Capitolul II

Instituții naționale și europene cu

competențe în politici agrare

Prezentul capitol își propune să abordeze instituțiile naționale și europene cu competențe

în politice agrare, în manieră sintetică, cu scopul de a crea o imagine de ansamblu a pârghiilor
mecanismul guvernamental la nivel național și european care au putere de decizie în trasarea
politicilor agrare. Apreciem că fără a înțelege acest mecanism, producătorul agricol, indiferent de
forma sa de organizare juridică se află în imposibilitate de a fi un partener real în politicile
juridice care îl vizează.

2.1 MADR – instituții subordonate

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) este organul de
specialitate al administrației publice centrale care are rolul de a elabora, implementa și
monitoriza politicile și strategiile în domeniile agriculturii, gestiunii durabile a pădurilor și
dezvoltării spațiului rural, de a asigura modernizarea și dezvoltarea activităților sectoriale
și de a garanta transparența și eficiența în utilizarea fondurilor alocate. Sediul instituției
se află în Palatul Ministerului Agriculturii.
Structura organizatorică instituțională la nivel național este una piramidală, în vârful
ierarhiei situându-se Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care are în subordine:
 Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA)
 Agenția Națională de Consultanță Agricolă (ANCA)
 Agenția Domeniilor Statului (ADS)
 Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (ANIF)
 Regia Națională a Pădurilor Romsilva (RNP)
 Institutul de Bioresurse Alimentare (IBA)
 Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS)
 Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor (INCS)
 Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie (ANARZ)
 Autoritatea Hipică Națională (AHN)
  Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA)
 Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV)
 Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri (ONDOV)
 Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR)
 Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR)

La nivel județean
MADR este reprezentat în teritoriu prin Direcțiile pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală (DADR) din fiecare județ.
Prin hotărâre de guvern, la începutul lunii mai 2004 au fost înființate Direcții
Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare (DTRSV), direcții organizate regional și care
aveau în subordine fondurile forestiere și cinegetice din mai multe județe. Acestea
aveau și au în sarcină, în principal, reglementarea și supravegherea regimului în care se
taie și se comercializează materialul lemnos, precum și regimul vânătorii și al vânatului.

1. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) este o agenție

din România care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale, înființată în anul 2004. Începând cu 1 ianuarie 2007, APIA derulează
fondurile europene pentru implementarea măsurilor de sprijin finanțate din Fondul
European pentru Garantare în Agricultură (FEGA). Subvențiile se acordă sub formă de
plăți directe la hectar gestionate de Sistemul Integrat de Administrare și Control (IACS)
și în cadrul măsurilor de piață pentru implementarea mecanismelor comerciale conform
Politicii Agricole Comune (PAC). Astfel, Agenția de Plăți și Intervenție pentru
Agriculturăadministrează sistemul de certificate de export-import și garanții pentru
importul și exportul produselor agricole, elaborează și implementează procedurile privind
aplicarea sistemului de intervenție pentru produsele agricole.
Instituția are următoarea organizare: aparat central, 42 de centre județene și 210
centre locale.
În cursul anului 2009, APIA a plătit peste 1,9 miliarde lei (circa 528,5
milioane euro), pentru 1.082.942 fermieri care au depus cereri în cadrul
Campaniei SAPS 2008 și 11,9 milioane lei (circa 3,5 milioane euro) pentru 3.848
fermieri, pentru Campania SAPS 2007.
În anul 2009, APIA a primit 1,116 milioane cereri de plată pentru o suprafață de
9,6 milioane hectare, iar în 2008 fuseseră înregistrate 1,123 milioane cereri pentru 9,3
milioane hectare.

