Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LA
CHIMIE
A
studentului.............................................
.
Grupa
.............................................
AN sCOLAR 2007-2008
1. CALCULE CU MRIMI sI UNITI IMPORTANTE N CHIMIE
Executarea corecta n cadrul diverselor operatii de laborator si aplicatii de chimie, presupune cunoasterea principalelor notiuni care stau la baza evaluarii
cantitative a transformarilor fizico-chimice. Aceste notiuni vor fi prezentate mai jos:
raportul de masa;
compozitia procentuala.
Substanta chimica este definita ca fiind un tip omogen de materie, cu o compozitie chimica bine definita.
Substantele chimice pot fi submpartite n doua categorii: substante elementare (elemente chimice) si substante compuse (compusi chimici).
Elementul chimic poate fi definit ca fiind tipul de materie care consta din atomi de acelasi fel (adica din atomi ale caror nuclee au toate aceeasi
sarcina electrica).
Elementele sunt reprezentate printr-un simbol, compus dintr-o litera sau doua, de exemplu, simbolul hidrogenului este H, al oxigenului O, al clorului Cl
etc. Simbolurile tuturor elementelor chimice sunt trecute n sistemul periodic al lui Mendeleev (vezi Anexa 1).
Elementele chimice pot fi formate din unul sau mai multi atomi. Astfel gazele rare (argonul, neonul etc.) sunt elemente monoatomice, notndu-se cu
Ar, Ne etc. n timp ce majoritatea gazelor obisnuite (oxigenul, clorul, azotul etc.) sunt biatomice, notndu-se cu O2, H2, Cl2, N2 etc. Exista si elemente poliatomice,
ca de exemplu fosforul, P4, sulful, S8 etc.
Gradul de asociere al atomilor ntr-un element poate sa varieze n functie de conditiile n care se afla elementul respectiv. De exemplu, n intervalul de
temperatura 20 - 10000C, sulful octoatomic S8 trece succesiv, pe masura cresterii temperaturii, n S 6, S4 si S2. De aceea, trebuie retinut faptul ca denumirea de
element biatomic, triatomic, tetratomic etc. Se refera la starea elementului respectiv n conditii obisnuite de temperatura si presiune.
Compusul chimic poate fi definit ca fiind substanta rezultata prin combinarea, n anumite proportii, a doua sau mai multe elemente chimice.
Compusul chimic rezultat are proprietati diferite de ale elementelor care l compun.
Orice compus chimic se reprezinta printr-o formula chimica, care indica numarul de atomi ai diferitelor elemente care intra n compozitia sa. De
exemplu, formula acidului azotic HNO3, a oxidului de magneziu MgO, a clorurii de zinc ZnCl 2 etc.
Moleculele chimice rezulta prin unirea (n anumite conditii si dupa anumite reguli) a doi sau mai multi atomi. Atomii pot fi de acelasi fel sau diferiti. n
primul caz se obtin molecule de substante elementare, ca de exemplu Cl2, O2, P4 etc, n timp ce n al doilea caz se obtin molecule de substante compuse cum sunt
MgO, ZnCl2, SO2, H2O etc.
MASA ATOMICA, ATOM-GRAM, KILOATOM-GRAM
Masa atomica este o marime relativa care arata de cte ori atomul unui element este mai mare dect unitatea de masa atomica (u.m.a). Drept unitate
atomica de masa s-a ales daltonul, care reprezinta a douasprezecea parte din masa atomului de carbon. Rezulta ca masa atomica este un numar fara dimensiuni.
De exemplu, masa atomica a hidrogenului este 1,008, a oxigenului 16, a clorului 35,453 etc. Masele atomice se noteaza cu litera A urmata de indicele care indica
substanta.
Exemple:
AH = 1,
AC = 12,
AFe = 56
Atomul-gram (atom-g) este o marime dimensionala ce reprezinta cantitatea n grame dintr-un element, numeric egala cu masa lui atomica. Se
calculeaza exprimnd masa atomica n g.
