Referat

Tema: “Orizonturile Chimiei”

A elaborate elev cl. 9 C

Ţirigan Grigore
A verificat profesor:
Nastas Svetlana

Ungheni, 2018
 Chimia este stiinta, avand ca obiect studierea substantelor si a transformatorilor
lor.Este definita si ca stiinta despre atomi (elemente chimice) si combinatiile lor, deoarece
studiaza procesele de transformare a substantelor dintr-una in alta prin regruparea atomilor si
modificarea legaturilor dintre atomi. Chimia are stranse legaturi cu alte stiinte, dintre care in
primul rand cu fizica precum si cu biologia (biochimia) si cu geologia (geochimia) etc.

Domeniul chimiei se imparte in: chimia anorganica, chimia anorganica si chimia fizica.
Chimia anorganica studiaza proprietatile fizice si chimice ale elementelor si combinatiilor lor (in
afara de compusii carbonului studiati de chimia organica), precum si legile generale ale
combinarii chimice. Chimia organica studiaza combinatiile carbonului cu cateva elemente (
hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogen etc.). Denumiarea de
chimie organica provine din conceptia gresita care a dominat
pana la inceputul sec. al XIX-lea, potrivit careia substantele
organice nu ar putea proveni decat din organismele vii.
Sintetizarea substantelor organice din substante minerale (
realizata pt. Prima oara de Wohler in 1828 prin sintetizarea
ureii din substante tipic anorganice) a spulberat aceasta
conceptie gresita si a dovedit inca o data uniatea materiala,
indestuctibila a lumii.

Studiul nucleului atomic a permis sinteza unor noi elemente (transuraniene) si a numerosi
izotopi ai celorlalte elemente, formand o alta ramura, chimia nucleara.

In prezent exista o puternica industrie chimica, productoare de imense cantitati de materii

prime pentru celelalte industrii si pentru agricultura, da materiale capabile sa inlocuiasca
materialele clasice ( metale, materiale de constructie, lemn, etc.), in legatura cu care apare si se
dezvolta o alta ramura a chimie, chimia tehnologica.

Aceasta studiaza procesele chimice-industriale si metodele de fabricatie cele mai potrivite

pentru transformarea materiilor prime din natura in mijloace de productie si de consum. De
asemenea, se dezvolta in prezent chimia macromoleculara, care studiaza substante ca celuloza,
amidonul, proteinele, enzimele, cauciucul natural, polimerii sintetici (fibrele sintetice,
materialele plastice, cauciucul sintetic) etc, formate din macromolecule. In romania, primele
cercetari de chimie au fost facute in vederea cunoasterii si valorficarii bogatiilor naturale: ape
minerale, petrolul, carbunii, sarea, productia agricola. Ulterior s-a dezvoltat cecetarea originala si
in alte domenii ale chimiai. Contributii insemnate au adus prin lucrarile lor cercetatorii romani in
domeniul chimiei anorganice si analitice (Gh. Spacu, R. Certanescu), al chimiei oragnice ( I.
Tanasescu, A. Ostrogovici, C. V. Gheorghiu, St. Minovici, N. Maxim) si al chimiei fizice ( G. G.
Longinescu, P. Bogdan, R. Certanescu).

Cercetarea in domeniul chimiei pana la preluarea puterii de catre clasa muncitoare s-a
dezvoltat numai in cadrul institutelor de invatamant superior. In anii puterii populare, prin
infiintarea a numeroare institute de cercetari ale Academiei R.P.R si de ale departamentelor,
dezvoltarea cercetarii a luat o amploare necunoscuta in trecut. A fost creata o puternica industrie
chimica cu ajutorul careia se valorifica, la un nivel superior, materiile prime din tara noastra.
Prin chimizarea materiilor prime existente in tara (petrol, gaz metan, carbune, sare, lemn etc.) se
obtin cele mai variate produse, necesare diverselor ramuri industriale (mase plastice, fibre
sintetice, cauciuc sintetic, coloranti, detergenti, medicamente etc.) si agriculturii (ingrasaminte,
antidaunatori etc.)

Chimia este o stiinta in continua schimbare, cu multiple implicatii in productia industriala

si in cele mai actuale probleme ale civilizatiei contemporane. Are aplicatii practice
evidente , fara de care viata oamenilor nu ar fi evoluat. Desigur ca nu toate descoperirile din
domeniul chimiei au influentat in bine viata omului, chiar daca initial acestea au fost facute
pentru a-i usura existenta. De altfel, in ultima vreme se vorbeste tot mai obsesiv despre
latura nefasta a chimiei dar acest lucru nu tine neaparat de constiinta celui care face
descoperirea ci mai degraba de a celui care o dezvolta.

Majoritatea descoperirilor s-au facut intamplator iar cazurile in care un chimist si-apropus
sa descopere ceva si a descoperit exact ceea ce cauta sunt rare. Dar odata facuta descoperirea,
lucrurile incep sa evolueze: se analizeaza si se intelege ce s-a intamplat exact, apoi se aplica si
se dezvolta. Astfel, ideile se unesc, interactioneaza si in final apare o teorie care sta la baza
dezvoltarii stiintifice.

