DUALISMUL UNDA-CORPUSCUL AL LUMINII

Dualismul unda-copuscul se bazeaza pe un concept central al mecanicii cuantice, care a

inlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Unele fenomene pun accent pe caracterul
ondulatoriu, in vreme ce altele evidentiaza caracterul corpuscular.

Ipoteza dualitatii a luat nastere datorita naturii luminii, Louis de Broglie fiind cel care a
generalizat conceptul.

In mecanica cuantica, lumina nu este considerata nici unda, nici particula, ci este simpla unitate a
celor doua, fara o delimitare precisa.

Louis de Broglie este cel care a dus mai departe teoriile cercetatorilor, afirmand ca orice
particula in miscare are asociata o unda, o comportare ondulatorie. El stabilește relația între
lungimea de unda  λ asociata si impulsul p al particulei:  λ=h/p, unde h reprezinta constanta lui
Planck.

Efectul fotoelectric extern, demonstrat de Einstein, explica felul in care se manifesta natura
corpusculara a luminii, constand in emisia electronilor de catre un corp aflat sub actiunea radiatiilor
electromagnetice. Einstein a sustinut aceasta ipoteza, presupunand  ca fotonii din care este alcatuita
lumina se ciocnesc de atomii din substanta respectiva, iar fiecare foton incident eliberand cate un
electron.

Efectul Compton, elaborat de fizicianul Arthur Holly Compton, se refera la imprastierea

radiatiilor Rontgen pe atomi usori. Arthur Compton a utilizat un fascicul ingust de radiatie X
monocromatica ce interactiona cu o tinta din grafit.

Rezultatul experimentului insa nu a fost in concordanta cu teoria clasica, unde radiatia imprastiata ar
fi trebuit sa aiba aceeasi lungime de unda cu cea incidenta.

A existat si un principiu de incertitudine in ceea ce priveste dualismul unda-corpuscul al

luminii. Heisenberg formuleaza acest postulat si arata ca, pentru o microparticula, pozitia si impulsul
nu pot fi determinate cu precizie. O localizare cat mai exacta a particulei duce la imposibilitatea
determinarii impulsului, si invers, o definire cat mai exacta a lungimii de unda presupune o imprecizie
in stabilirea pozitiei particulei. Acest principiu, stabileste limitele dintre teoriile fizicii clasice si cele ale
mecanicii cuantice.