Sunteți pe pagina 1din 17

Formula chimica vitamina K

Compusii cu activitatea specifica de vitamina K au formula chimica formata din nucleul p-naftochinonei substituit in pozitia 2 cu un radical metil iar in pozitia 3 cu un radical variabil. Filochinona contine un grup de fitil, in timp ce menachinona contine un lant poliisoprenil lateral cu 6 pana la 13 unitati de isoprenil in pozitia 3.

Introducere

in 1929 Henrik Dam a observat ca puii hraniti cu diete fara grasimi dezvolta hemoragii si inceputuri de sangerare. in 1935 el a stabilit ca substanta antihemoragica responsabila de aceste actiuni ar fi o noua vitamina liposolubila, pe care a denumit-o vitamina K (dupa prima litera a cuvantului german Koagulation). Vitamina K este intr-adevar, liposolubila, si aceasta se prezinta in natura sub doua forme: vitamina K1 (filochinona), se gaseste in plante; vitamina K2 este termenul pentru un grup de compusi numiti menachinone (MK-n, n fiind numarul de unitati isoprenil din lantul lateral al moleculei), care sunt sintetizate de bacterii la nivelul tractului intestinal uman si a diferitor alte animale. Vitamina K3 (menadiona) este un compus de sinteza care poate fi transformat in vitamina K1 la nivelul tractului intestinal. Este folosita doar in hrana animalelor.

Functii
Vitamina K este esentiala pentru sinteza formelor biologic active ale unei serii de proteine numite proteine dependente de vitamina K. Vitamina K participa in conversia resturilor de glutamat din aceste proteine in resturi de -carboxilglutamat prin adaugarea unui grup carboxil (carboxilare). in absenta vitaminei K, carboxilarea acestor proteine este incompleta, si practic ele sunt secretate ulterior la nivel plasmatic in diverse forme, asa-zisele forme subcarboxilate care biologic sunt inactive. Vitamina K este de asemenea, esentiala pentru functionarea mai multor proteine implicate in coagularea sangelui (agregare), un mecanism fiziologic care previne sangerarea ce poate duce chiar la deces in cazul taieturilor, ranilor precum si in hemoragiile interne. Proteinele dependente de vitamina K:

protrombina (factorul II), factorii VII, IX, si X, si proteinele C, S si Z sunt proteine care sunt implicate in coagularea sangelui. Ele sunt sintetizate in ficat. Proteina S a fost, de asemenea, detectata in oase; proteine dependente de vitamina K- osteocalcina si MGP (proteina speciala matricea GLA) au fost identificate la nivelul osului. Osteocalcina este considerata a avea rol in mineralizarea osoasa. MGP este prezenta in oase, cartilaj si peretii vaselor de singe si recent a fost demonstrat rolul sau de inhibitor al calcifierii. Rolul proteinei S in metabolismul osos este nu este clar; de curand, au fost identificate alte proteine dependente de vitamina K.

Functii principale sumarizate:


coenzima pentru carboxilaza dependenta de vitamina K; coagularea sangelui; metabolismul osos.

Surse alimentare

Cele mai bune surse alimentare de vitamina K1 sunt legumele cu frunze verzi, printre care spanacul, broccoli, varza de Bruxelles, varza si salata verde. Alte surse bogate sunt anumite uleiuri vegetale. Surse bune includ si ovazul, cartofii, sparanghelul si untul. Niveluri scazute se gasesc in carnea de vita, carnea de porc, sunca, lapte, morcovi, porumb, cele mai multe fructe si multe alte legume. O sursa importanta de vitamina K2 este flora bacteriana in partea anterioara a intestinului jejun si ileon.

Vitamina E
Sinonime: Tocoferol

Compozitia chimica

Vitamina E reprezinta un grup de compusi formati dintr-un inel de cromanol substituit cu un lant lateral saturat de C16 in cazul tocoferolului si cu 3 duble legaturi in cazul tocotrienolului.

