REACTII CHIMICE

          Reactiile chimice sunt procesele prin care substantele se transforma in alte substante

total diferite de primele.
          Exemplu: combinarea fierului cu sulful si formarea sulfurii de fier este o reactie chimica
(un fenomen chimic). 

Experiment: 
- Deosebirea dintre un amestec si o combinatie: https://www.youtube.com/watch?v=cL6I1O1YHH0

          Substantele chimice initiale, care intra in reactie, se numesc reactanti.

          Substantele chimice rezultate din reactie se numesc produsi de reactie.
Elementele chimice care intra in compozitia reactantilor se regasesc integral in componenta
produsilor de reactie.
Reactantii si produsii de reactie pot fi substante simple sau substante compuse.
Reactiile chimice se supun unor legi, legea fundamentala care sta la baza oricarei reactii
chimice este legea conservarii masei substantelor(descoperita independent de Lomonosov si
Lavoisier).

Legea conservarii masei substantelor

Legea conservarii masei substantelor: intr-o reactie chimica masa se conserva(masa
totala a reactantilor este egala cu masa totala a produsilor de reactie).
Din legea conservarii masei substantelor se deduce legea conservarii atomilor: intr-o
reactie chimica numarul atomilor se conserva (numarul atomilor intrati in reactie din fiecare
element este egal cu numarul atomilor rezultati din reactie).
Exemplu:      Fe + S → FeS
  56 g fier se combina cu 32 g sulf, formand 88 g sulfura de fier.
             1 atom de fier se combina cu un atom de sulf formand o molecula de sulfura de
fier care este formata din: un atom de fier si unul de sulf.

Legea proportiilor constante

Legea proportiilor constante: intr-o reactie chimica, raportul maselor substantelor care
reactioneaza este constant.
Exemplu:      mFe : mS = 56 : 32 = 7 : 8

Aplicatie: Consideram ca intr-un experiment se utilizeaza 42 g fier si 60 g sulf, pentru a

forma sulfura de fier.
a) Care dintre substante este in exces si cu cat?
b) Ce masa de sulfura de fier se formeaza?
a) Am vazut anterior ca:  mFe : mS = 7 : 8    ⇒  7 g Fe .......................... 8 g S
                                                                            42 g Fe ......................... x g S
                                                                                          x = 48 g S
Deci, din cele 60 g sulf reactioneaza(se consuma) numai 48 g, restul fiind in exces.
In exces sunt: 60 – 48 = 12 g sulf.
b) Pe baza legii conservarii masei substantelor se determina cate grame de sulfura de
fier  se formeaza: 42 g Fe + 48 g S = 90 g FeS
 Ecuatii chimice:
Ecuatia chimica reprezinta scrierea conventionala a unei reactii chimice cu ajutorul
simbolurilor si formulelor chimice.
Toate ecuatiile chimice au la baza legea conservarii atomilor.
Exemplu: formarea apei din hidrogen si oxigen se reprezinta prin ecuatia chimica:
                    2H2 + O2 → 2H2O
Explicatii:
-        sageata semnifica transformarea reactantilor in produsi de reactie;
-        in stanga sagetii se scriu reactantii;
-        in dreapta sagetii se scriu produsii de reactie;
-        initial reactia se scrie: H2 + O2 → H2O ;
-        observam ca daca numaram atomii de oxigen de la reactanti si de la produsi, ei nu sunt in
numar egal, ceea ce conform legii conservarii numarului de atomi nu este corect. De aceea,
vom pune coeficientul 2 in fata formulei apei, facand astfel ca numarul atomilor de oxigen de la
reactanti si de la produsi sa fie egal. Ecuatia devine:  H2 + O2 → 2H2O
-        Numarand din nou atomii de la reactanti si de la produsi, observam ca numarul atomilor de
hidrogen de la reactanti si de la produsii de reactie nu sunt in numar egal, ceea ce conform legii
conservarii numarului de atomi nu este corect. De aceea, vom pune coeficientul 2 in fata
hidrogenului, facand astfel ca numarul atomilor de hidrogen de la reactanti si de la produsi sa
fie egal. Ecuatia devine: 2H2 + O2 → 2H2O , fiind in acest moment scrisa corect.
Algoritmul de scriere corecta a unei ecuatii chimice este:
1. scrierea corecta a simbolurilor si formulelor reactantilor si a produsilor de reactie;
                    N2 + H2 → NH3
2. se numara atomii din fiecare element care intra si care rezulta din reactia chimica, iar in cazul
in care nu sunt in numar egal, se stabilesc coeficientii necesari pentru a respecta legea
conservarii atomilor.
                    N2 + 3H2 → 2NH3

3.  se verifica inca o data bilantul atomic(legea conservarii nr. de atomi).

BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
 REACŢIA DE DESCOMPUNERE

          Reactiile de descompunere sunt transformarile in care dintr-o substanta compusa se

formeaza 2 sau mai multi produsi de reactie.
X→Y+Z
          X – substanta compusa
          Y si Z – substante simple sau compuse

I. Reactii din care rezulta substante simple:

          A) Descompunerea prin electroliză(electroliza = descompunerea substantelor cu

ajutorul curentului electric):
                    2H2O → 2H2 + O2             
                    2HCl → H2 + Cl2
                    CaCl2 → Ca + Cl2

          Concluzie: Prin electroliză se obţin substanţe simple.

          B) Descompunerea termica a unor substante binare:

                    2HgO → 2Hg + O2            t = 200°C    
                    2AuCl3 → 2Au + 3Cl2          t = 600°C
                    CH4  → C + 2H2 ↑                t = 1200°C

Experimente: 
- descompunerea oxidului de mercur:     https://www.youtube.com/watch?
v=_Y1alDuXm6A&index=37&list=PLC10F4535D849964F

II. Reactii din care rezulta substante compuse:

A) Descompunerea catalitică(in prezenta de catalizator):

          Catalizatorii sunt substante care favorizeaza producerea reactiei, fara a se consuma in
timpul acesteia(se regasesc la sfarsitul reactiei in aceeasi cantitate).
                    2KClO3 → 2KCl + 3O2  (catalizator MnO2 şi la t0C)   
                    2H2O2 → 2H2O + O2  (catalizator MnO2)     

          Concluzie: Prin descompunere catalitică se obţine o substanţă simplă şi una

compusă.

