HYPOSECRETIA,HYPERSECRETIA

ȘI
HIPOFIZA
Alex Uricheanu
EFECTELE HIPOSECREŢIEI ŞI
HIPERSECREŢIEI UNOR HORMONI
Hipotalamusul este o porțiune
a creierului care conține un număr
de nuclei mici cu o varietate de funcții. Una
dintre cele mai importante funcții ale
hipotalamusului este legarea
sistemului nervos de sistemul endocrin prin
intermediul glandei pituitare.Hipotalamusul
este situat sub talamus și face parte din
sistemul limbic.În
terminologia neuroanatomică,formează
partea ventrală
a diencefalului.Toate creierele
vertebratelor conțin un hipotalamus.La
om,este de mărimea unei migdale.
Hipotalamusul este responsabil
pentru reglarea anumitor
procese metabolice și a altor
activități ale sistemului nervos
autonom.Acesta sintetizează și
secretă anumiți neurohormoni,numiți
hormoni de eliberare sau hormoni
hipotalamici,care la rândul lor Localizarea hipotalamusului uman
stimulează sau inhibă secreția
de hormoni din glanda pituitară.
Hipotalamusul
controlează temperatura corpului,
foamea, aspectele importante
ale comportamentelor parentale și
de
atașament,sete,oboseală,somn și rit Localizarea hipotalamusului în
raport cu glanda hipofiză și restul
muri circadiene. creierului (colorat în albastru)
 Hipotalamus uman 
Hipotalamusul este împărțit în 3 regiuni (supraoptică,
tuberală, mamilară) într-un plan parasagital,indicând
localizarea anterior-posterioară; și 3 zone (periventriculară,
medială, laterală) în planul coronal, indicând locația medial-
laterală.Nucleii hipotalamici sunt localizați în aceste regiuni și
zone specifice.Se găsește în toate sistemele nervoase ale
vertebratelor.La mamifere,celulele neurosecretorii
magnocelulare din nucleul paraventricular și nucleul supraoptic
al hipotalamusului produc hormonii
neurohipofiziari,oxitocină și vasopresină.Acești hormoni sunt
eliberați în sânge în hipofiza posterioară.Celulele
nevrosecretorii parvocelulare mult mai mici, neuronii nucleului
paraventricular, eliberează hormonul care eliberează
corticotropina și alți hormoni în sistemul portal
hipofizar,unde acești hormoni se difuzează către hipofiza
anterioară.
SIPTOME ȘI TRATAMENT
Simptomele dereglarii
hipotalamice sunt paloarea,
astenia, absenta scurgerilor
menstruale la fete. Tratamentul
este mai degraba medicamentos
sau radioterapie, rareori
chirurgical. In toate cazurile,
este necesar un tratament
hormonal substitutiv.
HIPOFIZĂ
 HIPOFIZĂ
Hipofiza sau glanda pituitară este o glandă
endocrină nepereche cu structură complexă și cu
funcții, de asemenea, multiple și
complexe.Hipofiza are mărimea unui bob de
fasole,cu masa de 0,5–0,8 g. Diametrul transversal
are 12–15 mm,cel sagital 10–12 mm, iar cel vertical
5–8 mm.Hipofiza este situată în fosa hipofizară a
șeii turcești a osului sfenoid,pe fața inferioară a
encefalului, înaintea tuberculilor mamilari și
înapoia chiasmei optice. Ea este acoperită de o
formațiune a durei mater – diafragmul șeii,
înzestrat cu un mic orificiu prin care trece
infundibulul ce unește hipofiza cu tuber cinereum.
Hipofiza prezintă o capsulă fibroasă
externă,alcătuită din țesut conjunctiv
lamelar,care aderă de cortul hipofizei și
de pereții șeii turcești.Hipofiza este
împărțită în trei lobi:lobul anterior,lobul
intermediar și lobul posterior.La om, lobul
intermediar este redus în dimensiuni.În
schimb, la vertebratele inferioare, în
special la pești și amfibieni,lobul
intermediar este considerat un centru
major de integrare neuroendocrină.În
general,lobul intermediar nu este bine
dezvoltat la tetrapode și este complet
absent la păsări
Secțiune sagitală prin hipofiză

Histologia hipofizei

Lobii hipofizei
FACTORI DE RISC
Nu exista factori de risc cunoscuti
privind mediul sau stilul de viata
pentru tumorile hipofizare. desi
stiinta a sugerat ca persoanele care
sunt supraponderale sau obeze ar
putea fi expuse unui risc crescut.
In schimb, s-a observant ca istoricul
familial si sindroamele genetice pot
predispune la adenoame hipofizare.
TRATAMENT
Tratamentul este individualizat, depinde
strict de tipul de adenom (secretant sau
nesecretant), de marimea sa si de
complicatiile neurologice sau sistemice pe
care le-a determinat.Adenoamele care
produc prolactina sunt tratate cu agonisti
dopaminergici (de exemplu, bromocriptina,
pergolida, cabergolina), care blocheaza
productia de prolactina, scad nivelul
sanguin si micsoreaza tumora. Chirurgia si
radioterapia sunt de obicei inutile.