2. Agenția Națională de Consultanță Agricolă (ANCA) este o instituție de

specialitate a administrației publice centrale din România, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, finanțată de la
bugetul de stat și din venituri proprii[1]. A fost înființată prin Hotărâre de Guvern în
anul 1998.
ANCA are în subordine următoarele unități teritoriale:
 la nivel județean, Oficii Județene de Consultanță Agricolă - unități publice
cu personalitate juridică, sub titulatura unitară Oficiul Județean de Consultanță
Agricolă (O.J.C.A.), respectiv Oficiul Municipal de Consultanță Agricolă
București (O.M.C.A. București);
 la nivel comunal Centre Locale de Consultanță Agricolă, unități fără
personalitate juridică, în subordinea directă a O.J.C.A., sub titulatura unitară Centrul
Local de Consultanță Agricolă (C.L.C.A.);
 Casele Agronomului, instituții publice cu personalitate juridică, finanțate
integral din venituri proprii, înființate în baza Hotărârii Guvernului 1901/2004.
Atribuții și responsabilitățile principale ale ANCA sunt:
 pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană a populației rurale care
desfășoară activități agricole, piscicole, silvice și de diversificare a activităților din mediul
rural
 promovarea în rândul populației rurale a programelor de dezvoltare rurală
 acordarea de asistență și consultanță tehnică pentru accesarea rapidă a
fondurilor structurale, a sistemului de susținere a producătorilor agricoli și a altor
programe de finanțare
 pregătirea și perfecționarea profesională în domeniul agricol, silvic și
piscicol a populației din mediul rural
  organizarea unui sistem informațional eficient prin activități de editare,
multiplicare, difuzare a materialelor de specialitate, realizarea de filme, emisiuni radio-
TV și a altor materiale audio-vizuale.

3. Agenția Domeniilor Statului (ADS) este o instituție specializată

din România, care realizează privatizarea societăților comerciale cu profil agricol, și
concesionarea terenurilor cu destinație agricolă proprietate publică și privată a statului,
administrate de aceste societăți]. ADS a fost înființată în anul 2001, ca instituție de
interes public, cu caracter financiar și comercial, în subordinea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale (MAPDR).
În aprilie 2009, ADS deținea 530.000 de hectare de teren, iar cele mai mari
suprafețe erau în județele Brăila (74.270 ha), Călărași (65.400 ha) și Ialomița (32.950
ha). ADS are în portofoliu participații la 33 de firme, din care la trei este singurul acționar
(Sericom, Agroprodcom și SNIF), la 6 are pachetul majoritar, iar la restul de 24 de firme
deține diverse participații minoritare.
ADS obține încasări din activități precum concesionări și arendări de terenuri cu
destinație agricolă, vânzări de societăți din portofoliu și de sedii de circumscripții sanitar-
veterinare și vânzări de caiete de sarcini.

4. Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (ANIF) este

concesionarul lucrărilor de îmbunătățiri funciare din domeniul public al statului român. A
fost înființată în anul 2004. ANIF se ocupă cu administrarea, întreținerea, repararea și
exploatarea lucrărilor de irigații, desecări-drenaje, combaterea eroziunii solului, îndiguiri,
baraje și altele asemenea, inclusiv apărarea împotriva inundațiilor și ghețurilor,
fenomenelor meteorologice periculoase și accidentelor la construcțiile hidrotehnice din
amenajările proprii.
Patrimoniul ANIF constă în:
 Lucrări de amenajări de irigații
 Lucrări din amenajările pentru combaterea eroziunii solului
 Baraje și diguri de apărare împotriva inundațiilor
 Clădiri de producție și administrative
 În anul 2011, ANIF avea active în valoare de 1,7 miliarde euro, și 5.000 de
angajați.

5. Regia Națională a Pădurilor Romsilva este compania de stat

din Româniacare se ocupă cu protejarea, conservarea și dezvoltarea fondului forestier
proprietate publică a statului Român, precum și cu gospodărirea fondurilor de vânătoare
și de pescuit. Romsilva funcționează sub coordonarea Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale (MADR) și administrează circa patru milioane de hectare de pădure
proprietate a statului, din totalul de 6,3 milioane de hectare existent la nivelul întregii țări.
După finalizarea procesului de retrocedare, Romsilva va administra doar 2,5 milioane de
hectare de pădure. Regia avea un buget de un miliard de lei, în 2007 [2].
Romsilva publică Revista pădurilor, cea mai veche revistă cu apariție neîntreruptă
din România și una dintre cele mai vechi reviste silvice din lume.

6. Institutul de Bioresurse Alimentare (IBA) este un institut de cercetări în

industria alimentară din România aflat în coordonarea Ministerului Cercetării și Inovării.
IBA București este o instituție extrabugetară, cu venituri obținute integral din:
 Proiecte în programe naționale și internaționale de cercetare - prin
competiție
 Proiecte în programe de cercetare prioritare - prin licitație
 Comenzi și contracte de prestări servicii în domeniile sale de activitate
(analize de laborator, producție, consultanță etc)
Institutul de Bioresurse Alimentare deține și are atribuțiile următoare:
 este singurul institut de cercetare din România care realizează produse
pentru intoleranțe alimentare (proiect Agral);
 deține singurul centru informare și diseminare privind organismele
modificate genetic (proiect Biotech);
 are un centru de informare - diseminare pentru nutriție umană (proiect
Agral);
 evaluează calitățile fizico-chimice și microbiologice ale resurselor agricole
vegetale, precum și a produselor alimentare;
  întocmește studii și efectuează teste privind produsele alimentare
dietetice, ecologice și cu destinație specială;
 acordă consultanță și prestează servicii în domenii ale industriei
alimentare;
 are un organism tehnic de specialitate în domeniul agriculturii ecologice
prin Organismul de certificare produse ecologice - IBACert;

7. Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) este un

organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și
Mediului din România, înființat în anul 1997, prin reorganizarea Comisiei de Stat pentru
Încercarea și Omologarea Soiurilor.
Domeniul de activitate al Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea
Soiurilor îl reprezintă examinarea tehnică a soiurilor pentru care se solicită înregistrarea
în Registrul soiurilor și în Catalogul oficial al soiurilor.
Institutul are la rândul său în subordine 25 de centre teritoriale în care se face
examinarea tehnică a soiurilor pentru care se solicită înregistrarea.
Printre atribuțiile ISTIS se numără:
 depozitarea probelor de semințe din soiurile înregistrate
 asigură legătura cu organismele și organizațiile internaționale în domeniul
testării și înregistrării soiurilor
 ISTIS este și depozitarul Registrului soiurilor, editează și publică
anual Catalogul oficial

8. Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor (INCS) este un serviciu de

specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, care se ocupă cu
controlul, certificarea identității și a calității semințelor, înregistrarea, supravegherea,
monitorizarea și acreditarea agenților economici furnizori de semințe în toate etapele
producerii, prelucrării și comercializării, în conformitate cu regulile, normele tehnice și cu
reglementările internaționale în vigoare.
 9. Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în
Zootehnie (ANARZ) este o instituție bugetară din România, cu personalitate juridică,
reorganizată în anul 1996, care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale.
Atribuțiile ANARZ sunt:
 Accelerarea ameliorării genetice a efectivelor de animale prin realizarea de
lucrări de selecție
 Coordonarea tehnică și metodologică, la nivel național, a aplicării
biotehnologiilor moderne de reproducție
 Atestarea materialului de reproducție indigen și import
 Evaluarea genetică a reproducătorilor din populația activă, pe specii și
râse
 Organizarea, funcționarea și dezvoltarea Băncii biotehnologice de resurse
genetice animale
 Coordonarea activităților privind identificarea și individualizare prin
microcipare a efectivelor de cabaline la nivel de județ

10. Autoritatea Hipică Națională (AHN) este o instituție publică de interes

național din România, cu personalitate juridică, reorganizată în anul 2005, aflată în
coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Printre atribuțiile AHN se numără:
 elaborarea și implementarea strategiei de dezvoltare pe rase
 stabilirea obligațiilor și responsabilităților persoanelor fizice și juridice
deținătoare de cabaline de rasă
 stabilirea obligațiilor și responsabilităților centrelor regionale din subordine
 controlul aplicării normelor în domeniul de competență

11. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) este o instituție

publică din România, înființată în anul 2004, finanțată integral de la bugetul de stat,
aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca autoritate publică
centrală, care răspunde de pescuit și acvacultură.
 ANPA a fost organizată prin preluarea Inspecției Piscicole și atribuțiilor în
domeniul pescuitului de la Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial
pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală și Pescuit, direcție generală în
structura Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale care se ocupa cu coordonarea,
implementarea și gestionarea asistenței financiare comunitare prin instrumentele
structurale.
ANPA elaborează strategia și cadrul legal privind dezvoltarea sectorului
pescăresc în România, fiind responsabilă de implementarea Politicii Comune a
Pescuitului în România și de implementarea tehnică a măsurilor și de controlul
reglementărilor în domeniul pescuitului și acvaculturii.
Agenția acoperă întreg teritoriul țării prin cele 10
filiale: Iași, Galați, Tulcea, Constanța, Călărași, Mehedinți, Ilfov, Brașov, Timiș și Cluj.
În anul 2007, ANPA avea 150 de angajați.

12. Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) este o instituție de stat

din România, înființată în anul 2002, ca organism specializat cu caracter tehnico-
științific, având personalitate juridică și funcționând în subordinea Ministerului
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
ONVV are rolul de a asigura fundamentarea politicii de realizare și dezvoltare a
producției vitivinicole, de a contribui la elaborarea reglementărilor vitivinicole, de a
sprijini pe plan național filiera vitivinicolă și de a dezvolta relațiile internaționale din acest
domeniu. Participă la elaborarea de proiecte de legi, acte normative, strategii și politici în
domeniul viticulturii și vinificației. De asemenea, ONVV avizează normele tehnice privind
stabilirea condițiilor de cultură a viței de vie și acordă premii pentru cele mai valoroase
lucrări din domeniul viticulturii.

13. Oficiul Național al Denumirilor de Orgine pentru Vinuri (ONDOV) este o

instituție publică din România, cu personalitate juridică, înființată în anul 2002 și aflată în
subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
ONDOV elaborează normele tehnice pentru producerea vinurilor cu denumire de
origine controlată și a vinurilor cu indicație geografică, cu consultarea Oficiului Național
al Viei și Vinului (ONVV) și a organizațiilor de producători de vinuri din arealul vizat. De
asemenea, eliberează autorizația de producător de struguri destinați obținerii de vinuri
cu denumire de origine controlată, precum și certificatele de atestare a dreptului de
comercializare pentru vinurile cu denumire de origine controlată.

14. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a fost înființată

de Guvernul României în februarie 2006, prin reorganizarea Agenției SAPARD din
România și a primit acreditarea de funcționare la finalul anului 2007.[1] La acel moment,
instituția se numea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP). AFIR
asigură implementarea tehnică și financiară a Fondului European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală (FEADR) și a preluat în totalitate derularea și monitorizarea
Programului SAPARD[1].
Principalele direcții de investiții care sunt finanțate prin FEADR reprezintă
continuarea Programului SAPARD prin îmbunătățirea procesării agroindustriale,
sprijinirea dezvoltării fermelor de semi-subzistență, managementul pădurilor și a
produselor forestiere, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii rurale și în general a
satului românesc.
O componentă importantă a FEADR este și cea de conservare a biodiversității
prin împăduriri a terenurilor agricole, încurajarea metodelor de producție agricolă
compatibile cu protecția și îmbunătățirea mediului și menținerea fermelor din zonele
montane.
APDRP asigură și continuarea derulării Programului SAPARD până la finalizarea
acestuia în 2009.
În mai 2010, APDRP avea un număr de 1.600 de salariați.
În iulie 2014, numele instituției a fost schimbat în Agenția pentru Finanțarea
Investițiilor Rurale (AFIR).