Exemple:
1 atom-g O = 16g,
1 atom-g Al = 27g
Kiloatom-gram (katom-g) este o marime derivata: 1 Katom-g = 103 atom-g, si se defineste ca marime dimensionala ce reprezinta cantitatea n kg
dintr-un element, numeric egala cu masa lui atomica. Se calculeaza exprimnd masa atomica n kg.
Exemple:
1 katom-g Cu = 64 kg,
1 katom-g C = 12 Kg
MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40
Molecula-gram, mol, este cantitatea n grame dintr-o substanta numeric egal414f54e 9; cu masa moleculara a substantei.
Molul reprezinta cantitatea n grame dintr-o substanta egala cu suma maselor absolute a N particule, reprezentate printr-o formula chimica.
Se calculeaza exprimnd masa moleculara n g.
Termenul de mol se aplica la:
-
Exemple:
1 mol O2 = 32 g,
1 mmol H3PO4 = 98 mg
1 kmol HNO3 = 63 kg
la saruri se calculeaza mpartind masa moleculara la produsul dintre valenta metalului si numarul atomilor de metal;
la oxizi se obtine mpartind masa moleculara a oxidului la produsul dintre numarul atomilor de metal sau nemetal si valenta acestuia;
la acizi si baze, se calculeaza mpartind masa moleculara la numarul atomilor de hidrogen care se pot nlocui prin metale, respectiv numarul
gruparilor oxidril, (OH).
Exemple:
g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
CALCUL DE NUMAR DE MOLI SAU DE ATOM-GRAM CUNOSCND MASA SUBSTANTEI
Numar de moli: se calculeaza mpartind masa substantei, exprimata n grame, la masa ei molara.
Numar de atomi-gram, se calculeaza mpartind masa substantei elementare exprimata n grame la masa atomica a elementului.
RAPORTUL DE MASA
- reprezinta raportul cantitativ al elementelor care compun unitatea de structura a substantei chimice compuse.
COMPOZITIA PROCENTUALA
A calcula compozitia procentuala a unei substante compuse nseamna a calcula % n care sunt continute elementele respective n unitatea de structura.
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1
Cti atom-g reprezinta: 60 g C; 0,4 atom-g N?
60 g C = 60 : 12 = 5 atom-g C
0,4 atom-g N = 0,4 103 = 400 atom-g N
Problema nr.2
Cte grame reprezinta: 8 mol H2; 500 mmol CaO; 0,02 kmol H2SO4?
8 mol H2 = 8 2 = 16 g H2
500 mmol CaO = 500 55 10-3 = 27,5 g CaO
= (1 2) + 16 = 18 g H2O
= (2 1) + 16 = 18
H : O = 2 : 16 = 1 : 8
Problema nr. 6
Sa se calculeze raportul de masa pentru CaCO 3.
= 40 + 12 + (3 16) = 100
Ca : C : O = 40 : 12 : 48 = 10 : 3 : 12
Problema nr. 7
Sa se calculeze compozitia procentuala a apei.
= (2 1) + 16 = 18
18 g H2O ............................ 2 g H
100 g H2O ............................ x
x = 11,11% H
y = 100 - x = 100 - 11,11 = 88,89 % O
Problema nr.8
Sa se calculeze masa de sulf existenta n 680 g de CaSO 4 anhidru.
= 40 + 32 + (16 4) = 136
136 g CaSO4 ..................................... 32 g S
680 g CaSO4 ..................................... x
x = 160 g S
Problema nr.9
Determinati formula unei substante care contine : 43,39% Na, 11,32% C si 45,28% O.
NaxCyOz
x = 43,39 : 23 = 1,89 atom-g Na
0,94 : 0,94 = 1
x:y:z=2:1:3
NaxCyOz = Na2CO3
PROBLEME PROPUSE:
1. Cte grame reprezinta:
10 atom-g Ca; 5 atom-g Al; 2 atom-g S; 0,5 katom-g O; 0,2 katom-g C; 0,1 katom-g Fe?
