DEFINITI SI PREZENTATI TIPURILE DE LEGATURI COVALENTE

Legatura covalenta se defineste ca fiind atractia electrostatica dintre o pereche de electroni

pusa in comun de doi atomi si nucleele acestora. Adesea, aceasta este reprezentata printr-o linie
intre cei doi atomi. Ea se stabileste intre atomii de nemetale, iar electronii pusi in comun trebuie sa
aiba spini opusi.

Legatura covalenta poate fi de mai multe tipuri:

a) Legatura covalenta nepolara – se formeaza intre doi atomi identici sau intre atomi cu
electronegativitati foarte apropiate, caz in care perechea de electroni comuni se afla la mijlocul
distantei dintre cele doua nuclee.

b) Legatura covalenta polara – se stabilesc intre atomi ai nemetalelor din specii diferite, mai exact
atomi cu electronegativitati diferite. Perechea de electroni ce formeaza covalenta este atrasa catre
atomul mai electronegativ. Într-o legătură covalentă polară, în jurul atomului mai electronegativ
apare o densitate electronică mai mare

c) Legatura covalenta coordinativa – este un caz particular de legatura covalenta si se realizeaza prin
punerea in comun a unei perechi de electroni care provin de la un singur atom. Este necesar ca un
atom dintr-o molecula sa contina cel putin un dublet electronic liber, neparticipant la legaturi
chimice, pe care-l poate pune in comun cu un cation sau cu un atom ce are deficit de electroni.

Un exemplu referitor la formarea legaturii coordinative ar fi formarea atomului de azot. Atomul de N

are 5 electroni pe stratul de valenta, deci pentru a dobandi structura de octet mai are nevoie de 3
electroni. Acesta angajeaza 3 electroni in covalente normale, dintre care un dublet electronic
ramane liber. Dubletul poate forma o legatura coordinativa cu un proton sau cu un atom ce are
stratul exterior incomplet.