Experimente: 
- Descompunerea catalitica a cloratului de potasiu:   https://www.youtube.com/watch?
v=xbDM249ct2E&list=PLC10F4535D849964F&index=30
- Descompunerea catalitica a apei oxigenate:   https://www.youtube.com/watch?
v=oX5FyaqNx54&list=PLC10F4535D849964F&index=27

          B) Descompunerea termică a carbonaţilor:

                    CuCO3 → CuO + O2↑     
                    CaCO3 → CaO + O2↑
  ↑ = arata ca substanta este gaz si se degaja.

          Concluzie:  carbonat metalic → oxid de metal + CO2

Experimente: 
- Descompunerea carbonatului de cupru: https://www.youtube.com/watch?v=D9amrlph-
rA&list=PLC10F4535D849964F&index=36
-  Descompunerea carbonatului de cupru si identificarea dioxidului de carbon prin barbotare in
apa de var(solutia limpede de hidroxid de calciu): https://www.youtube.com/watch?
v=Ar07zUf52Tc&list=PLC10F4535D849964F&index=10

          C) Descompunerea termică a unor hidroxizi:

                    Ca(OH)2 → CaO + H2O
                    Fe(OH)2 → FeO + H2O
                    Cu(OH)2 → CuO + H2O
                    2Al(OH)3 → Al2O3 + 3H2O
                    2Mn(OH)7 → Mn2O7 + 7H2O

          Concluzie :  hidroxid insolubil → oxid metalic + apă

Experimente:
- Descompunerea hidroxidului de calciu: https://www.youtube.com/watch?v=dFYJ7a7-
wIc&list=PLC10F4535D849964F&index=26

          D) Descompunerea acizilor oxigenaţi:

                    H2CO3 → H2O + CO2
                    H2SO3 → H2O + SO2
                    H2SO4 → H2O + SO3
                    H3PO4 → H2O + P2O5

          Concluzie:   oxiacid → apă + oxid acid

E) Descompunerea termică a sărurilor de amoniu:

                    NH4Cl → NH3 + HCl
                    (NH4)2CO3 → 2NH3 + H2O + CO2         
                    (NH4)3PO4 → 2NH3 + H3PO4

          (NH4)2CO3 se numeste popular praf de copt.

          Concluzie:   sare de amoniu → amoniac + acid

          F) Descompunerea unor saruri:

                    2NaNO3 → 2NaNO2 + O2
                    2AgNO3 → 2Ag + 2NO2 + O2
                    2NaHCO3 → Na2CO3 + H2O + CO2
                    CuCO3 ∙ Cu(OH)2 → 2CuO + CO2 + H2O
                    NH4HCO3 → NH3 + H2O + CO2
 NiSO4 → NiO + SO3
(NH4)2Cr2O7 → N2 + Cr2O3 + 4H2O           

     (NH4)2Cr2O7 = bicromat de amoniu

 BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti

REACŢIA DE COMBINARE

          Reactiile de combinare sunt transformarile in cursul carora 2 reactanti formeaza un

singur produs de reactie.
X+Y→Z
          X si Y – substante simple sau compuse
          Z – substanta compusa

I. Reactii de combinare  in care reactantii sunt 2 substante simple:

A) Arderea metalelor în aer:

2Mg + O2 → 2MgO     
4Al + O2 → 2Al2O3 
4Na + O2 → 2Na2O    

Concluzie:  metal + oxigen → oxid de metal

Experimente:
- Arderea magneziului:  https://www.youtube.com/watch?
v=EZ3JT2nWfMA&index=7&list=PLC10F4535D849964F
- Arderea sodiului:  https://www.youtube.com/watch?
v=hxrQrOlWGH0&index=114&list=PLC10F4535D849964F
          B) Arderea nemetalelor în aer:
         S + O2 → SO2                         
                    2C + O2 → 2CO   (ardere incompleta)
                    C + O2 → CO2    (ardere completa)
                    P4 + 5O2 → 2P2O5 
                    2H2 + O2 → 2H2O        

         Concluzie:  nemetal + oxigen → oxid de nemetal

Experimente: 
- Arderea sulfului:  https://www.youtube.com/watch?v=6Fv69ildQlc
- Arderea hidrogenului: http://www.youtube.com/watch?v=zX9x0piJ_Vo

C) Reacţia metalelor cu halogenii sau sulful:

                    Mg + Cl2 → MgCl2
Cu + Cl2 → CuCl2
                    2Fe + 3Cl2 → 2FeCl3    
                    2Al + 3S  → Al2S3

          Atentie: metalele in reactie cu halogenii formeaza compusi in care metalul are valenta
superioara.

          Concluzie:  metal + clor → sare(halogenură)

          Concluzie:  metal + sulf → sare(sulfură)
Experimente:
- Reactia fierului cu clorul:  https://www.youtube.com/watch?
v=ygLDJKG_QSY&list=PLC10F4535D849964F&index=130

D) Reacţia hidrogenului cu halogenii sau sulful:

                    H2 + I2 → 2HI

                    H2 + Br2 → 2HBr
                    H2 + S → H2S

          Concluzie:  hidrogen + halogen sau sulf → hidracizi

          E) Sinteza apei:

                    2H2 + O2 → 2H2O        

          F) Sinteza acidului clorhidric:

                    H2 + Cl2  → 2HCl

G) Sinteza amoniacului:
                    N2 + 3H2 → 2NH3

          H) Sinteza fosfinei:

                    P4 + 6H2 → 4PH3
           I) Sinteza metanului:
                    C + 2H2 → CH4

          J) Reactia hidrogenului cu metalele:

                    Ca + H2 → CaH2 (hidrura de calciu)
                    2Na + H2 → 2NaH (hidrura de sodiu)

          Concluzie:  metal + hidrogen → hidrura de metal

II. Reactii de combinare in care reactantii sunt 2 substante compuse:

A) Reacţia oxizilor nemetalici cu apa:

                    CO2 + H2O → H2CO3  (obtinerea sifonului, apei carbogazoase) 
                    N2O3 + H2O → 2HNO2
                    N2O5 + H2O → 2HNO3
SO2 + H2O → H2SO3
SO3 + H2O → H2SO4
                    P2O3 + 3H2O → 2H3PO3
                    P2O5 + 3H2O → 2H3PO4
                    Cl2O7 + H2O → 2HClO4  (acid percloric)

          Concluzie:  oxid de nemetal + apa → acid oxigenat (oxiacid).

