Hanu Ancutei este un volum aparte în creatia scriitorului, care însumeaza noua povestiri, legate prin

atmosfera deosebita creata în cadrul unui spatiu izolat parca de întreaga lume, unde poposesc oameni de diferite
profesii, dornici însa de comunicare. Povestirea este o specie a genului epic de dimensiuni medii comparabile cu
ale nuvelei, in care accentul se pune pe situatie si pe modalitatea specifica a nararii.
Tema operei Negustor Lipscan este calatoria. Aceasta devine o necesitate reprezentand o sursa de venit
prin negot. Deasemenea poate duce la cunoasterea unor locuri noi , observarea unor diferente intre lumea
autohtona (conservatorie, arhaica) si lumea occidentala (avansata - in plin progress).
In timp ce cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea in vale se auzii mare taraboi, Ancuta iesi
si il invita pe noul oaspete sa intre. Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si pe
deasupra si un negustor Lipscan pe nume Daiman Cristisor. Acesta se invoi sa le spuna celor de fata cum a calatorit
el prin tara nemteasca.
Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si se hotari sa mearga si el in tara nemteasca sa cumpere marfuri. Si
asa a pornit el spre Husi, a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii. Apoi a
trecut din nou granita pe Nistru, ajuns la Cernauti si de acolo la Liov. Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg
si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul; si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de
poveste. Spunandu-le ca acolo casele au etaj, ca femeile poarta palarie, ca toata barbatimea are ceasornice si ca
mancarea lor e diferita decat cea de la noi, le mai spusese ca toti mergeau la scoala, chiar si femeile si ca legea era
respectata. Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca. Ajuns la granita Tarii Moldovei el a dat
granicerilor,pentru al lasa sa treaca, doua baidere rosii. In lunca Moldovei i-a iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia
dat si lui un baider ros. Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider.
Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iasi cu marfa si in cele din urma acasa.
Povestirea spre deosebire de celelalte se sfarsi cu veselie si voie buna.
Damian Cristisor este un personaj principal, individual si pozitiv al povestirii. Acesta este un negustor
lipscan, ce poposeste intr-o seara la hanul Ancutei.
Din caracterizarea indirecta, din felul sau dea vorbi, reiese ca era un om placut, vessel: “ rosti cu voie-buna”.
Naratorul prezinta direct trasaturi ale portretului fizic: „un barbat cu caciula si giubea. Barba-i era astamparata si
rotunjita de foarfece ; radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit. ”. Din reactiile pe care le starneste in
sufletele celorlalte personaje, prin caracterizarea indirecta, deducem ca era un om calduros, carismatic: „glasul ii
crescu si scazu cu desmierdari”. Acesta este caracterizat si direct de catre celelalte personaje: „om caruia ii plac
povestile”, „omul care rade [...] din cea dintaia clipa cand te-a vazut [...] se va arata pururea blajin si cu prietenie”.
Din felul in care el se prezinta, prin caracterizarea indirecta reiese ca era un om modest („va rog sa ma socotiti ca
cel mai umil rob al domniilor voastre”) si responsabil(„mai intai insa [...] sa vad de hrana vitelor ”). E credincios,
trasatura ce rezulta din caracterizarea indirecta si din cuvintele acestuia: „ziua nasterii mele a vrut Dumnezeu sa fie
18 iulie.” Supus , el marturiseste ca aduce marfa de la Lipsca. Naratorul il caracterizeaza direct, ca fiind „vesel si
prietenos” si bun tovaras.Faptul ca Damian Cristisor este negustor, dovedeste faptul ca este un bun cunoscator de
oameni le intelege vorba, nu face decat sa ispraveasca iscusinta povestirii
Din dialogul celor prezenti la han se observa conservatorismul moldovenilor, acestia dovedind
prejudecati in aprecierea lumii occidentale. Ciobanul Motoc este printre cei mai inversunati critici ai lumii
occidentale, lui alaturandu-se mos Leonte. Comisul intra si el in polemica, mai ales din dorinta de a intretine o
conversatie alerta si vioaie. Negustorul incearca sa prezinte lumea occidentala intr-o forma clar mai credibila si intr-
un limbaj accesibil. In timp ce ascultatorii sunt foarte curiosi dar si ostili.
Concluzia ar fi ca situatia Moldovei e privita usor ironic pentru a ilustra gradul de inapoiere in raport
cu Occidentul.