MARA

de Ioan Slavici

Romanul "Mara" de Ioan Slavici, a fost publicat in 1894, în revista "Vatra", iar în volum a apărut abia
în 1906, fiind considerat "cel mai bun roman al nostru, înainte de Ion" (Şerban Cioculescu) și
"aproape o capodoperă", (George Călinescu), deoarece destinul eroilor și mediul social sunt evocate
cu o remarcabilă artă a detaliului și cu o mare forță de construire a ansamblului.

Definitia romanului

Romanul este specia genului epic, în proză, cu acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri
narative prin alternanță sau înlănțuire, cu o intrigă amplă și complicată având personaje numeroase.

Structura și compoziția romanului

Perspectiva narativă (situația doegetică) definește punctul de vedere al naratorului omniscient

(heterodiegetic) asupra evenimentelor relatate la persoana a lll-a.

Perspectiva tradițională a romanului valorifică monografia etnografică, prin descrierea obiceiurilor

ardeleneşti, atât cele religioase cât și acelea referitoare la cultura și mentalitatea oamenilor de
diferite etnii, ce convieţuiau pe aceste meleaguri. Cele 21 de capitole de capitole ale romanului au
titluri semnificative pentru conținutul acestora: "Sărăcuţii mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea
mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul casei", "Norocul casei", "Pace și liniște" etc.

Instanțele comunicării sunt reprezentate de concepțiile autorului despre iubirea de oameni și

stringenţa respectării normelor etice, iar naratorul obiectiv, prin intermediul personajelor, comunică
naratorului propriile concepții morale, sentimentele și atitudinea față de colectivitatea eterogenă a
Ardealului de la finalele secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX-lea.

Titlul

Titlul este reprezentat de personajul eponim (care dă numărul operei), întrucât această creație este
mai întâi, "romanul Marei", al cărei destin constituie axa fundamentală a epicii, fiind și "prima
femeie-capitalist din literatura noastră" (Nicolae Manolescu). Mara se încadrează în vederile etice
ale autorului, care consideră că oamenii trebuie să fie chibzuiţi, harnici și virtuoşi, ea întruchipând un
adevărat exemplu de moralitate.

Tema

Tema susține caracterul tradițional și realist al romanului, ilustrând fresca socială a lumii ardeleneşti,
cu moravurile ei specifice , într-un spațiu real așezat la interferența satului cu orașul, într-un târg
translivănean, Radna, situat lângă Lipova și aproape de Arad.

Perspectiva temporală

Perspectiva temporală este cronologică , acțiunea fiind plasată la sfârșitul secolului al XIX- lea și
începutul secolului al XX-lea. Evoluția Persidei și a lui Trică urmărită de autor de la copilărie la
maturitate conferă operei caracter de bildungsromanus.
Acțiunea

Acțiunea romanului se axează pe succesiunea secvențelor epice, înlănțuite prin narațiune, descriere
și dialog și pe mai multe planuri narative care urmăresc destinele personajelor.

Expozițiunea

În expoziţiune, incipitul constă în prezentarea personajului principal, Mara Bârzovanu, "o

precupeaţă" din Radna și prin fixarea locului unde urmează să se petreacă acțiunea, caracteristici
specifice romanului tradițional. Mara rămăsese văduvă cu 2 copii, dar era încă tânără, voinică,
harnică și nu se plângea de noroc. Bărbatul său, Bârzovanu, fusese mai mult "cârpaci decât cizmar"și-
și petrecuse viața stând prin cârciumi decât acasă, lăsându-le copiilor o livadă de pruni, o vie pe
dealul Păuliş și casa, care era defapt a Marei, primită ca zestre.

Adesea, Mara mai câștiga și dreptul de a-și pune masa și coșurile la capul podului, pe unde trece
toată lumea, cu sau fără treabă. Ca să nu-i lase singuri, Maria îi poartă după ea pe cei doi copii,
Persida și Trică, prin târguri, de aceeacei sunt "nepieptănaţi și nespălaţi și obraznici, sărăcuţii
mamei", dar îi iubește mult și e mândră de ei.

Mara își strânge bani și îi păstrează în trei ciorapi "unul pentru zilele de bătrânețe și pentru
înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică". Avea ambiția să-și vadă fata preoteasă,
iar pe Trică ajuns staroste în breasla cojocarilot. Copiii s-au făcut mari și odată cu ei "au crescut și
ciorapii". Pe fată o duce la mănăstirea din Radna și o dă în grijă maicii, Aegidia pentru o educație
aleasă, iar pe Trică îl angajează ucenic pe patru ani la Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova.

Intriga

Frumusețea și farmecul Persidei îl fascinează pe Naţl, feciorul lui Anton Hubăr, măcelar la Lipova,
declanşând intriga romanului. Tânărul fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfă. Persida se
îndrăgostește, la rândul ei de Naţl și refuză să se mărite cu teologul Codreanu, spre marea supărare a
Marei, care voia să o vadă prosteasă.

Când Persida împlinește 18 ani, Persida se căsătorește cu Naţl și fug împreună la Viena, ca el să-și
termine perioada de călătorie, care îi va da dreptul să devină maistru măcelar.<br>Revenind la
Lipova, tânăra familie deschide un birt, pe care-l conduce mai ales Persida, deoarece Naţl începuse
să bea, să joace cărți și să trândăvească, ba chiar își bate soția. Pe de altă parte, fata are mustrări de
conştiinţă pentru cununia lor făcută fără binecuvântarea părinților.

Persida naște un băiețel , bucuria evenimentului și botezul o împacă pe Mara cu părinții lui Naţl,
episod ce constituie punctul culminant al romanului.<br>În alt plan epic, naratorul omniscient
relatează în mod obiectiv destinul lui Trică. Angajat ucenic la Bocioacă, starostele cojocarilor, Trică
este cuminte și harnic, devine calfă, dar refuză să devină ginerele stăpânului.

Mara refuză să-i plătească lui Trică stagiul militar și băiatul pleacă pe frontul din Italia, este rănit și
internat într-un spital din Verona. Trică devine maistru cojocar, iar Naţl maistru măcelar.

Deznodământul
Bătrânul Hubăr este ucis de fiul său nelegitim Bandi. Hubăr măcelarul avusese o relație amoroasă cu
Reghina, care fusese servitoare în Radna, de aici rezultând și nașterea lui Bandi. <br>Finalul
romanului ilustrează întâlnirea dintre Bandi și Hubăr, care recunoaște în sfârșit că este tatăl lii. În
clipa aceea, Bandi l-a lovit cu pumnul în piept. Persida l-a găsit prăbușit pe Hubăr în mijlocul casei cu
ochii închiși, iar pe Bani apăsând pieptul tatălui său și râzând demenţial.

În concluzie, romanul este tradiţional, realist și social, ilustrând relația dintre individ și societate, în
spiritul legilor ancestrale înrădăcinate în spațiul ardelenesc.