Oxizii nemetalici care în reacţie cu apa formează acizii

corespunzători se numesc oxizi acizi sau anhidride acide.
Experimente: 
- Reactia dioxidului de carbon cu apa: https://www.youtube.com/watch?
v=kJC8NHiXc9c&list=PLC10F4535D849964F&index=54

B) Reacţia oxizilor metalici cu apa:

                    MgO + H2O → Mg(OH)2      
                    Na2O + H2O → 2NaOH
                    CaO + H2O → Ca(OH)2  (stingerea varului)
                    CaO-var nestins
                    Ca(OH)2-var stins

          Concluzie:  oxid de metal din grupele 1 sau 2  + apa → bază solubilă. 

Experimente:
- Reactia oxidului de magneziu cu apa:  https://www.youtube.com/watch?
v=AP79_srafmE&index=52&list=PLC10F4535D849964F

C) Reacţia amoniacului cu acizii:

NH3 + HCl → NH4Cl (ţipirig)      
2NH3 + H2SO4 → (NH4)2SO4
                    2NH3 + H2CO3 → (NH4)2CO3 (carbonat de amoniu, praf de copt)
                    3NH3 + H3PO4 → (NH4)3PO4
           Concluzie:  amoniac + acid → sare de amoniu

III. Reactii de combinare in care reactantii sunt

o substanta compusa si o substanta simpla:

          A)    Reactia oxizilor inferiori cu oxigenul:

                    2CO + O2 → 2CO2 
                    2SO2 + O2 →  2SO3

         Concluzie: oxid inferior + oxigen → oxid superior

          Oxidul in care elementul are valenta mai mica = oxid inferior.
          Oxidul in care elementul are valenta mai mare = oxid superior.

          B) Transformarea halogenurilor inferioare in halogenuri superioare:

                    PCl3 + Cl2 →  PCl5

          Indicatorii sunt substante chimice care prin intermediul culorii, indica aciditatea sau
bazicitatea unui mediu.
         
Indicatorul Culoarea in mediu Culoarea in mediu Culoarea in mediu
acid neutru bazic
Turnesol rosu violet albastru
Fenolftaleina incolor incolor rosu carmin
Metiloranj rosu portocaliu galben

BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica,
N.Isarii – Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
REACŢIA DE SUBSTITUŢIE SAU ÎNLOCUIRE
          Reactiile de inlocuire sunt transformarile in care atomul unei substante simple inlocuieste un atom
dintr-o substanta compusa.
X + YZ → XZ + Y
X si Y – substante simple
YZ si XZ – substante compuse
Reactiile de inlocuire au la baza seria reactivitatii metalelor.

          Seria reactivităţii metalelor(Beketov-Volta):

                    K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H2 Cu Bi Sb Hg Ag Au Pt
                    + ‹-----------------------------------------------------------------------------------  -

          Explicarea folosirii seriei reactivitatii metalelor:

Reactivitatea metalelor creste de la Pt la K .

Reactia cu apa:
a) Metalele situate in varful seriei(cele foarte reactive), inclusiv Al, in reactie cu apa formeaza
baze(hidroxizi), degajand hidrogen.
b) Metalele dintre Al si H2 in reactie cu apa formeaza oxizi.
c) Metalele situate dupa H2 (cele putin reactive) nu reactioneaza cu apa.
Reactia cu acizii:
a) Metalele situate in fata hidrogenului reactioneaza cu acizii, in urma reactiei producandu-
se(degajandu-se) hidrogen.
b) Metalele situate dupa H2 in serie, reactioneaza doar exceptional cu unii acizi oxigenati, dupa
reactii speciale si fara ca in urma reactiei sa se produca hidrogen(ci alte gaze).

          A) Reacţia unui metal din grupele 1(Ia) şi 2(IIa) sau Al cu apa:

                   2Na + 2H2O → 2NaOH + H2

                    Ca + 2H2O → Ca(OH)2 + H2

          Concluzie:   metal din grupele 1 şi 2 + apa → bază solubilă + H2

Experimente:
- Reactia sodiului cu apa: https://www.youtube.com/watch?
v=dmcfsEEogxs&list=PLC10F4535D849964F&index=113 
- Reactia calciului cu apa: https://www.youtube.com/watch?v=i-
rFsFwdkTU&list=PLC10F4535D849964F&index=132
- Reactia potasiului cu apa: https://www.youtube.com/watch?
v=oqMN3y8k9So&index=116&list=PLC10F4535D849964F
- Reactia litiului cu apa: https://www.youtube.com/watch?
v=Vxqe_ZOwsHs&list=PLC10F4535D849964F&index=122

          B) Reacţia metalelor mai electropozitive cu acizii:

                    Zn + 2HCl → ZnCl2 + H2

                    2Al + 6HCl → 2AlCl3 + 3H2
                    Fe + 2HCl → FeCl2 + H2
                    2Al + 3H2SO4 → Al2(SO4)3 + 3H2
                    Mg + 2HNO3 → Mg(NO3)2 + 2Ag

          Concluzie:   metal reactiv + acid → sare + H2

 Experimente;
- Reactia magneziului cu acidul clorhidric: https://www.youtube.com/watch?
v=OBdgeJFzSec&index=43&list=PLC10F4535D849964F 

          C) Reacţia unui metal reactiv cu solutia unei saruri de metal mai puţin reactiv:

                    Fe + CuSO4 → FeSO4 + Cu↓

                    Cu + 2AgNO3 → Cu(NO3)2 + 2Ag↓
                    Zn + Pb(NO3)2 → Zn(NO3)2 + Pb↓

          Concluzie: metal reactiv + sare de metal mai puţin reactiv → sare nouă + metal
 Experimente:
- Reactia fierului cu sulfatul de cupru, partea I: https://www.youtube.com/watch?v=gqGrpd5smtI
- Reactia fierului cu sulfatul de cupru, partea II: https://www.youtube.com/watch?
v=yWcSzvJ6Kcw&list=PLC10F4535D849964F&index=209
- Reactia cuprului cu azotatul de argint(microscop): https://www.youtube.com/watch?v=dVK6B-
56MYs&list=PLC10F4535D849964F&index=50
- Reactia cuprului cu azotatul de argint: https://www.youtube.com/watch?
v=k8UtR7akNec&list=PLC10F4535D849964F&index=51 
- Reactia azotatului de cupru(II) cu zincul:  https://www.youtube.com/watch?
v=WOPcb6ocHxU&list=PLC10F4535D849964F&index=219
- Reactia clorurii de cupru(II) cu aluminiul: https://www.youtube.com/watch?
v=gqSXWbS6gzo&list=PLC10F4535D849964F&index=220
- Reactia iodurii de potasiu cu clorul: https://www.youtube.com/watch?
v=o9ZKCtVVMng&index=39&list=PLC10F4535D849964F  
  
