FACULTATEA DE AGRICULTURA

SPECIALIZAREA AGRICULTURA
ANUL DE STUDII: I
SEMESTRUL: I
FORMA DE INVATAMANT: I.D.
DISCIPLINA: CHIMIE GENERALA

Rezolvarea temelor specifice

Student:

2017
T1 – Caracterizarea generala a tipurilor de legaturi chimice clasice si intermoleculare. Exemplificati cu
cate trei structuri pentru fiecare tip de legatura.

Legătura chimică se defineşte ca o asociere, o interacţiune ce se manifestă între atomi identici sau
diferiţi, care duce la apariţia de molecule sau compuşi ionici ca urmare a unei reacţii chimice.

Legaturile chimice se clasifica in:

I. principale -legatura ionică

-legatura covalentă

-legatura metalică

II. secundare -legături prin forţe van der Waals (de orentare, de inductie, de dispersie London)

-legaturi prin punţi atomice (punti de hidrogen, de litiu)

- legatura ionică (legătură heteropolară, electrovalenţă sau pereche de ioni) se realizează datorită
atracţiei electrostatice între ionii de semn contrar, care în corpurile solide formează reţele
cristaline. Atomii îşi realizează structura stabilă prin acceptare sau cedare de electroni şi deci cu
formarea ionilor negativi sau pozitivi care se atrag reciproc.
De exemplu, în clorura de sodiu, atomul de sodiu electropozitiv este donor şi cedează un
electron clorului electronegativ care este acceptor; ambii atomi îsi realizează structura stabilă de
octet a gazului rar mai apropiat de ei. Na + Cl = Na+ Cl
sarea NaCl, calcar CaCO3, oxizii metalelor
Această legătură este caracteristică substanţelor anorganice dar poate să apară uneori şi în
unele substanţe organice ca de exemplu sărurile acizilor carboxilici, compuşi organo-metalici,
complecşi organici.

- legatura covalentă (legătură homeopolară sau covalentă) se formează prin punerea în comun a
electronilor de valenţă necuplaţi care provin de la atomi identici sau diferiţi. În cazul atomilor
identici legătura care se formează este covalentă nepolară deoarece perechea de electroni
comuni se găseşte la mijlocul distanţei dintre cele 2 nuclee.
Daca atomii sunt de acelasi fel > legatura covalenta nepolara
Daca atomii sunt diferiti > legatura covalenta polara
De exemplu formarea moleculelor biatomice homonucleare ale gazelor H2, N2, O2, Cl2. În cazul
atomilor diferiţi perechea de electroni care formează covalenţa este deplasată spre atomul mai
electronegativ şi legătura este denumită polară.
 De exemplu formarea moleculelor heteronucleare: HCl, H2O, CH3-OH, C6H5-OH. Această
legătură este caracteristică compuşilor organici şi se simbolizează prin liniuţe care reprezintă cei
doi electroni cuplaţi.
Alte exemple: oxigen O2, ozon O3, azot N2, dioxid de carbon CO2, acid sulfuric
H2SO4

- legatura coordinative (legătura dativă) constituie un caz particular de legătură covalentă care
constă în punerea în comun a unei perechi de electroni neparticipanţi, care provin de la un
singur atom. Atomul sau ionul care cedează dubletul de electroni se numeşte donor iar atomul
sau ionul care primeşte electronii donorului se numeşte acceptor. Acceptorul trebuie să aibă cel
putin un orbital vacant pe care-l pune la dispoziţia donorului, care are cel puţin o pereche de
electroni liberi neparticipanţi care se deplasează spre acceptor. Această legătură se întâlneşte în
compusii amoniacului, aminelor alcoolilor, eterilor care pot forma şi combinaţii complexe.
De exemplu clorură de amoniu NH4 +Cl- , ionul hidroniu H3O + , clorură de trimetilamoniu
(CH3)3NH+Cl- ;

