Mara

de Ioan Slavici

1. Publicarea romanului:
Romanul „Mara” a fost publicat în anul 1894, în revista „Vatra”, ca un foileton, în fiecare
număr al revistei apărea un capitol. În volum a fost publicat abia în 1906, fiind unul dintre cele mai
izbutite romane realiste, obiective, din literatura noastră, alături de romanul „Ion” de Liviu Rebreanu.
2. Titlul romanului: poartă numele personajului principal, Mara, care participă la majoritatea
întâmplărilor și evenimentelor prezentate în roman și este protagonista principalului plan narativ al
romanului.
3. Tema romanului: o constituie prezentarea realistă a societății ardelenești, cu obiceiurile ei
specifice, mai ales viața familiei Bârzovanu, într-un spațiu aflat la răspântia dintre oraș și sat, într-un
târg numit Radna, aflat în apropiere de Lipova și Arad.
4. Structura romanului: romanul este structurat în 21 de capitole, purtând titluri semnificative,
aflate uneori în antiteză: ”Sărăcuții mamei”, ”Maica Aegidia”, ”Furtuna cea mare”, ”Ispita”,
”Datoria”, ”Blestemul casei”, ”Norocul casei”, ”Pace și liniște” etc.
Opera este alcătuită din îmbinarea între romanul Marei, pe de-o parte, care urmărește destinul
eroinei, „prima femeie capitalistă din literatura română” (Nicolae Manolescu), și pe de altă parte din
romanul iubirii care urmărește formarea și consolidarea cuplului Persida-Națl.
5. Modalitatea narativă: se remarcă absența mărcilor narative ale naratorului, de unde reiese
distanțarea acestuia față de evenimente și personaje. Narațiunea se desfășoară la persoana a III-a, de
unde decurge caracterul obiectiv și realist al romanului, iar naratorul este omniscient și omniprezent.
Obs. Omniscient – narator care dă impresia că știe totul despre personaje și acțiune, că știe ce
gândesc și simt personajele;
Omniprezent – este o perspectivă narativă de tip demiurgic, ca un narator-Dumnezeu, prin
folosirea persoanei a III-a, prin impresia pe care o dă autorul că „este peste tot” (prezent peste tot), sau
în mai multe locuri, prin desfășurarea mai multor planuri narative.
6. Viziunea narativă: este auctorială, ceea ce presupune narațiunea la persoana a III-a, narator
omniscient și omniprezent.
7. Perspectiva: înfățișării evenimentelor este cronologică, acțiunea se petrece la sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul secoluluial XX-lea, în Radna, Lipova și Arad, iar în acea perioadă
apăreau relațiile între meseriile capitaliste care evoluează spre diferite meșteșuguri.
8. Subiectul romanului: incipitul (introducerea, expozițiunea) constă în prezentarea personajului
principal, Mara Bârzovanu, o ”precupeață” din Radna, prin fixarea locului unde urmează să aibă loc
acțiunea (Târgul Radna). Mara rămăsese văduvă cu doi copii, ”sărăcuții” de ei, dar era încă tânără,
voinică și harnică și nu se plângea de noroc. Soțul ei, Bârzovanu, fusese mai mult ”cârpaci decât
cizmar” și-și petrecuse vremea mai mult ”la birt decât acasă”, lăsându-le copiilor o livadă de vreo 200
de pruni, o vie pe dealul Păuliș, și casa care de fapt fusese primită de Mara zestre când se măritase.
Radna se află pe malul drept al Mureșului, Lipova se află pe malul stâng, iar Aradul este cale de numai
două ceasuri.
Mara face negoț, ”vinde ce poate și cumpără ce găsește”, duce de la Radna ”ceea ce nu găseti la
Lipova ori la Arad” și aduce de la Arad ”ceea ce nu găsești la Radna ori la Lipova”. Întotdeauna Mara
își ia cu ea copiii și își duce marți în târg coșurile pline, joi trece Mureșul și își așează coșurile la
Lipova, iar vineri noaptea pleacă la Arad, în piața cea mare, unde se aduna lume din șapte ținuturi.
Adesea Mara își câștiga dreptul de a-și așeza marfa la capul podului, pe unde trecea multă lume, cu sau
fără treabă.
Mara respectă principiile economiei de piață: decât să rămână cu marfa nevândută, ea preferă să
o dea pe bani mai puțini ca apoi să meargă acasă.