Introducere

Termenul de vitamina E identifica opt compusi liposolubili care se gasesc in natura. Patru dintre ei sunt numiti tocoferoli iar ceilalti patru tocotrienoli. Ei sunt identificati prin prefixele , , , si . -tocoferolul este forma cea mai obisnuita si biologic activa dintre toate formele natural existente de vitamina E. Tocoferolii naturali apar doar in configuratie RRR (RRR -tocoferol era identificat anterior ca si d--tocoferol). Sinteza chimica de -tocoferol rezulta intr-un amestec de opt forme diferite stereoisomerice care poarta denumirea de -tocoferol racemic (sau dl--tocoferol). Activitatea biologica a formei sintetice este mai mica decat cea a formei naturale. Numele de tocoferol provine de la grecescul tocos, care inseamna nastere, si pherein a purta. Numele a fost inventat pentru a pune in valoare rolul sau esential in reproducerea diverselor specii de animale. Terminatia -ol identifica substanta ca fiind un alcool. Importanta vitaminei E la om nu a fost acceptata decat recent. Pentru ca deficienta acesteia nu s-a manifestat printro boala larg recunoscuta, cum este de exemplu scorbutul in cazul deficitului de vitamina C sau rahitismul (deficit de vitamina D), domeniul stiintific a inceput sa recunoasca importanta vitaminei E relativ tarziu.

Functii
Functia biologica majora a vitaminei E este cea de antioxidant liposolubil impiedicand propagarea reactiilor cu radicali liberi. Radicalii liberi se formeaza in procesele metabolice normale si prin expunerea la agenti toxici exogeni (de exemplu, fum de tigara, poluanti). Vitamina E este localizata in interiorul membranelor celulare. Ea protejeaza acizii grasi

polinesaturati (PUFAs), precum si alte componente ale membranelor celulare impotriva oxidarii de catre radicalii liberi. in afara actiunii de mentinere a integritatii membranelor celulare in corpul uman, protejeaza de asemenea lipoproteinele cu densitate redusa (LDL) impotriva oxidarii. Recent, au fost identificate functii non-antioxidante ale -tocoferolului. tocoferolul inhiba activitatea protein C kinazei, implicata in procesele de proliferare si diferentiere celulara. Vitamina E inhiba agregarea plachetara si imbunatateste vasodilatatia. Vitamina E prezenta in cantitate importanta la nivelul celulelor endoteliale suprima expresia moleculelor de adeziune celulara, reducand astfel aderenta componentelor celulare sanguine la nivelul endoteliului.

Functii principale sumarizate:


antioxidant liposolubil major al organismului functii non-antioxidante in semnalizarea celulara, expresia genelor, alte functii celulare

Surse alimentare

Uleiurile vegetale (de masline, soia, de palmier, porumb, sofran, floarea soarelui, etc), nucile, cerealele integrale si germenii de grau sunt cele mai importante surse de vitamina E. Alte surse sunt semintele si legumele cu frunze verzi. Continutul de vitamina E din legume, fructe, produse lactate, peste si carne este relativ scazut. Continutul de vitamina E al alimentelor este de multe ori raportat ca echivalent de -tocoferol (-TE). Acest termen a fost stabilit pentru a se tine cont de diferentele in activitatea biologica a diverselor forme de vitamina E. 1 mg de -tocoferol este echivalent cu 1 TE. Altor tocoferoli si tocotrienoli din dieta le sunt sunt atribuite urmatoarele valori: 1 mg -tocoferol = 0,5 TE; 1 mg -tocoferol = 0,1 TE; 1 mg -tocoferol = 0,03 TE; 1 mg -tocotrienol = 0.3 TE; 1 mg -tocotrienol = 0.05 TE.