        D) Reactia metalelor cu un oxid al unui metal mai putin reactiv, ex: aluminotermia (reacţia Al
cu oxidul de fier):

                   2Al + Fe2O3 → Al2O3 + 2Fe↓(topit)

Experiment: https://www.youtube.com/watch?v=fcGkEtpMjw8&index=169&list=PLC10F4535D849964F

          E) Reacţia oxidului de cupru cu hidrogenul:

                    CuO + H2 → H2O + Cu↓

          F) Reacţia oxizilor de fier cu carbon incandescent:

                   2Fe2O3 + 3Cincandescent → 3CO2 + 4Fe↓

 BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint, Bucuresti,
1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii – Ed.Art,
Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed. Mistral Info
Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti

IONI. MOLECULE.
Ionii = particule incarcate cu sarcina pozitiva sau negativa, obtinute prin cedare sau
acceptare de electroni.
Ionizarea = transformarea unui atom in ion.
Ionii pot fi:
-        pozitivi (numiti si cationi) – formati prin cedare de electroni
-        negativi (numiti si anioni) – formati prin acceptare de electroni.
Formarea ionilor pozitivi:
     Na -1e- → Na+1
     Ca – 2e- → Ca+2
     Al – 3e- → Al+3
          Atomii elementelor cu un număr relativ mic de electroni  pe ultimul strat, în tendiţa
generală de   a-şi forma structură electronică stabilă, cedează aceşti electroni, transformandu-
se în ioni, având acelaşi număr de sarcini electrice pozitive, ca şi numărul de electroni cedaţi.
          Aceste elemente au caracter chimic metalic şi caracter electrochimic electropozitiv.
Ele se află în parea stângă a liniei frânte îngroşate din Sistemul Periodic.
          Elementele care formeaza ioni pozitivi ajung prin ionizare la configuratia gazului rar care
se afla inaintea lor in Sistemul Periodic(din perioada precedenta).
Formarea ionilor negativi:
          Cl + 1e- → Cl-1       
          O + 2e- → O-2
N + 3e- → N-3
    Atomii elementelor cu un număr relativ mare de electroni  pe ultimul strat, în tendiţa generală
de a-şi forma structură electronică stabilă, captează  electroni pe ultimul strat , transformandu-
se în ioni, având acelaşi număr de sarcini electrice negative, ca şi numărul de electroni captaţi.
    Aceste elemente au caracter chimic nemetalic şi caracter electrochimic electronegativ.
Ele se află în parea dreaptă a liniei frânte îngroşate din Sistemul Periodic.
          Elementele care formeaza ioni negativi ajung prin ionizare la configuratia gazului rar care
se afla dupa ele in Sistemul Periodic(din aceeasi perioada).
          Caracterul chimic poate fi:
-        metalic
-        nemetalic
Caracterul electrochimic poate fi:
-        electropozitiv
-        electronegativ
-        electroneutru(pentru elementele care nu formeaza ioni, fiind stabile)

          Procesele de cedare sau acceptare de electroni pot avea loc si in cazul grupurilor de
atomi, formandu-se ioni poliatomici.
Ioni poliatomici:
Compozitia Sarcina Denumirea
NH4 +1 amoniu
 Ioni poliatomici:
OH -1 hidroxid
NO3 -1 azotat
CO3 -2 carbonat
SO4 -2 sulfat
PO4 -3 fosfat
NO2 -1 azotit
SO3 -2 sulfit
PO3 -3 fosfit
Metalele cedează electronii nemetalelor, care-i captează. Rezultă astfel ioni cu sarcini
electrice diferite, care se atrag producând noi substanţe, denumite compuşi ionici.
Compusul ionic este neutru din punct de vedere electric, pentru că numărul de sarcini
electrice pozitive şi negative este acelaşi şi se neutralizează reciproc.   Mereu numărul de
electroni cedaţi şi captaţi este identic.
   Într-un compus ionic, ionul pozitiv este primul scris.
Exemplu: formarea clorurii de sodiu(sarea de bucatarie)
               Na -1e- → Na+1
                    Cl + 1e- → Cl-1       
                    Na+1 + Cl-1 → Na+1 Cl-1 (NaCl)

Legatura care se stabileste intre ioni de semn contrar se numeste legatura ionica.

Molecula = cea mai mica particula dintr-o substanta care poate exista in stare libera
si care pastreaza proprietatile substantei respective.
Moleculele pot fi formate din atomi identici sau diferiti.
Moleculele pot fi:
- monoatomice(formate dintr-un atom): atomii gazelor rare;
- diatomice(formate din 2 atomi): H2, Cl2, O2, HCl etc.
- poliatomice(formate din mai multi atomi): P4, S8, H2O etc.
Atomii nemetalelor pot pune in comun electroni cu alti atomi pentru a ajunge la o
configuratie stabila. Prin punerea in comun de electroni se formeaza moleculele.
O pereche de electroni pusa in comun se noteaza conventional printr-o liniuta.
Legatura care se stabileste prin punere in comun de electroni  se numeste legatura
covalenta.
Molecula de hidrogen: H-H

Molecula de metan: 

Molecula de apa:
 Caracteristicile moleculelor:
-        sunt particule materiale;
-        sunt neutre din punct de vedere electric;
-        sunt formate din atomi identici sau diferiti;
-        au masa si dimensiuni reduse;
-        se gasesc in continua miscare;
-        intre molecule exista spatii libere numite spatii intermoleculare;
-        in interiorul moleculelor exista spatii numite spatii intramoleculare;
-        participa la fenomenele chimice;
-        intre molecule exista forte de coeziune(care tin moleculele unite).

BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
10. http://proiecte.pmu.ro.
11. Imagini: www.webelements.com;  www.e-
chimie.com; www.geocaching.com; www.chriscrews.com

SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR

Tabel Periodic interactiv

Legea periodicitatii = proprietatile fizice si chimice ale elementelor se repeta in mod periodic in
functie de numarul atomic(Z).
          Sistemul periodic este alcatuit din grupe si perioade.