2.2 Ministerul fondurilor europene – instituții subordonate

Ministerul Fondurilor Europene se organizează şi funcţionează ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Ion Mihalache nr. 15-17, sectorul 1.
Ministerul Fondurilor Europene îşi poate desfăşura activitatea şi în alte sedii deţinute
sau utilizate în condiţiile legii.
Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Ministerul
Fondurilor Europene exercită funcţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice
centrale şi pentru modificarea unor acte normative.
În realizarea funcţiilor sale, Ministerul Fondurilor Europene are, în principal,
următoarele atribuţii:
A) cooperează cu instituţiile care au atribuţii în domeniul achiziţiilor publice pentru
asigurarea unui cadru adecvat de derulare a procedurilor de achiziţie publică
desfăşurate în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale 2007-2013/fonduri
europene structurale şi de investiţii 2014-2020, în condiţiile prevăzute de lege;
B) cooperează cu Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României în
vederea asigurării permanente a conformităţii sistemelor de management şi control
specifice programelor operaţionale finanţate din instrumente structurale sau fonduri
europene structurale şi de investiţii;
C) cooperează cu Autoritatea de certificare şi plată, Direcţia generală juridică şi
cu direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice în vederea stabilirii
şi implementării măsurilor necesare realizării unui management financiar riguros şi
eficient al fondurilor alocate programelor operaţionale finanţate din instrumente
structurale sau fonduri europene structurale şi de investiţii;
D) îndeplineşte atribuţiile de autoritate de management pentru Programul
operaţional Asistenţă tehnică, pentru Programul operaţional sectorial Creşterea
competitivităţii economice, pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea
resurselor umane, pentru Programul operaţional sectorial Transport şi pentru Programul
operaţional sectorial Mediu pentru perioada de programare 2007-2013;
E) îndeplineşte atribuţiile aferente punctului naţional de contact pentru
Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European 2004 - 2009, potrivit
Memorandumului de înţelegere pentru implementarea Mecanismului financiar al
Spaţiului Economic European 2004 - 2009;
 F) îndeplineşte atribuţiile aferente punctului naţional de contact pentru Programul
de cooperare norvegian pentru creştere economică şi dezvoltare durabilă 2004-2009,
potrivit Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul Norvegiei şi Guvernul României;
G) îndeplineşte atribuţiile aferente punctului naţional de contact potrivit
Memorandumului de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar al
Spaţiului Economic European 2009 - 2014 şi potrivit Memorandumului de înţelegere
privind implementarea Mecanismului financiar norvegian 2009-2014;
H) îndeplineşte atribuţiile aferente coordonatorului naţional al asistenţei, precum
şi ale responsabilului cu autorizarea programului prevăzute în memorandumurile de
înţelegere dintre Guvernul României şi Comisia Europeană privind Programul PHARE şi
Facilitatea de tranziţie;
I) îndeplineşte atribuţiile aferente coordonatorului naţional al asistenţei, prevăzute
în memorandumurile de înţelegere dintre Guvernul României şi Comisia Europeană
privind Programul PHARE şi Facilitatea de tranziţie;
J) îndeplineşte atribuţiile aferente punctului naţional de contact pentru programele
de înfrăţire instituţională cu statele care beneficiază de finanţări nerambursabile din
partea Uniunii Europene;
K) îndeplineşte atribuţiile aferente autorităţii administrative de înfrăţire
instituţională, responsabilă cu managementul administrativ şi financiar al proiectelor de
înfrăţire instituţională în care România va avea rol de donator de asistenţă tehnică;
L) îndeplineşte atribuţiile aferente autorităţii de management pentru Programul
ISPA;
M) îndeplineşte atribuţii aferente autorităţii de plată pentru programul Facilitatea
Schengen, Facilitatea de tranziţie, Fondul Frontierelor Externe, Programul de cooperare
elveţiano-român şi Fondul pentru Securitate Internă 2014-2020;
N) îndeplineşte atribuţiile aferente participării la coordonarea politicii în domeniul
polilor de creştere;
O) îndeplineşte atribuţiile aferente implementării Strategiei naţionale anticorupţie
2012 - 2015 la nivelul structurii proprii;
P) colaborează, pe domeniul de competenţă, cu inspectorii guvernamentali în
legătură cu îndeplinirea atribuţiilor acestora prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din
Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari
publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi
completările ulterioare.
Q) îndeplineşte, în condiţiile legii, atribuţiile de comunicare şi informare în
domeniul instrumentelor structurale 2007-2013 şi a fondurilor europene structurale şi de
investiţii 2014-2020, inclusiv pentru aplicarea art. 117 alin. (1) şi (2) din Regulamentul
(UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013
de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională,
Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare
rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a
unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social
european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi
de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
R) coordonează pregătirea, armonizarea, implementarea şi aplicarea cadrului
legislativ, instituţional, procedural şi programatic pentru gestionarea Fondurilor
Europene Structurale şi de Investiţii 2014-2020;
S) coordonează implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale 2007-
2013 şi a fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020;
Ș) îndeplineşte rolul de organism de coordonare responsabil cu desemnarea
entităţilor implicate în sistemul de management şi control al fondurilor europene
structurale şi de investiţii 2014-2020 şi asigură comunicarea cu Comisia Europeană în
domeniul său de activitate şi în ceea ce priveşte coordonarea şi monitorizarea
activităţilor organismelor desemnate, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (8) din
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013;
T) asigură coordonarea metodologică şi monitorizează participarea României la
programele şi iniţiativele comunitare gestionate centralizat de către Comisia Europeană;
Ț) asigură coordonarea gestionării proiectelor finanţate prin Mecanismul pentru
Interconectarea Europei Connecting Europe Facility pentru perioada 2014-2020;
U) îndeplineşte atribuţiile de autoritate de management pentru Programul
operaţional Infrastructura mare, Programul operaţional Capital uman, Programul
operaţional Competitivitate, Programul operaţional Asistenţă tehnică şi Programul
operaţional Ajutorarea persoanelor defavorizate, pentru perioada de programare 2014-
2020;
V) îndeplineşte atribuţiile aferente Punctului naţional de contact pentru
implementarea Strategiei naţionale pentru incluziunea socială a cetăţenilor români
aparţinând minorităţii rome;
W) coordonează procesul de elaborare şi negociere pentru Mecanismele
financiare Spaţiul Economic European şi Norvegian 2014-2019;
Y) îndeplineşte atribuţia de Organism intermediar pentru implementarea
programelor finanţate din fonduri europene prin unităţile din subordine.

