1.

CALCULE CU MRIMI sI UNITI IMPORTANTE N CHIMIE

Executarea corecta a calculelor n cadrul diverselor operatii de laborator si aplicatii de
chimie, presupune cunoasterea principalelor notiuni care stau la baza evaluarii cantitative a
transformarilor fizico-chimice. Aceste notiuni vor fi prezentate mai jos:
substanta chimica, element chimic, compus chimic;
masa atomica; atom-gram; kiloatom-gram;
masa moleculara; molecula-gram; milimol, kilomol;
masa echivalenta sau echivalent-gram;
calcul de numar de moli sau atom-gram cunoscnd masa substantei;
raportul de masa;
compozitia procentuala.
SUBSTANTA CHIMICA, ELEMENT CHIMIC, COMPUS CHIMIC

Substanta chimica este definita ca fiind un tip omogen de materie, cu o compozitie
chimica bine definita.
Substantele chimice pot fi submpartite n doua categorii: substante elementare (elemente
chimice) si substante compuse (compusi chimici).
Elementul chimic poate fi definit ca fiind tipul de materie care consta din atomi de
acelasi fel (adica din atomi ale caror nuclee au toate aceeasi sarcina electrica).
Elementele sunt reprezentate printr-un simbol, compus dintr-o litera sau doua, de
exemplu, simbolul hidrogenului este H, al oxigenului O, al clorului Cl etc. Simbolurile tuturor
elementelor chimice sunt trecute n sistemul periodic al lui Mendeleev.
Elementele chimice pot fi formate din unul sau mai multi atomi. Astfel gazele rare
(argonul, neonul etc.) sunt elemente monoatomice, notndu-se cu Ar, Ne etc. n timp ce
majoritatea gazelor obisnuite (oxigenul, clorul, azotul etc.) sunt biatomice, notndu-se cu O
2
, H
2
,
Cl
2
, N
2
etc. Exista si elemente poliatomice, ca de exemplu fosforul, P
4
, sulful, S
8
etc.
Gradul de asociere al atomilor ntr-un element poate sa varieze n functie de conditiile n
care se afla elementul respectiv. De exemplu, n intervalul de temperatura 20 - 1000
0
C, sulful
octoatomic S
8
trece succesiv, pe masura cresterii temperaturii, n S
6
, S
4
si S
2
. De aceea, trebuie
retinut faptul ca denumirea de element biatomic, triatomic, tetratomic etc. se refera la starea
elementului respectiv n conditii obisnuite de temperatura si presiune.
Compusul chimic poate fi definit ca fiind substanta rezultata prin combinarea, n
anumite proportii, a doua sau mai multe elemente chimice. Compusul chimic rezultat are
proprietati diferite de ale elementelor care l compun.
Orice compus chimic se reprezinta printr-o formula chimica, care indica numarul de
atomi ai diferitelor elemente care intra n compozitia sa. De exemplu, formula acidului azotic
HNO
3
, a oxidului de magneziu MgO, a clorurii de zinc ZnCl
2
etc.
Moleculele chimice rezulta prin unirea (n anumite conditii si dupa anumite reguli) a doi
sau mai multi atomi. Atomii pot fi de acelasi fel sau diferiti. n primul caz se obtin molecule de
substante elementare, ca de exemplu Cl
2
, O
2
, P
4
etc, n timp ce n al doilea caz se obtin molecule
de substante compuse cum sunt MgO, ZnCl
2
, SO
2
, H
2
O etc.
MASA ATOMICA, ATOM-GRAM, KILOATOM-GRAM

Masa atomica este o marime relativa care arata de cte ori atomul unui element este mai
mare dect unitatea atomica de masa (u.a.m). Drept unitate atomica de masa s-a ales daltonul,
care reprezinta a douasprezecea parte din masa atomului de carbon. Rezulta ca masa atomica este
un numar fara dimensiuni. De exemplu, masa atomica a hidrogenului este 1,008, a oxigenului 16,
a clorului 35,453 etc. Masele atomice se noteaza cu litera A urmata de indicele care indica
substanta.
Exemple:
A
H
= 1, A
C
= 12, A
Fe
= 56
Atomul-gram(atom-g) este o marime dimensionala ce reprezinta cantitatea n grame
dintr-un element, numeric egala cu masa lui atomica. Se calculeaza exprimnd masa atomica n
g.
Exemple:
1 atom-g O = 16g, 1 atom-g Al = 27g
Kiloatom-gram (katom-g) este o marime derivata: 1 Katom-g = 10
3
atom-g, si se
defineste ca marime dimensionala ce reprezinta cantitatea n kg dintr-un element, numeric egala
cu masa lui atomica. Se calculeaza exprimnd masa atomica n kg.
Exemple:
1 katom-g Cu = 64 kg, 1 katom-g C = 12 Kg
MASA MOLECULARA, MOLECULA-GRAM, MILIMOL, KILOMOL

Masa moleculara, M, este o marime relativa ce arata de cte ori molecula unui e 555j92f
lement poliatomic sau molecula unei combinatii este mai mare dect u.m.a.
Masa moleculara reprezinta suma maselor atomice ale elementelor componente (tinnd
cont de coeficientii stoechiometrici). n calcule masele moleculare se rotunjesc.
Exemple:
M
HCl
= 1 + 35,5 = 36,5 M
NaOH
= 23 + 16 + 1 = 40
Molecula-gram, mol, este cantitatea n grame dintr-o substanta numeric egala cu masa
moleculara a substantei.
Molul reprezinta cantitatea n grame dintr-o substanta egala cu suma maselor absolute a
N particule, reprezentate printr-o formula chimica.
Se calculeaza exprimnd masa moleculara n g.
Termenul de mol se aplica la:
- substante cu formule moleculare cunoscute: H
2
O, HCl etc.;
- substante ce nu formeaza molecule: NaCl, CaCl
2
etc.;
- la atomii liberi: H, Cl etc.;
- la ioni: Na
+
, Cl
-
etc.;
- la particule subatomice: e
-
.
Exemple:
1 mol O
2
= 32 g, 1 mol CaO = 56g
Milimol, mmol, este o marime derivata:
1 mmol = 10
-3
mol
si reprezinta cantitatea n mg dintr-o substanta, numeric egala cu masa ei moleculara. Se
calculeaza exprimnd masa moleculara n mg.
Exemple:
1 mmol F
2
= 38 mg, 1 mmol H
3
PO
4
= 98 mg
Kilomol, kmol, este o marime derivata:
1 kmol = 10
3
mol
si reprezinta cantitatea n kg dintr-o substanta, numeric egala cu masa ei moleculara. Se
calculeaza exprimnd masa moleculara n kg.
Exemple:
1 kmol Cl
2
= 71 kg, 1 kmol HNO
3
= 63 kg
MASA ECHIVALENTA SAU ECHIVALENT-GRAM