          Grupele:
-        18 la numar, 8 principale si 10 secundare;
-        notate de la 1 la 18 (vechea notatie: de la I-VIIIA ptr. grupele principale si I-VIIIB ptr. grupele
secundare);
-        o grupa cuprinde elemente cu proprietati asemanatoare;
-        elementele unei grupe au acelasi nr. de electroni pe ultimul strat;
-        grupele principale au si denumiri specifice(1- grupa metalelor alcaline, 2 – grupa metalelor
alcalino-pamantoase, 13 – grupa metalelor pamantoase, 14 – grupa carbonului, 15 – grupa
azotului, 16 – grupa oxigenului, 17 – grupa halogenilor, 18 – grupa gazelor rare sau nobile);
-        elementele din grupele secundare se mai numesc si metale tranzitionale. 

Perioadele:
-        7 la numar;
-        notate de la 1 la 7;
-        cuprind elemente ai caror atomi au acelasi numar de straturi electronice;
Relatia dintre structura atomului si pozitia sa in Sistemul Periodic

Numarul straturilor electronice ale unui atom este egal cu numarul perioadei.
Numarul electronilor de pe ultimul strat(numit strat de valenta) este egal cu cifra unitatilor
dinnumarul grupei(pentru grupele principale) – pe noua notatie. In cazul notatiei vechi, nr.
electronilor de pe ultimul strat era egal cu nr. grupei.
          Exemple:
-        daca un atom are 3 straturi electronice -> este in perioada 3;
-        daca un element se afla in perioada 2 -> are 2 straturi cu electroni;
-        daca un element are 2 electroni pe ultimul strat -> este in grupa 2(IIA);
-        daca un element are 7 electroni pe ultimul strat -> este in grupa 17 (VIIA );
-        daca un element este in grupa 1(IA) -> are 1 electron pe ultimul strat;
-        daca un element este in grupa 15(VA) -> are 5 electroni pe ultimul strat.
         
Elementele chimice se impart in:
-        metale
-        nemetale
ele sunt separate de o linie ingrosata reprezentata in trepte, metalele fiind in stanga liniei(mai
numeroase), iar nemetalele in dreapta liniei.
Proprietatile metalelor:
-        au luciu metalic caracteristic;
-        sunt solide(excepție Hg-lichid);
-        pot fi: argintii sau colorate;
-        sunt bune conducătoare de electricitate si caldură;
-        majoritatea sunt maleabile(pot fi trase in foi);
-        majoritatea sunt ductile(pot fi trase in fire).
Proprietatile nemetalelor:
-        nu au luciu metalic;
-        pot fi gazoase, lichide sau solide;
-        incolore sau colorate;
-        nu conduc curentul electric și caldura(excepție grafitul);
-        nemetalele solide sunt casante.
BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti

9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
10. Site-uri: http://www.ptable.com; http://educatie.inmures.ro; 

STRUCTURA SUBSTANTELOR:
ATOMUL. ELEMENT CHIMIC. SIMBOL CHIMIC.
MASA ATOMICA. MOL.

          Atomul = cea mai mica particula dintr-o substanta care prin metode fizice sau chimice
obisnuite nu mai poate fi divizat. (gr. atomos = indivizibil)
          Caracteristicile atomului:
-        masa si dimensiuni foarte mici
-        are sarcina neutra(nr. sarcinilor pozitive = nr. sarcinilor negative)
-        atomii diferitelor elemente se deosebesc prin stuctura, masa si proprietati
-        participa efectiv la fenomenele chimice
-        are structura complexa
-        poate fi divizat prin procedee fizice speciale.

Structura atomului:
- Nucleu: nucleoni – protoni ( masa=1 u.a.m., sarcina +1, notatie p+)
                               - neutroni (masa=1 u.a.m., sarcina 0, notatie n0 )
Nucleul are stabilitate foarte mare, cuprinde aproximativ toata masa atomului, are sarcina
pozitiva, are volum foarte mic comparativ cu restul atomului.
Compozitia nucleului determina natura fiecarui atom.

- Invelis electronic: electroni care graviteaza in jurul nucleului pe straturi.

          Electronul are  masa=0(neglijabila), sarcina -1, notatie e- . Electronii se deplaseaza cu
viteze foarte mari, rotindu-se simultan in jurul nucleului(determinand o zona numita nor
electronic) si in jurul propriei axe(miscare de spin).
          Electronul participa efectiv la fenominele chimice, putand fi cedat de un atom si acceptat
de alt atom.
          Invelisul electronic are masa neglijabila.
Un atom poate avea maxim 7 straturi electronice(nivele energetice), notate de la nucleu
spre exterior: 1,2,3... sau K,L,M..., energia acestora crescand de la 1(K) la 7(Q), adica de la
nucleu spre ultimul strat.
Reguli de ocupare a straturilor cu electroni:
          - electronii tind sa ocupe straturile cu energie minima;
2
          - nr. maxim de electroni dintr-un strat se calculeaza cu relatia: Nmax = 2n , unde
n este nr. stratului.
 Electronul distinctiv = electronul care deosebeste atomul unui element de cel
precedent(ultimul electron al atomului).
Configuratii stabile:
-        dublet - 2 electroni pe stratul K, care sa fie ultimul

-        octet - 8 electroni pe ultimul strat.

Numere ce caracterizeaza atomii elementelor:
Nr. atomic = Z = nr. protonilor = nr. electronilor = nr. casutei din Sistemul Periodic in care se afla
elementul(nr. de ordine) = sarcina nucleului = sarcina invelisului electronic.
Nr. de masa = A = nr. nucleonilor = nr. protonilor + nr. neutronilor = Z + nr. neutronilor.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelaşi A
izotoni = acelaşi N

Element chimic. Simbol chimic.

          Substantele chimice sunt alcatuite din elemente chimice.
Elementul chimic = totalitatea atomilor de acelasi fel (cu acelasi nr. atomic, Z).
Fiecare element chimic are denumirea lui specifica.
Simbolul chimic = notatia conventionala, printr-o litera sau un grup de litere, a
denumirii unui element chimic. 
Semnificatia simbolului chimic:
-        calitativa – reprezinta un anumit element
-        cantitativa – la scara microscopica reprezinta un atom
 - la scara macroscopica reprezinta un mol de atomi din elementului respectiv
Ex: 5Fe, reprezinta: - elementul fier
                               -  cinci atomi de fier
                               -  cinci moli de atomi de fier.

