Chimia este stiinta, avand ca obiect studierea substantelor si a transformatorilor

lor.Este definita si ca stiinta despre atomi (elemente chimice) si combinatiile lor,

deoarece studiaza procesele de transformare a substantelor dintr-una in alta prin
regruparea atomilor si modificarea legaturilor dintre atomi. Chimia are stranse
legaturi cu alte stiinte, dintre care in primul rand cu fizica precum si cu biologia
(biochimia) si cu geologia (geochimia) etc.
Domeniul chimiei se imparte in: chimia anorganica, chimia anorganica si
chimia fizica. Chimia anorganica studiaza proprietatile fizice si chimice ale elementelor
si combinatiilor lor (in afara de compusii carbonului studiati de chimia organica),
precum si legile generale ale combinarii chimice. Chimia organica studiaza
combinatiile carbonului cu cateva elemente ( hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogen etc.).
Denumiarea de chimie organica provine din conceptia gresita care a dominat pana la
inceputul sec. al XIX-lea, potrivit careia substantele organice nu ar putea proveni
decat din organismele vii. Sintetizarea substantelor organice din substante minerale
( realizata pt. Prima oara de Wohler in 1828 prin sintetizarea ureii din substante tipic
anorganice) a spulberat aceasta conceptie gresita si a dovedit inca o data uniatea
materiala, indestuctibila a lumii.
Studiul nucleului atomic a permis sinteza unor noi elemente (transuraniene) si
a numerosi izotopi ai celorlalte elemente, formand o alta ramura, chimia nucleara.
In prezent exista o puternica industrie chimica, productoare de imense cantitati
de materii prime pentru celelalte industrii si pentru agricultura, da materiale capabile
sa inlocuiasca materialele clasice ( metale, materiale de constructie, lemn, etc.), in
legatura cu care apare si se dezvolta o alta ramura a chimie, chimia tehnologica.
Aceasta studiaza procesele chimice-industriale si metodele de fabricatie cele
mai potrivite pentru transformarea materiilor prime din natura in mijloace de
productie si de consum. De asemenea, se dezvolta in prezent chimia macromoleculara,
care studiaza substante ca celuloza, amidonul, proteinele, enzimele, cauciucul
natural, polimerii sintetici (fibrele sintetice, materialele plastice, cauciucul sintetic) etc,
formate din macromolecule. In romania, primele cercetari de chimie au fost facute in
vederea cunoasterii si valorficarii bogatiilor naturale: ape minerale, petrolul, carbunii,
sarea, productia agricola. Ulterior s-a dezvoltat cecetarea originala si in alte domenii
ale chimiai. Contributii insemnate au adus prin lucrarile lor cercetatorii romani in
domeniul chimiei anorganice si analitice (Gh. Spacu, R. Certanescu), al chimiei
oragnice ( I. Tanasescu, A. Ostrogovici, C. V. Gheorghiu, St. Minovici, N. Maxim) si al
chimiei fizice ( G. G. Longinescu, P. Bogdan, R. Certanescu).
Cercetarea in domeniul chimiei pana la preluarea puterii de catre clasa
muncitoare s-a dezvoltat numai in cadrul institutelor de invatamant superior. In anii
puterii populare, prin infiintarea a numeroare institute de cercetari ale Academiei
R.P.R si de ale departamentelor, dezvoltarea cercetarii a luat o amploare necunoscuta
in trecut. A fost creata o puternica industrie chimica cu ajutorul careia se valorifica, la
un nivel superior, materiile prime din tara noastra. Prin chimizarea materiilor prime
existente in tara (petrol, gaz metan, carbune, sare, lemn etc.) se obtin cele mai variate
produse, necesare diverselor ramuri industriale (mase plastice, fibre sintetice, cauciuc

sintetic, coloranti, detergenti, medicamente etc.) si agriculturii (ingrasaminte,

antidaunatori etc.)

Chimia este o stiinta in continua schimbare, cu multiple implicatii in productia industriala

si in cele mai actuale probleme ale civilizatiei contemporane. Are aplicatii practice
evidente , fara de care viata oamenilor nu ar fi evoluat. Desigur ca nu toate descoperirile din
domeniul chimiei au influentat in bine viata omului, chiar daca initial acestea au fost facute
pentru a-i usura existenta. De altfel, in ultima vreme se vorbeste tot mai obsesiv despre
latura nefasta a chimiei dar acest lucru nu tine neaparat de constiinta celui care face
descoperirea ci mai degraba de a celui care o dezvolta.
Majoritatea descoperirilor s-au facut intamplator iar cazurile in care un chimist si-apropus
sa descopere ceva si a descoperit exact ceea ce cauta sunt rare. Dar odata facuta descoperirea,
lucrurile incep sa evolueze: se analizeaza si se intelege ce s-a intamplat exact, apoi se aplica si
se dezvolta. Astfel, ideile se unesc, interactioneaza si in final apare o teorie care sta la baza
dezvoltarii stiintifice.

