 S-a născut în data de 18 ianuarie 1848, în comuna Siria, lângă

Arad.

 Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici şi al Elenei.

 1854 - Frecventează şcoala “greco-ortodoxă“ din satul natal,

avându-l dascăl pe D. Vostinari.

 1860 - Urmează Liceul din Arad, stând la gazdă precum eroii

săi din Budulea Taichii.

 1865 – Frecventează clasele a VI-a şi a VII-a la Liceul Piarist

din Timişoara.
 1867 - clasa a VIII-a ca “privatist” la Liceul Maghiar din Arad.

 1868 - Bacalaureatul la Satu-Mare. Toamna se înscrie la Universitatea din

Budapesta.

 1869 - În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Siria. Se mai

înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflăm în funcţia
de secretar al notarului din Cumlaus. În toamnă e din nou la Viena, în
armată, urmând şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toata
viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte,
vorbea cursiv limbile germană şi maghiară. Mai târziu tânărul său amic
moldovean îl va îndemna să scrie literatura în româneste (cum s-a spus, aşa a
procedat Eminescu şi cu Ion Creangă).

 1870 - Îsi ia “examenul de stat”.

 1871 - Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birău (comedie).

 1872 - E publicată prima poveste Zâna zorilor .

 1874 - Vine la Iaşi şi citeşte la Junimea Popa Tanda. Apoi pleacă la

Bucureşti, unde se stabileşte.

 1875 - Se căsătoreşte cu Ecaterina Szöke Magyarosy.

 1875 - Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit, de Titu

Maiorescu, profesor la Liceul “Matei Basarab” – Bucureşti.

 1877 - Intră în redacţia ziarului Timpul.

 Nuvele: Popa Tanda, Sormon, Gura satului, Budulea Taichii,
Moara cu noroc, O viaţă pierdută, Vatra părăsită,
O jertfă vieţii, Comoara etc.

 Romane: Mara, Din 2 lumi, Din bătrâni

 Drame istorice: Bogdan Vodă, Gaspar Gratiani.

 Poveşti: Zâna Zorilor, Floriţa din codru , Ileana cea şireată ,

Doi feţi cu stea în frunte etc.

 Memorii: Închisorile mele, Amintiri, Lumea prin care am trecut.

 În localitatea Siria sunt două monumente legate de viaţa lui Ioan Slavici. Pe
clădirea poştei este expusă o placă comemorativă de marmură, ce aminteşte
de locul unde s-a aflat pe vremuri casa în care a văzut pentru prima dată
lumina zilei marele scriitor, în anul revoluţiei din 1848.

 O altă placă comemorativă este expusă pe clădirea străveche a şcolii din

localitate, unde Ioan Slavici s-a familiarizat cu tainele alfabetului.

 Muzeul memorial Ioan Slavici.

Interiorul muzeului
 ne conduce la punctul în care există trei mituri în text: una este
despre comorile păzite de Diavol, al doilea despre tentația
răului și a ultimului este mitul labirinței. Dar aceste trei
reprezintă un singur mit, deoarece crezul despre comorile
blestemate care sunt vărsate în întreaga Europă sunt formele
recente de mitic
 scenarii despre eroi care realizează simboluri ale cunoașterii
nemuritoare după ce au trecut printr-un labirint. Monstrul care
păzește simbolul cunoașterii nemuritoare (șarpele, Meduza,
dragonul) devine în Europa creștină diavolul.
 Cuvinte cheie: literatura română, vârsta marilor clasici, Ioan
Slavici, citirea miturilor, labirintul, comoara, diavolul
 Autorul îşi exprimă indirect ideile,conceptele și sentimentele prin
intermediul acţiunii şi al personajelor.
 Are o acţiune ce poate fi prezentată pe momentele subiectului literar
(expoziție, intrigă, desfășurarea /dezvoltarea acțiunii, punctul
culminant, deznodământul.
 Are personaje care săvârșesc acțiunea. Acestea sunt fictive, sunt
rodul imaginației autorului, însă pot fi verosimile (pot părea reale).
Unele personaje chiar dacă au atestare istorică (de ex.Mihai Viteazul
în balada cultă ”Pașa Hassan”), scenariul luptei și replicile dintre
personaje sunt inventate de către autor )
 Este prezent naratorul – ca ”purtător de cuvânt” al autorului.
(naratorul aparține textului, nu este real). În opera epică se observă
prezenţa naratorului prin folosirea verbelor la persoana a III-a
(narator obiectiv) şi la persoana I (narator subiectiv); narator-
personaj.
 Om harnic,mulțumit într-un fel cu viața pe care o
duce, afectuos cu familia, cumsecade, DUȚU are
momente când nu suferă ca altcineva să-l atingă în sărăcia
lui. Apare,după cum ne spune chiar autorul,predispus spre
ispita îmbogățirii .În el stau două personaje,unul pozitiv și
altul negativ, care duc de-a lungul nuvelei o luptă
acerbă,fără liniște,până la înfrângerea fondului uman
negativ.
 Eroul nostru găsește o comoară,moment în care demonii din el
ies la iveală.Își minte soția și e capabil să facă moarte de om
pentru a nu-și pierde comoara.Trece prin toate stările
sufletești și devine uneori ridicol.Slavici face aici o analiză
extraordinară a sufletului țăranului devenit stăpân în sfârșit pe
ceva, pe comoara lui. DUȚU se frământă teribil,își
abandonează îndeletnicirile tradiționale și se aruncă în vârtejul
amețitor al orașului modern.Dacă n-ar avea COMOARA ar fi
același om bun și liniștit dintotdeauna. Regretă fericirea pe care
o avea în casa lui de om sărac.Victimă a unei escrocherii la
oraș,îi mulțumește fierbinte lui Dumnezeu că l-a scăpat de
ispită.
 Măiestria lui Slavici constă în scoaterea în evidență a
contrastului dintre oraș(meschin și corupt) unde eroul își
pierde moralitatea și sat(onest,pur), unde și-o recapătă.
Autorul nu uită să ne demonstreze pe final că DUȚU este
recuperabil totuși spre deosebire de cei care-l
jefuiseră(subprefectul,domnișoara
Lina,comisarul,samsarul)și care își pierd irecuperabil
fondul uman pozitiv.