Izotopii = specii de atomi ai aceluiasi element care au acelasi nr. atomic, dar au nr. de masa
diferite. (au acelasi nr. de protoni, dar nr. de neutroni diferite).
Majoritatea elementelor naturale sunt amestecuri de izotopi.
Importanta practica a unor izotopi: diagnosticarea unor boli si tratarea unor afectiuni (Co, I, P),
producerea energiei electrice in centrale atomo-electrice (U), datarea fosilelor si a diferitelor
materiale care contin carbon (C) etc.

Masa atomica. Mol de atomi.

          Masa atomica = numarul care ne arata de cate ori masa unui atom este mai mare
decat a 12-a parte din masa izotopului de carbon cu masa 12.
          A 12-a parte din masa izotopului de carbon cu masa 12, se mai numeste si unitate
atomica de masa(u.a.m.).
Masele atomice se notează cu litera A urmată de indicele care indică substanţa.
Exemple:
                    AH = 1,         AC = 12,       AFe = 56
   Atentie! sa nu se confunde cu numarul de masa A, chiar daca se noteaza ambele cu
A.
   Masa atomica a unui element se calculeaza ca medie ponderata a izotopilor
sai.
    În calcule , se folosesc valorile rotunjite ale maselor atomice relative ale
elementelor.

Atomul-gram (atom-g) este o mărime dimensională ce reprezintă cantitatea în

grame dintr-un element, numeric egală cu masa lui atomică. Se calculează exprimând masa
atomică în g.
Exemple:
                    1 atom-g O = 16g,            1 atom-g Al = 27g
Atomul-gram si molul sunt similare.

Kiloatom-gram (katom-g) este o marime derivata: 1 Katom-g = 103 atom-g, si se

defineste ca marime dimensionala ce reprezinta cantitatea în kg dintr-un element, numeric
egala cu masa lui atomica. Se calculeaza exprimând masa atomica în kg.
Exemple:
                      1 katom-g Cu = 64 kg,    1 katom-g C = 12 Kg
Kiloatomul-gram si Kilomolul sunt similare.

          Molul de atomi = cantitatea in grame dintr-un element care contine 6,022∙1023atomi

din elementul respectiv si care este numeric egala cu masa atomica a elementului.
6,022∙1023 atomi = Numarul lui Avogadro
Ex: 1 mol Ca = 40 g = 6,022∙1023 atomi Ca  (masa atomica a Ca este 40 – din tabele)
        1 mol Cl = 35,5 g = 6,022∙1023 atomi Cl
Numarul de moli se noteaza cu n.        
Numarul de moli de atomi se poate calcula prin regula de trei simple sau cu formula:
                                 n = masa de substanta / masa unui mol de substanta

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Ce diametru si ce raza are atomul unui element, daca pe lungimea de 1 cm se pot aseza
unul langa altul 100 000 000(o suta de milioane) de atomi ?
                                                                     R: 10-8 cm.
2. Cati atomi se gasesc intr-un gram de fier, daca in 7,86 g fier sunt cuprinsi 8,4 ∙ 1022 atomi de
fier?
                                                                     R: 1,0687· 1022 atomi.
3. Marind dimensiunile unui atom de 1012 ori, acesta apare ca o sfera cu diametrul de 100 m, iar
nucleul atomului ca o sfera cu diametrul de 1 cm. Care este raportul dintre raza nucleului si raza
atomului?
                                                                     R: rn/ra = 1/10000.
4. In cate grame de H se afla acelasi nr. de atomi ca in 32 g oxigen?
                                                                     R: 2 g
5. In cati moli de atomi de H se afla acelasi nr. de atomi ca in 32 g oxigen?
                                                                     R: 2 moli H
6. In cati moli de atomi de Ca se afla acelasi nr. de atomi ca in 2,3 g sodiu?
                                                                     R: 0,1 moli Ca
7. In cate grame de Ca se afla acelasi nr. de atomi ca in 2,3 g sodiu?
                                                                     R: 4 g Ca
8. In cate grame de P se afla acelasi nr. de atomi ca in 72 g magneziu?
                                                                     R: 93 g P
9. In cati moli de atomi de F se afla acelasi nr. de atomi ca in 72 g magneziu?

                                                                     R: 3 moli F.

BIBLIOGRAFIE
1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
10. Imagini: http://science.howstuffworks.com;  http://en.wikipedia.org;  http://science.jrank.org

SOLUTII. CONCENTRATIA SOLUTIILOR.

Solutia = un amestec omogen format din 2 sau mai multe substante, obtinuta prin
fenomenul de dizolvare.
Dizolvarea = procesul de raspandire a particulelor unei substante printre particulele altei
substante.
Solutia este formata din;
-        dizolvat (solut) = substanta care se dizolva si este in cantitate mica.
-        dizolvant (solvent) = substanta in care se dizolva dizolvatul si este in cantitate mai mare.
Dizolvatul si dizolvantul pot fi substante solide, lichide sau gazoase.
Factori care influenteaza dizolvarea:
-        temperatura
-        gradul de maruntire(sfaramitare)
-        agitarea componentilor.
Solubilitatea = proprietatea unei substante de a se dizolva intr-un anumit solvent. Ex: sulful
nu se dizolva in apa, dar se dizolva in tetraclorura de carbon; uleiul nu se dizolva in apa, dar se
dizolva in benzen.
Factori care influenteaza solubilitatea:
-        natura dizolvantului
-        natura dizolvatului
-        temperatura
In functie de solubilitatea in apa substantele sunt:
-        usor solubile (ex: sare, soda caustica, potasa caustica, sulfat de cupru, clorura de magneziu,
zahar)
-        partial/putin  solubile(ex: varul stins, sulfat de calciu, carbonat de calciu)
-        greu
solubile, numite si insolubile (ex: clorura de argint, bromura de argint, iodura de argint,
sulfat de bariu, fier, ulei, carbune)
⇒ Explicati de ce pe peretii unui pahar cu apa care a stat peste noapte pe noptiera ta se
gasesc dimineata bule de gaz. (Solubilitatea gazelor scade odata cu cresterea temperaturii).
Solubilitatea unei substante  se exprima prin calcularea masei de substanta dizolvata in
100 g de solvent, la o temperatura data.
Solubilitatea(S) se exprima in g/100 g H2O si se calculeaza dupa formula:
 S = md∙100/mapa
          Unde: md = masa de substanta dizolvata
                    mapa = masa de apa necesara dizolvarii complete.