O descoperire celebra si extrem de utila in prima faza, rezultatul unor cercetari

laborioase, a fost dinamita. Alfred Nobel este inventatorul dinamitei si al altor substante cu
potential exploziv iar in timpul vietii a deschis si condus in total 93 de fabrici de dinamita in 20
de tari. El este cunoscut mai degraba ca sustinatorul financiar si initiatorul premiilor Nobel.
Totusi a fost un om de stiinta care a pus bazele imensei sale averi pe baza descoperirilor
stiintifice.
Alfred Nobel s-a nascut in 1833 la Stockholm iar in 1842 a parasit Suedia pentru a merge
in Rusia unde lucra tatal sau. A vizitat la un moment dat Franta unde l-a intalnit pe Ascanio
Sobrero, cel care inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si mai ales
periculos de instabil. La acea vreme, nitroglicerina nu avea aplicatii practice deoarece exploda la
cele mai mici variatii de temperatura si presiune. Nobel devine interesat de posibilitatea folosirii
ei in constructii si incepe sa elaboreze metode de controlare a exploziei acesteia. Dupa multe
studii, in anul 1866, Nobel reuseste sa stabilizeze nitroglicerina folosind pamant de kieselgur (un
oxid de siliciu poros) si carbonat de sodiu. Astfel obtine dinamita care explodeaza numai sub
influenta unei capse de fulminat de mercur. Noul exploziv era de cinci ori
mai puternic decat praful de pusca dar era cu 25% mai slab decat nitroglicerina pura. Cu toate
acestea, dinamita putea fi manipulata fara pericol si ambalata in cartuse de hartie, putand fi astfel
plasata direct la locul exploziei. Explozia trinitratului de glicerina (nitroglicerinei) este o ardere
interna a moleculei, deoarece grupele nitro contin suficient oxigen pentru a oxida atomii de
carbon si hidrogen din molecula. La explozia acestuia rezulta numai gaze care in primul moment
au o temperatura foarte ridicata, aproape 3000oC. Efectul mecanic al exploziei este datorat
maririi enorme de
volum provocata de formarea acestor gaze calde inr-un timp extrem de scurt.
4C3H5(ONO2) ? 12CO2 + 10H2O + O2 + 6N2
Nobel si-a patentat descoperirea, dar nici un moment nu s-a gandit ca aceasta va fi folosita si in
razboi.

De-a lungul anilor, nc din cel mai vechi timpuri, oamenii au cutat modaliti prin care s
ajung la rezultate mai bune n toate domeniile. Privind planul chimiei, dei ei nu puteau nelege
ce au realizat, oamenii preistorici descoperiser mblsmarea mumiilor, arte ale tmduirii, iar
alchimitii se iveau cu teorii i studii noi. Filosoful grec Aristotel ncearc s descopere piatra
filosofal sau elixirul vieii. n secolul XVII se pun bazele chimiei experimentale. Galileo Galilei
descoper importana experimentului tiinific n fizic, iar Robert Boyle duce la bun sfrit
teoria acestuia, punnd baze n experien i observaie n domeniul chimiei. Urmeaz o perioad
nfloritoare n chimie, iar mai apoi, la nceputul secolului XX, Marie Curie d fru liber
perioadei chimiei contemporane. De atunci, chimia nate noi ramuri ale tiinelor experimentale:
chimia organic, biologia, industriile nucleare, iar din punct de vedere medical, natalitatea crete
foarte mult datorit descoperirilor farmaceuticelor. De altfel, astzi nc se mai fac cercetri, iar
chimia este foarte util n biologie- studiul fixrii azotlui de rdcinile unor plante, studierea
proceselor de fotosintez, n industrie- producerea energiei electrice, n medicin- stabilirea
duratei de via a globulelor roii din snge, diagnosticarea unor boli sau tumori. Chimia are att
pri bune, ct i efecte devastatoare. Unul dintre cei mai mari dumani ai omului i ai vieii pe
pmnt ar fi poluarea aerului. Omul transform natura n folosul su. Consumul mare de oxigen
n diverse activiti i eliminarea n aer a unui numr foarte mare de substane toxice duc la
ncrcarea atmosferei cu substane duntoare vieii. Poluarea aerului, a solului i a apei
duneaz vieii plantelor, animalelor sau a omului, dar mai mult, pot duce chiar la dispariia unor
specii importante de vieuitoare. Civa poluani gazoi ar fi dioxidul de carbon, eliminat n
cantiti mari atunci cnd expirm, prin arderea combustibililor sau prin procese de fermentaie.
El nu este un gaz toxic, dar poate produce axfisiere. Monoxidul de carbon este un gaz rezultat
prin arderea incomplet a crbunilor. Unele gaze toxice care polueaz natura din zonele
industriale, eliminndu-se n aer, produc ploi acide. Este foarte important s tim s ne folosim
de beneficiile chimiei, dar s nu facem exces. Astfel, am putea produce chiar distrugerea propriei
noastre existene!

Referat la Chimie

Pe tema
orizonturile
Chimiei
Profesor:Paladie Gheorghe
Elev:Popovici Vasile