Coninutul n vitamina E al alimentelor


Produse alimentare ulei de germeni de gru ulei de floarea-soarelui Vitamina E (-TE / 100 g) 174 63

Produse alimentare nuci de pdure ulei din semine de rapi ulei din boabe de soia ulei de msline arahide nuci unt spanac roii mere lapte integral

Vitamina E (-TE / 100 g) 26 23 17 12 11 6 2 1.4 0.8 0.5 0.14

Stabilitatea

Lumina, oxigenul si caldura, factori detrimentali intalniti in procesele de depozitare indelungata si de prelucrare a produselor alimentare scad continutul de vitamina E in alimente. in unele produse alimentare continutul in vitamina E poate scadea cu pana 50%, dupa numai doua saptamani de pastrare la temperatura camerei. in general procesul de prajire al uleiurilor vegetale distruge vitamina E.

Esterii de -ocoferol (-tocoferil acetat si -tocoferil succinat) sunt utilizati ca si suplimente deoarece sunt mai rezistenti la procesul de oxidare din timpul depozitarii.

Interactiuni
Interactiuni pozitive

Prezenta altor antioxidanti, cum ar fi vitamina C si betacarotenii, augmenteaza actiunea antioxidanta protectiva a vitaminei E; Acelasi lucru este valabil si pentru mineralul seleniu.
Interactiunile negative

Atunci cand sunt administrate concomitent, fierul reduce disponibilitatea vitaminei E in organism; acest lucru este deosebit de important in cazul nou-nascutilor cu anemie. Cerinta pentru vitamina E este legata de cantitatea de acizi grasi polinesaturati consumati in dieta. Cat este mai mare cantitatea acestor acizi cu atat este nevoie de mai multa vitamina E. Lipsa vitaminei K poate fi exacerbata de vitamina E, afectand astfel procesul de coagulare al sangelui. Diverse medicamente scad absorbtia de vitamina E (de exemplu, colestiramina, colestipol, izoniazida).

Deficienta

Din cauza faptului ca epuizarea stocurilor de vitamina E din tesuturi dureaza mult timp, nu au fost constatate simptome cu semnificatie clinica ale deficitului de vitamina E la adultii cu stare generala de sanatate optima. Simptomele deficitului de vitamina E sunt observate la pacientii cu sindroame de malabsorbtie ale lipidelor, in boli hepatice, la persoanele cu defecte genetice care afecteaza proteina de transfer a -tocoferolului si la nou-nascuti, in special la cei prematuri. Rezultatele deficitului de vitamina E sunt simptomele neurologice (neuropatie), miopatie (slabiciune musculara) si retinopatie pigmentara. Semnele precoce de diagnostic ale deficitului de vitamina E sunt depletia enzimelor musculare, cresterea concentratiilor plasmatice ale produsilor de peroxidare ai lipidelor si hemoliza crescuta a eritrocitelor (celulele rosii din sange). La sugarii prematuri, deficitul de vitamina E este asociat cu anemie hemolitica, hemoragie intraventriculara si fibroplazie retrolentala.

Aportul de referin de vitamina E prin diet (ARD)

Populaie sugari nou-nscui copii copii copii

Vrsta < 6 luni 7 - 12 luni 1 - 3 ani 4 - 8 ani 9 - 13 ani

Cantitate 4 mg (AD) 5 mg (AD) 6 mg 7 mg 11 mg

Rolurile si functiile vitaminelor

Vitamina A
Vitamina A este un nutrient esential si se gaseste in natura sub mai multe forme chimice, in functie de compozitie si structura indeplinind anumite functii. In general, se considera ca vitamina A intra in structura pigmentilor retinieni responsabili de vederea la lumina slaba si distingerea culorilor. Este esentiala pentru mentinerea integritatii si sanatatii tegumentelor si mucoaselor, dar are si importanta in mentinerea sanatatii oaselor, dintilor (mai ales in perioada de crestere). Studii recente au demonstrat ca are roluri trofice genitale.

