LEGATURA DE HIDROGEN

Legatura de hidrogen este un tip de legatura chimica slaba si reprezinta o forma de atractie,
relative puternica, ce se manifesta datorita unor forte de natura electrostatica intre molecule
identice, molecule diferite, intre molecule si ioni sau in interiorul unor molecule.

Apare sub forma unor combinatii care contin in molecula atomi de hidrogen legati covalent
cu atomi puternic electronegativi. Deci, in aceste conditii , norul de electroni σ este atras mai intens
de elementul electronegativ, ceea ce confera legaturii de hidrogen un caracter partial ionic.

Exemple de molecule intre care se formeaza legaturi de hidrogen sunt H 2O, HF, NH3.

Legaturile de hidrogen dintre moleculele de HF inregistreaza cea mai mare tarie, urmata de taria
legaturilor dintre moleculele de apa, iar cele mai slabe se formeaza intre moleculele de amoniac.

Desi sunt interactiuni mai slabe decat interactiunile intramoleculare, cum ar fi cele ionice sau
covalente, legaturile de hidrogen pun accent in mentinerea integritatii structurale a numeroase
molecule importante din organismele vii, si anume proteine, enzime, acizi nucleici.

Dupa modul de realizare, legaturile de hidrogen se impart in:

a) legaturi de hidrogen intermoleculare – se stabilesc intre molecule diferite si conduc la formarea de

asociatii moleculare. De exemplu: substante anorganice (H 3PO4), substante organice (alcool metilic).

b) legaturi de hidrogen intramoleculare – se formeaza in cadrul aceleiasi molecule si vizeaza

formarea heterociclurilor. Este cea mai stabila legatura de hidrogen atunci cand determina
inchiderea unor cicluri de sase atomi.

Energia legăturilor de hidrogen este mai mică decât a legăturilor covalentă sau ionică, dar
mai mare decât a legăturilor prin forţe van der Waals şi depinde de natura atomilor de care este legat
hidrogenul.