2. Cti atom-g reprezinta:
70 g N; 80 g O; 3,55 g Cl; 0,5 katom-g Cu; 0,4 katom-g Ag; 0,3 katom-g Au?
3. Cti katom-g reprezinta:
200 g H; 420 g O; 660 g N; 50 atom-g Zn; 40 atom-g Cd; 30 atom-g Hg?
4. Cti mol reprezinta:
6,2 g C2H2; 30 mmol Fe2O3; 0,6 kmol CO2?
5. Cte kg reprezinta:
0,4 kmol Ca(OH)2; 5 kmol CaCO3; 0,06 kmol HNO3?
6. Cti kmol reprezinta:
1,2 kg FeS2; 3,4 kg Fe2O3; 0,23 kg C2H5OH?
7. Calculati masa molara pentru:
Ca3(PO4)2; Na2S; CaCl2; AlCl3; Na3PO4; NH4H2PO4; Al2(SO4)3?
8.
Na; Al; SO2; Al2O3; HCl; H3PO4; Ca(OH)2; Al(OH)3; CuSO4; Al2(SO4)3; HNO3; KOH; Ba(OH)2; Fe(OH)3; MgO; Fe2O3.
9.
N = A - Z : numar de neutroni:
N - Z : numar izotopic.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelasi A
izotoni = acelasi N
REGULI DE OCUPARE CU ELECTRONI A ORBITALILOR ATOMICI
1s
2s
2p
3s
3p
3d
4s
4p
4d
4f
5s
5p
5d
5f
6s
6p
6d
7s
7p
8s
IA
s1
IIA
s2
p = 6 e -;
d = e-;
f = 14 e-;
d8
IB
d9
IIB
d10
Exemple:
Pentru Z = 11 sa se scrie configuratia electronica.
1s2 2s2 2p6 3s1
Z = 11
Numarul din fata ultimului orbital de tip s ne da numarul perioadei, iar ultimul orbital ne da numarul grupei.
n cazul Z = 11 avem perioada a 3-a, grupa I-A.
PARTICULE EMISE DIN NUCLEE RADIOACTIVE
Partea centrala a atomului n care este acumulata aproape toata masa atomului are dimensiuni de ordinul a 10 -15 m n comparatie cu dimensiunile
atomilor care sunt de ordinul de marime a 10-10m.
n nucleu exista protoni - particule cu sarcina electrica pozitiva si neutroni - particule neutre.
Un nucleu (sau denumit mai general nuclid) oarecare este exprimat simbolic sub forma
, n care s-a notat cu X simbolul atomului din care face parte nucleul respectiv; cu Z s-a notat numarul de protoni sau numarul de sarcini electrice
elementare a nucleului, iar cu A s-a notat numarul de nucleoni sau masa aproximativa a nucleului exprimata n unitati atomice de masa. Numarul de neutroni se
obtine scaznd din numarul de nucleoni, umarul de protoni. Deci numarul de neutroni este A - Z.
Doi nuclizi X si Y sunt izotopi daca au acelasi numar de protoni sau altfel spus daca atomii corespunzatori ocupa acelasi loc n sistemul periodic al
elementelor. Acesti nuclizi izotopi se exprima simbolic:
Doi nuclizi X si Y sunt izotopi daca au acelasi numar de nucleoni sau daca atomii au aceeasi masa. Acesti nuclizi izobari se exprima simbolic sub
forma:
Doi nuclizi X si Y sunt izotoni daca au acelasi numar de neutroni. Acesti nuclizi izotoni se exprima simbolic sub forma:
-Z=
, cu conditia: A
.
Configuratia unui nuclid instabil se modifica prin dezintegrare, conducnd la o alta configuratie care poate fi stabila, sau de asemenea instabila.
n functie de particula emisa din nucleu, exista diferite tipuri de dezintegrari:
a). Dezintegrarea
sau
+
n urma dezintegrarii se obtine un nou nucleu al unui atom situat n sistemul periodic cu doua casute mai la stnga.
b). Dezintegrarea
Nucleele radioactive sunt cele mai numeroase. Acest tip de dezintegrare apare natural la nucleele cu Z 81.
