Legătura covalentă

Legătura covalentă se realizează între atomii nemetalelor, prin punerea în comun de

electroni cu participare egală a celorcei doi participanţi la legătură. Rezultă molecule.

Perechea de electroni de legătură - pereche de electroni participanţi se simbolizează printr-o

liniuță numită covalență.

Covalenţa unui atom = numărul de legături covalente pe care acesta le stabileşte cu

partenerii într-un compus dat.

Clasificare

1. În funcţie de natura atomilor participanţi, legătura covalentă poate fi:

a. Nepolară ( perechea de electroni de legătură aparţine în egală măsură ambilor
atomi)
b. Polară ( perechea de electroni de legătură este atrasă mai puternic de atomul
mai electronegativ )
c. Coordinativă (este un caz particular al legăturii covalente )
2. În funcţie de numărul electronilor puși în comun de atomii participanţi, legătura
covalentă poate fi:
a. Simplă (H – H , Cl – Cl )
b. Dublă ( O = O )
c. Triplă ( N = N )
3. În funcţie de tipul de orbitali participanţi, legătura covalentă poate fi:
a. De tip σ (sigma) ( se realizează cu orbitali hibrizi)
b. De tip π ( pi) ( se reaplzează cu orbitali de tip p )
Legătura covalentă nepolară se realizează între atomi cu electronegativități apropiate
prin participare cu un număr egal de electroni ( 1, 2, 3 ) formând legături simple(H 2, Cl2 ,
CH4), duble ( O2) sau triple ( N2 ); se formează molecule nepolare.

Legătura covalentă polară – atomii participanţi au electronegativități diferite (HCl,

H2O, etc.); molecula rezultată este alungită şi prezintă 2 poli (dipol); apar sarcini electrice
parţiale (cu valoare fracţionară, notate cu δ+ sau δ- ); legătura covalentă polară are caracter
parţial ionic.
Molecula de CO2

Legătura covalentă coordinativă - se realizează printr-o pereche de electroni

neparticipanţi ai unuia dintre atomii participanţi la legătură (atom donor); această pereche
de electroni este pusă în comun cu un alt atom care este deficitar în electroni (atom
acceptor); şi se simbolizează printr-o săgeată cu vârful îndreptat către atomul acceptor;
acest tip de covalenţă se întâlneşte la formarea ionilor poliatomici şi a combinaţiilor
complexe.