MODEL I – PERSPECTIVĂ OBIECTIVĂ

Dar încă în acea zi Ghiță se duse cu treabă la Arad, cumpără două pistoale
și își luă o a doua slugă, pe Marți, un ungur înalt ca un brad. Peste câteva zile se
duse apoi la Fundureni și se întoarse cu doi căței flocoși. Mai avea el un câine la
casă, dar acesta era leneș, se deprinsese cu oamenii și nu lătra pe nimeni. El puse
dar cățeii de mici în lanț și nu le dădea drumul decât atunci când nu erau oameni
la cârciumă, apoi slobozea și porcii și asmuțea cățeii asupra lor. Îi râdea inima
când vedea cum cățeii prind și cum scot sânge din urechile grăsunilor, și voind
să-și deprindă câinii la asmuțat, se deprinsese și el atât de mult, încât aștepta cu
oarecare nerăbdare zilele în care nu erau oameni la cârciumă, și atunci petrecea
ceasuri întregi cu câinii săi.
Ioan Slavici, ,,Moara cu noroc” (fragment)

Perspectiva narativă are în vedere relaţia instituită între narator şi

universul ficţional propus de textul narativ. În studiile moderne asupra naraţiei, a
fost introdus termenul de ,,focalizare”, ca selecţie a informaţiei narative.
Textul în discuţie propune o perspectivă narativă obiectivă,
corespunzătoare unui narator ce relatează faptele la persoana a III-a. Astfel
aflăm că Ghiţă ,,se duse” la Arad pentru a-şi cumpăra pistoale şi a-şi tocmi o
slugă. Apoi ,,se duse” la Fundureni, de unde ,,se întoarse” cu doi câini, pe care îi
dresează, pentru a apăra cârciuma. Potrivit naraţiei obiective, faptele sunt
relatate la persoana a III-a.
Acest tip de naraţie implică operei un caracter a-personal, creditabil. Prin
omniscienţă sunt evidenţiate acţiunile personajului, intenţiile sale, dar şi trăirile
lui. Lui Ghiţă ,,îi râdea inima” atunci când îşi vedea roadele muncii sale, căci
câinii îi apărau destoinici gospodăria.
În concluzie, textul selectat din ....., prezintă o perspectivă narativă
obiectivă, cu focalizare zero şi viziune ,,dindărăt”.