Organizarea Ministerului Fondurilor Europene

În cadrul structurii organizatorice pot fi înfiinţate, prin ordin al ministrului fondurilor
europene, direcţii în cadrul direcţiilor generale, servicii, birouri sau compartimente.
Atribuţiile şi răspunderile structurilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene
se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al ministerului, aprobat prin
ordin al ministrului fondurilor europene.
Prin ordin al ministrului fondurilor europene pot fi înfiinţate grupuri sau colective
temporare de lucru ori echipe de proiect pentru realizarea unor activităţi sau operaţiuni
în domeniile de competenţă ale ministerului.

Organigramă
 Unitatea pentru coordonarea verificării și aplicării unitare a corecțiilor
 Unitatea Control financiar preventiv propriu
 Unitatea de Comunicare publică și informare privind instrucțiunile
structurale
 Unitate Audit
 Structura de Securitate
 Corpul de Control, Anticorupție și Integritate
 Direcția Generală de Analiză, Programare și Evaluare
 Direcția Coordonare Sistem și Monitorizare
  Direcția Juridică, Soluționare Contestații, Politici Publici și Relații cu
Parlamentul
 Direcția IT și Coordonare SMIS
 Unitatea pentru implementare POAD
 Direcția Economică și Resurse Umane
 Direcția Achiziții Publice
 Direcția Management Contacte, Investiții și Protocol

2.3 Instituții europene cu competențe în domeniul agricol

Politica Agricolă Comună
Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunităţii. PAC
reprezintă un set de reguli şi mecanisme care reglementează producerea, procesarea şi
comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană şi care acordă o atenţie
crescândă dezvoltării rurale.
PAC este constituită din doi piloni: a) organizaţiile comune de piaţă (măsurile
comune de reglementare a funcţionării pieţelor produselor agricole) şi
b) dezvoltare rurală - măsurile structurale care vizează dezvoltarea echilibrată a zonelor
rurale.
PAC s-a dezvoltat pe baza principiilor pieţei unice (circulaţia fără restricţii a
produselor agricole în interiorul UE), preferinţei comunitare (favorizarea consumului
produselor originare din Uniunea Europeană) şi solidarităţii financiare (măsurile comune
sunt finanţate dintr-un buget comun).
În ultima perioadă, PAC a trecut printr-un amplu proces de reformă, iniţiat de
Comisia Europeană la 12 octombrie 2011 şi care a fost finalizat în noiembrie 2013, cu
aportul statelor membre şi al Parlamentului European. Reforma s-a concretizat într-un
set de regulamente care stabilesc cadrul legislativ al PAC pentru perioada 2014-2020.
Actele de bază constau în patru regulamente al Consiliului şi ale Parlamentului
European privind: i) plăţile directe, îi) organizarea comună a pieţelor (OCP) unică, iii)
dezvoltarea rurală şi iv) un regulament orizontal privind finanţarea, gestionarea şi
monitorizarea PAC.
În perspectiva anului 2020, PAC trebuie să deţină capacitatea de a răspunde
provocărilor viitoare cu care se vor confrunta agricultură şi zonele rurale şi să
îndeplinească obiectivele stabilite pentru PAC, şi anume:
 producţia alimentară fiabilă
 gestionarea durabilă a resurselor naturale şi politicile climatice
 dezvoltarea teritorială echilibrată
Elementele-cheie ale modernizării PAC:
 Plăţi directe
Schema de plată de bază (BPS): Statele membre pot folosi 70 % din pachetul
financiar naţional pentru plăţi directe, noii scheme de plată de bază, diferenţa fiind
angajata pentru plăţile suplimentare destinate tinerilor fermieri, precum şi pentru alte
opţiuni, cum ar fi: plăţile suplimentare pentru zonele defavorizate, schemă pentru micii
fermieri, plăţile redistributive, precum şi plăţile „cuplate”. Pentru UE-12, termenul limită
pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS), mai simplă, va fi extins până în
2020.
Convergenţa plăţilor directe din cadrul PAC – acestea vor fi distribuite în mod
mai echitabil atât între statele membre, cât şi între regiuni şi între agricultori, se va
renunţa la referinţele istorice pentru stabilirea cuantumurilor pentru statele membre,
plăţile directe pe hectar urmând a fi ajustate progresiv până în anul 2019. De-a lungul
perioadei de programare, toate statele membre cu plăţi directe sub nivelul de 90% din
media la nivel UE, vor reduce diferenţa dintre nivelul actual al plăţilor şi media UE cu
1/3.
Plăţi pentru practici agricole durabile – eco-condiţionalitate: pe lângă plata de
bază, fiecare exploataţie va primi o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici
agricole benefice pentru climă şi mediu. Statele membre vor utiliza 30% din pachetul
financiar naţional pentru finanţarea acestei măsuri, care este obligatorie, şi care nu va
face obiectul plafonării.
 Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale: statele membre (sau
regiunile) pot acorda o plată suplimentară - de până la 5% din pachetul financiar
naţional - pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale.
Tinerii fermieri: în vârstă de până la 40 de ani sunt susţinuţi în continuare pentru
instalare prin programul de dezvoltare rurală, dar vor putea primi şi o plată la hectar
complementară, din pilonul I (plăţi directe), în primii 5 ani de la începerea activităţii în
agricultură, aceştia vor primi un sprijin la hectar suplimentar finanţat din 2% bugetul
naţional de plăţi directe.
Micii fermieri: această schemă prevede o plată anuală fixată de statul membru
cuprinsă între 500 şi 1250 euro, indiferent de dimensiunea fermei. Costul total al
schemei nu poate depăşi 10% din pachetul financiar naţional.
Plaţi „cuplate” oferă statelor membre opţiunea de a oferi cuantumuri de plăţi
„cuplate” (legate de un anumit produs).
Transferul de fonduri între piloni: statele membre au posibilitatea de a
transfera până la 10% din pachetul lor financiar naţional pentru plăţi directe către
pachetul financiar destinat dezvoltării rurale.
„Plafonarea” (capping): presupune limitarea sprijinului agricol primit de marile
ferme iar sumele astfel economisite vor fi direcţionate către dezvoltarea rurală.
„Fermieri activi”: sprijinul nu va mai fi acordat solicitanţilor ale căror plăţi directe
în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obţinute din toate activităţile
neagricole.

