Universitatea Politehnica București

Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică

Ingineria Suprafețelor≈ Potenţiale de electrod si celule electrochimice≈

Potenţiale de electrod si celule electrochimice

1. Potenţiale de electrod

Un metal sau semiconductor imersat într-o soluţie de electrolit constituie un

electrod electrochimic. Simbolizarea electrodului electrochimic se face cu ajutorul
așa numitului „lanţ electrochimc” Me/electrolit unde Me reprezintă metalul sau
semiconductorul; / reprezintă interfața dintre metal și electrolit.

Potenţialul de electrod reprezintã diferenţa de potenţial ce apare între un

electrod și electrolit ca urmare a schimbului de sarcini electrice ce are loc între ei.

Diferența de potențial stabilită la interfața anod - electrolit se numește potențial

de oxidare, iar diferența de potențial de la interfața catod-electrolit se numește
potențial de reducere. Potenţialul de electrod se calculeazǎ cu relaţia lui Nernst:
RT
ϕ=ϕ 0 + ln a Me z +
zF

Pentru mãsurarea experimentalã a potenţialului de electrod întotdeauna se

folosește o combinaţie de doi electrozi singulari care constituie o celulã galvanicã.

Celulula electrochimicǎ este un dispozitiv alcǎtuit din doi electrozi confectionaţi

din metale diferite.

O celulã galvanicã este caracterizatã de tensiunea electromotoare (t.e.m.).

Convenţionalul t.e.m. (E) se definește ca fiind diferenţa dintre potenţialul
electrodului pozitiv (+) și potenţialul electrodului negativ (-) al celulei galvanice:

E = + - -

E se determinǎ experimental (se citește la voltmetru); dacǎ unul dintre cele douǎ
potenţiale de electrod se cunoaște, se poate determina celǎlalt.

Potențialul măsurat în condiții standard (1 atm presiune, 273K) se numește

potențial standard de electrod. Valoarea Potențialul standard al electrodului dă
tendința electrodului de a se oxida sau de a se reduce.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Ingineria Suprafețelor≈ Potenţiale de electrod si celule electrochimice≈

Seria în care metalele sunt aranjate în ordinea descrescătoare a potențialului de

reducere.
E0 in
volt
F2(g) + 2e- → 2F -(aq) +2.87
H2O2(aq) + 2H+(aq) + 2e- → 2H2O(l) +1.77
Au (aq) + e → Au(s)
+ -
+1.68
Cl2(g) + 2e- → 2Cl-
+1.36
(aq)
O2(g) + 4H+(aq) + 4e- → 2H2O(l) +1.23
Br2(l) + 2e → 2Br (aq)
- -
+1.09
Ag+(aq) + e- → Ag(s) +0.80
Fe (aq) + e → Fe (aq)
3+ - 2+
+0.77
I2(s) + 2e- → 2I-(aq) +0.54
O2(g) + 2H2O(l) + 4e → 4OH (aq) - -
+0.40
Cu2+(aq) + 2e- → Cu(s) +0.34
S(s) + 2H (aq) + 2e → H2S(g)
+ -
+0.14
2H+(aq) + 2e- → H2(g) 0.00
Pb (aq) + 2e → Pb(s)
2
+ -
-0.13
Sn2+(aq) + 2e- → Sn(s) -0.14
Ni (aq) + 2e → Ni(s)
2
+ -
-0.23
Co2+(aq) + 2e- → Co(s) -0.28
Fe (aq) + 2e → Fe(s)
2
+ -
-0.44
Zn2+(aq) + 2e- → Zn(s) -0.76
2H2O(l) + 2e → H2(g) + 2OH (aq)
- -
-0.83
Mn2+(aq) + 2e- → Mn(s) -1.03
Al3+(aq) + 3e- → Al(s) -1.67
Mg2+(aq) + 2e- → Mg(s) -2.34
Na (aq) + e → Na(s)
+ -
-2.71
Ca2+(aq) + 2e- → Ca(s) -2.87
K (aq) + e → K(s)
+ -
-2.93
Li+(aq) + e- → Li(s) -3.02

 Potentialul standard

Electrod de hidrogen standard (S.H.E.):

Potențialul electrodului de hidrogen standard utilizat ca electrod de referință a

fost luat în mod arbitrar ca zero. Electrodul de hidrogen standard poate fi
reprezentat ca,

https://pages.uoregon.edu/tgreenbo/voltaicCellEMF.html
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Ingineria Suprafețelor≈ Potenţiale de electrod si celule electrochimice≈

Formati urmatoarele celule voltaice:

1: Cu2+/Cu | | Ag+/Ag
2: Zn/Zn2+ | | Ag+/Ag
3: Zn/Zn2+ | | Cu2+/Cu

1. Pentru fiecare dintre cele de mai sus, așezați metalul într-o soluție de ioni
proprii. Asigurați-vă că celulele sunt configurate astfel încât potențialul celulei să
fie o valoare pozitivă, indicând faptul că celula voltaică este configurată corect și că
reacția redox este spontană. (Sugestie: în această simulare, anodul este negru, iar
catodul este roșu.)