Echivalent chimic (gram) al unui element, este acea cantitate, exprimata n grame, din
acest element care se combina cu 1 g de hidrogen sau 8 g oxigen.
n sensul teoriei atomice, echivalentii chimici reprezinta mase relative ale atomilor care
se combina, raportate la masa atomului de hidrogen (cel mai usor atom).
Echivalentul gram:
- la elemente se calculeaza prin mpartirea masei atomice la valenta.
- la saruri se calculeaza mpartind masa moleculara la produsul dintre valenta
metalului si numarul atomilor de metal;
- la oxizi se obtine mpartind masa moleculara a oxidului la produsul dintre numarul
atomilor de metal sau nemetal si valenta acestuia;
- la acizi si baze, se calculeaza mpartind masa moleculara la numarul atomilor de
hidrogen care se pot nlocui prin metale, respectiv numarul gruparilor oxidril, (OH).
Exemple:
=
g/echivalent
= g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
CALCUL DE NUMAR DE MOLI SAU DE ATOM-GRAM CUNOSCND MASA
SUBSTANTEI

Numar de moli: se calculeaza mpartind masa substantei, exprimata n grame, la masa ei
molara.
Numar de atomi-gram, se calculeaza mpartind masa substantei elementare exprimata n
grame la masa atomica a elementului.
RAPORTUL DE MASA
- reprezinta raportul cantitativ al elementelor care compun unitatea de structura a
substantei chimice compuse.
COMPOZITIA PROCENTUALA
A calcula compozitia procentuala a unei substante compuse nseamna a calcula % n care
sunt continute elementele respective n unitatea de structura.
PROBLEME REZOLVATE:

Problema nr.1
Cti atom-g reprezinta: 60 g C; 0,4 katom-g N?
60 g C = 60 : 12 = 5 atom-g C
0,4 katom-g N = 0,4 10
3
= 400 atom-g N
Problema nr.2
Cte grame reprezinta: 8 mol H
2
; 500 mmol CaO; 0,02 kmol H
2
SO
4
?
8 mol H
2
= 8 2 = 16 g H
2

500 mmol CaO = 500 55 10
-3
= 27,5 g CaO
0,02 kmol H
2
SO
4
= 0,02 10
3
98 = 196 g H
2
SO
4

Problema nr.3
Cti moli reprezinta: 4 g CuSO
4
; 300 mmol KOH; 0,4 kmol HNO
3
?
4 g CuSO
4
= 4 : 160 = 0,025 mol CuSO
4

300 mmol KOH = 300 10
-3
= 0,3 mol KOH
0,4 kmol HNO
3
= 0,4 10
3
= 400 mol HNO
3

Problema nr.4
Sa se calculeze masa molara pentru: H
2
O, CaCO
3
?
= (1 2) + 16 = 18 g H
2
O
= 40 + 12 + (3 16) =100 g CaCO
3

Problema nr. 5
Sa se calculeze raportul de masa al apei.
= (2 1) + 16 = 18
H : O = 2 : 16 = 1 : 8
Problema nr. 6
Sa se calculeze raportul de masa pentru CaCO
3
.
= 40 + 12 + (3 16) = 100
Ca : C : O = 40 : 12 : 48 = 10 : 3 : 12
Problema nr. 7
Sa se calculeze compozitia procentuala a apei.
= (2 1) + 16 = 18
18 g H
2
O ............................ 2 g H
100 g H
2
O ............................ x
x = 11,11% H
y = 100 - x = 100 - 11,11 = 88,89 % O
Problema nr.8
Sa se calculeze masa de sulf existenta n 680 g de CaSO
4
anhidru.
= 40 + 32 + (16 4) = 136
136 g CaSO
4
..................................... 32 g S
680 g CaSO
4
..................................... x
x = 160 g S
Problema nr.9
Determinati formula unei substante care contine : 43,39% Na, 11,32% C si 45,28% O.
Na
x
C
y
O
z

x = 43,39 : 23 = 1,89 atom-g Na 1,89 : 0,94 = 2,01
y = 11,32 : 12 = 0,94 atom-g C 0,94 : 0,94 = 1
z = 45,28 : 16 = 2,83 atom-g O 2,83 : 0,94 = 3,01
x : y : z = 2 : 1 : 3
Na
x
C
y
O
z
= Na
2
CO
3


