Magneziu

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Unelte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi
lipsesc notele de subsol.

Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Magneziu

Sodiu ← Magneziu → Aluminiu

Be

12 Mg
Mg

Ca

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Magneziu, Mg, 12

Serie chimică metale alcalino-pământoase

Grupă, Perioadă, Bloc 2, 3, s

Densitate 1738 kg/m³

Culoare alb-gri metalic

Număr CAS 7439-95-4

Număr EINECS 231-104-6

Proprietăți atomice

Masă atomică 24,305 u

Rază atomică 150 pm

Rază de covalență 130 pm

Rază van der Waals 173 pm

Configurație electronică[Ne] 3s2

Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 2

Număr de oxidare 2

Oxid bază tare

Structură cristalină hexagonală

Proprietăți fizice

Fază ordinară solid

Punct de topire 649,9 °C, 923 K

Punct de fierbere 1 089,9 °C, 1 363 K

Energie de fuziune 8,954 kJ/mol

Energie de evaporare 127,40 kJ/mol

Volum molar 14,00×10-6 m³/kmol

Presiune de vapori 361

Viteza sunetului4602 m/s la 20 °C

Informații diverse

Electronegativitate (Pauling) 1,31

Căldură specifică 1825 J/(kg·K)

Conductivitate electrică 22,6×106 S/m

Conductivitate termică 156 W/(m·K)

Prima energie de ionizare 737,7 kJ/mol

A 2-a energie de ionizare 1450,7 kJ/mol

A 3-a energie de ionizare 7732,7 kJ/mol

Cei mai stabili izotopi

Simbol AN T1/2 MD Ed PD

MeV

24Mg 78,99 %stabil cu 12 neutroni

25Mg 10,00 %stabil cu 13 neutroni

26Mg 11,01 %stabil cu 14 neutroni

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Modifică text Consultați documentația formatului

Magneziul este elementul chimic din tabelul periodic al elementelor care face parte din grupa a doua
si care are simbolul Mg și numărul atomic 12. Magneziul este al optulea element și al treilea metal
după aluminiu și fier ca abundență în scoarța solidă terestră, formând aproximativ 2% din masa
acesteia. Magneziul este al treilea ca și componență în sărurile dizolvate în apa mării.

Istoric

Bară de magneziu

Denumirea este de origine greacă, Magnesia fiind numele unei regiuni din Tessalia. Englezul Joseph
Black a identificat pentru prima oară magneziul ca element în anul 1755, Sir Humphry Davy a obținut
pentru prima dată magneziu pur în 1808, dintr-un amestec de oxid de magneziu și HgO, iar A.A.B.
Bussy l-a preparat într-o formă legată in 1831. Magneziul este un metal alcalino-pământos și de
aceea nu se întâlnește decât combinat cu alte elemente. Se găsește în zăcăminte mari de magnezit
(carbonat de magneziu), dolomit și alte minerale de exemplu talc.

Structură atomică

K=2e L=8e M=2e=> grupa a II-a perioada a 3-a

Izotopi

Proprietăți

Proprietăți fizice

Magneziul este un metal foarte rezistent, de culoare alb-argintie, foarte ușor (cu o treime mai ușor
decât aluminiul) și care devine ușor mat în contact cu aerul. În soluție, formează ioni de Mg++. Este
ușor de aprins când este sub formă de fâșii subțiri. Odată aprins, arde cu o flacără albă, foarte
luminoasă și este greu de stins, fiind capabil să ardă la interacțiunea cu azotul și dioxidul de carbon.

Proprietăți chimice

Magneziul se combină și cu clorul formând clorura de magneziu, comform reacției:

2Mg + Cl2 =2 MgCl

Magneziul reacționează și cu sulful,bromul,iodul formând compușii respectivi.

Compuși

Formează compuși intermetalici cu cuprul, nichelul.

Răspândire

Verdețurile, ca de exemplu spanacul, furnizează magneziu pentru că molecula de clorofilă conține

acest metal. Nucile, semințele și unele cereale sunt o bună sursă de magneziu. Deși magneziul este
prezent în multe alimente, se întâlnește în general în cantități mici. Conform părerii multor
nutriționiști, necesarul zilnic de magneziu nu poate fi asimilat dintr-un singur fel de mâncare.
Mâncând o mare varietate de mâncăruri, incluzând cinci feluri de fructe și legume zilnic și multe
cereale, se poate asigura doza adecvată de magneziu.

Cantitatea de magneziu conținută în alimentele prelucrate este în general mică. Apa poate fi o sursă
de magneziu, dar cantitatea diferă în funcție de calitatea apei. Iată câteva aliente și cantitatea de
magneziu aferentă:

spanac (1/2 cana)= 80 mg

unt de arahide (2 lingurițe) = 50 mg

lapte degresat (1 cana) = 40 mg

Producere

Preparare în laborator

Producere la scară industrială

Deși magneziul se găsește în peste 60 de minerale, numai dolomitul, magnezitul, brucitul, carnalitul,
talcul și olivina au importanță economică. În Statele Unite, acest metal se obține în principal prin
electroliza clorurii de magneziu din apa de mare și lacuri sărate.

catod: Mg2+ + 2e- → Mg

anod: 2Cl- → Cl2 (gaz) + 2e-

Până în 1995, Statele Unite erau cel mai mare producător de magneziu, furnizând 45% din producția
mondială. Astăzi, China a preluat supremația, cu 60% din producția mondială. China folosește o
metodă complet diferită de obținere a magneziului și anume dezoxidarea silicotermică.

Utilizare

Compuși ai magneziului, în principal oxidul de magneziu, sunt utilizați ca material refractar pentru
cuptoarele din industria siderurgică - la producerea fontei și oțelului, industria metalelor neferoase,
a sticlei și a cimentului. Oxidul de magneziu și alți compuși sunt de asemenea utilizați în agricultură
(ca fertilizatori), chimie și industria construcțiilor. Aliajul magneziu-aluminiu este utilizat în principal
la conservarea băuturilor. Aliajele magneziului sunt de asemenea utilizate ca și componente ale
structurii automobilelor. O altă utilizare o reprezintă îndepărtarea sulfurilor de pe fier și oțeluri.

Alte utilizări:

Magneziul, ca și aluminiul, este rezistent și ușor, deci este folosit la construcția autovehiculelor de
mare volum.

Combinat în aliaje, este esențial în construcția avioanelor și rachetelor.

Aliat cu aluminiul, îi îmbunătățește acestuia caracteristicile mecanice, de prelucrare și de sudare.

Agent reducător pentru producerea uraniului pur și a altor metale din sărurile lor.

Hidroxidul său este folosit în "laptele de magneziu", clorura și sulfatul de magneziu în săruri Epsom,
iar citrații săi în medicină.

Pudra de carbonat de magneziu este folosită de sportivi – gimnaste, halterofili.

Stearatul de magneziu este o pudră albă, cu proprietăți de ungere. În industria farmaceutică este
folosit în procesul de fabricare a tabletelor.

Este folosit de asemenea în pirotehnie și la fabricarea bombelor incendiare.

Mai este folosit si la echipamentele pentru blițuri fotografice.