6.

ELEMENTELE BLOCULUI S

6.1. HIDROGENUL

6.1.1. Caracterizare generală

Hidrogenul a fost descoperit de Paracelsus în secolul al XVI-lea. Are

configuraţia electronică 1s1 şi ionizează astfel:

H - 1e- H+ ; Eionizare = 13,6eV

- ; Eionizare = 0,71eV
H + 1e H
H+ se pune în evidenţă prin descărcări electrice în tuburi vidate, iar în soluţie
apoasă se prezintă sub forma ionului de hidroniu, H3O+. Hidrogenul formează
legături ionice în hidrurile metalice şi covalente cu nemetalele; prezintă
următorii izotopi:
1 H(T) , în proporţiile
1 2 3
1H 1 H(D)

99,98% 0,016% 10-10%

Apa grea, care conţine izotopul deuteriu, este improprie proceselor vitale
provocând modificarea proceselor biologice. Tritiul este radioactiv cu
t½ = 12,4 ani.

6.1.2. Stare naturală şi obţinere

Hidrogenul este cel mai răspândit element din univers, sub forma atomică
a fost pus în evidenţă în stele, nebuloase, comete, atmosfera Soarelui, iar
molecular, H2, în păturile superioare ale atmosferei. Sub formă de combinaţii se
găseşte în: apă, substanţe cu caracter acid, neutru sau bazic din domeniul organic
şi anorganic.

În laborator se obţine din zinc şi acid clorhidric diluat în aparatul Kipp,

după următoarea reacţie:
Zn + 2HCl ZnCl2 + H2

Se poate obţine şi prin electroliza unei soluţii apoase de hidroxid de sodiu

în voltametrul Hoffmann.

În industrie se obţine prin mai multe metode.

a) Electroliza soluţiei apoase de clorură de sodiu, conform
următoarelor reacţii:
 NaCl Na+ + Cl -
+ -
H2O H + HO
+
+ 1e-
0 0 0
(-) H H , H + H H2
(+) Cl - 1e-
0
Cl , Cl + Cl Cl2

-
În soluţie: Na+ + HO NaOH
Reacţia totală este:
electroliza
NaCl + H2O NaOH + 1/2H2 + 1/2Cl2

b) Electroliza apei acidulate cu H2SO4, sau alcalinizate cu NaOH,

utilizând catod (-) de Fe şi anod (+) de grafit, după reacţiile:
+ -
H2O H + HO
+ 0 0
(-) H + 1e H , 2H H2

(+) HO- - 1e
0
HO , HO + HO H2O + 1/2O2

Reacţia totală la electroliză este:

electroliza
H2O H2 + 1/2O2

c) Din gazul de apă, care se obţine astfel:

Ni, 2000C
CH4 + H2O(v) CO + 3H2
Pentru separarea CO din amestec el se tratează cu apă, când:
CO + H2O CO2 + H2

după care CO2 se dizolvă în apă.

d) Prin reacţiile de piroliză ale hidrocarburilor:
Pt, 10000C
CH4 C + 2H2
Alte metode de obţinere:
2Na + 2H2O 2NaOH + H2
2Al + 2NaOH + 6H2O 2Na[Al(OH)4] + 3H2

-3e-
2 3 Al Al
3+
se oxidează
-
+ +2e 0
3 2 2H 2H se reduce
 6.1.3. Proprietăţi fizice şi chimice

Proprietăţi fizice:
Hidrogenul este un gaz fără culoare şi fără miros, care se lichefiază greu,
are densitatea mai mică decât celelalte gaze şi viteza de difuziune cea mai mare.
Este puţin solubil în lichide (H2O), dar se dizolvă în metale la temperaturi
ridicate (exemplu: Pd poate dizolva 850 volume H2 la un volum Pd).

