Parțialul II

*Precizați factorii care determină starea de agregare.

R: Starea de agregare este determinată de următorii factori:
 energia internă, care variază cu temperatura.
 forțele de legătură dintre particule, care variază cu temperatura pentru lichide
și solide, și cu presiunea pentru gaze.

*Când o substanță se găsește în starea gazoasă?

R: O substanță se găsește în stare de gaz dacă energia internă este foarte mare și
forțele de legătură sunt foarte mici (forțe de tip Van der Waals).

*Enumerați proprietățile tehnice determinate de starea gazoasă.

R: Proprietățile tehnice determinate de starea gazoasă sunt:
 densitatea
 umiditatea gazelor
 difuziunea gazelor
 conductivitatea termică
 lichefierea gazelor

*Din ce sunt formate și prin ce se caracterizează lichidele?

R: Lichidele sunt formate din molecule și din ioni în cazul topiturilor. Lichidele se
caracterizează prin energie internă mai mică decât gazele și forțe de legătură cu valori mai
mari decât gazele.

*Definiți vâscozitățile relative, pentru lichidele tehnice, și precizați care este aparatura
necesară determinării acestora.
R: Vâscozitățile relative reprezintă raportul dintre timpul de curgere al lichidului de
analizat și timpul de curgere al aceluiași volum de apă. Vâscozitățile relative se determină cu
vâscozimetrul Engler, determinarea făcându-se pentru ambele lichide la aceeași temperatură.

*Scrieți relațiile matematice cu ajutorul cărora se definește curgerea lichidelor.

τ
R: Curgerea lichidelor este definită cu ajutorul unor relații matematice: η= →
D
relația lui Newton, care se aplică lichidelor cu comportare newtoniană, adică cele în care
există o proporționalitate perfectă între gradientul vitezei de curgere și tensiunea tangențială
n
τ
care să învingă forțele de coeziune; η= → legea lui Newton generalizată (relația Oswald de
D
Waele).
*Prezentați comportarea specială a lichidelor puternic vâscoase.
R: Lichidele puternic vâscoase au o comportare specială de tip corp Bingham. Aceste
materiale pot să curgă numai după ruperea legăturilor din structură, rupere ce se produce prin
aplicarea unor tensiuni, fiind nevoie de un prag de forfecare în structura materialului astfel
încât el să curgă.

*Cum se realizează trecerea la starea solidă? Menționați cele 2 cazuri și precizați ce rezultă în
urma reprezentării curbelor de răcire.
R: Trecerea la starea solidă se poate face:
 fără cristalizare, prin creșterea vâscozității, și când nu apare căldura latentă de
cristalizare, ci se produce doar răcirea.
 cu cristalizare, când se degajă căldura latentă de cristalizare.
Pe baza curbelor de răcire se construiește diagrama de echilibru termic fazal.

*Ce rezultă în urma stării amorfe? Ce pot fi considerate solidele amorfe?

R: Starea amorfă dă solidele amorfe, care au structură similară cu cea a lichidelor, dar
zonele de ordine și dezordine sunt fixe. Pot fi considerate lichide cu vâscozități foarte mari
sau lichide puternic subrăcite.

*Prezentați modul de formare al solidelor sticloase.

R: Solidele sticloase sunt date de starea sticloasă și se caracterizează printr-o structură
formată din zone de ordine bine structurate, care alternează cu zone de dezordine. Sticlele
sunt rezultate din topituri cu vâscozități mari, răcite cu viteze mari, formându-se astfel
structuri semicristaline.

*Enumerați factorii care influențează cristalizarea.

R: Cristalizarea depinde de o serie de factori precum temperatura de subrăcire a
topiturii, viteza de turnare sau prezența impurităților.
*Cum se formează cristalele?
R: Formarea cristalelor pornește de la centrul de cristalizare, care se dezvoltă prin
depunere de particule, formându-se structuri arborescente al căror rezultat final este formarea
rețelei cristaline.

*Ce este energia de rețea a unei rețele cristaline?

R: Energia de rețea reprezintă cantitatea de energie ce trebuie consumată pentru a
rupe legăturile dintre particulele conținute într-un mol de substanță și a transforma substanța
în gaz. Energia de rețea este o caracteristică a stabilității rețelei. O energie de rețea mare
conferă o stabilitate mare rețelei.

*Enumerați cele 6 forme de bază care descriu sistemele de cristalizare.

R: Formele de bază care descriu sistemele de cristalizare sunt:
1) sistemul cubic
2) sistemul hexagonal
3) sistemul tetragonal
4) sistemul romboedric
5) sistemul monoclinic
6) sistemul triclinic

*Definiți proprietatea de izomorfism a cristalelor.

R: Izomorfismul este proprietatea mai multor substanțe de a cristaliza în același
sistem de cristalizare, având parametrii de rețea egali sau foarte apropiați ca valori.
Substanțele izomorfe, la cristalizarea din topituri, formează rețele cristaline comune, în
noduri găsindu-se ambele substanțe, adică formează serii izomorfe.