2. Pentru fiecare dintre cele trei celule voltaice, înregistrați direcția fluxului de
electroni, determinați care electrod este anodul și care este catodul și înregistrați
tensiunea celulei în tabelul de pe pagina următoare.

3. Pentru fiecare electrod, determinați dacă are loc oxidarea sau reducerea.
Înregistrați acest lucru în tabel.

4. Pentru fiecare electrod, determinați dacă electrodul se dizolvă (devine un ion și

intră în soluție) SAU câștigă masă (ionii în soluție devin atomi neutri care sunt
depuși pe electrod). Înregistrați acest lucru în tabel.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Ingineria Suprafețelor≈ Potenţiale de electrod si celule electrochimice≈

5. Trebuie să faceți clic pe comutatorul „Off” pentru a reseta următoarea celulă

voltaică.

2. Celule electrochimice

Celulele electrochimice implică transferul de electroni de la o specie la alta. În

aceste sisteme chimice, specia care pierde electroni se spune că este „oxidată”, iar
specia care câștigă electroni se spune că este „redusă”. O specie nu poate câștiga
electroni decât dacă o alta a pierdut electroni și invers. Există două tipuri majore de
celule electrochimice: voltaice (galvanice) și electrolitice. Celulele voltaice produc
electricitate prin exploatarea energiei prezente în electronii care se deplaseaza.
Aceste reacții sunt spontane. Celulele electrolitice folosesc energia electrică pentru
a provoca o reacție redox care în mod normal nu s-ar produce, deoarece este
nespontană (electroliza).

Electrodul la care are loc oxidarea este anodul, iar electrodul la care are loc
reducerea este catodul. Când un metal este în contact cu propria sa soluție de ioni,
acesta dezvoltă un potențial în ceea ce privește electrolitul. Diferența de potențial
dintre anod și catod se numește TEM a celulei. Dacă electroliții sunt diferiți, cele
două compartimente sunt unite printr-o punte de sare, care este un tub care
conține o soluție concentrată de electroliți în gel de agar care completează circuitul
electric și permite celulei să funcționeze.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Ingineria Suprafețelor≈ Potenţiale de electrod si celule electrochimice≈

https://media.pearsoncmg.com/bc/bc_0media_chem/chem_sim/html5/Electro/
Electro.php

http://vlab.amrita.edu/?sub=2&brch=190&sim=361&cnt=1

De exemplu: reprezentarea simbolică a celulei Daniel este dată mai jos,

În primul rând, se scrie forma redusă a metalului care urmează să fie oxidat la anod
(Zn). Aceasta este separată de forma sa oxidată printr-o linie verticală, care
reprezintă limita dintre faze (modificările de oxidare). Liniile verticale duble
reprezintă puntea salină de pe celulă. În cele din urmă, forma oxidată a metalului
care urmează să fie redusă la catod, este scrisă, separată de forma sa redusă de
linia verticală. Concentrația electroliților este dată deoarece este o variabilă
importantă în determinarea potențialului celulei.

Când are loc o reacție, se produce energie electrică, ceea ce duce la scăderea
energiei libere a sistemului.

Lucrul electric = Scăderea energiei libere

Într-o celulă electrochimică,

Lucrul electric realizat = Cantitatea de sarcinǎ electrică produsă x TEM din celulă

Pentru un mol de electroni, cantitatea de sarcinǎ electrică este de 1F (96500

coulomb)

Prin urmare, pentru n electroni este nF.

Lucrul electric efectuat ȋn celulǎ =nFEcel

ȋn condiţii standard

Din relaţia van 't Hoff,

 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Ingineria Suprafețelor≈ Potenţiale de electrod si celule electrochimice≈

k= constanta de echilibru

Spontaneitatea sau fezabilitatea reacției:

Reactii

Negativǎ >1 Positivǎ Spontane

Zero =1 Zero Equilibrium
Pozitivǎ <1 Negativǎ Non - spontane