Vitamina B6
Vitamina B6 se prezinta sub 3 forme: piridoxina, piridoxal, piridoxamina, insa specialistii au integrat toate formele sub denumirea de piridoxina. Vitamina B6 face parte din complexe enzimatice implicate in metabolismul proteinelor si aminoacizilor (deci, cu cat consumul de proteine va fi mai ridicat, cu atat necesarul va fi mai mare). Alte roluri asociate vitaminei B6 sunt stimularea cresterii si dezvoltarii, cresterea capacitatii de aparare impotriva infectiilor, favorizarea activitatii cerebrale.

Vitamina B12

Vitamina B12 se mai numeste ciancobalamina si, ca si restul vitaminelor din grupul B, indeplineste roluri in complexele enzimatice asociate diverselor metabolisme. De asemenea, promoveaza reepitelizarea mucoasei digestive (rol important in ulcer), stimuleaza dezvoltarea si intretine activitatea maduvei hematoformatoare.

Vitamina C
Vitamina C acidul ascorbic este un antioxidant cu importanta in dezvoltarea normala a dintilor si gingiilor, in procesul de mineralizare a scheletului. Ea promoveaza vindecarea si cicatrizarea plagilor si ranilor tegumentare (prin sinteza de colagen), fortifica sistemul imun, asigurand astfel protectie impotriva infectiilor microbiene si virale. Este implicata in facilitarea absorbtiei fierului si in cresterea rezistentei organismului fata de diverse substante toxice din mediu.

Vitamina D
Vitamina D forma naturala a vitaminei apare prin actiunea razelor ultraviolete asupra unui constituent al sebumului secretat de piele. Expertii sunt de parere ca expunerea de 3 ori/saptamana la soare timp de 10-15 minute, este suficienta pentru a stimula sinteza acestei vitamine, cu asigurarea cantitatii necesare organismului. Vitamina D faciliteaza absorbtia calciului si depunerea sa in oase si dinti (asigurand astfel o rezistenta crescuta acestor structuri) si intervine in homeostazia fosforului.

Vitamina E
Vitamina E sau tocoferol, este o substanta cu importante proprietati antioxidante. Este o vitamina cu roluri in mentinerea structurii si functiei normale a organelor de reproducere, in asigurarea troficitatii sistemului muscular. Are dovedit efect hepatoprotector (prin sinteza unor produsi), rol de a stimula proliferarea celulara si de a forma hematiile, si faciliteaza utilizarea vitaminei K in organism.

Vitamina K
Vitamina K desi nu este o vitamina esentiala, rolurile sale in procesul coagularii (efecte procoagulante) o fac indispensabila organismului. Studii recente demonstreaza ca vitamina K este implicata si in mentinerea rezistentei si integritatii structurilor osoase la persoanele in varsta.

Biotina
Biotina sau vitamina B7, face parte din grupul vitaminelor B si are rol esential in metabolismul proteinelor si carbohidratilor, in procesul de gluconeogeneza, precum si in producerea unor hormoni si sinteza de colesterol si acizi grasi. Alte functii importante ale biotinei sunt: mentinerea in limite normale a glicemiei si promovarea sanatatii fanerelor (par si unghii).

Niacina

Niacina sau vitamina PP (B3) apartine complexului B. Apartenenta la familia vitaminelor B explica functiile ei in procesele metabolice, avand rol esential in eliberarea energiei din moleculele de glucide, lipide si proteine. Printre alte functii se numara: scaderea nivelului colesterolului din sange, mentinerea sanatatii pielii si promovarea functionalitatii la randament maxim a structurilor nervoase.