O descoperire celebra si extrem de utila in prima faza, rezultatul unor cercetari

laborioase, a fost dinamita. Alfred Nobel este
inventatorul dinamitei si al altor substante cu
potential exploziv iar in timpul vietii a deschis
si condus in total 93 de fabrici de dinamita in
20 de tari. El este cunoscut mai degraba ca
sustinatorul financiar si initiatorul premiilor
Nobel.
Totusi a fost un om de stiinta care a pus bazele
imensei sale averi pe baza descoperirilor
stiintifice.

Alfred Nobel s-a nascut in 1833 la Stockholm iar in 1842 a parasit Suedia pentru a merge
in Rusia unde lucra tatal sau. A vizitat la un moment dat Franta unde l-a intalnit pe Ascanio
Sobrero, cel care inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si mai ales
periculos de instabil. La acea vreme, nitroglicerina nu avea aplicatii practice deoarece exploda la
cele mai mici variatii de temperatura si presiune. Nobel devine interesat de posibilitatea folosirii
ei in constructii si incepe sa elaboreze metode de controlare a exploziei acesteia. Dupa multe
studii, in anul 1866, Nobel reuseste sa stabilizeze nitroglicerina folosind pamant de kieselgur (un
oxid de siliciu poros) si carbonat de sodiu. Astfel obtine dinamita care explodeaza numai sub
influenta unei capse de fulminat de mercur. Noul exploziv era de cinci ori
mai puternic decat praful de pusca dar era cu 25% mai slab decat nitroglicerina pura. Cu toate
acestea, dinamita putea fi manipulata fara pericol si ambalata in cartuse de hartie, putand fi astfel
plasata direct la locul exploziei. Explozia trinitratului de glicerina (nitroglicerinei) este o ardere
interna a moleculei, deoarece grupele nitro contin suficient oxigen pentru a oxida atomii de
carbon si hidrogen din molecula. La explozia acestuia rezulta numai gaze care in primul moment
au o temperatura foarte ridicata, aproape 3000oC. Efectul mecanic al exploziei este datorat
maririi enorme de
volum provocata de formarea acestor gaze calde inr-un timp extrem de scurt.

4C3H5(ONO2) ? 12CO2 + 10H2O + O2 + 6N2

Nobel si-a patentat descoperirea, dar nici un moment nu s-a gandit ca aceasta va fi folosita si in
razboi.

De-a lungul anilor, încă din cel mai vechi timpuri, oamenii au căutat modalităţi prin care să
ajungă la rezultate mai bune în toate domeniile. Privind planul chimiei, deşi ei nu puteau înţelege
ce au realizat, oamenii preistorici descoperiseră îmbălsămarea mumiilor, arte ale tămăduirii, iar
alchimiştii se iveau cu teorii şi studii noi. Filosoful grec Aristotel încearcă să descopere piatra
filosofală sau elixirul vieţii. În secolul XVII se pun bazele chimiei experimentale. Galileo Galilei
descoperă importanţa experimentului ştiinţific în fizică, iar Robert Boyle duce la bun sfârşit
teoria acestuia, punând baze în experienţă şi observaţie în domeniul chimiei. Urmează o perioadă
înfloritoare în chimie, iar mai apoi, la începutul secolului XX, Marie Curie dă fâru liber
perioadei chimiei contemporane. De atunci, chimia naşte noi ramuri ale ştiinţelor experimentale:
chimia organică, biologia, industriile nucleare, iar din punct de vedere medical, natalitatea creşte
foarte mult datorită descoperirilor farmaceuticelor. De altfel, astăzi încă se mai fac cercetări, iar
chimia este foarte utilă în biologie- studiul fixării azotlui de rădăcinile unor plante, studierea
proceselor de fotosinteză, în industrie- producerea energiei electrice, în medicină- stabilirea
duratei de viaţă a globulelor roşii din sânge, diagnosticarea unor boli sau tumori. Chimia are atât
părţi bune, cât şi efecte devastatoare. Unul dintre cei mai mari duşmani ai omului şi ai vieţii pe
pământ ar fi poluarea aerului. Omul transformă natura în folosul său. Consumul mare de oxigen
în diverse activităţi şi eliminarea în aer a unui număr foarte mare de substanţe toxice duc la
încărcarea atmosferei cu substanţe dăunătoare vieţii. Poluarea aerului, a solului şi a apei
dăunează vieţii plantelor, animalelor sau a omului, dar mai mult, pot duce chiar la dispariţia unor
specii importante de vieţuitoare. Câţiva poluanţi gazoşi ar fi dioxidul de carbon, eliminat în
cantităţi mari atunci când expirăm, prin arderea combustibililor sau prin procese de fermentaţie.
El nu este un gaz toxic, dar poate produce axfisiere.
Monoxidul de carbon este un gaz rezultat prin
arderea incompletă a cărbunilor. Unele gaze toxice
care poluează natura din zonele industriale,
eliminându-se în aer, produc ploi acide. Este foarte
important să ştim să ne folosim de beneficiile
chimiei, dar să nu facem exces. Astfel, am putea
produce chiar distrugerea propriei noastre existenţe!