Mara este mândră de copiii ei, Trică și Persida, zicând ”tot nu are nimeni copii ca mine”. Ca să
strângă bani pentru a-și schimba poziția în societate, pentru a fi respectată și a-și câștiga demnitatea,
Mara ține trei ciorapi: unul pentru sine, pentru bătrânețe și înmormântare, unul pentru Persida, și unul
pentru Trică. În fiecare zi ea pune câte un bănuț în fiecare ciorap.
Mara își dorea pentru fiica ei să devină preoteasă și în acest scop o dă la Mănăstirea din Radna,
sub îngrăjirea Maicii Aegidia care îi asigură fetei o educație aleasă, iar pe Trică dorește să-l vadă
staroste al cojocarilor și în acest scop îl angajează pe Trică ucenic ”pe 4 ani” la Bocioacă, starostele
cojocarilor din Lipova. Copiii se fac mari și odată cu ei cresc și ciorapii, Persida devine o fată frumoasă,
de care se îndrăgostește Națl, fiul măcelarului Hubăr din Lipova. Națl fusese ucenic, de doi ani ajunsese
calfă, iar acum trebuia să mai facă ”doi ani de călătorie” ca să ajungă patron.
Persida se îndrăgostește la rândul ei de Națl, dar familiile celor doi tineri nu sunt de acord cu
căsătoria lor, pentru că Națl este neamț și de origine catolică. Persida îl refuză pe preotul Codreanu
care o cere în căsătorie, spre marea supărare a Marei, care dorea s-o vadă preoteasă. Pentru a se
căsători cu Națl, Persida înfruntă prejudecățile vremii și împotrivirea familiilor. Când împlinește 18 ani,
Persida se căsătorește în secret cu Națl (fiind cununați chiar de preotul Codreanu) și fug împreună la
Viena, ca Națl să-și termine acea perioadă de călătorie, ca să ajungă maistru măcelar.
Întorși la Lipova, ei deschid un birt pe care îl conduce mai ales Persida, relațiile dintre cei doi
soți încep să se răcească. Soțul Persidei nu se ocupă de birt, joacă cărți, începe chiar să bea și își bate
soția. Persida se schimbă și ea treptat, transformându-se din fata delicată și gingașă într-o femeie
puternică și hotărâtă, începând să-i semene tot mai mult mamei ei. Atunci când Persida naște un copil,
Mara și părinții lui Națl se împacă, și uită de neînțelegerile de dinainte. Națl îi cere iertare Persidei și se
împacă cu tatăl său, care îi face o vizită și îi oferă daruri, fericit că are un nepot.
Tatăl lui Națl, Hubăr, conviețuise în mod nelegitim cu Reghina, care fusese servitoare la Radna.
Cu acesta avusese un fiu pe nume Bandi. El se teme că și nepotul său provine dintr-un adulter. Când află
că Perida și Națl erau căsătoriți legitim, le acordă binecuvântarea sa. Bandi este însă bolnav mintal și
instinctiv ura sa se îndreaptă împotriva lui Hubăr pe care îl determină să-și mărturisească paternitatea;
amintindu-și că mama sa sfârșise nebună și în sărăcie din cauza lașității lui Hubăr, el îl ucide pe tatăl
său într-un acces de furie, astfel păcatul inițial este ispășit și purificat prin moarte.
Un alt plan nrativ urmărește viața lui Trică, fratele Perisdei. El fusese angajat ucenic la
Bocioacă, este cuminte și harnic, câștigând încrederea și aprecierea stăpânului său. Devine calfă și
refuză să devină ginerele lui Bocioacă, care ar fi dorit să-l căsătorească cu singura sa fiică. Rezistă cu
stoicism avansurilor pe care i le face Marta, soția patronului, dorindu-și doar să ajungă meșter cojocar
și să ducă o viață independentă.
Din zgârcenie, mama sa refuză să-i plătească stagiul militar, și Trică este nevoit să plece pe
frontul din Italia, unde este rănit și internat într-un spital din Verona. Întors acasă, Mara vede că flăcăul
se schimbase; avea obrazul ras și mustăcioara răsucită și nu mai părea băiatul moale din care oricine
putea să facă ce voia. În postul Paștelui, amândi cumnații devin maiștri, Trică maistru cojocar, iar Națl
maistru măcelar.
