Întrebări

Parțialul I
*Precizați ce formează legăturile interatomice și cine determină proprietățile fizico-mecanice
ale substanței rezultate.

R: Legăturile interatomice conduc fie la formarea de molecule, fie de structuri

cristaline. Atât moleculele, cât și cristalele, sunt formate din mai multe tipuri de legături, însă
predomină un tip de legătură, care va fi determinant pentru proprietățile fizico-mecanice ale
substanței rezultate.

*Prezentați modul de formare a legăturii ionice.

R: : Legătura ionică este formată de atomi caracterizați prin electronegativități
atât de diferite (metale – nemetale), încât poate avea loc transferul de electroni de la un atom
A de electronegativiate mică, către un atom B de electronegativitate mare, însoțit de
transformarea atomilor în ioni: -e-
A + B A + + B-

*Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:

a) Ionii au structuri electronice de gaz inert, având configurații electronice stabile
cu 1 sau 7 electroni pe ultimul nivel de energie. F
b) Toate combinațiile ionice sunt exoterme. A
c) Legătura ionică conduce la formarea de cristale. A
d) Numărul maxim de ioni de semn contrar care înconjoară, la minimă distanță,
un anumit ion este infinit. F

*Cum se stabilește covalența? Care sunt consecințele acesteia asupra atomilor și ce se

formează în urma stabilirii legăturii covalente?
R: Covalența se stabilește între atomi cu electronegativități egale sau apropiate
ca valori prin punere în comun de electroni. Astfel rezultă o densitate maximă a norului de
electroni de legătură între atomii participanți, legătura covalentă fiind singura care conduce și
la formarea de molecule cu structuri spațiale bine determinate.

*Definiți legătura covalentă nepolară.

R: : Legătura covalentă nepolară se stabilește între atomi de același fel sau
între 2 atomi diferiți, dar cu caractere apropiate, fiecare dintre cei 2 atomi pun în comun 1, 2
sau 3 electroni, și se formează astfel una, două sau trei perechi de electroni care aparțin
simultan ambelor molecule.

*Din ce cauză sunt moleculele biatomice formate din atomi legați prin covalențe nepolare
electroneutre și bine echilibrate?

R: Moleculele biatomice formate din atomi legați prin covalențe nepolare sunt
electroneutre și bine echilibrate, deoarece centrul sarcinilor pozitive (nucleul) coincide cu
centrul sarcinilor negative (electronul), astfel că în aceste molecule repartiția sarcinilor
electronice este uniformă.
*Enumerați momentele de dipol pentru moleculele polare obișnuite, ionice și puternic polare
sau nepolare.
R: Moleculele polare obișnuite au momentul de dipol cuprins între 1 și 3.5 D, cele
ionice sau puternic polare au momentul de dipol mai mare de 5 D, iar cele nepolare au
momentul de dipol egal cu zero.

*De ce nu poate exista o legătură cu caracter ionic 100% între 2 atomi?

R: Între 2 atomi nu poate exista o legătură cu caracter ionic 100%, aceasta putând
avea valoarea maximă de 93%, corespunzător diferenței dintre electronegativitatea fluorului
(F, ΧF=4) și cesiului (Cs, ΧCs=0.7).

*Cum se formează legătura de tip pi (π)?

R: Legătura de tip pi se formează prin suprapunerea orbitalilor p, d sau f, prin câte 2
lobi. Legăturile pi contribuie la formarea covalenței duble și triple.

*Enumerați proprietățile imprimate metalelor de legătura metalică.

R: Proprietățile imprimate metalelor de legătura metalică sunt:
a) conductivitate termică
b) conductivitate electrică
c) deformabilitate

*Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:

a) Forțele Newtoniene sunt reprezentate de suma maselor raportată la pătratul
distanței dintre molecule. F
b) Forțele Van der Waals formează legăturile cu același nume, și pot fi de atracție
sau de respingere. A
c) Forțele Coulombiene sunt reprezentate de produsul sarcinilor raportat la
distanța dintre ele. F
*Prezentați cele 3 tipuri de forțe Van der Waals.
R: Forțele Van der Waals dispersive apar numai între molecule nepolare, când acestea
ajung la o distanță convenabilă, formând legătura. Forțele orientative apar în cazul
moleculelor polare astfel încât acestea se pot răsuci și pot forma legătura, pe baza interacției
electrostatice. Forțele inductive apar când o moleculă polară întâlnește o moleculă nepolară,
cea din urmă deformându-se prin inducerea unui moment de dipol.

*Menționați aspectele determinate de forțele de tip Van der Waals.

R: Forțele de tip Van der Waals determină energia de coeziune dintre molecule,
precum și unele proprietăți fizice ale acestora, printre care punctele de fierbere și topire,
vâscozitatea sau tensiunea superficială.

*Cum se realizează legătura de hidrogen? În ce substanțe se întâlnește cel mai frecvent

aceasta?
R: Legătura de hidrogen se realizează în condiții bine determinate între molecule
formate din atomi cu electronegativitate mare (F, O, Cl, N) și molecule care conțin hidrogen.
Acest tip de legătură se întâlnește frecvent în așa-numitele lichide asociate, precum apa,
alcoolul sau structuri cristaline: gheața.

*Prezentați formarea legăturilor între ionii pozitivi și electronii delocalizați, așa cum reiese
din teoria electronilor dizlocați a legăturii metalice.
R: Conform teoriei, electronii de pe ultimul nivel formează nori electronici în jurul
sarcinilor pozitive, aspect ce se poate observa în reprezentarea schematică:

+ +

+ +

*Clasificați moleculele după numărul de atomi componenți.

R: Moleculele se clasifică după numărul de atomi componenți astfel:
 molecule biatomice (moleculele gazelor H2, O2, N2)
 molecule triatomice (H2O)
 molecule pluriatomice (H2SO4, H3PO4, NH4OH)
 macromolecule
*Din ce sunt formate moleculele polar-nepolare?
R: Moleculele polar-nepolare sunt formate dintr-un radical organic R, legat de o
grupare funcțională X, conform relației R-X, în care X poate fi: COOH, COONa, NH2, SO3H,
SO3Na.

*Precizați cele 3 categorii principale de macromolecule.

R: Cele 3 categorii principale de macromolecule sunt: macromolecule organice,
macromolecule anorganice și macromolecule mixte.
*Prezentați structura și modul de formare a macromoleculelor bidimensionale.
R: Macromoleculele bidimensionale au structură lamelară și se formează prin legarea
între ele a macromoleculelor monodimensionale printr-un număr mare de punți.