Săruri - definiție și clasificare

  ♦ Definiţie

Sărurile sunt substanţe anorganice care sunt compuse din ioni de metal şi radicali acizi (sub formă de ioni negativi).

Exemple: NaCl, K2S, CuSO4, Ca(HSO3)2

 ♦ Formula generală a sărurilor este MnAm, unde m este valenţa metalului M, iar n este valenţa radicalului acid A.

♦ Clasificare

După natura radicalului acid, sărurile pot fi clasificate în două categorii:

a. Săruri neutre - care conţin radicali acizi neutri (fără hidrogen), de exemplu: NaCl, K2S, CuSO4;

b. Săruri acide - care conţin radicali acizi cu caracter acid (cu hidrogen), de exemplu: Ca(HSO3)2, Na2HPO3, KHS,
NaH2PO3.

Săruri - denumire
 Sărurile metalelor cu o singură valenţă se denumesc după regula:

denumirea radicalului acid + de + numele metalului

Dacă metalul din sare are mai multe valenţe, atunci după numele acestuia se indică în paranteză şi valenţa sa, cu
cifre romane:

denumirea radicalului acid + de + numele metalului + (valenţa metalului).

În unele cazuri pentru denumirea sărurilor metalelor cu două valenţe indicarea valenţei se poate face prin folosirea
sufixului "-os" sau "-oasă" pentru valenţa inferioară, respectiv "-ic" sau "-ică" pentru valenţa superioară.

Exemple:
 Formula
Formula chimică Denumirea Denumirea
chimică
clorură de fier (II)
NaCl clorură de sodiu FeCl2
(feroasă)
KHS sulfură acidă de potasiu FeCl3 clorură de fier (III) (ferică)
CaCO3 carbonat de calciu CuS sulfură de cupru (II)
Al2(SO4)3 sulfat de aluminiu Cu2S sulfură de cupru (I)

Starea naturală
Unele săruri se găsesc în natură în stare solidă în roci sau minereuri:

CaCO3 - calcar;

FeS2 - pirită;

FeCO3 - siderit;

PbS - galenă;

NaCl - sare gemă.

Alte săruri se găsesc dizolvate în apele naturale: Ca(HCO3)2 , Mg(HCO3)2, NaCl, NaBr, KI etc.

Săruri - metode de obținere

 1. Reacţia metalelor cu nemetalele:

 Fe + S → FeS sulfură de fier

2 Na + Cl2 → 2 NaCl clorură de sodiu

 2. Reacția acizilor cu metale:

a. Metalele situate înaintea hidrogenului în seria reactivităţii chimice a metalelor înlocuiesc hidrogenul din acizi,
conform schemei generale:

metal + acid → sare + hidrogen

Exemple:

Mg + 2 HCl → MgCl2 + H2↑ clorură de magneziu

H2SO4 + Zn → ZnSO4 + H2↑ sulfat de zinc

 Observaţii:

♦ Dacă metalul are mai multe valenţe, prin reacţia cu un acid se va obţine sarea în care metalul are valenţa
inferioară. (De exemplu Fe formează în reacţie cu HCl FeCl2 şi nu FeCl3 ).

♦ Unele metale în prezenţa unor acizi se acoperă cu un strat protector de oxid sau sare care împiedică acţiunea
acidului asupra metalului, fenomen numit pasivare.

 
a. Metalele situate după hidrogen în seria reactivităţii chimice a metalelor nu înlocuiesc hidrogenul din acizi. Unele
dintre aceste metale reacţionează cu oxoacizii cu caracter puternic oxidant (H2SO4, HNO3) conform schemei generale:

metal + acid → sare + oxid de nemetal + apă

Exemple:

Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + 2 H2O + SO2↑

3 Cu + 8 HNO3 → 3 Cu(NO3)2 + 4 H2O + 2 NO↑

 3. Reacția bazelor solubile cu oxizii nemetalici

Bazele solubile reacţionează cu oxizii nemetalici după schema generală:

bază + oxid acid → sare + apă

Exemple:

Ca(OH)2 + SO3 → CaSO4 + H2O sulfat de calciu

2 NaOH + CO2 → Na2CO3 + H2O carbonat de sodiu

 Observaţie: Metalul are în sare aceeaşi valenţă ca şi în bază!

