ELABORAREA METODICĂ Nr 12.

Tema: Erupția dentară. Termenii de formare, mineralizare și erupție a

dinților temporari și permanenți.

Scopul lucrării: În cadrul lucrării practice studenţii materializează

cunoştinţele despre etapele erupției dentare, termenii de formare,
mineralizare și erupție a dinților temporari și permanenți. Practic
studenţii reprezintă sub formă de scheme și tabele termenii de
formare, mineralizare și erupție a dinților temporari și permanenți.

1. Erupția dentară. Definiţie. Generalități

Erupţia dentară este procesul prin care un dintese deplasează din locul germinativ
iniţial, întru-nul din maxilare, până la apariţia sa în cavitate abucală.Procesul de
erupţie dentară este reprezentat demigrarea dinţilor din zona osoasă, unde s-
auformat coroanele acestora, în cavitatea bucală,până la atingerea rapoartelor de
ocluzie si participarea la masticatie - este astfel un proces continuu. Procesul de
erupţie dentară este reprezentat de migrarea dinţilor din zona osoasă, unde s-au
format coroanele acestora, în cavitatea bucală, până la atingerea rapoartelor de
ocluzie si participarea la masticatie - este astfel un process continuu.

2.Enumerați și caracterizați etapele erupției dentare.

Etapa preeruptivă care cuprinde mişcările pe care dintelele face din zona unde s-
a format până la atingerea mucoasei bucale, din momentul initierii formarii
coroanei si pana in momentul finalizarii acesteia (momentul inceperii formarii
radacinii).
Etapa prefuncţională (eruptiva) care cuprinde mişcările pe care le face dintele în
cavitatea bucală din momentul apariţiei primului punct de sub mucoasă până la
atingerea planului de ocluzie şi întâlnirea cu anatgoniştii.

Etapa funcţională (posteruptiva) care cuprinde perioada din momentul intâlnirii

cu dintele antagonist şi intrarea înfuncţie.

3.Mecanismul de erupţie a dinţilor. Teoriile erupţiei dentare.

Teorii care au explicat ED:

 teoria formării rădăcinii, teoria vasculară,

teoria creşterii osului alveolar,
teoria presiunii exercitate de cr. pulpei,
teoria musculaturii orale au fost pe rând infirmate total sau parţial.
Teoria tracţiunii ligamentului periodontal este în prezent valabilă

Teoria tracţiunii Ligamentului Peridontal asupra dintelui

Ligamentele Peridontale sunt alcătuite din:

Celule (fibroblaşti) - au proprietăţi implicate în mecanismul ED: capacitate

contractilă, de migrare, de unire între ele şi de fb. de colagen, de sintetiză şi
degradare a colagenul care nu mai este necesar putând astfel remodela fibrele
(vitamina C)

Fibre de colagen sunt orientate oblic pe toată perioada formării rădăcinii. Ele au 2
inserţii: mobilă pe cement, fixă pe osul alveolar.

Teoria tracţiunii LP 2

Formarea rădăcinii → determină mişcări în fluidul sacului folicular → orientează

oblic fibroblastele şi fb. de colagen poziţie care este păstrată pe baza capacităţii
de sinteză şi degradare a colagenului incorect poziţionat → celulele şi fibrele se
unesc
Forţa contractilă declanşată de lanţul de fibroblaste se transmite fb. de colagen şi
astfel ansamblul fibroblast - fibră de colagen are tendinţă de scurtare ceea ce va
produce tracţionare dintelui spre inserţia fixa osoasă a fibrei de colagen adică
spre mucoasa orală.În concluzie pentru dinţii cu o perioadă limitată de creştere,
ca la om, LP are un rol esenţial în erupţie dar nu unul exclusiv.

4.Erupția dinților temporari. Apariţia primordiilor, debutul

mineralizării și definitivarea coroanelor dinţilor temporari.
Degradarea ţesutului conjunctiv ce înconjoară dintele aflat în erupţie prin
enzimele secretate de EDR este un fenomen care permite dintelui să-şi producă
emergenţa fără sângerare. Dacă ţesutul conjunctiv nu se degradează complet
atunci la emergenţă poate apărea o mică sângerare.

formarea epiteliului joncţional care se realizează prin unirea EDR cu epiteliul

mucoasei orale (capac epitelial situat deasupra dintelui aflat în erupţie),

desfacerea epiteliului joncţional în porţiunea sa centrală (mecanism enzimatic din

EDR) face posibilă emergenţa dintelui. În momentul apariţiei dintelui pe arcadă
rădăcina sa este formată 1/2 - 2/3 din lungimea sa finală,

pe măsură ce dintele avansează spre PO manşonul epitelial se strânge în jurul

dintelui ceea ce permite formarea Joncţiunii Dento-Gingivale.

5. Termenii de erupție a dinţilor temporari.

1. Ordinea erupţiei: 1,2,4,3,5

întâi dinţii inferiori şi apoi cei superiori cu excepţia ILsup. care erup înaintea celor
inferiori ,la băieţi primul grup incisivii erup mai devreme

2. Cronologia erupţiei:

DT erup între 6 luni – 21/2 ani (30 luni) este influenţată în special de factori
genetici, mai puţin de factori de mediu (deoarece o bună perioadă de timp sunt
protejaţi de organismul matern, 9 luni)

Erupţia DT se desfăşoară în 3 etape:

* Incisivii * Molarii 1 şi Caninii * Molarii 2 cu pauze de câteva luni.