PROBLEME PROPUSE:
1. Cte grame reprezinta:
10 atom-g Ca; 5 atom-g Al; 2 atom-g S; 0,5 katom-g O; 0,2 katom-g C; 0,1 katom-g Fe?
2. Cti atom-g reprezinta:
70 g N; 80 g O; 3,55 g Cl; 0,5 katom-g Cu; 0,4 katom-g Ag; 0,3 katom-g Au?
3. Cti katom-g reprezinta:
200 g H; 420 g O; 660 g N; 50 atom-g Zn; 40 atom-g Cd; 30 atom-g Hg?
4. Cti mol reprezinta:
6,2 g C
2
H
2
; 30 mmol Fe
2
O
3
; 0,6 kmol CO
2
?
5. Cte kg reprezinta:
0,4 kmol Ca(OH)
2
; 5 kmol CaCO
3
; 0,06 kmol HNO
3
?
6. Cti kmol reprezinta:
1,2 kg FeS
2
; 3,4 kg Fe
2
O
3
; 0,23 kg C
2
H
5
OH?
7. Calculati masa molara pentru:
Ca
3
(PO
4
)
2
; Na
2
S; CaCl
2
; AlCl
3
; Na
3
PO
4
; NH
4
H
2
PO
4
; Al
2
(SO
4
)
3
?
8. Calculati echivalentul-gram pentru:
Na; Al; SO
2
; Al
2
O
3
; HCl; H
3
PO
4
; Ca(OH)
2
; Al(OH)
3
; CuSO
4
; Al
2
(SO
4
)
3
; HNO
3
; KOH;
Ba(OH)
2
; Fe(OH)
3
; MgO; Fe
2
O
3
.
9. Sa se calculeze raportul de masa al elementelor care compun CaCO
3
.
10. Sa se calculeze raportul de masa al elementelor care compun CaO.
11. Sa se calculeze raportul de masa al elementelor care compun Al
2
(SO
4
)
3
.
12. Sa se calculeze compozitia procentuala a Ca
3
(PO
4
)
2
.
13. Sa se calculeze compozitia procentuala a Na
2
SO
4
.
14.Sa se calculeze compozitia procentuala a Al
2
(SO
4
)
3
.
15. Sa se afle compozitia procentuala a unui aliaj format din 140 g argint si 260 g aur.
16. La analiza a 2 g aliaj Cu-Au-Ag s-a gasit 0,4Au; 1,2 gCu si 0,02 g impuritati.
Determinati compozitia procentuala a aliajului.
17. Determinati masa fierului existent n 111,2 kg calaican (FeSO
4
7 H
2
O).
18. Determinati masa fosfatului monoacid de amoniu n care se gasesc 4,5 kg hidrogen.
19. Aflati formula substantei care contine: 28,67 % K; 1,47 % H si 22,8 % P.
20. Sa se afle formula substantei al carui raport de masa este: H : S : O = 1 : 16 : 24.
21. Determinati formula chimica a substantei al carui raport de masa este:
Ca : H : P : O = 20 : 2 : 31 : 64
22. Determinati formulele combinatiilor cu compozitia procentuala:
a). 43,09% K; 39,21 % Cl; 17,7 % O
b). 36,67 % K; 33,33%; 30 % O
c). 31,8 % K; 28,9 % Cl; 39,3 % O
d). 28 % K; 25,7 % Cl; 46,3 % O
23. Determinati formulele substantelor n care raportul de masa al elementelor
componente este:
a). Ca : S : O = 5 : 4 : 6
b). Ca : S : O = 5 : 4 : 8
c). Ca : P : O = 60 : 31 : 48
d). Ca : P : O = 60 : 31 : 64
e). Ca : H : P : O = 40 : 1 : 31 : 64

2. CONFIGURAIA ELECTRONIC A ATOMILOR
Marimile caracteristice nucleului sunt:
Z: numar de ordine, numar atomic, numar de protoni ( = numarul de electroni);
A: numar de masa, masa atomica, suma de nucleoni;
N = A - Z : numar de neutroni:
N - Z : numar izotopic.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelasi A
izotoni = acelasi N
REGULI DE OCUPARE CU ELECTRONI A ORBITALILOR ATOMICI

a). Ocuparea cu electroni se face n ordinea cresterii energiei;
b). Principiul excluziunii lui Pauli
Conform acestui principiu, ntr-un atom nu pot exista doi sau mai multi electroni care sa
aiba toate cele patru numere cuantice (n, l, m, m
s
) identice. Toti electronii unui atom trebuie sa
difere ntre ei cel putin prin unul din cele patru numere cuantice.
c). Regula lui Hund - electronii se repartizeaza n numarul maxim de orbitali de acelasi
fel care le sta la dispozitie. Cu alte cuvinte, mai nti se ocupa pe rnd fiecare orbital cu cte un
electron si numai dupa aceea cu cel de-al doilea.
SUCCESIUNEA DE OCUPARE A NIVELELOR SI SUBNIVELELOR
ENERGETICE CU ELECTRONI

a). Regula sumei n + l
Conform acestei reguli valoarea crescatoare a paturilor si nivelelor energetice este data de
valoarea crescatoare a sumei n + l. Daca doua sau mai multe nivele au aceeasi valoare a sumei n
+ l, nivelele corespunzatoare numarului cuantic n cel mai mic are energia mai mica.
b). Tabla de sah Goldanski
1s
2s
2p 3s
3p 4s
3d 4p 5s
4d 5p 6s
4f 5d 6p 7s
5f 6d 7p 8s
c). Cu ajutorul sistemului periodic.
Orbitalii de tip:
s = 2 e
-
; p = 6 e
-
; d = 10e
-
; f = 14 e
-
;

I-
A
II-
A
III-
A
IV-
A
V-
A
VI-
A
VII-
A
VIII-
A
s
1
s
2
III-
B
IV-
B
V-
B
VI-
B
VII-
B
VIII-B I-
B
II-
B
p
1
p
2
p
3
p
4
p
5
p
6

d
1
d
2
d
3
d
4
d
5
d
6
d
7
d
8
d
9
d
10


Exemple:
Pentru Z = 11 sa se scrie configuratia electronica.
Z = 11 1s
2
2s
2
2p
6
3s
1

Numarul din fata ultimului orbital de tip s ne da numarul perioadei, iar ultimul orbital ne
da numarul grupei.
n cazul Z = 11 avem perioada a 3-a, grupa I-A.
PARTICULE EMISE DIN NUCLEE RADIOACTIVE

Partea centrala a atomului n care este acumulata aproape toata masa atomului are
dimensiuni de ordinul a 10
-15
m n comparatie cu dimensiunile atomilor care sunt de ordinul de
marime a 10
-10
m.
n nucleu exista protoni - particule cu sarcina electrica pozitiva si neutroni - particule
neutre.
Un nucleu (sau denumit mai general nuclid) oarecare este exprimat simbolic sub forma
, n care s-a notat cu X simbolul atomului din care face parte nucleul respectiv; cu Z s-a
notat numarul de protoni sau numarul de sarcini electrice elementare a nucleului, iar cu A s-a
notat numarul de nucleoni sau masa aproximativa a nucleului exprimata n unitati atomice de
masa. Numarul de neutroni se obtine scaznd din numarul de nucleoni, numarul de protoni. Deci
numarul de neutroni este A - Z.
Doi nuclizi X si Y sunt izotopi daca au acelasi numar de protoni sau altfel spus daca
atomii corespunzatori ocupa acelasi loc n sistemul periodic al elementelor. Acesti nuclizi izotopi
se exprima simbolic: ; .
Doi nuclizi X si Y sunt izobari daca au acelasi numar de nucleoni sau daca atomii au
aceeasi masa. Acesti nuclizi izobari se exprima simbolic sub forma: ; .
Doi nuclizi X si Y sunt izotoni daca au acelasi numar de neutroni. Acesti nuclizi izotoni
se exprima simbolic sub forma: ; , cu conditia: A - Z = - .
Configuratia unui nuclid instabil se modifica prin dezintegrare, conducnd la o alta
configuratie care poate fi stabila, sau de asemenea instabila.
n functie de particula emisa din nucleu, exista diferite tipuri de dezintegrari:
a). Dezintegrarea
Procesul n care un nucleu de masa A si sarcina Z emite n mod spontan particule (
sau ) cu eliberarea unei cantitati de energie sub forma energiei cinetice a particulelor , se
numeste dezintegrare .
Schematic procesul de dezintegrare se reprezinta astfel:
+
n urma dezintegrarii se obtine un nou nucleu al unui atom situat n sistemul periodic cu
doua casute mai la stnga.
b). Dezintegrarea
Nucleele radioactive sunt cele mai numeroase. Acest tip de dezintegrare apare natural
la nucleele cu Z 81.
Dezintegrarea radioactiva :
+

PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1

Se da nuclidul . Sa se scrie marimile caracteristice nucleului, valori, semnificatii. Sa
se scrie cte 2 izotopi, 2 izobari si 2 izotoni.
Z = 56 - numar de ordine, numar de protoni, numar atomic;
A = 137 - numar de masa, masa atomica, ;
A - Z = 81 - numar de n
0
;
N - Z = 25 - numar izotopic.
izotopi Z = 56
izobari A = 137
izotoni N = 81
Problema nr.2

Grupati urmatorii nuclizi pe specii caracteristice:

Izotopi:
Izobari:
Izotoni:
Problema nr.3

Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a
6 particule si 4 particule . Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului
element format.
6 + 4 +
1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
2
3d
10
4p
6
4d
10
5p
6
6s
2
4f
14
5d
10
6p
4

perioada a 6-a grupa VI-A, metal
PROBLEME PROPUSE
1. Sa se stabileasca pozitia n sistemul periodic si caracterul chimic al elementelor cu Z:
12, 16, 24, 26, 29, 32, 36, 47, 64, 83.
2. Sa se scrie configuratia elementului E
1
din perioada a 5-a, grupa V-A si a elementului
E
2
din perioada a 4-a, grupa V-A.
Sa se stabileasca caracterul chimic al elementelor respective.
Care este valoarea Z
1
si Z
2
pentru cele doua elemente?
stiind ca A
1
= 122 si A
2
= 75 sa se calculeze marimile caracteristice nucleelor respective
si sa se scrie un izotop pentru E
1
si un izobar pentru E
2
.

3. O specie atomica are Z = 16 si A = 32.
Cti e
-
, p
+
, n
0
are specia si cum poate fi redata simbolic?
Scrieti cte un izotop, izoton si izobar al speciei. Precizati pozitia n sistemul periodic si
caracterul chimic al elementului.
4. Se da urmatoarea serie de nuclizi:

Sa se grupeze nuclizii pe baza relatiei dintre A, Z, N.
5. Se da izotopul cu urmatoarea compozitie a nucleului: 15 p
+
si 16 n
0
. Scrieti
configuratia electronica a elementului, marimile caracteristice nuclidului, pozitia n sistemul
periodic, un izotop, un izobar si un izoton posibil. Elementul formeaza un acid cu compozitia
procentuala: H - 3,06%, X - 31,63%. Care este formula acidului si ce stare de oxidare are X?
Mase atomice: H - 1, O - 16.
6. Elementul X din perioada a 3-a, grupa VI-A are n nucleu si 16 n
0
. Scrieti configuratia
electronica a elementului, marimile caracteristice nuclidului, un izotop, un izobar si un izoton
posibil. Elementul formeaza un acid n care starea lui de oxidare este 4+. Care este formula
acidului si compozitia lui procentuala?
Mase atomice: H - 1, O - 16.
7. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut din prin
emiterea a 7 particule si 5 particule . Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale
noului element format.
8. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut din prin
emiterea a 7 particule si 6 particule . Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale
noului element format.
9. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut din prin
emiterea a 5 particule si 4 particule . Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale
noului element format.
10. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut din prin
emiterea a 6 particule si 5 particule . Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale
noului element format.
11. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut din prin
emiterea a 7 particule si 4 particule . Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale
noului element format.
3. PROPRIETI FIZICE sI CHIMICE ALE ELEMENTELOR
Proprietati fizice si modul de variatie corelat cu pozitia elementelor n sistemul
periodic.

1. Volumul atomic
Volumul atomic este definit prin relatia:

este o functie periodica de numarul atomic. Volumele atomice cele mai mari le au metalele
alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
creste VI B creste VIII A

scad
2. Razele atomice
O periodicitate analoga prezinta si razele atomice. Cele mai mari raze atomice prezinta
metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
Raza atomica (r
a
):
creste VI B creste VIII A

creste
3. Razele ionice
Razele ionice variaza la fel ca si razele atomice. Cu ct sarcina pozitiva a ionilor pozitivi
este mai mare cu att raza este mai mica.
Razele ionilor negativi sunt mai mari dect razele atomilor. Cu ct sarcina negativa a
ionilor negativi este mai mare, raza ionilor este mai mare.
creste VI B creste VIII A

creste
4. Energia de ionizare
Una dintre cele mai importante marimi fizice ale atomilor este energia de ionizare. Prin
energie de ionizare se ntelege energia cheltuita pentru smulgerea unui electron dintr-un atom. Ea
se exprima de obicei n electroni volti (eV). Cele mai mici energii de ionizare le au metalele
alcaline, deoarece ele pot pierde cel mai usor electronul de pe ultimul strat. Energia de ionizare
creste paralel si cu cresterea numarului atomic Z pentru elementele din aceeasi perioada. Aceasta
se explica prin cresterea puterii de atractie a electronilor de catre nucleu.
E
i
creste
creste
5. Afinitatea pentru electroni
Prin afinitate pentru electroni se ntelege energia eliberata la alipirea unui electron la un
atom, cu formarea unui ion negativ.
Faptul ca atomul neutru poate sa accepte electroni, arata ca nucleul nu are cmpul electric
complet saturat si tinde spre o saturare formnd ioni negativi prin acceptare de electroni.
Stabilitatea ionului negativ astfel format este mult mai mare dect a atomului neutru. Asa se
explica de ce ionul de fluor F
-
este mai stabil ca atomul de fluor, iar anionul OH
-
este mai stabil
dect radicalul OH.
Afinitatea variaza invers cu energia de ionizare:

Proprietati chimice si modul de variatie corelat cu pozitia elementelor n sistemul periodic.
1. Starea de oxidare
O proprietate periodica este si starea de oxidare (numar de oxidare, treapta de oxidare).
Se ntelege prin stare de oxidare o sarcina electrica formala, pozitiva sau negativa ce se
atribuie unui element n combinatiile sale. Se atribuie sarcina pozitiva sau negativa n functie de
caracterul electropozitiv sau electronegativ al partenerului.
Ca regula, putem spune ca n combinatiile cu elemente mai electronegative dect ele,
starile de oxidare maxime ale elementelor din grupele principale, sunt pozitive egale cu numarul
grupei din sistemul periodic. n combinatiile lor cu elemente mai electropozitive dect ele, starile
de oxidare sunt negative si egale cu 8 - numarul grupei n care se gaseste elementul.
Starea de oxidare reprezinta numai ntmplator sarcina ionului real (de exemplu n Na
2
S,
Na
2
O, NaCl etc.). Metalele de regula au numar de oxidare pozitiv, iar nemetalele au numar de
oxidare si pozitiv si negativ.
Valenta elementelor ntr-o perioada creste de la stnga spre dreapta.
2. Electronegativitatea. Electropozitivitate.
Fiecare perioada se termina cu un gaz rar, formnd mpreuna grupa a VIII-a A. Aceste
elemente se caracterizeaza printr-o mare inertie chimica, explicata printr-o structura electronica
stabila. Dupa gazele rare urmeaza metalele alcaline care formeaza grupa IA si se caracterizeaza
toate prin usurinta de a pierde electronul s, transformndu-se ntr-un ion pozitiv.
Elementele care prezinta o tendinta accentuata de a primi electroni se numesc
electronegative, iar cele care pierd usor electronii periferici, se numesc electropozitive.
Caracterul electronegativ creste de la stnga spre dreapta n rndurile orizontale ale
sistemului periodic, iar caracterul electropozitiv se atenueaza. De asemenea se constata o scadere
a caracterului electronegativ n grupe, de sus n jos. Aceasta nseamna ca cele mai
electropozitive elemente se gasesc n stnga jos a sistemului periodic, iar cele mai
electronegative n dreapta sus. n grupele din mijlocul sistemului periodic se gasesc elementele
care nu au un caracter electropozitiv sau electronegativ pronuntat, ele sunt practic neutre.
3. Caracterul acido-bazic
Exista un paralelism ntre electronegativitate si caracterul acid sau bazic. Elementele
electropozitive (sau cu electronegativitate mica) formeaza oxizi cu caracter bazic, iar elementele
electronegative (sau cu electronegativitate mare) formeaza oxizi cu caracter acid.
Caracterul acid creste n grupa de jos n sus, iar n perioada creste de la stnga la dreapta.
Cel mai puternic caracter acid se ntlneste la elementele situate n coltul din dreapta, sus a
sistemului periodic.
Caracterul bazic creste n grupa de sus n jos, iar n perioada creste de la dreapta spre
stnga. Elementele aflate n coltul din stnga, jos al sistemului periodic au caracterul bazic cel
mai pronuntat.
Elementele din grupele secundare nu se supun regulilor de mai sus. Majoritatea
elementelor din grupele secundare (tranzitionale) apar n mai multe stari de oxidare.
4. Punctele de topire si de fierbere
Desfacerea retelei cristaline prin topire depinde de fortele de legatura dintre particulele
constituente. Aceste forte depind de caracteristicile particulelor (volum, sarcina electrica, nvelis
electronic, etc.).
Elementele cu volum atomic mic si valenta mare formeaza cristale n care fortele de
legatura sunt foarte mari.
Punctele de topire sunt functie de numarul atomic, Z. n grupele principale, I - IV,
temperaturile de topire scad cu cresterea numarului atomic, pe cnd n grupele IV - VIII
principale si n grupele secundare cresc cu numarul atomic. n perioada, temperatura de topire a
elementelor creste pna la grupa a IV-a, apoi, scade. n acelasi mod se comporta si temperatura
de fierbere.
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
Ordonati urmatoarele elemente n sensul cresterii electronegativitatii lor:

Se scrie configuratia electronica a elemenetelor si se pozitioneaza n sistemul periodic.
O : 1s
2
2s
2
2p
4
perioada a 2-a, gr. VIA
F : 1s
2
2s
2
2p
5
perioada a 2-a, gr. VIIA
S : 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
4
perioada a 3-a, gr. VIA
P : 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
3
perioada a 3-a, gr. VA
Cl : 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
5
perioada a 3-a, gr. VIIA
innd cont de variatia electronegativitatii elementelor n grupe si perioade, se ordoneaza
elementele n sensul cresterii electronegativitatii:

VA VIA VIIA
2
O
F
3
P
S Cl
P < S < Cl < O < F
Problema nr. 2

Care din elementele urmatoare are energia de ionizare mai mare?

Se scrie configuratia electronica a elemenetelor si se pozitioneaza n sistemul periodic.
Na : 1s
2
2s
2
2p
6
3s
1
perioada a 3-a, gr.IA
Al : 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
1
perioada a 3-a, gr. IIIA
K : 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
1
perioada a 4-a, gr.IA
Ca: 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
2
perioada a 4-a, gr. IIA
innd cont de variatia energiei de ionizare elementelor n grupe si perioade, se
ordoneaza elementele n sensul cresterii energiei de ionizare:
gr

per.

IA IIA IIIA
3
Na
Al
4 K Ca
Al < Ca < Na < K
Problema 3.
Care dintre metalele Zr (Z=40), V (Z=23) si Ir (Z=77) va avea duritatea mai mare?
(Toate metalele cristalizeaza n retea compacta.)
Se scrie configuratia electronica a metalelor si se stabileste numarul de electroni de pe
ultimul strat cu care metalul participa la formarea legaturii metalice:
Zr Z=40 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
2
3d
10
4p
6
5s
2
4d
2
4e
-

V Z=23 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
2
3d
3
5e
-

Ir Z=77 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
2
3d
10
4p
6
5s
2
4d
10
5p
6
6s
2
4f
14
5d
7
9e
-

Se ocupa cu electroni banda de valenta pentru a stabili care este gradul de ocupare cu
electroni a acesteia.