 Mecanisme de gestionare a pieţei

Sistemul de cote pentru zahăr ar trebui să expire la 30 septembrie 2017.
Suprimarea cotelor este singura opţiune pentru a oferi sectorului o perspectivă pe
termen lung, mai ales în contextul îmbunătăţirilor preconizate în ceea ce priveşte
productivitatea.
Programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli şi sistemul de
distribuire a laptelui în şcoli va continua şi în perioada următoare.
 Dezvoltare rurală
 Dezvoltarea rurală reprezintă cel de-al doilea pilon al politicii agricole comune
(PAC), al cărui obiectiv este acela de a sprijini zonele rurale să facă față multiplelor
provocări economice, sociale și de mediu. Această politică formează și vine în
completarea sistemului de plăți directe către agricultori și a măsurilor de gestionare a
piețelor agricole (primul pilon). O parte din obiectivele sale sunt comune fondurilor
structurale și de investiții europene (fondurilor ESI). Politica UE de dezvoltare rurală este
finanțată prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Fiecare stat
membru primește un pachet financiar pentru această perioadă de 7 ani.
Statele membre și regiunile își elaborează propriile programe de dezvoltare rurală
în funcție de nevoile din teritoriu. Acestea trebuie să vizeze, în același timp, cel puțin
patru din următoarele șase priorități ale UE:
1. Să încurajeze transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, în silvicultură
și în zonele rurale;
2. Să sporească viabilitatea și competitivitatea tuturor ramurilor agriculturii și să
promoveze tehnologiile agricole inovatoare și gestionarea durabilă a fondului forestier;
3. Să promoveze organizarea lanțului de aprovizionare cu produse alimentare,
bunăstarea animalelor și gestionarea riscurilor în agricultură;
4. Să refacă, să conserve și să dezvolte ecosistemele care sunt legate de
agricultură și silvicultură;
5. Să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și să sprijine tranziția către o
economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice în
sectoarele agricol, alimentar și silvic;
6. Să promoveze incluziunea socială, reducerea sărăciei și dezvoltarea
economică în zonele rurale.
Prioritățile din domeniul dezvoltării rurale sunt structurate pe arii de intervenție.
Începând din 2014, fiecare stat membru trebuie să stabilească un acord de
parteneriat care necesită coordonarea tuturor fondurilor structurale și de investiții
europene (fondurile ESI) din țara respectivă. În același timp, Comisia Europeană și
statele membre colaborează cu Banca Europeană de Investiții (BEI) în vederea creării
unor instrumente financiare în cadrul FEADR. Implementarea și impactul programelor de
dezvoltare rurală sunt monitorizate și evaluate în detaliu.
 Alocarea totală 2014-2020 pentru toate statele membre (în preţuri 2011) este de
362,78 miliarde de euro, din care se prevede 277,85 miliarde euro pentru plăţile directe
şi cheltuieli legate de piaţă (Pilonul 1) şi 84,94 miliarde euro pentru dezvoltare rurală
(Pilonul 2). În preţuri curente, aceeaşi alocare totală pentru toate statele membre UE
înseamnă 408,31 miliarde. Euro, alocarea pentru pilonul 1 reprezintă 312,74 miliarde
euro) şi alocarea pentru pilonul 2 reprezintă de 95,58 miliarde euro.
Pentru exerciţiul financiar viitor 2014 - 2020, România are alocate aproximativ
19,43 miliarde euro preţuri curente pentru ambii piloni, ceea ce înseamnă o creştere
substanţială faţă de alocarea totală anterioară 2007- 2013 care a fost de 13,8 miliarde
euro.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEGA) este un fond creat
de Uniunea Europeană în vederea dezvoltării agriculturii statelor membre ale acesteia.
Începând cu 1 ianuarie 2007, Agenția de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură derulează fondurile europene pentru implementarea măsurilor de sprijin
finanțate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este un fond
creat de Uniunea Europeană în vederea dezvoltării agriculturii statelor membre ale
acesteia.
În perioada 2008-2013, valoarea totală a fondurilor destinate cofinanțării
contribuției financiare, acordată României prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală se ridică la circa 1,9 miliarde euro, după cum urmează:

Anul 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Milioane
278,4 350,4 330,2 329,7 330 329,3
Euro

Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) – IFNsă oferă un instrument

financiar care permite accesul investitorilor la credite și alte instrumente de finanțare,
prin acordarea de garanții financiare. A fost înființat în 1994, prin finanțare PHARE,
pentru a facilita accesul la credite și la alte instrumente financiare în zonele rurale, prin
acoperirea unei părți din garanțiile solicitate de băncile comerciale și de alți furnizori de
fonduri. Fondul garantează credite pe termen scurt, mediu și lung, iar suma garantată
acoperă până la 100% din credit.
FGCR-IFN SĂ are ca obiect de activitate exclusiv garantarea creditelor și a altor
instrumente de finanțare, care pot fi obținute de persoane fizice și juridice - producători
agricoli și procesatori de produse agroalimentare, pentru realizarea producției agricole,
stocarea și procesarea produselor agricole și realizarea obiectivelor de investiții în
aceste domenii.

SAPS, din engleză Single Area Payment Scheme este Schema de plată unică
pe suprafață implementată în Uniunea Europeană, pentru subvenții în agricultură.
România implementează, începând cu anul 2007, schema de plată unică pe
suprafață - SAPS, care va contribui la practicarea unei agriculturi competitive, durabile și
orientată către piață. Astfel, agricultorii primesc subvenții acordate de Uniunea
Europeană, pentru care trebuie să îndeplinească condițiile de eligibilitate. Acordarea
SAPS este condiționată de respectarea GAEC (Bunele Condiții Agricole și de Mediu).
Aceste cerințe se aplică și unor acțiuni sprijinite prin Pilonul ÎI care au ca obiectiv sprijin
financiar în zonele defavorizate (LFA), aplicarea practicilor de agro - mediu și
respectarea cerințelor planurilor de management din ariile protejate de interes comunitar
Natura 2000[1]. Nerespectarea GAEC determină reducerea în mod corespunzător a
sprijinului condiționat de aceste cerințe[1]. Îmbunătățirea cunoștințelor privind Bunele
condiții agricole și de mediu se realizează și prin furnizarea de pregătire profesională,
informare și difuzare de cunoștințe.
Plățile Naționale Complementare sunt introduse tot din 2007 și se adăugă la
plățile unice pe suprafață. Deosebirea este că Plățile Naționale Complementare sunt
plătite de către statul român, din bugetul Ministerului Agriculturii. Plățile Naționale
Complementare sunt date pe suprafața cultivată, respectiv pe cap de animal, conform
modelului european.
În anul 2008, agricultorii români au primit în cadrul schemei de plată unice pe
suprafață (SAPS) suma de 524 milioane euro, în 2009 au primit 623 milioane euro, iar
pentru 2010 suma alocată este de 729 milioane euro.