Clasificarea solutiilor:
In functie de concentratia solutiei:
-        solutii diluate – contin o cantitate mica de dizolvat.
-        solutii concentrate – contin o cantitate mare de dizolvat.

In functie de cantitatea de dizolvat:

-        solutii saturate – contin cantitatea maxima de dizolvat la o anumita temperatura
-        solutii nesaturate – in care se mai pot dizolva noi cantitati de dizolvat pana la saturare.
-        solutii suprasaturate – obtinute prin dizolvarea unei cantitati de dizolvat intr-o solutie saturata,
prin cresterea temperaturii.

Concentratia procentuala a solutiilor

Concentratia in procente de masa = cantitatea de substanta dizolvata in 100 g de solutie.
Se exprima in procente (%)
Formula dupa care se determina concentratia procentuala este:

c = 100md/ms
unde: c – concentratia procentuala in procente de masa
          md – masa dizolvatului(solvatului)
          ms – masa solutiei
ms = md + msolvent
     unde:     msolv. – masa solventului [g].

          Daca solventul este apa,  atunci:    ms = md + mapa

Concentraţia procentuală de volum:  exprimă numărul de litri de dizolvat din 100 l de soluţie.

c = 100Vd/Vs,     Vs = Vd + Vsolvent
unde: c%v – concentraţia procentuală de masă[%] ;
          Vd – volumul soluţiei [l];
          Vs – volumul soluţiei [l];
          Vsolv. – volumul solventului [l].
          Acest mod de exprimare a concentraţiei se aplică atunci când componentele soluţiei sunt
gaze.
          Determinarea volumului de solutie, sau de solvent, cand se cunoaste masa si densitatea
acesteia, se realizeaza dupa formula:

Vsolutie = masa solutie/dens.solutie       sau    Vsolvent = masa solvent/densitate solvent

Regula dreptunghiului:

Ex:  Dintr-o solutie de cp=36% si o solutie de cp=18% se obtine prin amestecarea lor 250 g de
solutie de cp=30%. Determinati cate grame din fiecare solutie se foloseste.
 36% --------------------------- 18%

                     30%
12 parti ------------------------ 6 parti

Prin scadere , 36-30 = 6 parti din solutia cu c = 18% si 30-18 = 12 parti din solutia cu c = 36%,
deci in total 18 parti, cu masa 250 g.

18 parti sol. ............... 250 g                   18 parti sol. ............ 250 g 

12 parti sol .................. x  g                      6 parti sol.............. y g 
           x = 166.67 g                                                 y = 83.33 g

Atentie:
-        aliajele sunt considerate solutii solide, iar compozitia procentuala a unui aliaj arata procentul
fiecarui element continut in 100 g aliaj.
-        aerul este o solutie gazoasa ce contine: 78% azot, 21% oxigen si 1% alte gaze.

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Se dizolva 70 g sare in apa si se obtin 350 g solutie. Care este concentratia solutiei?  
                                                                                         R: 20%
2. Ce cantitate de soda caustica este dizolvata in 30 g de solutie de concentratie 32% ? 
                                                                                         R: 9,6 g
3. Ce cantitate de solutie de concentratie 15% se obtine prin dizolvarea a 30 g zahar in apa ?
                                                                                         R: 200 g
4. Se dizolva 25 g sare in apa obtinandu-se 250 g saramura. Ce concentratie are solutia
obtinuta ? Cate grame de apa sunt necesare pentru obtinerea solutiei ?
                                                                                         R: 10%; 225 g apa.
5. Se dizolva 32 g piatra vanata in apa obtinandu-se 250 g solutie. Ce concentratie are solutia
obtinuta ? Cate grame de apa sunt necesare pentru obtinerea solutiei ?
                                                                                         R: 12,8%; 218 g apa.
6. In 210 g apa se dizolva soda caustica obtinandu-se 250 g solutie. Ce concentratie are solutia
obtinuta ? Cate grame de soda caustica sunt necesare pentru obtinerea solutiei ?
                                                                                         R: 16%; 40 g soda.
7. Unui bolnav i se administreaza prin perfuzie 1000 ml ser fiziologic (solutie de sare) de
cp=0,9% si 500 ml solutie de glucoza de cp=5%. Considerand ca ambele solutii au densitatea
egala cu 1, determinati cate grame de sare si cate grame de glucoza i se administreaza
bolnavului.

R: 9 g sare; 25 g glucoza.

BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti

9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti

SEPARAREA SUBSTANTELOR DIN AMESTECURI

SEPARAREA SUBSTANTELOR DIN AMESTECURI:

Amestecurile omogene sau eterogene se pot separa prin diferite metode.
Amestecurile eterogene:
       Solid + lichid, in functie de densitatea particulelor solidului si dimensiunea lor, prin:
-        Decatare;
-        Filtrare;
       Lichid + lichid, prin decantare cu ajutorul palniei de separare;
       Solid + solid, prin diferite proprietati specifice unuia din componenti.

Amestecurile omogene:
       Solid + lichid, prin cristalizare(recristalizare);
       Lichid + lichid, prin distilare.

Decantarea = metoda de separare a componentelor unui amestec eterogen, pe baza

diferentelor de densitate, fara a modifica starea lor de agregare.
Prin decantare se pot separa din amestecul:
-        solid-lichid, componenta solida, cu densitate mai mare decat a lichidului in care se afla, ex: apa
si nisip (2 pahare Berzelius si o bagheta – se scurge lichidul prin prelingere pe bagheta);
-        lichid-lichid, componente lichide cu densitati diferite, ex: apa si ulei(cu palnia de separare).
Ustensile necesare: pahar Berzelius, o bagheta de sticla, paharul cu amestecul.

Se utilizeaza pentru: obtinerea apei potabile, purificarea sarii extrase din saline, separarea celor
2 componente ale varului stins: apa de var si laptele de var, spalarea unor precipitate.    
 Filtrarea = metoda de separare a componentelor unui amestec eterogen, fara a modifica
starea lor de agregare, folosind un filtru pe care se depune substanta solida. Ex: pulbere de
carbune cu apa.
Ustensile necesare: suport universal,  pahar Berzelius, palnie de filtrare, filtru, bagheta de
sticla, paharul cu amestecul.

Se utilizeaza pentru: la obtinerea apei potabile, la autovehicule, prepararea cafelei in cafetiera,

in industrie.