Romanul ilusterază concepția morală a autorului; astfel căsătoria nebinecuvântată în fața lui
Dumnezeu este nefericită, dar lucrurile se schimbă în bine atunci când tinerii primesc binecuvântarea
părinților; o altă situație este cea a lui Hubăr care va ispăși în final păcatul pe care îl făcuse în tinerețe.
Întreaga operă a lui Slavici este o pledoarie pentru cinste, dreptate, corectitudine, pentru
echilibrul moral, pentru cumpătare și chibzuință, pentru înțelepciune, pentru fericire prin iubirea de
oameni, și orice abatere de la aceste principii morale este grav sancționată de autor.
 9. Caracterizarea personajelor
Prozator ardelean, înaintea lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un bun psiholog,
un creator de tipologii umane. Romanul zugrăvește drumul Marei Bârzovanu și al copiilor ei, Persida și
Trică, până în momentul în care aceștia din urmă intră în lume. La început, după cum era și firesc,
Mara, rămasă văduvă, ocupă un loc dominant, pentru ca mai târziu, copiii, mai ales Persida, să-i ia
locul. Destinul familiei Marei se împletește, cu cel al familiei neamțului Hubăr (Anton Huber-corect scris
în germană), a cărui prezență rămâne importantă. Intervin desigur și alte personaje cu care protagoniștii
vin în legătură, în primul rând e vorba de Bocioacă și de familia sa, de preotul Codreanu, dar acestea nu
formează decât elementele unui cadru în care se desfășoară destinul eroilor din prim-plan.
MARA - Mara este vânzătoarea / precupeața din Radna, „prima femeie capitalist din literatura
noastră” (spune criticul literar Nicolae Manolescu), deoarece își câștigă existența din negustorie, „vinde
ce poate și cumpără ce găsește”, de marți dimineața și până sâmbătă noaptea ea aleargă cu marfa de la
Radna la Lipova, apoi la târgul cel mare de la Arad. Ca o adevărată femeie de afaceri („business
woman” – tot Nicolae Manolescu), Mara are un singur scop, acela de a strânge bani în cei trei ciorapi,
conducându-se după o regulă specifică economiei de piață, aceea că „vinde mai bucuros cu câștig puțin,
decât să-i clocească marfa”.
Mara este un personaj la care se raportează ceilalți, reprezintă un factor de echilibru, chiar și
portretul său fizic, conturat cu multe detalii, sugerează masivitate, stabilitate:„Muiere mare, spătoasă,
greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt, Mara stă ziua toată sub șatră, în dosul mesei
pline de poame și de turtă dulce”, în timp ce copiii sunt alături de ea, zbenguindu-se „printre picioarele
oamenilor”. Deși Mara ocupă în carte un spațiu mai puțin extins decât fiica ei, totuși figura Marei
domină întregul roman prin forța ei și prin complexitatea ei. Sufletul ei este dominat de două pasiuni:
pentru copiii săi și pentru agonisirea de bani. Preocuparea Marei de a strânge bani este numai o
„zgârcenie grijulie (Nicolae Manolescu) pentru viitorul și bunăstarea copiilor ei, care nu degenerează în
lăcomie şi nu o dezumanizează pe eroină”. Inventivă, aceasta găsește mereu modalități prin care să-și
realizeze planurile privitoare la copiii ei cu cât mai puțină cheltuială. Mara se încadrează în vederile
etice ale autorului, care considera că oamenii trebuie să fie chibzuiţi, harnici şi virtuoşi, ea întruchipând
un adevărat exemplu de moralitate.
Datorită capacității ei de a lua viața așa cum este, Mara a fost considerată a fi „viața însăși,
pătimașă, puternică, rea, lacomă, generoasă; animată de tensiunile cele mai obscure, dar și îndrumată
de elanurile cele mai nobile; neiertătoare, severă, dar și blândă, răbdătoare”. (Magdalena Popescu).
S-a spus, de asemenea, că „Mara e un caracter” bine determinat, o prezență hotărâtă de la
începutul și până la sfârșitul romanului, în vreme ce „Persida e un destin”, reprezentând, așadar, o
evoluție de la adolescență la maturitate. Viața o transformă pe tânara frumoasă și delicată într-o replică
vie a mamei sale: „umerii i s-au lățit, ce apuca apuca cu toată mâna, gingășia ei se pierduse”.
PERSIDA - Persida este fiica Marei, sora lui Trică, soția lui Națl și nora măcelarului Hubăr.