 4. Reacţia acizilor cu oxizii metalici

Acizii reacţionează cu unii oxizi metalici după schema generală:

acid + oxid bazic → sare + apă

Exemple:

H2SO4 + CuO → CuSO4 + H2O

2 HCl + Mg → MgCl2 + H2O

 Observaţii:

♦ Metalul are în sare aceeaşi valenţă ca şi în oxid.

♦ Acizii slabi nu reacţionează în anumite condiţii cu oxizii metalici.

 5. Reacţia acizilor cu bazele (Reacţia de neutralizare)

Acizii reacţionează cu bazele după schema generală:

acid + bază → sare + apă

Exemple:

H2SO4 + Fe(OH)2 → FeSO4 + 2 H2O sulfat de fier

HCl + NaOH → NaCl + H2O clorură de sodiu

 Observaţie: Metalul are în sare aceeaşi valenţă ca şi în bază!

6. Reacţia acizilor cu sărurile acizilor mai slabi

Acizii pot scoate din săruri acizii mai slabi după schema generală:

acid tare + sare a acidului slab → sare a acidului tare + acid slab

Exemple:

2 HCl + CaCO3 → CaCl2 + H2CO3 (H2CO3 → H2O + CO2↑)

H2SO4 + CuS → CuSO4 + H2S↑

 Observaţii:

♦ Acizii mai puţin volatili concentraţi pot elibera din sărurile lor acizii mai volatili, indiferent de tăria lor:

H2SO4 + 2 NaCl → Na2SO4 + 2 HCl↑

 7. Reacţia bazelor solubile cu unele săruri

Bazele solubile reacţionează cu sărurile solubile ale metalelor care formează baze insolubile după schema generală:

bază solubilă + sare1 → sare2 + bază insolubilă

Exemple:

2 NaOH + CuSO4 → Na2SO4 + Cu(OH)2↓ hidroxid de cupru (II)

3 KOH + AlCl3 → 3 KCl + Al(OH)3↓ hidroxid de aluminiu

 8. Reacţia sărurilor solubile cu formare de săruri insolubile (precipitate):

Sărurile insolubile se pot obține prin schimbul de ioni între săruri solubile în soluție:

Exemple:

BaCl2 + CuSO4 → CuCl2 + BaSO4↓ sulfat de bariu

3 AgNO3 + AlCl3 → Al(NO3)3 + 3 AgCl↓ clorură de argint

Proprietăți fizice
♦ Stare de agregare
La temperatură obişnuită, sărurile sunt substanţe solide albe (NaCl, CaCO3, NaHCO3) sau colorate (AgBr - galben,
PbS -negru, PbI2 - galben)
Sărurile au puncte de topire ridicate, iar unele săruri se descompun la încălzire.
 ♦ Solubilitatea în apă
Solubilitatea sărurilor în apă variază în limite largi, unele fiind chiar insolubile în apă (AgCl, BaSO4 etc).
Unele săruri, la evaporarea completă a soluţiilor apoase, înglobează în cristale un anumit număr de molecule de apă
formând cristalohidraţi (CuSO4. 5 H2O - piatră vânătă, CaSO4. 2 H2O - ghips)
Prin încălzire cristalohidraţii pierd apa de cristalizare, proces care poate fi însoţit şi de modificări de culoare.
 
♦ Conductibilitate electrică
În stare solidă, sărurile nu conduc curentul electric, dar soluţiile apoase ale sărurilor solubile conduc curentul electric.
 Săruri - proprietăți chimice
 1. Reacția sărurilor cu metalele mai active decât metalul din sare

Orice metal poate înlocui din săruri metalele situate după el și poate fi înlocuit din compuși de metalele situate
înaintea sa în seria Beketov-Volta.