Acidul folic
Acidul folic folatul functioneaza in organism in stransa legatura cu vitamina B12, fiind implicat in formarea hematiilor. Prezenta lui este necesara si sintezei de AND (iar prin aceasta, acidul folic este implicat in procesul de crestere si dezvoltare tisulara, pe care il controleaza strict). Acidul folic are roluri protectoare pentru fat, pe care il protejeaza impotriva aparitiei diverselor anomalii congenitale, de aceea femeile insarcinate ar trebui sa fie foarte atente la nivelul acestei vitamine. Printre cele mai frecvente malformatiii legate de insuficienta acidului folic se numara si spina bifida.

Acidul pantotenic
Acidul pantotenic sau vitamina B5, este o vitamina hidrosolubila esentiala, implicata in metabolismul si sinteza carbohidratilor, proteinelor, lipidelor, in special colesterolului (prin intermediul unei coenzime la a carei formare contribuie, coenzima A). Prezenta lui este importanta in sarcina, acesta promovand evolutia normala a gestatiei.

Vitamina B2
Riboflavina sau vitamina B2 este o vitamina hidrosolubila ce se inactiveaza rapid la lumina. Este parte constitutiva a unor enzime cu rol in eliberarea energiei necesare fiecarei celule. Acest lucru o face indispensabila organismului. Este implicata in cresterea somatica si in formarea hematiilor.

Tiamina
Tiamina sau vitamina B1 este o vitamina hidrosolubila instabila termic (se descompune la caldura). Ea se combina cu diferite proteine si formeaza astfel, enzime ce metabolizeaza glucidele (cu eliberare consecutiva de energie). Este esentiala pentru procesul fiziologic de crestere si participa la mentinerea functionalitatii optime a sistemului cardiovascular, nervos dar si digestiv.

Biotina, vitamina B8
Sinonime: Vitamina H (din germana Haar und Haut, adica par si piele), vitamina B8, coenzima R.

Compozitia chimica
Biotina are o structura biciclica de inel. Un inel contine un grup ureido si celalalt contine un atom heterociclic de sulf si un grup de acid valerianic lateral. (Hexahidro-2-oxo-1H-tieno [3,4-d]imidazol-4-acid pentanoic). Analogi biologic activi: biocitina (eN-biotinil-L-lizina), oxibiotina (S inlocuit cu O).

Introducere

Biotina este o vitamina incolora, hidrosolubila, membra a complexului de vitamine B. Cu toate ca biotina a fost descoperita deja in 1901 ca factor de crestere special pentru drojdie, a fost nevoie de aproape patruzeci de ani de cercetare pentru a incadra biotina ca o vitamina. Datorita efectelor sale benefice pentru par, piele si unghii, biotina este, de asemenea, cunoscuta sub numele de vitamina frumusetii. Exista opt forme diferite de biotina, dar numai una dintre ele D-biotina se gaseste in stare naturala si poseda intreaga activitate a vitaminei. Biotina poate fi sintetizata doar de bacterii, mucegai, drojdie, alge, precum si unele specii de plante.

Functii
Biotina joaca un rol-cheie in metabolismul lipidic, proteic si glucidic. Aceasta actioneaza ca si coenzima critica (obligatoriu necesara) pentru patru carboxilaze (enzime):

acetil-CoA carboxilaza (implicata in sinteza de acizi grasi din acetat) propionil-CoA carboxilaza (implicata in gluconeogeneza, adica sinteza de glucoza din lactat, glicerol si aminoacizi) b-metilcrotonil- CoA carboxilaza (este necesara in metabolismul leucinei, un aminoacid esential) piruvat carboxilaza (implicata in metabolismul energetic, necesara in metabolismul aminoacizilor, colesterolului, si acizilor grasi cu lant nesaturat)

Biotina, de asemenea, joaca un rol special in a asigura capacitatea organismului de utilizare a glucozei din sange ca o sursa majora de energie pentru fluidele corporale. In plus, biotina poate avea un rol in replicarea ADN-ului si in transcrierea genelor, roluri care decurg din interactiunea cu proteinele nucleare histonice. isi datoreaza reputatia de vitamina frumusetii faptului ca activeaza metabolismul proteic/aminoacizi la nivelul radacinii parului si a celulelor din structura unghiilor.
Functii principale sumarizate:

Sinteza de acizi grasi, aminoacizi si glucoza Metabolismul energetic Excretia de subproduse rezultate din metabolismul proteinelor Mentinerea sanatatii parului si a unghiilor

Surse alimentare
Biotina este larg distribuit in cele mai multe alimente, dar la nivel foarte scazut in comparatie cu alte vitamine hidrosolubile. Se gaseste in stare libera sau legata de proteine in produsele alimentare. Cele mai bogate surse sunt drojdia, ficatul si rinichii. in galbenusul de ou, soia, nuci si cereale se gasesc de asemenea cantitati importante. 100 g de ficat contin aproximativ 100 micrograme biotina, in timp ce cele mai multe produse din carne, legume si fructe contin aproximativ doar 1 microgram de biotina / 100 g produs. in experimente pe animale, s-a demonstrat ca biodisponibilitatea biotinei variaza considerabil (5% -62%), si in cazul cerealelor e posibil sa fie si mai redusa. Microorganismele producatoare de biotina exista in intestinul gros, dar intinderea si semnificatia acestei sinteze enterale in turnoverul general al biotinei este dificil de calculat si prin urmare, ramane un subiect de controverse.

Coninutul n biotin al alimentelor


Produse alimentare drojdie ficat de vit boabe de soia Biotin (micrograme / 100 g) 115 100 60

Produse alimentare tre de gru arahide ou ciuperci albe spanac banane cpuni pine integral de gru sparanghel

Biotin (micrograme / 100 g) 45 35 25 16 6.9 6 4 2 2

Stabilitatea
Biotina este relativ stabila la caldura si astfel nu este usor distrusa in decursul proceselor obisnuite de gatit, dar ea se va scurge in apa de gatit. Prelucrarea produselor alimentare, de exemplu conservarea, determina o reducere moderata a continutului de biotina.

Interactiuni
Interactiunile negative

Albusul de ou crud contine avidina, o glicoproteina care se leaga puternic de biotina si previne absorbtia vitaminei. Astfel, ingerarea de cantitati mari de albus de ou crud pe o perioada lunga poate duce la un deficit de biotina. De asemenea, s-a raportat ca antibioticele, care afecteaza flora intestinala (reducand astfel sinteza bacteriana) pot reduce nivelurile de biotina. Interactiunea cu anumite medicamente anticonvulsivante si alcool poate inhiba absorbtia intestinala a biotinei prin actiune asupra

mecanismului de transport mediat prin carrier (purtator). Acidul pantotenic ingerat in cantitati mari intra in competitie cu biotina in procesul de absorbtie intestinala si celulara datorita structurii similare.

Deficienta
Deficitul de biotina la om este extrem de rar. Acest lucru se datoreaza, probabil, faptului ca biotina este sintetizata endogen de catre bacteriile tractului intestinal uman. Simptome ale potentialului deficit includ anorexie, greata, varsaturi, glosita, depresie, dermatite de tip uscatsolzos, conjunctivita si ataxie, iar in deficitul sever de biotina apare pierderea de culorii parului si caderea parului (alopecie). Semnele deficientei de biotina la om au fost demonstrate la voluntarii consumatori ai unei diete cu deficit de biotina, cuplat cu ingestia unei cantitati mari de albus de ou crud. Dupa 3-4 saptamani au dezvoltat o dermatita uscata descuamativa de tip solzos fin uscat, mai frecvent in jurul ochilor, nasului, si gurii. Dupa zece saptamani de dieta deficitara au prezentat oboseala, stari de deprimare si de somn, cu greata si pierderea poftei de mancare. Au aparut dureri musculare, hiperestezie si parestezii, fara modificari ale reflexelor neurologice sau alte semne obiective de neuropatie. Voluntarii, de asemenea, a dezvoltat anemie si hipercolesterolemie. Biopsiile hepatice in sindromul de moarte infantila subita au evidentiat niveluri scazute de biotina. Marea majoritate a sugarilor afectati de acest sindrom au fost hraniti artificial (sticla).