Dezintegrarea radioactiva :
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
Se da nuclidul
. Sa se scrie marimile caracteristice nucleului, valori, semnificatii. Sa se scrie cte 2 izotopi, 2 izobari si 2 izotoni.
izotopi Z = 56
izobari A = 137
izotoni N = 81
Problema nr.2
Izotopi:
Izobari:
Izotoni:
Problema nr.3
+4
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 4d10 5p6 6s2 4f14 5d10 6p4
perioada a 6-a
grupa VI-A
PROBLEME PROPUSE
1. Sa se stabileasca pozitia n sistemul periodic si caracterul chimic al elementelor cu Z: 17, 11, 26, 19, 24, 15, 8, 12, 3, 16, 18, 29, 35, 32, 36, 47, 64, 83.
2. Sa se scrie configuratia elementului E1 din perioada a 5-a, grupa V-A si a elementului E2 din perioada a 4-a, grupa V-A.
Sa se stabileasca caracterul chimic al elementelor respective.
Care este valoarea Z1 si Z2 pentru cele doua elemente?
stiind ca A1 = 122 si A2 = 75 sa se calculeze marimile caracteristice nucleelor respective si sa se scrie un izotop pentru E1 si un izobar pentru E2.
3. O specie atomica are Z = 16 si A = 32.
Cti e-, p+, n0 are specia si cum poate fi redata simbolic?
Scrieti cte un izotop, izoton si izobar al speciei. Precizati pozitia n sistemul periodic si caracterul chimic al elementului.
4. Se da urmatoarea serie de nuclizi:
1.
Volumul atomic
este o functie periodica de numarul atomic. Volumele atomice cele mai mari le au metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
creste VI B creste
VIII A
scad
2.
Razele atomice
O periodicitate analoga prezinta si razele atomice,. Cele mai mari raze atomice prezinta metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
Raza atomica (ra):
creste VI B creste
VIII A
creste
3.
Razele ionice
Razele ionice variaza la fel ca si razele atomice. Cu ct sarcina pozitiva a ionilor pozitivi este mai mare cu att raza este mai mica.
Razele ionilor negativi sunt mai mari dect razele atomilor. Cu ct sarcina negativa a ionilor negativi este mai mare, raza ionilor este mai mare.
creste VI B creste
VIII A
creste
4.
Energia de ionizare
Una dintre cele mai importante marimi fizice ale atomilor este energia de ionizare. Prin energie de ionizare se ntelege energia cheltuita prin
smulgerea unui electron dintr-un atom. Ea se exprima de obicei n electroni volti (eV). Cele mai mici energii de ionizare le au metalele alcaline, deoarece ele pot
pierde cel mai usor electronul de pe ultimul strat. Energia de ionizare creste paralel si cu cresterea numarului atomic Z pentru elementele din aceeasi perioada.
Aceasta se explica prin cresterea puterii de atractie a electronilor de catre nucleu.
Ei creste
creste
5.
Prin afinitate pentru electroni se ntelege energia eliberata la alipirea unui electron la un atom cu formarea unui ion negativ.
Faptul ca atomul neutru poate sa accepte electroni, arata ca nucleul nu are cmpul electric complet saturat si tinde spre o saturare formnd ioni
negativi prin acceptare de electroni. Stabilitatea ionului negativ astfel format este mult mai mare dect a atomului neutru . Asa se explica de ce ionul de fluor Feste mai stabil ca atomul de fluor, iar anionul OH- este mai stabil dect radicalul OH.
Afinitatea variaza invers cu energia de ionizare:
Proprietati fizice si modul de variatie corelat cu pozitia elementelor n sistemul periodic.
1.
Starea de oxidare
O proprietate periodica este si starea de oxidare (numar de oxidare, treapta de oxidare, valenta).
Se ntelege prin stare de oxidare o sarcina electrica pozitiva sau negativa ce se atribuie unui element n combinatiile sale. Se atribuie sarcina pozitiva
sau negativa n functie de caracterul electropozitiv sau electronegativ al partenerului.
