IMPLICAREA FORTELOR VAN DER WAALS IN PROCESUL DE ADEZIUNE AL VIRUSURILOR LA SUPRAFETE

Fortele Van der Waals reprezinta interactiuni interatomice/intermoleculare ce au un impact

deosebit in sistemele biologice, si de asemenea sunt implicate si in procesele de adeziune virala la
nivelul unor suprafete solide.

Pentru a face corelatie intre lumea fie si aceste forte VDW trebuie lamurit aspectul de molecule
nepolare.

O molecula nepolara, asa cum face referire si denumirea, este o molecula lipsita de cei doi
poli, negativ, respectiv pozitiv. Unul dintre motivele pentru care sunt considerate nepolare ar fi
distributia uniforma a sarcinilor electrice ale celor doi atomi care participa la formarea acesteia,
situatie intalnita in cazul moleculelor diatomice. Prin molecule nepolare intelegem si conceptul de
molecule alcatuite din atomi apartinand unor elemente diferite la care se poate observa o forma de
simetrie. Acest lucru se intampla in cazul unor molecule complexe a caror structura este compusa din
mai mult de 2 atomi, un exemplu sugestiv fiind molecula de metan.

Revenind la legatura dintre fortele VDW si moleculele nepolare, aceste forte sunt singurele
legaturi intermoleculare care se stabilesc intre moleculele nepolare. Fortele Van der Waals sunt
interactiuni dependente de distanta si se realizeaza intre atomi sau molecule care fac parte din
categoria legaturilor necovalente.

Pentru a evidentia mecanismul lor de functionare vom lua drept referinta molecula de O 2.
Chiar daca am mentionat lipsa polilor din cadrul moleculelor nepolare, acestea pot avea insa, in
anumite situatii, regiuni incarcate negativ sau pozitiv. Acest fapt se datoreaza repartitiei neuniforme
a electronilor, motiv pentru care regiunile mai bogate in electroni devin poli negativi, iar cele opuse,
cu un numar mai mic de electroni, devin poli pozitivi. Aceasta stare nu este permanenta, ea fiind
conditionata de miscarile electronilor. In momentul in care, o alta molecula de O 2 se apropie de cea
initiala, cantitatea de electroni va fi mai densa in zona apropiata polului pozitiv, iar molecula devine
astfel un dipol indus, prima fiind cea care induce un dipol electric in aceasta. Astfel, la interactiunea
dintre cei 2 dipoli apar fortele Van der Waals.

Adeziunea permite particulelor sa se ataseze de celulele care le ingera si se ocupa cu legarea

celulelor de diferite suprafete, chiar si unele de altele. Este un proces indispensabil, fara de care nu ar
exista plante, animale, intrucat specia umana. Ea rezulta natural din atractiile VDW. Legatura
esentiala dintre adeziune si fortele VDW consta in faptul ca aceste atractii sunt principalele legaturi
ce participa la acest fenomen. Conform unor studii efectuate in 1980, s-a emis o ipoteza care atesta
implicarea fortelor Van der Waals in procesul de adeziune virala. Acestea sunt relevante in cazul
virusurilor, deoarece le permit acestora atasarea de un numar mare de substraturi solide. Datorita
fortelor VDW particulele virale se pot atasa de aproape orice substrat, crescand astfel procentul de
infectare al unei celule.

In ciuda faptului ca sunt mai slabe comparativ cu alte legaturi intermoleculare, importanta lor
este una semnificativa in lumea vie si ar putea contribui cu merite considerabile pe viitor.