Grupurile cu risc de deficit:

pacienti mentinuti pe regim total de nutritie parenterala persoanele care consuma cantitati mari de albus crud de ou pacientii hemodializati diabet zaharat persoanele care primesc pe termen lung anumite tratamente de terapie anticonvulsivanta persoanele cu deficit de biotinidaze sau deficit de holocarboxil sintetaza (HCS) (defect genetic) pacienti cu sindrom de malabsorbtie, inclusiv sindrom de intestin scurt sarcina poate fi asociata cu deficit marginal de biotina

vitamina E
Compozitia chimica

Vitamina E reprezinta un grup de compusi formati dintr-un inel de cromanol substituit cu un lant lateral saturat de C16 in cazul tocoferolului si cu 3 duble legaturi in cazul tocotrienolului.

Introducere

Termenul de vitamina E identifica opt compusi liposolubili care se gasesc in natura. Patru dintre ei sunt numiti tocoferoli iar ceilalti patru tocotrienoli. Ei sunt identificati prin prefixele , , , si . -tocoferolul este forma cea mai obisnuita si biologic activa dintre toate formele natural existente de vitamina E. Tocoferolii naturali apar doar in configuratie RRR (RRR -tocoferol era identificat anterior ca si d--tocoferol). Sinteza chimica de -tocoferol rezulta intr-un amestec de opt forme diferite stereoisomerice care poarta denumirea de -tocoferol racemic (sau dl--tocoferol). Activitatea biologica a formei sintetice este mai mica decat cea a formei naturale. Numele de tocoferol provine de la grecescul tocos, care inseamna nastere, si pherein a purta. Numele a fost inventat pentru a pune in valoare rolul sau esential in reproducerea diverselor specii de animale. Terminatia -ol identifica substanta ca fiind un alcool. Importanta vitaminei E la om nu a fost acceptata decat recent. Pentru ca deficienta acesteia nu s-a manifestat printro boala larg recunoscuta, cum este de exemplu scorbutul in cazul deficitului de vitamina C sau rahitismul (deficit de vitamina D), domeniul stiintific a inceput sa recunoasca importanta vitaminei E relativ tarziu.

Functii
Functia biologica majora a vitaminei E este cea de antioxidant liposolubil impiedicand propagarea reactiilor cu radicali liberi. Radicalii liberi se formeaza in procesele metabolice normale si prin expunerea la agenti toxici exogeni (de exemplu, fum de tigara, poluanti). Vitamina E este localizata in interiorul membranelor celulare. Ea protejeaza acizii grasi polinesaturati (PUFAs), precum si alte componente ale membranelor celulare impotriva oxidarii de catre radicalii liberi. in afara actiunii de mentinere a integritatii membranelor celulare in corpul uman, protejeaza de asemenea lipoproteinele cu densitate redusa (LDL) impotriva oxidarii. Recent, au fost identificate functii non-antioxidante ale -tocoferolului. tocoferolul inhiba activitatea protein C kinazei, implicata in procesele de proliferare si diferentiere celulara. Vitamina E inhiba agregarea plachetara si imbunatateste vasodilatatia. Vitamina E prezenta in cantitate importanta la nivelul celulelor endoteliale suprima expresia moleculelor de adeziune celulara, reducand astfel aderenta componentelor celulare sanguine la nivelul endoteliului.