Etapa I (6-12 luni)
ICI la 6 luni
ICS la 10 luni
ILS la 11 luni
ILI la 12-13 luni PAUZĂ
Etapa II: M1 (12-18 l) şi C (18-24 l)
M1 inferior: la 1 an şi 4 luni (16 luni)
M1superior: la scurt timp după primul
C inferior la 1 an şi 7 luni (19 luni)
C sup. la câteva săptămâni. PAUZĂ
Etapa III: M2 (24-30 luni)
M2 inf. - 2a 3 luni (27 luni)
M2 sup. - 2 a 4-6 luni (28-30 l)
DT erup între 6-30 luni, la fiecare 6 luni câte un grup de 4 dinţi

Ordinea şi cronologia erupţiei DT sinteză

6.Termenii de edificare și resorbţie a rădăcinilor dinţilor temporari.

Resorbția radiculară este un răspuns fiziologic normal în cazul dinților

deciduali și are loc paralel cu dezvoltarea foliculilor dinților permanenți,
rezultând în exfolierea dințilortermporari și înlocuirea cu dentiția
permanentă. Resorbția rădăcinilor dinților temporar începe de la
rădăcină, care aderă la foliculul dintelui permanent. Resorbția
rădăcinilor dințiloruniradiculari începe de la suprafața linguală a
rădăcinilor, iar la pluriradiculari – de la suprafața internă a rădăcinilor.
7. Tipurile de resorbţie a rădăcinilor
1. Resorbție uniformă a tuturor rădăcinilor;

2. Resorbție neuniformă, mai pronunțată în regiunea unei rădăcini;

3. In regiunea bifurcației radiculare

8.Erupția dinților permanenți. Apariţia primordiilor, debutul

mineralizării și definitivarea coroanelor dinţilor permanenți .
Fenomene ce pregatesc

eruptia dintilor permanenti:

* formarea de diasteme şi treme fiziologice, expresie a cresterii

maxilarelor, spatii ce vor fi necesare erupţiei viitorilor dinţi permanenti

* abrazia cuspizilor caninilor temporari si o usoara mezializare a

mandibulei

* Mugurii dintilor permanenti sunt dispusi spre oral fata de dintii

temporari

*Molarii permanenti erup distal fata de molarul second temporar

Dinţii apar într-o succesiune bine precizată şi în anumite
perioade de timp.
Omul prezintă în ontogeneză trei tipuri de dentitie:
*dentiţia temporară (de lapte) - formată din dinţi care provin din lama
dentara primara; ea este formată din 20 de dinţi (8 incisivi, 4 canini şi 8
molari), care se găsesc între vârsta de 6 luni până la 6 ani;
dentiţia mixtă - care este prezentă de la erupţia primului dinte permanent
 (primul molar) până la dispariţia ultimului dinte temporar; în această
etapă, dinţii temporari coexistă cu dinţii permanenţi;
dentiţia permanentă (definitivă) - începe odată cu căderea ultimului dinte
temporar;este formată din 32 de dinţi (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari şi 12
molari).
Dintii permanenti provin din:
*lama dentară primitivă (sau primară) dă naştere
molarilor permanenţi (dinţi accesionali)
*lama dentară secundară dă naştere dinţilor
permanenţi succesionali (dentiţia secundară)

/erupţia dinţilor permanenţi începe cu primul molar: M1

inferior este primul dinte care erupe
/ M2 prelungeste distal arcada dentara permanenta, care va fi
definitivata dupa eruptia M3
/după erupţia primului molar dinţii inferiori erup în ordinea
lor numerică iar caninii superiori erup după erupţia
premolarilor, inversarea în ordinea erupţiei explicând un
procent destul de ridicat al ectopiilor de canin.
/in erupţia dinţilor permanenţi, variaţii de ± 6-12 luni sunt
considerate normale cele ce depasesc aceste limite sunt
incluse in eruptia precoce sau tardiva

9.Termenii de erupție a dinţilor permanenți.

Etapele de eruptie a dintilor permanenti:
Prima etapa
* 6 -7 ani
* Eruptia molarilor de 6 ani la ambele arcade
A doua etapa
* 7 – 9 ani
* Erup IC inferiori, superiori si IL superiori si inferiori
A treia etapa
* 9 – 12 ani
* Erup C si PM
A patra etapa
* 12 – 13 ani
* Erup M2
A cincea etapa
* 18 – 25 ani
* Erup M3 (molarii de minte)
În această etapă, prin erupția devansată a premolarilor, există pericolul de
a se ocupa spatial necesar caninului, iar acesta neavând loc, ocupă o poziție
în afara arcadei (ectopie), dând copilului un aspect fizionomic neplăcut și
necesitând un tratament ortodontic. Când spațiul este ocupat complet,
caninul erupe anormal, iar alteori nici nu erupe, rămânând inclus în
grosimea procesului alveolar al
maxilarului.
10. Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor
permanenţi.

1 MIHAIL STEFANET ,ANATOMIA OMULUI VOL.2,

CHISINAU,CENTRU EDITORIAL-POLIGRAFIC MEDICINA
,2007
2 Gheorghe Nicolau,Odontologie Practica
Moderna,NASTICOR.VECTOR,2010