamentul secundar sau de ntreinere
4. Tratamentul tardiv sau al complicaiiloe tardive
1. Tratamentul de urgen
Realizeaz de cele mai multe ori un tratament provizoriu de necesitate n
condiiile n care cel definitiv corespunztor e dificil de realizat sau necesit amnare.
Tratamentul de extrem urgen- are ca scop combaterea ameninrii vieii. Se
execut n primele 10 minute sau ore .Se desfoar la locul accidentului , n cabinetele
medicale sau stomatologice , n slile de urgen sau de operaie.
depistarea factorilor obstructivi ai cilor respiratorii
ndeprtarea factorului obstructiv
meninerea permeabilitii cilor aeriene
circulaia are n vedere:
a) combaterea stopului cardiac i reluarea unui ritm spontan i regulat
b) oprire hemoragiei i refacerea coninutului vascular pt. combaterea ocului hemoragic
2. Tratamentul definitiv
Ideal tratamentul definitiv trebuie executat ct mai precoce i mai complet asa nct s
refac anatomic i funcional structurile osoase i de pri moi lezate, s fie ct mai
economic i ct mai simplu i mai puin traumatizant.
Scopul este restabilirea integral morfologic , funcional i estetic a etajului mijlociu
al feei, refacerea strii psihice i reluarea activitii normale sociale i familiale.
Aceste se pot reliza prin:
1. Reducerea anatomic sau ct mai anatomic a fragmentelor osoase deplasate
2. imobilizarea pe timp limitat a fragmentelor de fractur i elementelor dentare
afectate
3. reconstrucia integral a prilor moi traumatizate
4. restabilirea strii generale
Metode de reducere: se poate realiza manual, ortopedic( traciuni elastice intermaxilomandibulare, traciuni elastice intermaxilare, traciuni elastice intercraniomaxilare), ,
instrumental( se relizeaz orb, fr deschiderea larg a focarului), chirurgical (reducerea
deschis)
Imobilizarea fargmentelor fracturate se face pe o perioad de 2-4 spt. . Imobilizarea
are ca scop punerea n repaus a fragmentelor osoase pt. a facilita formarea unui calus osos
normal.Se realizeaz prin:
-metode ortopedice( sisteme monomaxilare, sist. Intermaxilo-mandibulare i sist.
intercraniomaxilare),
-metode chirurgicale . Au avantajul c se realizeaz sub control vizual direct, se renun
la dispozitivele ortopedice greoaie, inestetice i greu de ntreinut, realizeaz o stabilitate
suficient a fragmentelor, mult mai eficient dect cea ortopedic, recuperarea siciofamilial necesit un timp scurt. Dezavantajele sunt de ordin economic i tehnic. Necesit
echipe operatorii , materiale i instrumentar specializate implic o incizie adesea cutanat
ce poate lsa cicatrici inestetice.
Acestea sunt : metode parafocale( metode de suspensie intern), metode parifocale(
se utilizeaz rar i cu indicaii limitate n fracturile complexului zigomatic i oaselor
piramidei nazale), metode chirurgicale ( osteosinteza cu fir metalic, osteosinteza cu
plcue
metalice)
CHISTUL MUCOID
Se formeaza din glandele salivare mici ( accesorii) , se pare ca in urma
microtraumatismelor legate de obiceiuri sau ticuri. E mai frecvent la buza inferioara,
dar poate fi intalnit si pe mucoasa obrazului, limbii sau a planseului bucal cand e
coinfundat cu ranula.
Este descoperit de obicei intamplator sub forma unui nodul cu diametrul de 315mm.Mucoasa care acopera tumora este subtire lasand sa se vada prin transparenta
continutul albastrui.Palparea nedureroasa poate evidentia fluctuenta si caracterul net
delimitat.
Dupa o evolutie de 2-3 saptamani se poate deschide spontan, lasand sa se elimine
un lichid vascos, clar, dar apoi chistul se reface.
Tratament: Se face extirparea sub anestezie loco-regionala prin infiltratie in
tesuturile din jurul si de la baza chistului fara insa a perfora membrana acestuia.Se
urmareste extirparea membranei chistului impreuna cu glandele salivare mici
adiacente care pot fi si ele interesate. Extirparea incompleta sau simpla incizie si
evacuare sunt urmate de recidiva.
RANULA (BROSCUTA)
Este o formatiune tumorala chistica a planseului bucal cu continut mucoid
intalnita in special la adolescentii si adultii tineri, mai frecventa la femei decat la
barbati.
Se considera ca ar lua nastere prin incluzia si transformarea chistica a unor resturi
embrionare (resturi epiteliale din cel de-al diolea arc branhial) sau ale canalului
tireoglos (Neuman) ipoteza ce nu mai este acceptata la ora actuala , sau prin
transformarea chistica a acinilor unor glande salivare mici din planseul bucal , in
urma obliterarii canalelor de excretie sau a infectiei. Unii autori considera ca ranula sar forma ca urmare a unor traumatisme minore exercitate pe canalele de excretie ale
glandelor sublinguale care sufera o transformare chistica.
Simptomatologie: Tumora poate avea 2 localizari: sublinguala si suprahioidiana cu
manifestari clinice diferite.