*Precizați modul de variație a cantității de substanță adsorbită în cazul

concentrațiilor/presiunilor mici, respectiv mari.
R: La concentrații/presiuni mici, cantitatea de substanță adsorbită variază direct
proporțional cu concentrația, iar pentru presiuni/concentrații mari, variația este din ce în ce
mai mică, ajungându-se la constanță, deoarece apare un echilibru între particulele adsorbite și
cele desorbite.

*Precizați caracteristicile adsorbției.

R: Caracteristicile adsorbției sunt următoarele:
- Adsorbția este un fenomen de suprafață.
- Este un fenomen de natură fizică, deoarece intervin decât forțe Van der Waals.
- Este un proces exoterm.
- Este un fenomen reversibil: adsorbție-desorbție.
- Este un fenomen selectiv.

*Care este motivul pentru care adsorbția este un fenomen selectiv și menționați o aplicație
tehnică în cazul acesteia.
R: Adsorbția este un fenomen selectiv, deoarece, dintr-un amestec de gaze, primul
care se adsoarbe este gazul cu molecula cea mai mare sau gazul care se lichefiază cel mai
ușor.
 Dintr-o soluție, întâi se adsoarbe substanța dizolvată, iar dacă sunt mai multe
substanțe dizolvate, prima se adsoarbe substanța cea mai greu solubilă. Din aceste motive are
o aplicație tehnică în fracționarea gazelor.

*Definiți chemosorbția.
R: Chemosorbția este fenomenul de suprafață de natură chimică, în cadrul căruia între
adsorbent și adsorbit intervin reacții chimice de suprafață.

*Menționați cele 4 fenomene de suprafață studiate.

R: Cele 4 fenomene de suprafață studiate sunt:
- sorbția
- chemosorbția
- condensarea capilară
- udarea

*Definiți adsorbția.
R: Adsorbția este un fenomen de suprafață de natură fizică, care constă în fixarea de
particule din faza mai puțin densă pe suprafața fazei mai dense prin legături de tip Van der
Waals sau prin legături de hidrogen.

*Enumerați factorii care determină adsorbția.

R: Factorii care determină adsorbția sunt:
- suprafața specifică a substanței care adsoarbe
- natura adsorbentului și a adsorbitului
- temperatura
- concentrația
- presiunea

*Menționați cele trei situații principale care scot în evidență influența peliculei adsorbite
asupra proprietăților adsorbentului.
R: Influența peliculei adsorbite asupra proprietăților adsorbentului este pusă în
evidență în următoarele situații:
a) Prin adsorbție se produce o ușoară mărire de volum a solidelor.
b) Adsorbția reduce rezistențele mecanice ale adsorbenților, în mod special
rezistența la întindere.
 c) Peliculele adsorbite reduc frecarea dintre solide.

*Definiți chemosorbția.
R: Chemosorbția este fenomenul de suprafață de natură chimică, în cadrul căruia între
adsorbent și adsorbit intervin reacții chimice de suprafață.

*Menționați, la modul general, cele două situații ce apar în cadrul condensării capilare.
R: Cele două situații ce apar în cadrul condensării capilare sunt:
1) Atunci când lichidul udă pereții vasului/capilarului (forțele de adeziune sunt mai
mari decât forțele de coeziune din interiorul lichidului).
2) Atunci când lichidul nu udă pereții vasului (forțele de adeziune sunt mai mici decât
forțele de coeziune).

*Ce sunt solii?

R: Solii sunt sisteme coloidale nestructurate, liber disperse, de solid în lichid.

*Enumerați proprietățile solilor.

R: Proprietățile solilor sunt:
- Sunt sisteme instabile din punct de vedere termodinamic.
- Particulele dispersoidului nu pot fi observate la microscopul optic.
- Trec prin filtre obișnuite.
- Sunt reținute de membrane semipermeabile.
- Solii prezintă fenomenul de opalescență.
- Solii pot avea diverse colorații datorate absorbției speciale a luminii.
- Particulele dispersoidului sunt într-o continuă mișcare.
- Solii prezintă fenomene ca electroforeza și electroosmoza.

*Clasificați solii în funcție de interacțiunile posibile între dispersoid și mediul de dispersie.

R: Solii se clasifică astfel:
1) Soli cu dispersoizi liofili = solii în care există compatibilitate între dispersoid
și mediul de dispersie (dispersoidul este udat de mediul de dispersie lichid  θ <
90°).
2) Soli cu dispersoizi liofobi = solidul nu este udat de care lichid  θ > 90°.
*Clasificați solii cu dispersoizi liofili în funcție de structura particulei coloidale.
R: În funcție de structura particulei coloidale, solii cu dispersoizi liofili se împart în:
a) soli moleculari, când dispersoidul este format din macromolecule cu
dimensiuni coloidale (10-7 – 10-9 m).
b) soli de asociație, care se formează prin dizolvare; moleculele dispersoidului se
asociază între ele prin forțe Van der Waals și formează conglomerate de ordin
coloidal.

