ECUATIA LUI Schrödinger

Ecuatia lui Schrödinger reprezinta fundamentarea teoretica pe baza careia sunt obtinute
functiile de unda ale electronilor, probabilitatea lor de existenta intr-o anumita regiune din spatiu.
Publicata in 1926, era considerata ecuatia fundamentala a mecanicii cuantice, initial numita mecanica
ondulatorie.

Evolutia temporala a functiei de unda, conform lui Schrödinger, pune accent pe efecte tipic
cuantice, de exemplu imprastierea pachetelor de unda.

Aceasta ecuatie a stat la baza verificarii multor efecte sau fenomene fizice. Din cauza faptului
ca miscarea microparticulelor nu putea fi descrisa cu ajutorul ecuatiei lui Newton din mecanica
clasica, a fost necesara gasirea unei alternative. Astfel si-a facut aparitia ecuatia lui Schrödinger.
Acesta a asociat miscarii microparticulelor o functie de coordonate si de timp, intitulata functie de
unda.

Aceasta ecuatie nu deriva din concepte fizice fundamentale, insa poate fi argumentata pe baza unor
consideratii acceptate pentru o particula libera si mai apoi, generalizata la cazul unei particule intr-un
camp de forta.

Numerele cuantice descriu energia electronilor si distributia lor in spatiu, fiecare electron
fiind reprezentat de 4 numere cuantice. Cele 4 numere cuantice sunt dupa cum urmeaza : numarul
cuantic principal (n) si vizeaza ordinea stratului electronic, numarul cuantic secundar (l) care
determina distributia sarcinii in spatiu, numarul cuantic magnetic (m) care abordeaza campul
magnetic extern rezultat ca o consecinta a miscarii electronului pe orbite eliptice si numarul cuantic
de spin (s) ce descrie directiile de rotatie ale electronului in jurul axei sale, existand astfel doua
posibilitati, fie in sensul acelor de ceasornic, fie in sens contrar.

Aspectele care ar fi de mentionat in legatura cu numerele cuantice sunt legate de energia

electronului, care nu depinde de numarul cuantic de spin si faptul ca aceasta este degenerate dupa
numarul cuantic magnetic, cu exceptia cazului in care exista un camp magnetic.

Forma simplificata a ecuatiei lui Schrödinger: {H}ψ =Eψ, unde operatorul hamiltonian H este
o constantă a mișcării, cu o valoare egală cu energia sistemului si PSI este o proprietate a particulelor
denumită funcția de undă a particulelor.