Ca regula, putem spune ca n combinatiile cu elemente mai electronegative dect ele, starile de oxidare maxime ale elementelor sunt pozitive egale
cu numarul grupei din sistemul periodic. n combinatiile lor cu elemente mai electronegative dect ele, starile de oxidare sunt negative si egale cu 8 - numarul
grupei n care se gaseste elementul.
Starea de oxidare reprezinta numai ntmplator sarcina ionului real (de exemplu n Na2S, Na2O, NaCl etc.). Metalele de regula au numar de oxidare
pozitiv, iar nemetalele au numar de oxidare si pozitiv si negativ.
Valenta elementelor ntr-o perioada creste de la stnga spre dreapta.
2.
Electronegativitatea. Electropozitivitate.
Fiecare perioada se termina cu un gaz rar, formnd mpreuna grupa a VIII-a. Aceste elemente se caracterizeaza printr-o mare inertie chimica.
Explicata printr-o structura electronica stabila. Dupa gazele rare urmeaza metalele alcaline care formeaza grupa I-a si se caracterizeaza toate prin usurinta de a
pierde electronul s, transformndu-se ntr-un ion pozitiv.
Elementele care prezinta o tendinta accentuata de a primi electroni se numesc electronegative, iar cele care pierd usor electronii periferici, se numesc
electropozitive.
Caracterul electronegativ creste de la stnga spre dreapta n rndurile orizontale ale sistemului periodic, iar caracterul electropozitiv se atenueaza. De
asemenea se constata o scadere a caracterului electronegativ n grupe, de sus n jos. Aceasta nseamna ca cele mai electropozitive elemente se gasesc n
stnga jos a sistemului, iar cele mai electronegative n dreapta sus. n grupele din mijlocul sistemului periodic se gasesc elementele care nu au un caracter
electropozitiv sau electronegativ pronuntat, ele sunt practic neutre.
3.
Caracterul acido-bazic
Exista un paralelism ntre electronegativitate si caracterul acid sau bazic. Elementele electropozitive (sau cu electronegativitate mica) formeaza oxizi
cu caracter bazic, iar elementele electronegative (sau cu electronegativitate mare) formeaza oxizi cu caracter acid.
Caracterul acid creste n grupa de jos n sus, iar n perioada creste de la stnga la dreapta. Cel mai puternic caracter acid se ntlneste la elementele
situate n coltul din dreapta, sus a sistemului periodic.
Caracterul bazic creste n grupa de sus n jos, iar n perioada creste de la dreapta spre stnga. Elementele aflate n coltul din stnga, jos al sistemului
periodic au caracterul bazic cel mai pronuntat.
Elementele din grupele secundare nu se supun regulilor de mai sus. Majoritatea elementelor din grupele secundare (tranzitionale) apar n mai multe
stari de oxidare.
4.
Desfacerea retelei cristaline prin topire depinde de fortele de legatura dintre particulele constituente. Aceste forte depind de caracteristicile particulelor
(volum, sarcina electrica, nvelis electronic, etc.).
Elementele cu volum atomic mic si valenta mare formeaza cristale n care fortele de legatura sunt foarte mari.
Punctele de topire sunt functie de numarul atomic, Z. n grupele principale, I - IV, temperaturile de topire scad cu cresterea numarului atomic, pe cnd
n grupele IV - VIII principale si n grupele secundare cresc cu numarul atomic. n perioada, temperatura de topire a elementelor creste pna la grupa a IV-a, apoi,
scade. n acelasi mod se comporta si temperatura de fierbere.
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
Ordonati urmatoarele elemente n sensul cresterii electronegativitatii lor:
5.
6.
, ms = md + msolv.
unde: c%m - concentratia procentuala de masa[%] ;
md - masa solutie [g];
Vs = Vd + Vsolv.
unde: x1 + x2 = 1.
6.Titrul solutiei
- reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata n grame, ntr-un mililitru de solutie.
c
m
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1:
Reactioneaza 200 g solutie NaOH 20% cu 200 g solutie HCl 18,25%. Sa se arate daca reactia este totala.