- legatura metalică este o legătură chimică specifică metalelor în care electronii mai slabi legaţi
de nucleele metalului (gaz electronic) difuzează prin reţeaua cristalină a metalului şi
interacţionează cu ionii pozitivi din nodurile acesteia. Electronii de pe stratul de valenţă au la
dispoziţie mai multi orbitali, cu energii apropiate care se întrepătrund, determinând apariţia de
zone extinse în întreg cristalul. Această legătură conferă proprietăţi specifice metalelor cum ar
fi: conductibilitate mare electrică şi termică, luciu metalic, opacitate, rezistenţă mecanică mare,
maleabilitate, ductilitate, capacitate de cristalizare, etc. Se manifestă în stare solidă şi lichidă,
dar dispare în stare de vapori. Exemple: fier, cupru, aur, argint.

Legaturi chimice secundare

In afara acestor legături foarte puternice menţionate mai sus, intre molecule, atomi sau ioni, se
realizeaza si alte tipuri de legături mai slabe inter- sau intramoleculare. Forţa caracteristică stării
lichide şi solide care menţine aglomerarea moleculelor poartă denumirea de coeziune
intermoleculară care este de natură electrostatică şi se realizează prin intermediul acestor
legături secundare, care pot fi:

- legături prin forţe van der Waals se manifestă între moleculele ce aparţin gazelor lichefiate,
solvenţilor neutri (hexan, bezen, tetraclorura de carbon), cristalelor formate din reţele
moleculare.Ele influenţează unele proprietăţi ale substanţelor ca: volatilitatea, solubilitatea,
miscibilitatea, plasticitatea, clivajul, tensiunea superficială, atracţia dintre moleculele gazelor,
condensarea, coagularea, atracţia moleculelor din reţelele moleculare, etc. Forţele van der
Waals pot fi de 3 tipuri:
 - de orientare (se manifestă între molecule polare numite forţe dipol-dipol sau între ioni si
molecule polare numite forţe ion-dipol care intervin în procesul de solvatare a ionilor);
- de inducţie (apar între moleculele polare şi nepolare prin inducerea unui dipol instantaneu în
moleculele nepolare cu manifestarea ulterioară a unor forţe electrostatice între dipolii
permanenţi şi cei induşi )

- de dispersie London (apar între moleculele nepolare prin polarizarea temporară a moleculelor
sau atomilor datorită oscilaţiilor lor continue, dipolii temporari rezultaţi se atrag reciproc, aceste
forţe fiind aditive însumează acţiunile tuturor atomilor constituenţi ai moleculelor).

- legaturi prin punţi atomice determină apariţia de asociaţii moleculare cu condiţia ca atomii ce
constituie puntea să aibă volum mic şi puţini electroni.Asociaţiile moleculare se pot stabili prin: -
punţi de hidrogen (apar între micro/macromolecule identice sau diferite prin atracţii
electrostatice între atomii electronegativi şi atomul de hidrogen aparţinând unei molecule
vecine, legat covalent tot de un element electronegativ. De exemplu: asociaţii moleculare în
apă, alcooli, fenoli, unii acizi organici şi anorganici, amide, polimeri naturali sau sintetici). F-
H….F-H….F-H….F-H -punţi de litiu (locul hidrogenului poate fi luat de un alt element
electropozitiv cu volum mic, de ex. litiu in florura sau clorura de litiu)

T2 – Definiti concentratia solutiilor si dati cate doua exemple de calcul pentru fiecare tip de
concentratie studiat.

