TESTARE INIŢIALĂ - CLASA a XII-a

SUBIECTUL I (50p):

În urmă cu 89 de ani, omenirea a fost marcată de o descoperire care a schimbat practic

cursul medicinii, printr-o nouă şansă la viaţă. În anul 1928, într-o zi urâtă de septembrie,
bacteriologul scoţian Alexander Fleming se afla în laboratorul său din spitalul londonez Saint
Mary’s. Fleming lucra la un experiment prin care încerca să afle secretele unei bacterii, astfel
încât să găsească leacul potrivit împotriva bolilor care măcinau multe suflete. Pe masa sa de
lucru se aflau mai multe recipiente de sticlă pe care se dezvoltau bacteriile analizate. Într-unul
dintre recipiente a observat un mucegai de culoare verde-albăstrui, care ataca bacteriile,
aproape dizolvându-le. Bacteriologul nu se afla singur în laboratorul său, astfel că şi-a
informat vizitatorul că are presimţirea că se va întâmpla ceva important pentru omenire. A
reluat cercetarea a doua zi, iar misteriosul mucegai l-a studiat la microscop şi a remarcat că
era acoperit de pete verzi. I s-a spus Penicillium notatum, Fleming botezând-o şi mai simplu,
penicilină. Testarea noului medicament a dat roade din prima, cercetătorul descoperind că
substanţa distruge bacteriile, chiar şi diluată de 1.000 de ori.
Testările au avut loc mai întâi pe animale, respectiv iepuri şi şoareci, care au
supravieţuit experimentului, dar şi pe oameni folosiţi drept cobai. Unul dintre aceştia a fost
chiar asistentul medicului, care a mâncat din mucegai fără să suporte vreo consecinţă
negativă. Acesta avea să fie vindecat în anii din urmă de Fleming, de o sinuzită rebelă, tot cu
ajutorul penicilinei. Pentru că Alexander Fleming nu avea resursele necesare continuării
cercetărilor, a fost nevoie de încă 12 ani pentru ca descoperirea lui să devină penicilina pe
care o cunoaştem astăzi. Acesta a apelat la medicul Howard Florey, expert la Universitatea
Oxford, care, împreună cu dr. Ernst Chain, a făcut studii ce au dat rezultate foarte bune.
Fleming, Florey şi Chain au fost răsplătiţi cu premiul Nobel pentru Medicină. „Am fost acuzat
că am inventat penicilina, dar nimeni nu ar fi putut face asta vreodată. Natura a inventat-o de
mii de ani. Eu doar am descoperit-o”, a spus Alexander Fleming.
Borcea Ştefan, Cum a fost descoperită penicilina,antibioticul care a
revoluţionat medicina, www.adevarul.ro, 2017
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu
privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței a dat roade. 6p
2. Menţionează anul în care descoperirea lui Fleming avea să devină penicilina de astăzi,
utilizând informaţiile din textul dat. 6p
3. Precizează la ce experiment lucra Fleming, atunci când a descoperit penicilina, justificând
răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6p
4. Explică motivul pentru care descoperirea lui Fleming a trebuit să aştepte încă 12 ani. 6p
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, reacţia lui Fleming, potrivit căreia se va întâmpla ceva
important pentru omenire. 6p
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi importanţa
cercetărilor ştiinţifice pentru progresul omenirii, raportându-te atât la informațiile din
fragmentul extras din articolul Cum a fost descoperită penicilina, antibioticul care a
revoluţionat medicina, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme
de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea
precizării privind numărul minim de cuvinte.

SUBIECTUL al II-lea (10p):

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Să-i spun adevărul! Nici mai mult, nici mai puţin. Nu-mi ceruse un lucru imposibil,
bani, un bilet pentru Insulele Fiji, o declaraţie de dragoste sau mai ştiu eu ce, nu voia să-i
compun în câteva minute scrisori de la oamenii muncii aflaţi la odihnă sau pe ogoare, nici
adeziuni. Lupan avusese nevoie de adevăr, atâta doar că refuzase să precizeze ce anume îl
interesează, ce fel de adevăr, care adevăr, dacă totuşi am făcut ceva. Aşa stând lucrurile, i-am
spus şi eu ceea ce am ştiut: că-i tâmpit, însă, paradoxal, el s-a străduit să pară mai presus de
această insultă, faţa îi rămăsese împietrită, gravă, nu i se clintise niciun muşchi, măcar
involuntar.
Augustin Buzura, Fețele tăcerii

Notă:
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii
literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1
punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum

50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.