Proprietăţi chimice:
Hidrogenul reacţionează cu:
a) halogenii, conform reacţiei generale:
H2 + X2 2HX

Reacţia cu fluorul are loc la întuneric, cea cu clorul la lumină, iar cu bromul şi
iodul reacţionează la temperaturi cuprinse între 350 – 400 oC. În cazul iodului,
reacţia este reversibilă.
b) oxigenul, sulful, azotul şi carbonul:
H2 + 1/2O2 H2O
lent
H2 + S H2S
Fe, 5000C, 200-1000atm.
3H2 + N2 2NH3
30000C
2C + H2 C2H2
Ni, 12000C
C + 2H2 CH4
c) cu metalele, formând hidruri ionice:
3000C
2Li + H2 uscat 2Li+ H -

6.1.4. Combinaţiile hidrogenului. Hidruri

Hidrurile se clasifică în ionice, covalente, interstiţiale şi pentru elementele

blocului f.

a) Hidruri ionice (saline) - care conţin ionul H-

Astfel de hidruri formează metalele grupelor I şi II (excepţie Be). Aceste
hidruri sunt solide, cristalizate şi incolore. Hidrura de litiu funcţionează ca o
bază foarte tare, extrage un proton chiar din acizii slabi, cum este apa:
LiH + H O 2 H + Li +OH-
2
Cu hidrurile deficitare de electroni formează ioni complecşi:
(AlH3)n nAlH3
LiH + AlH3 Li[AlH4]
Pot reduce sulfaţii la sulfuri, după reacţia următoare:
4NaH + Na2SO4 Na2S + 4NaOH

6+ +8e- 2-
1 2 8 S S se reduce
- -2e-
4 8 2 H H
+
se oxidează

b) Hidruri covalente (moleculare)

Hidrogenul formează hidruri covalente cu elementele din grupele a III-a
până la a VII-a, cu formula generală EH8-n , unde n este nr. grupei
(n = 4,5,6,7). Aceste hidruri sunt gaze (excepţie H2O). Hidrurile elementelor din
grupa a III-a şi hidrura de beriliu sunt deficitare de electroni şi pot fi izolate sub
formă de dimeri sau polimeri, (BeH2)n şi (EH3)n.
Diboranul, (BH3)2 sau B2H6, conţine legături de tip special, de trei centre.
Hidrurile elementelor din grupele a IV-a – a VII-a au puncte de fierbere
scăzute, cu excepţia HF, H2O, NH3, unde apar asocieri de molecule prin legaturi
de hidrogen.
Hidrurile acceptoare de protoni au caractrer bazic care variază astfel:
NH3 > H2O ; H2O > H2S ; NH3 > PH3 ;
Hidrurile donoare de protoni au caracter acid, care variază după cum urmează:

HF < HCl < HBr < HI în grupă

SiH4 < PH3 < H2S < HCl în perioadă
Hidrurile carbonului au caracter neutru şi tendinţa mare de a forma catene.

c) Hidruri interstiţiale
Hidrurile formate cu metalele tranziţionale sunt hidruri interstiţiale şi au o
compoziţie nestoechiometrică. Aceste hidruri sunt solide, cu caracter metalic, de
exemplu: TiH1,7 ; ZrH1,8 . Formarea lor constă în pătrunderea atomilor de
hidrogen în golurile reţelei metalului. Ele sunt utilizate în tehnologia
semiconductorilor, metalurgia pulberilor, sursă de H2, ca reducători.

d) Hidrurile elementelor blocului f - ocupă o poziţie intermediară între

cele interstiţiale şi cele ionice.

6.1.5. Întrebuinţări şi importanţa biologică

Intrebuinţări
Este utilizat în industria de sinteză pentru obţinerea amoniacului, acidului
clorhidric, îngrăşămintelor chimice, la hidrogenarea uleiurilor şi
hidrocarburilor, ca reducător în metalurgie; combustibil pentru rachete sub
formă de H2 lichid.

Importanţa biologică
În stare liberă nu joacă nici un rol pentru organismele vegetale,
animale, sau umane. Combinat face parte din compuşi organici fără de care viaţa
nu este posibilă: protidele, lipidele şi glucidele;

Exemple: - în vegetale 7% H;
- în mamifere 10% H;
- în organismul uman 9,86% H.
Abundenţa este mare, dar procentul este mic, datorită masei atomice mici a
hidrogenului ( în C6H12O6 jumătate din atomi sunt de hidrogen, dar reprezintă
doar 6,66% în procente de masă).