NaOH + HCl = NaCl + H2O
MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40
MHCl = 1 + 35,5 = 36,5
Pentru NaOH:
g NaOH
Pentru HCl:
g HCl
H2SO4 + Zn
ZnSO4 + H2
MZn = 64
98 g H2SO4 ..........64 g Zn
x g H2SO4 ..........13 g Zn
g H2SO4
Problema nr.3
Se amesteca doua solutii ale unei substante cu raportul molar: H : S : O = 1 : 16 : 32, astfel:
- 800 cm3 solutie 4% cu = 1025 kg/m3
- 500 cm3 solutie 54% cu = 1435 kg/m3
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
HxSyOz
H:
H=1
S:
O:
x2
S=1
O=4
Din relatia
Din relatia
Problema nr.4
Se amesteca:
- 1,2 kg solutie H2SO4 4,9%
- 2 l solutie H2SO4 0,2M;
- 1 l solutie H2SO4 0,2 N;
- 0,25 kmol apa.
Considernd denstitatea solutiei ca fiind aproximativ egala cu 1 g/cm 3, sa se exprime concentratia solutiei finale n toate modurile posibile.
PROBLEME PROPUSE:
1. Reactioneaza 300 g solutie KOH 28% cu 500 g solutie HNO3 12.8%. Sa se arate daca reactia este totala.
2. Reactioneaza 500 cm3 solutie H2SO4 51% cu = 1,4 g/cm3 cu 500 cm3 solutie KOH 50% cu = 1500 kg/m3. Sa se arate daca reactia este totala.
3. Se da 200 g solutie y% HNO3 care dizolva 4,8 g magneziu. Se cere y.
4. La neutralizarea a 500 g solutie z% H2SO4 se consuma 28 g KOH. Se cere z.
5.Ce cantitate de substanta este necesara pentru a obtine:
a). 250 g solutie 35%;
b). 50 g solutie 2,5%;
c). 2 kg solutie 10%;
d). 0,8 kg solutie 20%.
6.S-au dizolvat 20 g dintr-o substanta cu raportul molar Mg : S : O = 3 : 4 : 8 si s-a adus la 3 l de solutie. Densitatea acestei solutii este 1125 kg/m3.
Despre ce substanta este vorba? Sa se exprime concentratia solutiei n toate modurile posibile.
7. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea compozitie procentuala: H = 3.06%, P = 31.63%, astfel:
- 400 g cu c = 13,76% si = 1075 kg/m3
- 200 g cu c = 44% si = 1575 kg/m3
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
8. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea compozitie procentuala: H = 2.06%, S = 32.65%, astfel:
- 500 g solutie 20% cu = 1140 kg/m3
5. TERMODINAMICA CHIMIC
1. CONSIDERAII TEORETICE
O reactie chimica este nsotita de un schimb energetic, de cele mai multe ori de caldura. Transferul de caldura se ia n considerare fie la volum constant,
fie la presiune constanta. Daca are loc un transfer de caldura la volum constant atunci transferul de caldura este egal cu variatia energiei interne (U). Daca se
lucreaza la presiune constanta, atunci schimbul de caldura este egal cu variatia de entalpie (H). n conditii obisnuite, se lucreaza la presiune constanta si ca
urmare, se ia n considerare variatia entalpiei, H. Reactiile n care H>0 se numesc endoterme, cele n care H<0, exoterme.
Exista tabele care contin variatiile entalpiilor n conditii standard. Pentru conditiile standard, aceste variatii de entalpii se noteaza n mod diferit n functie de
procesul care a avut loc, conform unei conventii. Daca variatia de entalpie produsa la cantitatile exprimate de catre ecuatia chimica, se numeste entalpia standard
de reactiesi se noteaza cu
. Cu
se noteaza entalpia standard de formare, care reprezinta variatia de entalpie care nsoteste formarea
unui mol de substanta n stare standard din elementele sale componente, tot n stare standard. Entalpiile standard de formare ale elementelor se considera prin
conventie egale cu zero. Daca nsa un element se cunoaste sub mai multe forme, atunci se considera egala cu zero numai entalpia standard de formare a
structurii stabile n conditii standard (de exemplu n cazul carbonului pentru grafit sau n cazul sulfului pentru sulful ortorombic).