Ranula sublinguala: Debuteaza insidios, dezvoltarea tumorii facandu-se lent,
progresiv fara a provoca tulburari.De multe ori ranula e descoperita intamplator.Pe
masura ce creste in volum limba este impinsa in sus si de parte opusa tumorii,
Semne clinice:
Localizarea papilomului in cavitatea olrala este mai frecventa pe limba, buze,
mucoasa jugala, gingie, palatul dur si moale.
Majoritatea au dimensiuni de cativa milimetri, dar pot ajunge pana la 4-5cm.
Apare la orice varsta inclusiv la copii, si este de obicei singular. Papilomul este o
leziune verucoasa sau conopidiforma , cu o crestere exofitica , avand prelungiri
digitiforme. Este bine circumscris, pediculat, uneori sesil. Suprafata papilomului este
de obicei albicioasa si reliefata, alteori poate prezenta un strat superficial, keratinizat
care ii confera fermitate la palpare.
Consistenta tumorii poate fi moale sau dura in functie de prezenta sau absenta
tesutului fibros.
Tratament:
Consta in extirparea chirurgicala impreuna cu pediculul aferent sau punctul de
insertie al acestuia. Examenul histopatologic e obligatoriu pentru confirmarea
diagnosticului. Recidivele dupa extirparea chirurgicala sunt rare. Malignizarea mai
ales a papiloamelor care prezinta displazii diskeratozice este considerata ca posibila.
Fixarea bazei de implantare sau indurarea tesutului in profunzime sunt semne de
suspiciune pentru o degenerare maligna.
HIPERPLAZIA
FISSURATUM)
EPITELIO-CONJUNCTIVA
INFLAMATORIE(
EPULIS
-Agentii industriali poluanti, in special cei care se elimina prin saliva , pot induce
aparitia de tumori maligneale tesuturilor aflate in contact permanent cu saliva:
planseul bucal, fata ventrala si marginile limbii, oro-faringele, santurile vestibulare si
paralinguale, trigonul retromolar, comisura intermaxilara, valul palatin, mucoasa
jugala, . Acestea sunt considerate ca zone de risc ,ajor in aparitia cancerelor orale.
-Agentii virali, se presupune ca ar avea o posibila contributie in etiopatologia
cancerului oral. Pt. patogeneza actuala a cancerului oral merita a fi luate in
considerare proprietatile oncogenice ale diferitelor tulpini de virusuri papiloma uman
si a unor virusuri herpes simplex. La varta tanara , cancerul oral cu celule scuamoase
(spinocelular) apare mai frecvent la barbatii homosexuali infectati cu HIV, dar in
acest caz nu este incriminat neaparat virusul imunodeficientei. Se presupune ca el
participa doar prin diminuarea imunitatii celulare permitand astfel aparitia unui numar
de infectii potential oncogenice.
-Factorii de mediu extern prezinta importanta pt. cancerul cutanat facial:razele
solare, vantul, conditiile de mediu industrial si o multitudine de afectiuni ale pielii
premerg instalarea cancerului cutanat. Este demostrata posibilitatea de aparitie a
cancerului pe tegumentele expuse iradierii pentru tratamente ale unor afectiuni
cutanate benignepilozitate faciala la femei, hemangioame, lupus, etc.) sau
tegumentele care au fost traversate de un fascicul de iradiere a unui cancer oral sau
oro-faringian.
-Varsta , ereditatea, felul alimentatiei, anemiile, par a fi si ele implicate in procesul
neoplazic.
-Tratamentele antitumorale-chirurgicale, radioterapice, chimioterapice- sunt tot mai
mult luate in considerare ca factori cecontribuie prin ei insisi la evolutia cacerului,
diminuand imunitatea naturala a pacientuluisi marind astfel sansele de multiplicare
ale celulelor maligne reziduale sau a metastazelor tumorale. Incidenta crescuta in
ultimul timp a tumorilor primare multiple a bolnavilor tratati de cancer ar putea avea
aceasta explicatie.
-Factorii imunitari. In prezent se admite teoria imuno-supravegherii conform
careia apararea antitumorala implica mecanisme proprii sistemului imun, umoral si
celular capabile sa recunoasca celulele malignizate sau cu diferite aberatii precum si
celulelel imbatranite.Apritia unor defecte in sistemul imun de aparare, fie ele defecte
genetice conditionate, fie dobandite, duc la cresterea incidentei proliferarilor .
-Genele supresoare de tumori.In prezent se dicuta mult si despre rolul genei
supresoare p53 in patogeneza cancerului de cap si gat . Gena poarta numele de p53
deoarece este o proteina cu greutate moleculara de 53 kilo-daltoni si reprezinta
produsul unei gene supresoare tumorale bine caracterizata. Se crede ca ea este
implicata in reglarea dublarii ADN. Actioneaza ca o oncogena in forma ei mutanta si
ca un supresor tumoral in forma sa normala. In celulele normale p53 prezinta nivele
atat de scazute incat este aproape nedetectabila prin tehnicile imunohistologice.In
schimb, in celulele tumorale ea a fost detectata . Cocentratiile cele mai mari ale
acestei gene provin in deosebi din tumorile obtinute de la pacienti care au fost mari
consumatori de alcooluri distilate si fumatori, sugetand astfel ca alteratiile genei p53
ar putea fi unul dintre locurile de lezare genetica produs prin obiceiurile mentionate.