Cristalizarea = metoda de separare a unei substante solide dintr-o solutie(amestec

omogen), prin formare de cristale. Ex: sare dizolvata in apa.
Cristalul este un corp solid marginit de suprafete plane si cu forma geometrica bine definita.
Ustensile necesare: sursa de incalzire, trepied, sita metalica, capsula, paharul cu

maestecul.

Experiment: cristalizarea sulfatului de cupru  https://www.youtube.com/watch?v=QdwKhbtzsug

 Se utilizeaza pentru: obtinerea sarii de bucatarie, obtinerea zaharului.

Distilarea = operatia de purificare prin separarea componentelor dintr-un amestec omogen

de lichide care au puncte de fierbere diferite,  prin fierbere urmata de condensarea vaporilor
formati.Ex: apa cu alcool. 
Ustensile necesare: 2 suporturi universale, sursa de incalzire, balon Würtz, termometru,
refrigerent, vas de colectare.

Experiment: distilarea metanolului  https://www.youtube.com/watch?

v=74rOJ1GFbC0&list=PLC10F4535D849964F&index=12

Se utilizeaza pentru: obtinerea bauturilor alcoolice, obtinerea apei distilate, separarea

oxigenului si azotului din aerul lichid, obtinerea produselor prin distilarea petrolului.

    Extractia = operatia de purificare a substantelor prin separarea componentelor dintr-un

amestec (lichid sau solid) cu ajutorul anumitor lichide, pe baza solubilitatii diferite a
componentelor.
Extractia poate fi: solid din lichid(substanta care se purifica este solida), sau lichid din
lichid(substanta care se purifica este lichida).
Se utilizeaza pentru: extractia uleiurilor vegetale din seminte, purificarea substantelor
farmaceutice, prepararea ceaiului, a cafelei.

Sublimarea = operatia de purificare a unei substante solide prin trecerea directa din stare
solida in stare de vapori, urmata de condensarea acestora. Ex: naftalina, iodul s.a.

Experiment: sublimarea iodului https://www.youtube.com/watch?v=4E0sy-

FN2M8&list=PLC10F4535D849964F&index=115

BIBLIOGRAFIE
1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
10. Imagini - http://kids.britannica.com;  http://tutorvista.com/ ;

MATERIE. CORP. SUBSTANTA. MATERIALE.

PROPRIETATI. FENOMENE. AMESTEC.

Materia = tot ceea ce exista in jurul nostru. Lumea este formata din materie.
Stiintele naturii (chimia, fizica, biologia) studiaza diferitele forme ale materiei.
Proprietatile materiei:
-        ocupa un spatiu
-        apare sub diferite forme
-        are masa proprie
-        se afla in continua miscare si transformare
-        nu dispare si nici nu se creaza.

Corpul = o portiune limitata din materie.

Corpurile sunt alcatuite din materie cu compozitie:
-        omogena, numite substante chimice (apa, fier, cupru, alcool, zahar)
-        eterogena, numite materiale (lemn, hartie, ciment, sticla).
Din aceeasi substanta sau material se pot confectiona diferite corpuri: din argint – lingouri,
bijuterii, tacamuri, monede, bibelouri.

Substanta = materia cu compozitie omogena din care este alcatuit un corp.

Proprietatile = insusiri caracteristice cu ajutorul carora se recunoaste o substanta.

Proprietatile substantelor pot fi :
-        fizice (caracteristici care nu schimba compozitia substantelor; ex: culoare, miros, densitate,
duritate);
-        chimice (se refera la transformari care schimba compozitia substantelor, ex: acrirea laptelui,
ruginirea fierului, coclirea cuprului, arderea hartiei, fermantatia mustului).
Proprietatile fizice:
-        observabile cu simturile (stare de agregare, culoare, stralucire, gust, miros, consistenta)
-        masurabile (solubilitate, temperatura de fierbere si de topire, densitate, duritate, condustibilitate
termica si electrica)

Fenomenele = transformari suferite de substante.

Fenomenele pot fi:
-        fizice (transformari care nu schimba compozitia substantelor; ex: topirea, vaporizarea,
sublimarea, desublimarea, condensarea, solidificarea, maruntirea)
-        chimice (transformarile care schimba compozitia substantelor; ex: arderea, fermentarea).
Transformarile de stare:
-        topire(trecerea din solid in lichid)
-        solidificare(trecerea din lichid in solid)
-        vaporizare(trecerea din lichid in gaz) – poate fi evaporare sau fierbere
-        condensare(trecerea din gaz in lichid)
-        sublimare(trecrea din solid in gaz)
-        desublimare(trecerea din gaz in solid); ex. de substante care sublima: naftalina, iodul, acidul
benzoic)

Substanta pura = substanta perfect curata, care nu contine alte substante si a acarei
compozitie ramane neschimbata prin operatii fizice(ex: apa distilata, oxigenul, fierul, aurul,
dioxidul de carbon)

Amestecuri = produsul obtinut prin punerea laolalta a 2 sau mai multe substante intre care nu
au loc fenomene chimice.
Amestecurile pot fi:
-        omogene (compozitia si proprietatile sunt aceleasi in toata masa; ex: otetul, spirtul medicinal,
solutia de sare, aerul curat, vinul )
-        eterogene (compozitia si proprietatile nu sunt aceleasi in toata masa(apa de rau, solul, aerul cu
praf, aluatul)
Caracteristicile amestecurilor:
-        se formeaza prin operatii fizice(amestecare)
-        nu au loc fenomene chimice intre componentii amestecului
-        substantele din amestec pot fi separate prin metode fizice
-        in amestec, substantele isi pastreaza toate proprietatile.

Combinatia = substanta cu proprietati noi obtinuta in urma unui fenomen chimic intre 2 sau mai
multe substante.

Ex: apa, dioxidul de carbon.

BIBLIOGRAFIE

1.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1993
2.     Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C.Gheorghiu si C. Panait – Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1972
3.     Chimie clasa a VII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, Bucuresti
4.     Chimie clasa a VIII-a - G.Tanasescu si M. Negoiu - Ed. National, 2010
5.     Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T.Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint,
Bucuresti, 1999
6.     Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C.Solomon, S.Onica, N.Isarii
– Ed.Art, Bucuresti, 2006
7.     Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D.Bogdan, V.Lupu – Ed.
Mistral Info Media, Bucuresti, 2006
8.     Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
9.     Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S.Fatu, F.Stroe si C.Stroe – Ed. Corint, Bucuresti
http://chimie195.blogspot.md/