Cunoscnd entalpiile standard de formare se pot calcula entalpiile standard de reactie.
Legile termochimiei se bazeaza pe conservarea energiei, deci pe primul principiu al termodinamicii.
a) Legea Lavoisir-Laplace (1781)
"Efectul termic al reactiei de descompunere a unei substante n elemente este egal si de semn contrar cu caldura de formare din elemente a substantei".
Exemplu:
H=-6,2 kcal/mol
H=+6,2 kcal/mol
b) Legea lui Hess (1840) - legea aditivitatii caldurilor de reactie:
"Efectul termic al unei reactii depinde numai de starea initiala si finala a sistemului, adica efectul termic este acelasi, fie ca reactia se desfasoara direct,
ntr-o singura etapa, fie ca are loc n mai multe etape intermediare".
Ecuatiile termochice se pot deci aduna sau scadea ca si ecuatiile algebrice.
Consecintele legii lui Hess
1. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie si suma caldurilor de formare ale
reactantilor initiali" (se tine seama de coeficientii stoechiometrici ai reactiilor):
2. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor de combustie a reactantilor si suma caldurilor de combustie a produsilor de reactie"
(se tine seama de coeficientii stoechiometrici ai reactiilor):
Cu ajutorul legii lui Hess se pot calcula caldurile de reactie ale proceselor greu de realizat sau de masurat direct (de exemplu: procese care decurg prea
lent pentru a le fi determinat efectul termic).
Mai uzual, consecinta a doua a legii lui Hess se enunta astfel: "caldura de formare din elemente a unei substante se afla scaznd caldura ei de ardere din
suma caldurilor de ardere ale elementelor componente".
c) Legea lui Kirchhoff
Caldura de reactie este dependenta de temperatura. Legea lui Kirchhoff exprima cantitativ aceasta dependenta.
Coeficientul de temperatura al caldurii de reactie este egal cu diferenta capacitatilor calorice ale sistemului dupa reactie (Cpf) si nainte de reactie (Cpi):
HT=f(T) este o curba crescatoare sau descrescatoare, care poate avea minim sau maxim, n functie de modul cum se schimba Cp c u temperatura.
La proiectarea instalatiilor industriale trebuie sa se aibe n vedere acest lucru pentru dimensionarea corecta a ncalzitoarelor sau racitoarelor.
2. PROPBLEME REZOLVATE
2.1. Legea lui Hess
1. Sa se determine caldura de formare din elemente a ZnSO4 cunoscnd efectele termice ale reactiilor de mai jos (n kcal/mol):
ZnS = Zn + Sortorombic
H1 = +44,00
H2 = -110,94
H3 = -23,44
H4 =+55,10
Rezolvare
Se rescriu ecuatiile ca mai jos si se aduna:
-H1
H2
H3
-H4
_____________________________________
Hf
Hf = -H1 + H2+ H3 + H4 = -233,48 kcal/mol
2. Determinati caldura de reactie a procesului:
J/mol
J/mol
J/mol
Rezolvare
Se cunosc deci efectele termice ale reactiilor urmatoare:
H2 = -0,394106 J/mol
H3 =-0,286106 J/mol
care se pot scrie astfel:
H1
- 6H 2
- 6 H3
_________________________________________________
J/mol
Se ajungea la acelasi rezultat aplicnd direct consecinta 1 a legii lui Hess:
J/mol
3. Sa se calculeze caldura de formare a metanului (care nu poate fi masurata direct):
H= ?
Se cunosc efectele termice ale reactiilor urmatoare:
H1 = -94,05 kcal/mol
H2 = - 68,32 kcal/mol
H3 = -212,80 kcal/mol.