Persida este „una dintre cele mai reușite, mai strălucitoare figuri feminine din literatura română și este
ilustrată de Slavici în evoluția sa de la copilărie la maturitate” (George Călinescu). Persida ilustrează în
roman ideea că omul poate izbândi în viață numai prin voință, luciditate și dragoste, prin stăpânirea de
sine, ea având un destin zbuciumat. În conturarea acestui personaj, Slavici se dovedește a fi un bun
psiholog și un rafinat observator al sufletului feminin. Fire sinceră și voluntară, delicată și pură, Persida
învinge loviturile sorții cu mult curaj, uneori revoltă, dar alteori și cu o calmă resemnare.
În sufletul tinerei se manifestă un puternic conflict interior, între datoria de fiică şi iubirea pentru
bărbatul ei. Prin mijlocirea fratelui ei, Trică, Persida restabileşte relaţia cu Mara, care o ajută să
depăşească necazurile şi să-l aducă pe Naţl la un comportament marital firesc. Persida naşte un băieţel,
bucuria evenimentului şi botezul o împacă pe Mara cu părinţii lui Naţl, episod ce constituie punctul
culminant al romanului.
TRICĂ - Celelalte personaje, Națl, Hubăr, Hubăroaica, Bocioacă, Marta, Trică, Bandi, preotul
Codreanu și alții sunt slab conturați și caracterizați. Numai Trică este un erou mai bine prezentat în
roman prin faptele sale, mai întâi prin dorința de a ceda ispitei, apoi și prin integritatea morală.
Personajele episodice se raportează, într-un fel sau altul, la destinul Persidei, evidențiind noblețea
sufletească și forța personajului. În alt plan epic, naratorul omniscient relatează în mod obiectiv destinul
lui Trică. Angajat ucenic la Bocioacă, starostele cojocarilor, Trică este cuminte şi harnic, devine calfă,
dar refuză să devină ginerele stăpânului, deşi acesta şi-ar fi dorit să-l însoare cu singura lui fiică. Trică
rezistă cu stoicism şi avansurilor pe care i le face soţia patronului, Marta, şi vrea numai să devină
meşter cojocar pentru a avea o viaţă independentă.
 Mara refuză să-i plătească lui Trică stagiul militar şi băiatul pleacă pe frontul din Italia, este
rănit „în şold de o ţandăra de bombă” şi internat într-un spital din Verona. Întors acasă, Mara vede că
flăcăul se schimbase, avea obrazul ras şi o mustăcioară răsucită, nimic din înfăţişarea lui nu mai
amintea de „prostălanul motolog din care putea orişicine să facă ce vrea”, în postul Paştelui, „amândoi
cumnaţii au fost scoşi măieștri”, Trică devine maistru cojocar, iar Naţl maistru măcelar.

10. Romanul – DEFINIȚIE - Romanul este o specie a genului epic în proză, de mari
dimensiuni, cu o acţiunea dezvoltată, amplă, care se desfăşoară pe mai multe planuri narative,
antrenând un număr mare de personaje iar spațiul și timpul sunt diversificate.
- fiind o specie amplă, conflictul este variat, luând o formă exterioară și una interioară;
- urmărește mai multe linii ale acțiunii și mai multe serii de personaje;
- romanele pot fi: istorice, rurale, urbane, sociale, psihologice de aventuri, politiste, de spionaj,
traditionale, moderne, de dragoste, realiste, obiective, subiective etc.
- respectă sau nu momentele subiectului;
- spațiul și timpul sunt diversificate;
- spațiul acțiunii este prezentat de obicei în expozițiune prin intermediul descrierii artistice, literare,
pentru a crea iluzia realității, credibilitate, verosimilitate;
- personajele sunt numeroase, relațiile dintre ele sunt complexe, cu puternice conflicte interioare, se
raportează la societatea în care trăiesc;
- se îmbină toate modurile de expunere;
- naratorul poate fi obiectiv, omniscient sau subiectiv, implicat în romanele de analiză psihologică;
- poate fi structurat pe capitole, părți sau poate avea mai multe volume;
- oferă o imagine complexă asupra realității sociale, istorice, a vieții satului sau orașului etc.
- pot fi inserate în roman și alte tipuri de scriituri: scrisoare, bilet, memorii, confesiune, jurnal ș.a.;
- personajele sunt caracterizate atât direct, cât și indirect;