Functii principale sumarizate:


antioxidant liposolubil major al organismului functii non-antioxidante in semnalizarea celulara, expresia genelor, alte functii celulare

Surse alimentare

Uleiurile vegetale (de masline, soia, de palmier, porumb, sofran, floarea soarelui, etc), nucile, cerealele integrale si germenii de grau sunt cele mai importante surse de vitamina E. Alte surse sunt semintele si legumele cu frunze verzi. Continutul de vitamina E din legume, fructe, produse lactate, peste si carne este relativ scazut. Continutul de vitamina E al alimentelor este de multe ori raportat ca echivalent de -tocoferol (-TE). Acest termen a fost stabilit pentru a se tine cont de diferentele in activitatea biologica a diverselor forme de vitamina E. 1 mg de -tocoferol este echivalent cu 1 TE. Altor tocoferoli si tocotrienoli din dieta le sunt sunt atribuite urmatoarele valori: 1 mg -tocoferol = 0,5 TE; 1 mg -tocoferol = 0,1 TE; 1 mg -tocoferol = 0,03 TE; 1 mg -tocotrienol = 0.3 TE; 1 mg -tocotrienol = 0.05 TE.

Coninutul n vitamina E al alimentelor

Produse alimentare ulei de germeni de gru ulei de floarea-soarelui nuci de pdure ulei din semine de rapi ulei din boabe de soia ulei de msline arahide nuci unt spanac roii mere lapte integral

Vitamina E (-TE / 100 g) 174 63 26 23 17 12 11 6 2 1.4 0.8 0.5 0.14

Stabilitatea

Lumina, oxigenul si caldura, factori detrimentali intalniti in procesele de depozitare indelungata si de prelucrare a produselor alimentare scad continutul de vitamina E in alimente. in unele produse alimentare continutul in vitamina E

poate scadea cu pana 50%, dupa numai doua saptamani de pastrare la temperatura camerei. in general procesul de prajire al uleiurilor vegetale distruge vitamina E. Esterii de -ocoferol (-tocoferil acetat si -tocoferil succinat) sunt utilizati ca si suplimente deoarece sunt mai rezistenti la procesul de oxidare din timpul depozitarii.

Interactiuni
Interactiuni pozitive

Prezenta altor antioxidanti, cum ar fi vitamina C si betacarotenii, augmenteaza actiunea antioxidanta protectiva a vitaminei E; Acelasi lucru este valabil si pentru mineralul seleniu.
Interactiunile negative

Atunci cand sunt administrate concomitent, fierul reduce disponibilitatea vitaminei E in organism; acest lucru este deosebit de important in cazul nou-nascutilor cu anemie. Cerinta pentru vitamina E este legata de cantitatea de acizi grasi polinesaturati consumati in dieta. Cat este mai mare cantitatea acestor acizi cu atat este nevoie de mai multa vitamina E. Lipsa vitaminei K poate fi exacerbata de vitamina E, afectand astfel procesul de coagulare al sangelui. Diverse medicamente scad absorbtia de vitamina E (de exemplu, colestiramina, colestipol, izoniazida).

Deficienta

Din cauza faptului ca epuizarea stocurilor de vitamina E din tesuturi dureaza mult timp, nu au fost constatate simptome cu semnificatie clinica ale deficitului de vitamina E la adultii cu stare generala de sanatate optima. Simptomele deficitului de vitamina E sunt observate la pacientii cu sindroame de malabsorbtie ale lipidelor, in boli hepatice, la persoanele cu defecte genetice care afecteaza proteina de transfer a -tocoferolului si la nou-nascuti, in special la cei prematuri. Rezultatele deficitului de vitamina E sunt simptomele neurologice (neuropatie), miopatie (slabiciune musculara) si retinopatie pigmentara. Semnele precoce de diagnostic ale deficitului de vitamina E sunt depletia enzimelor musculare, cresterea concentratiilor plasmatice ale produsilor de peroxidare ai lipidelor si hemoliza crescuta a eritrocitelor (celulele rosii din sange). La sugarii prematuri, deficitul de vitamina E este asociat cu anemie hemolitica, hemoragie intraventriculara si fibroplazie retrolentala.