O solutie este un amestec omogen de doua sau mai multe componente ( substante ) si se clasifica dupa
starea fizica in solutii gazoase, lichide si solide. Ele se mai pot clasifica si dupa concentratie care
reprezinta cantitatea de substanta dizolvata intr-un anumit volum de solutie. Concentratia solutiei se
exprima in trei moduri:

Concentraţia procentuală, c%, (% de masă) arată numărul de grame de substanţă dizolvată, md, în 100 g
de soluţie, ms; în cazul sistemelor disperse gazoase concentraţia se exprimă de obicei în % de volum.
Acest mod de exprimare arată numărul de volume de substanţă, Vd, dizolvate în 100 de volume de
soluţie, Vs. Aerul este un amestec gazos cu compoziţia volumică: 78% N2, 20,8% O2 şi restul gaze
aerogene şi gaze accidentale.

sau, pentru amestecuri gazoase:

Exemple de calcul:

1. Care este concentraţia procentuală a unei soluţii obţinute prin dizolvarea a:

a) 20 g zahăr în 170 g apă; b) 30 g sodă caustică în 270 g apă; c) 50 g sare de bucătărie în 250 g apă; d) 5
g acid citric în 45 g apă.

Rezolvare :

m d = 20 g

m apa = 170 g

c=?%

----------------------

c = md / ms x 100

ms = m d + m apa

ms = 20 + 170 = 190g

c = 20 / 190 x 100

c = 10,52%

2. Câte grame sodă caustică se găsesc în 300 g soluţie de concentraţie 10%?

Rezolvare:

m s = 300g

c = 10%

md=?g

----------------------

C / 100 = md / ms

Md = c x ms / 100

Md= 10 x 300 / 100

Md= 30 g
Concentraţia molară (m, M, cm) arată numărul de moli de substanţă dizolvată, nd, într-un litru (1dm3,
1000ml) de soluţie, Vs. Exprimând volumul soluţiei în litri, pentru o substanţă cu masa moleculară
Md, expresia după care se poate calcula concentraţia molară, este:

Daca se dizolva 3 moli de Kcl in 3L de apa aflati concentratia molara a substantei

Concentratia molara = n/Vs=3/3

Cm = n/Vs = 3/3 = 1M ( 1 molar )

Calculati volumul necesar obtinerii unei solutii cu Cm=2, stiind ca s-au dizolvat 6 moli NaBr

Cm= n/Vs => Vs = n/CM = 6/2 = 3 moli

Titrul – Reprezinta masa de substanta dizolvata exprimata in grame dintr-un mililitru de solutie

( 1 mL = 1cm3 ).

Titrul poate fi teoretic ( ideal ) atunci cand este calculat din date neverificate practic sau ideale, sau
poate fi real ( practic ) atunci cand se calculeaza din date obtinute in urma unei reactii efectuate
practic.

Ex1 Un litru de solutie are dizolvat 50g de NaOH. Aflati titrul solutiei. 1L = 1000 cm3

t= Md/ Vs = 50g/1000cm3 = 0,05

Ex2 Titrul unei solutii este 0,1 iar volumul este de 0,5 l aflati md

D=md/Vs => md = txVs= 500x0,1 = 50g

T3 – Caracterizarea generala a acizilor, bazelor, substantelor amfotere si solutiilor tampon. Exemplificati
pentru fiecare categorie.

Acidul este substanta care are tendinta de a ceda protoni iar baza este substanta capabila de a accepta
protoni.

Tipuri de acizi:

Acizi minerali: Acidul clorhidric ( HCl ), acidul azotic ( HNO3 )

Oxiacizi: Acidul sulfuric ( H2SO4 ), acidul carbonic ( H2CO3 )

Acizi organici: Acidul acetic ( CH3-COOH ) – otetul, acidul citric ( sarea de lamaie)

Bazele sunt acele specii chimice care acceptă protoni (H+ sau ioni pozitivi de hidrogen), ridicând astfel
valoarea pH-ului soluției respective

Baze:

Neutre: H2O, NH3

Anionice: Cl, HSO4, CH3COO, HO

 Cele mai multe baze sunt solubile în apă ca hidroxidul de sodiu sau amoniacul, cu excepția
unora ca hidroxidul de aluminiu
 Sunt caustice producând descompunerea unor substanțe organice sau anorganice
 În combinație cu uleiuri sau grăsimi (lipide) are loc procesul de saponificare prin care se
formează săpunuri și glicerină
 Bazele pot fi diluate cu apă, iar tăria bazei se modifică în funcție de gradul de diluție.
 Soluțiile bazice înroșesc indicatorul chimic numit fenolftaleină, îngălbenesc soluția
de metiloranj sau albăstresc hârtia de turnesol.
 Bazele în combinație cu acizii se neutralizează reciproc.
 Bazele prin proprietatea lor caustică sunt periculoase dacă ajung în contact cu pielea sau ochii.
Amfolitii: Amfolitii sunt substante care se comporta atat ca acizi cat si ca baze. Sunt substanţe cu
caracter amfoter, care neutralizează atât acizii cât şi bazele.

a)conţin în moleculă două funcţii: una cu caracter acid, cealaltă cu caracter bazic.

Exemplu: aminoacizii.

H2N – CH2 – COOH → H 3N+ – CH2 –COO –

b) conţin o singură funcţie, care poate ioniza în mod diferit , în funcţie de mediul în care se află.

Exemplu:

Zn (OH) 2 ; Al(OH) 3 ; Pb(OH) 2 ; Sn(OH) 2

Solutii tampon

Solutiile tampon sunt amestecuri de acizi si bazele lor conjugate, in anumite proportii. Aceste solutii au proprietatea
de a-si modifica foarte putin pH-ul la adaugarea de cantitati mici de acid sau baza.

Actiunea tampon este determinata de faptul ca solutia contine un acid si o baza apartinand aceleiasi perechi si care
pot neutraliza baza, respectiv acidul adaugat.

H2O, radicalii acizi.

T4 – Selectati cate doua reactii chimice reprezentative pentru elementele fiecarei grupe principale a
sistemului periodic.

Grupa I – metale alcaline ( sunt metale foarte reactive și nu sunt găsite în stare naturală decât în
compuși. Aceste metale au un singur electron pe stratul exterior. Astfel, cedează foarte ușor acel
electron în compuși ionici cu alte elemente )

Na + H2O  NaOH + 1/2 H2 |

Reactia cu acizii minerali duce la formarea de sare

K+Hcl  Kcl +1/2 H2 |

Grupa II – metale alcalino – pamantoase (metale cu proprietăți intermediare între metalele alcaline și
cele pământoase )

Reactia cu acizi minerali sau cu oxoacizi

Ca+2Hcl  Cacl2 + H2 |

Ca+H2SO4  CaSO4 + H2 |

Grupa III principala este alcatuita din urmatoarele elemente: B, Al, Ga, In si TI.

Reactia cu halogenii

2 Al + 3 Cl2  2Alcl3

Reactia cu oxigenul

4Al+3O2  7Al2O3

Grupa a IV-a principală este formată din 5 elemente: C, Si, Ge, Sn, Pb.Carbonul şi siliciul sunt nemetale,
germaniul este semimetal, iar staniul şi plumbul sunt metaletipice.Toate formează combinaţii în
starea de valenţă IV. Se manifestă tendinţa de a forma combinaţii şi în starea de valenţă II, tendinţă
care creşte de la C spre Pb )

Reactia cu oxigenul:

completa: C+O2  CO2

incompleta 2C+O2  2CO

Grupa V

Reactia cu hidrogenul

N2 + 3 H2  NH3 ( amoniac )

Reactia cu oxigenul

N2+2O2  2 NO2 ( dioxid de azot )

Grupa VI

Reactia cu hidrogenul

S+H2  H2S ( acid sulfhidric )

Reactia cu oxigenul

S+O2  SO2 ( dioxid de sulf )

Grupa VII – grupa halogenilor

Reactioneaza cu H2  cu formare de acizi

H2+Cl2  2HCl

Reactioneaza cu metalele alcaline si formeaza saruri:

Na+ 1/2 Cl2  NaCl ( clorura de sodiu)

Bibliografie:

Suportul de curs ID – Prof. Trofin Alina

Curs chimie – Prof. Aurelia Grigoriu