*Cărui fapt i se datorează stabilitatea solilor cu dispersoizi liofili?

R: Stabilitatea solilor cu dispersoizi liofili este datorată adsorbției de molecule din
mediul de dispersie pe suprafața dispersoidului și astfel se formează structuri sub formă de
micele (structuri micelare). Ciocnirile elastice dintre micele împiedică aglomerarea, ceea ce
conduce la stabilizarea solilor.

*Din ce este formată micela solilor cu dispersoizi liofili?

R: Micela este formată din:
 nucleu, al particulei coloidale (substanța dispersată);
 strat molecular adsorbit (molecule de lichid), ce tinde să anuleze energia liberă
de suprafață a nucleului;
 strat molecular difuz (molecule de lichid).
*Enumerați metodele prin care se poate face destabilizarea solilor cu dispersoizi liofili.
R: Destabilizarea solilor se face prin creșterea temperaturii (apare fenomenul
desorbției), reducerea cantității de solvent, adăugare de electrolit sau aplicarea unui curent
electric (electroosmoza).

*Precizați cele două metode de obținere a solilor cu dispersoizi liofobi.

R: Solii cu dispersoizi liofobi se pot obține prin următoarele metode:
 prin condensare chimică, pentru particule cu dimensiuni mai mici decât 10-9 m,
care, prin aglomerarea lor, formează particule cu dimensiuni cuprinse între 10-7 și 10-9
m.
 prin dispersare, pentru particulele cu dimensiuni mai mari de 10-7 m.

*Cum se realizează destabilizarea solilor cu dispersoizi liofobi?

R: Destabilizarea solilor cu dispersoizi liofobi se realizează prin anularea sarcinii
electrice uniforme, care se poate face prin:
- încălzire;
- amestecarea a 2 ioni de semn contrar;
 - adaos de electroliți, care conțin ioni cu capacitate mare de reținere a apei sau de
rupere a stratului adsorbit;
- pe cale electrică, prin electroforeză, prin inserarea a 2 electrozi, iar particula
coloidală se deplasează la electrod, în funcție de sarcina electrică pe care o are.

*Prezentați modul de obținere a gelurilor și clasificați-le în funcție de starea de agregare a

dispersoidului.
R: Gelurile se obțin din soli prin procesul de gelifiere, în condițiile în care particulele
de dispersoid din sol au formă anizodiametrică, adică nu au aceeași dimensiune oricum le-am
privi (particule alungite). În funcție de starea de agregare a dispersoidului, gelurile se împart
în:
- xerogeluri (geluri uscate) → gaz în solid;
- liogeluri → lichid în solid.

*Prezentați structura gelurilor.

R: Structura gelurilor este foarte fină, particulele se unesc între ele prin legături de
natură fizică sau legături chimice. Gelurile au o structură spațială dezordonată, formată din
faza continuă, solidă, și din porii de gel de dimensiune coloidală, umpluți cu lichid sau cu
gaz.

*Enumerați proprietățile gelurilor.

R: Proprietățile gelurilor sunt:
- suprafața specifică mare, care generează intense fenomene de suprafață;
xerogelul este un adsorbent foarte bun;
- materiale cu porozitate foarte mare;
- îmbătrânirea gelurilor, care reprezintă modificarea tipului de legătură dintre
particulele solide care alcătuiesc gelul. Se trece de la legătură fizică la legătură
chimică, covalentă, astfel încât materialul devine rigid, casant, sau cu creșteri de
rezistențe mecanice.

*Care sunt proprietățile determinate de natura legăturii, existente în cazul gelurilor?

R: Proprietățile determinate de natura legăturii sunt:
1) transformarea reversibilă din gel în sol → se pot transforma reversibil din gel
în sol numai gelurile formate din legături fizice și pot avea loc sub influența:
a) variațiilor de temperatură
b) variația cantității de lichid
c) tixotropie
2) comportarea față de lichide.
*Între ce fel de reactanți decurg reacțiile în sistem omogen?
R: Reacțiile în sistem omogen decurg între reactanți aflați în aceeași fază și decurg la
nivel molecular, ionic sau atomic.

*Care sunt etapele prin care trec reacțiile eterogene?

R: Reacțiile eterogene trec prin următoarele etape:
1) apariția unor fenomene de suprafață (adsorbție, chemosorbție), însoțite de
activări ale particulelor reactanților la suprafața de contact a fazelor reactante;
2) interacțiunea între particulele activate la suprafața fazelor cu formarea unei
pelicule de produs de reacție intercalată între fazele reactantului;
3) difuzia reactanților prin pelicula de produs de reacție, ceea ce asigură
continuarea reacției până la epuizarea unui reactant.