Rezolvare
Conform consecintei a doua a legii lui Hess, rezulta:
kcal/mol
Sau, se cunosc efectele termice ale urmatoarelor reactii:
H1
2 H2
- H3
kcal/mol
4. Sa se calculeze caldura de esterificare standard a alcoolului etilic si a acidului acetic:
a) din calduri de ardere;
b) din entalpii de formare.
Se cunosc:
Hc [kcal/mol]
-326,70
-208,34
-539,1
0
Substanta
C2H5OH
CH3COOH
CH3COOC2H5
H2O
Hf [kcal/mol]
-66,35
-116,7
-110,7
-68,3
Rezolvare
Reactia de esterificare este:
a)
kcal
kcal
kcal
b)
kcal
kcal
kcal
5. n conditii standard, n reactia:
Se degaja cantitatea de caldura de 135,28 kcal. Sa se calculeze caldura molara de formare standard a CO 2(g), cunoscnd caldura de formare standard a CO(g):
Hf(CO)=-26,41 kcal/mol.
Rezolvare
Caldura de reactie este:
kcal/mol
2.2. Legea lui Kirchhoff
1. Sinteza alcoolului metilic din gazul de sinteza este nsotita de degajarea a 22,1 kcal/mol n conditii normale. Care este entalpia de reactie la 500C, daca se
cunosc caldurile molare:
Substanta
CO
H2
CH3OH
Cp [cal/mol]
7
7
2+0,03T
Rezolvare
Reactia de sinteza a alcoolului metilic este:
kcal
Se cunoaste relatia:
23494
H1 = -198,5 kcal/mol
H2 = -106,0 kcal/mol
H3 = -136,7 kcal/mol
2. n reactia carbidului (CaC2) cu apa n exces rezulta acetilena si hidroxid de calciu. Calculati caldura de reactie care apare la obtinerea a 10 m 3 acetilena (C2H2),
la 20C si 760 mmHg. n aceste conditii se cunosc:
H1 = -14,100 kcal/mol
H2 = -68,52 kcal/mol
H3 = +54,8 kcal/mol
H4 = -238,8 kcal/mol
3. Un alcan cu catena normala, a carui caldura de formare din elemente n conditii standard este
-845,3 kcal/mol. Sa se determine formula alcanului.
Se cunosc:
kcal/mol;
kcal/mol.
4. n conditii standard n reactia:
Se degaja cantitatea de caldura de 249,88 kcal. Sa se calculeze caldura molara de formare standard a H2S, cunoscnd:
kcal/mol:
kcal/mol.
Se dau:
Substanta
NH3
NO
H2O(g)
[kcal/mol]
-11,04
21,60
-58,80
6. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara pentru descompunerea unui kilogram de CaCO 3 n CaO si CO2 n conditii standard, stiind ca:
Substanta
CaCO3
CaO
CO2
[kcal/mol]
-288,2
-151,8
-94,05
7. Sa se calculeze cantitatea de caldura degajata sau absorbita la neutralizarea completa a 5 l solutie HCl 0,2N cu cantitatea echivalenta de NaOH.
Se dau:
Substanta
HCl
NaOH
NaCl
H2O
3.2. Legea lui Kirchhoff
1. Sa se calculeze efectul termic al reactiei:
[kJ/mol]
-92,3
-426,6
-410,9
-187,02
Substanta
SO3(g)
SO2(g)
O2(g)
[cal/mol]
-94450
-70960
0
[cal/mol K]
8,2 + 10,23610-3T
8,12 + 6,82510-3T -2,10310-6T2
6,0954 + 3,253310-3T -10,171107 2
T
2. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara la descompunerea a 1 t de CaCO 3 de puritate 60% la temperatura de 927C. Se cunosc urmatoarele date:
Substanta
CaCO3
CaO
CO2
[kcal/mol]
-285,5
-151,7
-94,05
[J/mol K]
113,8
51,09
48,53
3. Sa se calculeze variatia de entalpie la ncalzirea unui mol de MgO de la 298 K la 1298 K. Se cunoaste:
cal/mol K