Duritatea cea mai mare o are V, deoarece el are cel mai mare grad de ocupare cu electroni
a benzii de valenta. Urmeaza apoi Zr si Ir.
PROBLEME PROPUSE
1. Sa se discute comparativ proprietatile metalelor: Ti Z = 22; Cr Z = 24; Mo = 42; Mn
Z = 25; W Z = 74; Rb Z = 37; Nb Z = 41.
Cu exceptia Rb care cristalizeaza n retea afnata, restul metalelor cristalizeaza n retea
compacta.
2. Care din elementele urmatoare are caracterul cel mai metalic?

3. Care dintre urmatoarele elemente are raza cea mai mica?

5. Aranjati elementele de mai jos n ordinea cresterii energiei de ionizare:

6. Se dau elementele chimice A cu numarul atomic Z = 11 si B cu Z = 17. Se cere:
a) valenta metalelor date;
b) pozitia n sistemul periodic.
7. Ordonati n sensul cresterii temperaturilor de topire urmatoarele metale: Ti Z= 22; Mo
Z = 42; Ag Z = 47. Scrieti configuratiile electronice si pozitiile n sistemul periodic al
elementelor.
4. CONCENTRAIA SOLUIILOR
Concentratia unei solutii exprima raportul dintre substanta dizolvata si solutie sau
solvent. Exista numeroase moduri de exprimare a concentratiei solutiilor, n functie de unitatile
de masura n care se exprima cele doua componente (dizolvatul si solutia sau solventul).
1. Concentratia procentuala
1.1. Concentratia procentuala de masa: reprezinta cantitatea de substanta dizolvata,
exprimata n grame din 100 g de solutie.
,
m
s
= m
d
+ m
solv.

unde: c%
m
- concentratia procentuala de masa[%] ;
m
d
- masa solutie [g];
m
s
- masa solutiei [g];
m
solv.
- masa solventului [g].
1.2. Concentratia procentuala de volum: exprima numarul de litri de dizolvat din 100 l
de solutie.
, V
s
= V
d
+ V
solv.

unde: c%
v
- concentratia procentuala de masa[%] ;
V
d
- volumul solutiei [l];
V
s
- volumul solutiei [l];
V
solv.
- volumul solventului [l].
Acest mod de exprimare a concentratiei se aplica atunci cnd componentele solutiei sunt
gaze.
1.3. Concentratia procentuala volumetrica: reprezinta grame de solut la 100 ml solutie.
2. Concentratia molara (molaritatea)
- reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata ntr-un litru de solutie.

unde: m - concentratia molara [mol/l];
M
d
- masa molara a solvatului [g].
3. Concentratia normala (normalitatea)
- reprezinta numarul de echivalenti-gram de solut dintr-un litru de solutie.

unde: n - concentratia normala, [val/l];
E
d
- echivalentul gram al solutului, [g];
V
S
- volumul solutiei [l].
4. Concentratia molala (molalitatea)
- este definita ca fiind moli de solut la 1000 g de solvent.

unde: a - concentratia molala, [moli/1000 g solvent];
M
d
- masa molara a solutului, [g];
m
2
- masa solutului, [g].
5.Fractia molara
Considernd o solutie binara ce contine n
1
mol solvent si n
2
mol substanta dizolvata,
atunci fractiile molare x
1
(a solventului) si x
2
( a substantei dizolvate) sunt:

unde: x
1
+ x
2
= 1.
6.Titrul solutiei
- reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata n grame, ntr-un mililitru de
solutie.

unde: T - titrul solutie, [g/ml];
m
d
- masa de substanta , [g];
V
S
- volumul solutiei, [ml].
Alte relatii utilizate n calcule de concentratii:
c m n T
c -

m

-

n

-

T

-
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1:
Reactioneaza 200 g solutie NaOH 20% cu 200 g solutie HCl 18,25%. Sa se arate daca
reactia este totala.
NaOH + HCl = NaCl + H
2
O
M
NaOH
= 23 + 16 + 1 = 40
M
HCl
= 1 + 35,5 = 36,5
Pentru NaOH: g NaOH
Pentru HCl: g HCl
40 g NaOH .......36,5 g HCl
36,5 - 36,5 = 0
Rezulta ca reactia este totala.
Problema nr.2
Se da 100 g solutie x% H
2
SO
4
, care dizolva 13 g zinc. Se cere x.

H
2
SO
4
+ Zn ZnSO
4
+ H
2


A
Zn
= 64
98 g H
2
SO
4
..........64 g Zn
y g H
2
SO
4
..........13 g Zn
g H
2
SO
4


Problema nr.3
Se amesteca doua solutii ale unei substante cu raportul molar: H : S : O = 1 : 16 : 32,
astfel:
- 800 cm
3
solutie 4% cu = 1025 kg/m
3

- 500 cm
3
solutie 54% cu = 1435 kg/m
3

Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara,
normala, molala si titrul solutiei finale.
H
x
S
y
O
z

H : H = 1
S: x 2 S = 1 H
2
SO
4
acidul sulfuric
O: O = 4


Din relatia
g
g
g
Din relatia
g

g
g

Problema nr.4
Se amesteca:
- 1,2 kg solutie H
2
SO
4
4,9%
- 2 l solutie H
2
SO
4
0,2M;
- 1 l solutie H
2
SO
4
0,2 N;
- 0,25 kmol apa.
Considernd denstitatea solutiei ca fiind aproximativ egala cu 1 g/cm
3
, sa se exprime
concentratia solutiei finale n toate modurile posibile.



PROBLEME PROPUSE:
1. Reactioneaza 300 g solutie KOH 28% cu 500 g solutie HNO
3
12.8%. Sa se arate daca
reactia este totala.
2. Reactioneaza 500 cm
3
solutie H
2
SO
4
51% cu = 1,4 g/cm
3
cu 500 cm
3
solutie KOH
50% cu = 1500 kg/m
3
. Sa se arate daca reactia este totala.
3. Se da 200 g solutie y% HNO
3
care dizolva 4,8 g magneziu. Se cere y.
4. La neutralizarea a 500 g solutie z% H
2
SO
4
se consuma 28 g KOH. Se cere z.
5.Ce cantitate de substanta este necesara pentru a obtine:
a) 250 g solutie 35%;
b) 50 g solutie 2,5%;
c) 2 kg solutie 10%;
d) 0,8 kg solutie 20%.
6.S-au dizolvat 20 g dintr-o substanta cu raportul molar Mg : S : O = 3 : 4 : 8 si s-a adus
la 3 l de solutie. Densitatea acestei solutii este 1125 kg/m
3
. Despre ce substanta este vorba? Sa se
exprime concentratia solutiei n toate modurile posibile.

7. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea compozitie procentuala: H =
3,06%, P = 31,63%, astfel:
- 400 g cu c = 13,76% si = 1075 kg/m
3

- 200 g cu c = 44% si = 1575 kg/m
3

Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara,
normala, molala si titrul solutiei finale.
8. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea compozitie procentuala: H =
2.06%, S = 32.65%, astfel:
- 500 g solutie 20% cu = 1140 kg/m
3

- 300 g solutie 60% cu = 1500 kg/m
3

Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara,
normala, molala si titrul solutiei finale.
9. Se amesteca:
a) 400 cm
3
solutie de HCl 0,4 m cu 0,8 l solutie HCl 0,1 m
b) 600 cm
3
solutie H
2
SO
4
0,5 n cu 1,2 l solutie H
2
SO
4
n.
Se cere m si n a solutiei finale.
10. Se amesteca:
a) 0,4 kg solutie de NaOH 40% cu 600 cm
3
apa distilata
b) 0,4 l solutie CuSO
4
20% cu = 1,2 g/cm
3
cu 0,6 l apa distilata..
Se cere c% a solutiei finale.
11. Se amesteca:
a) 400 g solutie H
2
SO
4
40% cu 600 cm
3
apa distilata. Se cere c% a solutiei finale.
b) 500 cm
3
solutie H
2
SO
4
0,5 m cu 500 g apa distilata. Se cere molaritatea si normalitatea
solutiei finale.
11. 49 g solutie 10% H
2
SO
4
se neutralizeaza cu x g solutie NaOH 8%. Se cere x.
12. 400 g solutie 28% KOH se neutralizeaza cu y g solutie 6,3% HNO
3
.Se cere y.
13. 300 g solutie 11,2% KOH se neutralizeaza cu z g solutie 49% H
2
SO
4
. Se cere z.
14.Se amesteca:
- 600 g solutie H
2
SO
4
20% cu = 1,14 g/cm
3

- 600 g solutie H
2
SO
4
60% cu = 1,52 g/cm
3

- 600 g solutie H
2
SO
4
14% cu = 1,09 g/cm
3

- 0,25 kmol apa.
Sa se exprime concentratia solutiei finale n toate modurile posibile.
5. TERMODINAMICA CHIMIC
1. CONSIDERAII TEORETICE
O reactie chimica este nsotita de un schimb energetic, de cele mai multe ori de caldura.
Transferul de caldura se ia n considerare fie la volum constant, fie la presiune constanta. Daca
are loc un transfer de caldura la volum constant atunci transferul de caldura este egal cu variatia
energiei interne (U). Daca se lucreaza la presiune constanta, atunci schimbul de caldura este
egal cu variatia de entalpie (H). n conditii obisnuite, se lucreaza la presiune constanta si ca
urmare, se ia n considerare variatia entalpiei, H. Reactiile n care H>0 se numesc endoterme,
cele n care H<0, exoterme.
Exista tabele care contin variatiile entalpiilor n conditii standard. Pentru conditiile
standard, aceste variatii de entalpii se noteaza n mod diferit n functie de procesul care a avut
loc, conform unei conventii. Daca variatia de entalpie produsa la cantitatile exprimate de catre
ecuatia chimica, se numeste entalpia standard de reactie si se noteaza cu . Cu se
noteaza entalpia standard de formare, care reprezinta variatia de entalpie care nsoteste formarea
unui mol de substanta n stare standard din elementele sale componente, tot n stare standard.
Entalpiile standard de formare ale elementelor se considera prin conventie egale cu zero. Daca
nsa un element se cunoaste sub mai multe forme, atunci se considera egala cu zero numai
entalpia standard de formare a structurii stabile n conditii standard (de exemplu n cazul
carbonului pentru grafit sau n cazul sulfului pentru sulful ortorombic).
Cunoscnd entalpiile standard de formare se pot calcula entalpiile standard de reactie.
Legile termochimiei se bazeaza pe conservarea energiei, deci pe primul principiu al
termodinamicii.
a) Legea Lavoisir-Laplace (1781)
"Efectul termic al reactiei de descompunere a unei substante n elemente este egal si de
semn contrar cu caldura de formare din elemente a substantei".
Exemplu:
H=-6,2 kcal/mol
H=+6,2 kcal/mol
b) Legea lui Hess (1840) - legea aditivitatii caldurilor de reactie:
"Efectul termic al unei reactii depinde numai de starea initiala si finala a sistemului, adica
efectul termic este acelasi, fie ca reactia se desfasoara direct, ntr-o singura etapa, fie ca are loc n
mai multe etape intermediare".
Ecuatiile termochice se pot deci aduna sau scadea ca si ecuatiile algebrice.
Consecintele legii lui Hess
1. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor de formare din
elemente ale produsilor de reactie si suma caldurilor de formare ale reactantilor initiali" (se tine
seama de coeficientii stoechiometrici ai reactiilor):

2. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor de combustie a
reactantilor si suma caldurilor de combustie a produsilor de reactie" (se tine seama de coeficientii
stoechiometrici ai reactiilor):

Cu ajutorul legii lui Hess se pot calcula caldurile de reactie ale proceselor greu de realizat
sau de masurat direct (de exemplu: procese care decurg prea lent pentru a le fi determinat efectul
termic).
Mai uzual, consecinta a doua a legii lui Hess se enunta astfel: "caldura de formare din
elemente a unei substante se afla scaznd caldura ei de ardere din suma caldurilor de ardere ale
elementelor componente".
c) Legea lui Kirchhoff
Caldura de reactie este dependenta de temperatura. Legea lui Kirchhoff exprima
cantitativ aceasta dependenta.
Coeficientul de temperatura al caldurii de reactie este egal cu diferenta capacitatilor
calorice ale sistemului dupa reactie (C
pf)
si nainte de reactie (C
pi
):


Aceasta ecuatie permite calcularea caldurii de reactie la orice temperatura.
Daca C
p
este constant, atunci integrarea ntre T
1
=0 si T
2
=T duce la ecuatia:

unde H
0
este valoarea extrapolata la 0 K a caldurii de reactie.



