Cum a fost descoperită penicilina

În urmă cu 89 de ani, omenirea a fost marcată de o descoperire care a

schimbat practic cursul medicinii, printr-o nouă şansă la viaţă, însă în anul 1928,
într-o zi urâtă de septembrie, bacteriologul scoţian Alexander Fleming se afla în
laboratorul său din spitalul londonez Sainz Mary’s. Fleming lucra la un experiment
prin care încerca să afle secretele unei bacterii, astfel încât să găsească leacul
potrivit împotriva bolilor care măcinau multe suflete. Pe masa sa de lucru se aflu
mai multe recipiente de sticlă pe care se dezvoltau bacteriile analizate. Într-unul
din recipiente a observat cu un mucegai de culoare verde-albăstrui, care ataca
bacteriile, aproape dizolvându-le.

Bacteorologul nu se afla singur în laboratorul său, astfel că li-a informat

vizitatorul că are presimţirea că se va întâmpla ceva important pentru omenire. A
reluat cercetarea a doua zi, iar misteriosul mucegai l-a studiat la microscop şi a
remarcat că era acoperit de pete verzi. I s-a spus Penicillium notatum, Fleming
botezând-o şi mai simplu, penicilina. Testarea noului medicament a dat roase din
prima, cercetătorul descoperind că substanţa distruge bacteriile, chiar şi diluată de
1.000 de ori. Asistentul cercetătorului, cobai pentru o cauză bună Testările au avut
loc mai întâi pe animale, respectiv iepuri şi şoareci, care au supravieţuit
experimentului, dar şi pe oameni folosiţi drept cobai. Unul dintre aceştia a fost
chiar asistentul medicului, care a mâncat din mucegai fără să suporte vreo
consecinţă negativă. Acesta avea să fie vindecat în anii din urmă de Fleming, de o
sinuzită rebelă, tot cu ajutorul penicilinei. Pentru că Alexander Fleming nu avea
resursele necesare continuării cercetărilor, a fost nevoie de încă 12 ani pentru ca
descoperirea lui să devină penicilina pe care o cunoaştem astăzi. Acesta a aplelat la
medicul Howard Florey, expert la Universitatea Oxford, care împreună cu dr. Ernst
Chain au făcut studii ce au dat rezultate foarte bune. Fleming, Florey şi Chain au
fost răsplătiţi cu premiul Nobel pentru Medicină. “Am fost acuzat că am inventat
penicilina, dar nimeni nu ar fi putut face asta vreodată. Natura a inventat-o de mii
de ani. Eu doar am descoperit-o”, a spus Alexander Fleming. Penicilineia fost
printre primele antibiotice folosite de către medici, care au putut astfel să-şi
vindece pacienţii de boli infecţioase care le puteau fi mortale. De menţionat că
mult înainte de Fleming, un român, savantul şi bacteorologul de renume mondial
Victor Babeş vorbea despre efectele benefice ale microorganismelor. Primul care a
semnalat, în 1885, acţiunea inhibantă a substanţelor elaborate de microorganisme a
fost savantul român Victor Babeş. Tot el a sugerat că aceste substanţe ar putea fi
utilizate în scop terapeutic pentru distrugerea agenţilor patogeni. Aceste fapte
constituie o anticipaţie genială a savantului român care, cu 50 de ani înaintea
descoperirii epocale a lui Fleming (obţinerea penicilinei), a intuit efectele practice
ce le-ar putea avea pentru terapeutică antagonismul microbian”, potrivit Wikipedia.