Fe + CuSO4 → FeSO4 + Cu
sulfat de cupru   sulfat de fier (II)
Cu + 2 AgNO3 → Cu(NO3)2 + 2 Ag
azotat de argint   azotat de cupru (II)

 2. Reacţia unor săruri cu bazele solubile

Bazele solubile reacţionează cu sărurile solubile ale metalelor care formează baze insolubile după schema generală:

bază solubilă + sare1 → sare2 + bază insolubilă

Exemple:

2 NaOH + CuSO4 → Na2SO4 + Cu(OH)2↓ hidroxid de cupru (II) - precipitat albastru

3 KOH + AlCl3 → 3 KCl + Al(OH)3↓ hidroxid de aluminiu - precipitat alb
NiCl2 + 2 KOH → 2 KCl + Ni(OH)2↓ hidroxid de nichel - precipitat verde

 3. Reacţia sărurilor cu acizii mai tari decât acidul din sare

Acizii pot scoate din săruri acizii mai slabi după schema generală:

acid tare + sare a acidului slab → sare a acidului tare + acid slab

Exemple:

2 HCl + CaCO3 → CaCl2 + H2CO3 (H2CO3 → H2O + CO2↑)

H2SO4 + CuS → CuSO4 + H2S↑

 Observaţii:

♦ Ordinea creşterii tăriei celor mai uzuali acizi este:

H2S < H2CO3 < HNO2 < H3PO4 < H2SO3 < HNO3 < H2SO4 < HCl < HBr < HClO4 < HI

♦ Acizii mai puţin volatili concentraţi pot elibera din sărurile lor acizii mai volatili, indiferent de tăria lor:

H2SO4 + 2 NaCl → Na2SO4 + 2 HCl↑

♦ Dacă se obțin săruri insolubile nu mai contează tăria acizilor:

AgNO3 + NaCl → NaNO3+ AgCl ↓ clorura de argint - precipitat alb

AgNO3 + KBr → KNO3+ AgBr ↓ bromura de argint - precipitat alb-gălbui
AgNO3 + KI → KNO3+ AgI ↓ iodura de argint - precipitat galben

4. Reacţia sărurilor solubile cu formare de săruri insolubile (precipitate):

Sărurile insolubile se pot obține prin schimbul de ioni între săruri solubile în soluție:
Exemple:

BaCl2 + CuSO4 → CuCl2 + BaSO4↓ sulfat de bariu - precipitat alb

3 AgNO3 + AlCl3 → Al(NO3)3 + 3 AgCl↓ clorură de argint - precipitat alb

 5. Reacţia de descompunere a unor săruri

Unele săruri se pot descompune prin încălzire cu formare de diferiţi compuşi:

CuCO3 CuO + CO2↑ obținerea CuO în laborator

CaCO3 CaO + CO2↑ obţinerea varului nestins (CaO)

NH4HCO3 NH3↑+ H2O + CO2↑ descompunerea prafului de copt

2 KClO3 2 KCl + 3 O2↑ obţinerea O2 în laborator
2 NaNO3 2 NaNO2 + O2↑ obţinerea O2 în laborator
2 AgNO3 2 Ag + 2 NO2↑ + O2↑

Utilizări
Clorura de sodiu NaCl se utilizează în alimentaţie şi în obţinerea unor compuşi cum ar fi: clor, hidrogen, HCl,
NaOH.
Carbonatul de calciu CaCO3 se foloseşte în construcţii, în siderurgie, in industria alimentară.
Piatra vânătă (CuSO4. 5 H2O) este utilizată la tratarea culturilor de viţă de vie şi legume împotriva unor boli.
Sărurile se folosesc şi ca îngrăşăminte chimice:
- pe baza de azot N: sărurile de amoniu şi azotaţii
- pe baza de fosfor P: fosfaţii
- pe baza de potasiu K: clorură şi sulfat
- pe baza de N şi K: azotat de potasiu
- pe baza de P şi K: fosfat de potasiu
- pe baza de N şi P: fosfat de amoniu
Carbonatul acid de amoniu NH4HCO3 si carbonatul de amoniu (NH4) 2CO3 se folosesc in patiserie sub forma de
amelioratori-praf de copt.