H
T
=f(T) este o curba crescatoare sau descrescatoare, care poate avea minim sau maxim,
n functie de modul cum se schimba C
p
cu temperatura.
La proiectarea instalatiilor industriale trebuie sa se aibe n vedere acest lucru pentru
dimensionarea corecta a ncalzitoarelor sau racitoarelor.
2. PROPBLEME REZOLVATE
2.1. Legea lui Hess

Problema 1.
Sa se determine caldura de formare din elemente a ZnSO
4
cunoscnd efectele termice ale
reactiilor de mai jos (n kcal/mol):
ZnS = Zn + S
ortorombic
H
1
= +44,00
H
2
= -110,94
H
3
= -23,44
H
4
=+55,10
Rezolvare
Se rescriu ecuatiile ca mai jos si se aduna:
-H
1

H
2

H
3

-H
4

_____________________________________
H
f

H
f
= -H
1
+ H
2
+ H
3
+ H
4
= -233,48 kcal/mol
Problema 2.

Determinati caldura de reactie a procesului:

daca sunt cunoscute caldurile de formare din elemente ale substantelor:
J/mol
J/mol
J/mol
Rezolvare
Se cunosc deci efectele termice ale reactiilor urmatoare:
H
1
= -1,2 10
6
J/mol
H
2
= -0,394 10
6
J/mol
H
3
=-0,286 10
6
J/mol
care se pot scrie astfel:
H
1

- 6H
2

- 6 H
3

_________________________________________________

J/mol
Se ajungea la acelasi rezultat aplicnd direct consecinta 1 a legii lui Hess:
J/mol
Problema 3.

Sa se calculeze caldura de formare a metanului (care nu poate fi masurata direct):
H= ?
Se cunosc efectele termice ale reactiilor urmatoare:
H
1
= -94,05 kcal/mol
H
2
= - 68,32 kcal/mol
H
3
= -212,80 kcal/mol.
Rezolvare
Conform consecintei a doua a legii lui Hess, rezulta:
kcal/mol
Sau, se cunosc efectele termice ale urmatoarelor reactii:
H
1

2 H
2

- H
3

kcal/mol
Problema 4.

Sa se calculeze caldura de esterificare standard a alcoolului etilic si a acidului acetic:
a) din calduri de ardere;
b) din entalpii de formare.
Se cunosc:
Substanta H
c
[kcal/mol] H
f
[kcal/mol]
C
2
H
5
OH -326,70 -66,35
CH
3
COOH -208,34 -116,7
CH
3
COOC
2
H
5
-539,1 -110,7
H
2
O 0 -68,3

Rezolvare
Reactia de esterificare este:

a)
kcal
kcal
kcal
b)
kcal
kcal
kcal
Problema 5.

n conditii standard, n reactia:

Se degaja cantitatea de caldura de 135,28 kcal. Sa se calculeze caldura molara de formare
standard a CO
2(g)
, cunoscnd caldura de formare standard a CO
(g)
: H
f(CO)
=-26,41 kcal/mol.

Rezolvare
Caldura de reactie este:


kcal/mol
2.2. Legea lui Kirchhoff
Problema 1.

Sinteza alcoolului metilic din gazul de sinteza este nsotita de degajarea a 22,1 kcal/mol n
conditii normale. Care este entalpia de reactie la 500C, daca se cunosc caldurile molare:

Substanta C
p
[cal/mol]
CO 7
H
2
7
CH
3
OH 2+0,03 T
Rezolvare
Reactia de sinteza a alcoolului metilic este:
kcal
Se cunoaste relatia:





a = 2 - (7 + 2 7) = -19 cal/K
b = 0,03 - (0 + 2 0) = 0,03 cal/K
2


C
p
= -19 + 0,03 T
T = 273 + 500 = 773 K

= 23494 cal = 23,494 kcal
3. PROBLEME PROPUSE
3.1. Legea lui Hess
1. Sa se calculeze caldura de formare din elemente a Fe
2
(SO
4
)
3
. se cunosc:
H
1
= -198,5 kcal/mol
H
2
= -106,0 kcal/mol
H
3
= -136,7 kcal/mol
2. n reactia carbidului (CaC
2
) cu apa n exces rezulta acetilena si hidroxid de calciu. Calculati
caldura de reactie care apare la obtinerea a 10 m
3
acetilena (C
2
H
2
), la 20C si 760 mmHg. n
aceste conditii se cunosc:
H
1
= -14,100 kcal/mol
H
2
= -68,52 kcal/mol
H
3
= +54,8 kcal/mol
H
4
= -238,8 kcal/mol
3. Un alcan cu catena normala, a carui caldura de formare din elemente n conditii standard este
= -1505,3 kcal/mol are caldura de combustie = -845,3 kcal/mol. Sa se determine
formula alcanului.
Se cunosc:
kcal/mol;
kcal/mol.
4. n conditii standard n reactia:

Se degaja cantitatea de caldura de 249,88 kcal. Sa se calculeze caldura molara de formare
standard a H
2
S, cunoscnd:
kcal/mol:
kcal/mol.
5. Sa se calculeze caldura de reactie standard (n J si cal) pentru reactia:

Se dau:
Substanta
[kcal/mol]
NH
3
-11,04
NO 21,60
H
2
O
(g)
-58,80
6. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara pentru descompunerea unui kilogram de CaCO
3

n CaO si CO
2
n conditii standard, stiind ca:

Substanta
[kcal/mol]
CaCO
3
-288,2
CaO -151,8
CO
2
-94,05
7. Sa se calculeze cantitatea de caldura degajata sau absorbita la neutralizarea completa a 5 l
solutie HCl 0,2N cu cantitatea echivalenta de NaOH.
Se dau:
Substanta
[kJ/mol]
HCl -92,3
NaOH -426,6
NaCl -410,9
H
2
O -187,02


3.2. Legea lui Kirchhoff
1. Sa se calculeze efectul termic al reactiei:

la temperatura de 600C, cunoscndu-se urmatoarele date:
Substanta
[cal/mol] [cal/mol K]
SO
3(g)
-94450 8,2 + 10,236 10
-3
T
SO
2(g)
-70960 8,12 + 6,825 10
-3
T -2,103 10
-6
T
2

O
2(g)
0 6,0954 + 3,2533 10
-3
T -10,171 10
-
7
T
2

2. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara la descompunerea a 1 t de CaCO
3
de puritate
60% la temperatura de 927C. Se cunosc urmatoarele date:
Substanta
[kcal/mol]
[J/mol K]
CaCO
3
-285,5 113,8
CaO -151,7 51,09
CO
2
-94,05 48,53
3. Sa se calculeze variatia de entalpie la ncalzirea unui mol de MgO de la 298 K la 1298 K. Se
cunoaste:
cal/mol K