Chimieorganica2CAnulII2CSemII2C2010-2011 Unlocked

SPORTULUI
FACULTATEA DE FARMACIE
TEL./FAX: 0241-605050
E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro
Web: http://www.pharmaovidius.ro
CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE NR. I
TESTE GRIL
EXAMENUL LA DISCIPLINA
CHIMIE ORGANIC
SEMESTRUL II, SESIUNEA DE VAR
Specializarea FARMACIE, Anul II
nr.I
Prof. univ. dr. Rodica Sirbu
Ş CHIMIE ORGANIC
dr. Denisa Dumitrescu
2010-2011
COMPLEMENT SIMPLU
1. Compusul cu structura:
O
N
H
se numeşte:
A. piperidină
B. morfolină
C. pentametilenimină
D. 2,6-xilidină
E. pirolidină
2. Bazicitatea aminelor variază în ordinea:

A. NH3 > R-NH2 > R3N > R2NH
B. NH3 < R3N < R2NH < R-NH2
C. NH3 < R-NH2 < R3N < R2NH
D. R2NH < R3N < NH3 < R-NH2
E. NH3 > R3N > R2NH > R-NH2
3. Amina cu formula moleculară C4H11N are un număr de izomeri (fără stereoizomeri) egal cu:
A. 4
B. 5
C. 6
D. 8
E. 10
4. Amina cu formula moleculară C4H11N prezintă ca izomeri:

A. patru amine primare
B. trei amine primare
C. patru amine secundare
D. cinci amine secundare
E. două amine cuaternare
5. Etilamina se poate obţine prin:

A. reducerea nitrometanului
B. alchilarea 1,2-dibromoetanului cu amoniac
C. reducerea formamidei
D. reducerea acetonitrilului
E. degradarea Hofmann a acetamidei
H2N NO2
se numeşte:
A. o-nitroanilină
B. m-nitroanilină
C. p-nitroanilină
D. o-aminonitrobenzen
E. p-aminonitrofenil
1
7. Se dă schema de reacţii:
LiAlH4
CH3 CH=O + H2N OH X Y
- H2O
Compusul Y se numeşte:
A. acetaldoximă
B. etanol
C. metilamină
D. etilamină
E. metanol
8. Prin reducerea benzamidei cu LiAlH4/eter se formează:

A. fenilamină
B. anilină
C. fenilmetilamină
D. metilanilină
E. tolilamină
9. Condensarea nitrozoderivaţilor aromatici cu amine aromatice primare conduce la:

A. un compus diazoic
B. un compus azoic simetric
C. un compus azoic asimetric
D. un azoxiderivat
E. un hidrazoderivat
10. Reducerea nitroderivaţilor aromatici cu Zn/NaOH conduce la:

A. o amină aromatică
B. o amină mixtă
C. o amidă
D. o amină acilată
E. un hidrazoderivat
11. Prin condensarea nitrozobenzenului cu fenilamină se formează:

A. difenilamină
B. hidrazobenzen
C. azobenzen
D. p-hidroxiazobenzen
E. azoxibenzen
12. Prin cuplarea clorurii de diazoniu cu anilină se formează:

A. un compus de culoare oranj
B. p-hidroxiazobenzen
C. diazobenzen
D. p-aminoazobenzen
E. reacţia nu are loc
13. Prin reducerea azobenzenului cu LiAlH4 se formează:

A. diazobenzen
B. hidrazobenzen
C. anilină
D. benzenazo-p-toluen
E. reacţia nu are loc în aceste condiţii
14. Grupa –NO2 din nitroderivaţi se caracterizează prin existenţa:
2
A. legăturilor simple
B. legăturilor duble
C. legăturilor triple
D. conjugării izovalente
E. conjugării monovalente
15. La nitrarea nitrobenzenului cu amestec sulfonitric, în raport molar 1:1, compusul majoritar
rezultat este:
A. 1,2-dinitrobenzen
B. 1,3-dinitrobenzen
C. 1,4-dinitrobenzen
D. 1,2,3-trinitrobenzen
E. 1,3,5-trinitrotoluen
16. În cazul nitrării în fază lichidă, la temperatură înaltă, agentul de nitrare este:
A. cationul nitroniu
B. molecula de dioxid de azot
C. molecula de monoxid de azot
D. cationul nitrozo
E. anionul nitroniu
17. Prin reducerea nitroetanului cu Fe şi HCl se formează:

A. metilamină
B. dimetilamină
C. anilină
D. etanol
E. etilamină
18. Prin reducerea nitrozoderivaţilor se formează:

A. amine
B. azoderivaţi
C. azoxiderivaţi
D. nitroderivaţi
E. chinone
19. Prin condensarea nitrozobenzenului cu fenilhidroxilamină se formează:

A. anilină
B. nitrobenzen
C. azobenzen
D. azoxibenzen
E. hidrazobenzen
20. Nitrozarea hidrocarburilor alifatice se poate efectua cu:

A. acid azotos
B. acid azotic diluat
C. acid azotic concentrat
D. clorură de nitrozil
E. hidroxilamină
21. Compusul cu formula moleculară R-SO2H reprezintă:

A. sulfură
B. sare de sulfoniu
C. acid sulfinic
D. ester sulfinic
3
E. acid sulfonic
22. Compusul cu formula moleculară R-SO3H reprezintă:

A. acid sulfenic
B. acid sulfinic
C. acid sulfonic
D. acid sulfuros
E. acid sulfuric
23. Prin reacţia alcoolului etilic cu hidrogen sulfurat la 4000C, în cataliză eterogenă, se formează:
A. metantiol
B. etantiol
C. 1-propantiol
D. 2-propantiol
E. sulfură de etil
24. Prin reacţia dintre bromura de metil şi tiouree se formează:

A. metantiol
B. dimetilsulfură
C. dimetilsulfoxid
D. dimetiltioeter
E. mercaptal
25. Prin oxidarea metantiolului cu iod se formează:

A. sulfură de metil
B. acid metansulfinic
C. acid metansulfenic
D. disulfură de metil
E. acid metansulfonic
S
se numeşte:
A. tiiran
B. tietan
C. tiolan
D. tian
E. oxiran
27. Compusul cu structura CH3-S-CH3 se numeşte:

A. dimetileter
B. metilsulfură
C. tiometan
D. dimetiltioeter
E. dimetilsulfat

H2O2/acetona H2O/CH3COOH
CH3 Br + CH3 S Na X Y Z
- NaBr
Compusul Z este:
A. dimetilsulfură
4
A. pirazolină
B. fenazonă
C. 1-fenil-3-metilpirazolonă
D. aminofenazonă
E. fenazonă
69. Se poate obţine tiazol prin:

A. condensarea α-aminoacizilor acilate cu P2S5
B. reacţia cloroacetaldehidei cu tioformamidă
C. reacţia cloroacetaldehidei cu tiouree
D. reacţia dintre propenă, amoniac şi dioxid de sulf
E. reacţia dintre acetaldehidă şi sulfat de sodiu
70. Piridina se poate nitra cu:

A. oxizi de azot
B. HNO3 diluat
C. HNO3/H2SO4, 3400C
D. KNO3/H2SO4, 3000C
E. KMnO4
71. Următoarea reacţie de obţinere a chinolinei:
CH=O
CH3 NaOH
+ -2 H2O
CH=O
NH2 N
reprezintă:
A. sinteza Skraup
B. sinteza Doebner-Miller
C. sinteza Friedlander
D. sinteza Knorr
E. prin această metodă se obţine izochinolină

N
N
se numeşte:
A. piridină
B. pirimidină
C. piridazină
D. pirazină
E. purină
73. Prin condensarea a două molecule de α-aminocetonă în mediu bazic se formează derivaţi de:
A. pirimidină
B. piridazină
C. pirazină
D. purină
E. acridină

11
H
N
N
H
se numeşte:
A. piridină
B. pirimidină
C. pirazină
D. piperazină
E. purină

N N
N N
H
se numeşte:
A. pirazină
B. purină
C. hipoxantină
D. xantină
E. acid uric
COMPLEMENT MULTIPLU
76. În funcţie de gradul de substituţie al atomului de azot, aminele pot fi:

A. primare
B. secundare
C. terţiare
D. cuaternare
E. nulare
77. Compusul cu structura CH3-NH-C2H5 se numeşte:

A. dietilamină
B. dimetilamină
C. etilmetilamină
D. N-metiletilamină
E. N-metiletanamină

NH2
CH3
se numeşte:
A. 2-aminobenzen
B. o-aminobenzen
C. o-toluidină
D. 1-amino2-metilbenzen
E. 2-metilanilină
12
N
H
se numeşte:
A. etilenimină
B. tetrametilenimină
C. pirolidonă
D. pirolidină
E. furan
N
H
se numeşte:
A. piridină
B. piperidină
C. ciclohexilamină
D. ciclopentilamină
E. pentametilenimină
81. Sunt adevărate afirmaţiile:

A. aminele aromatice sunt baze mai tari decât cele alifatice
B. aminele alifatice primare sunt baze mai tari decât amoniacul
C. aminele alifatice sunt baze mai tari decât cele aromatice
D. aminele aromatice sunt baze mai tari decât amoniacul
E. aminele aromatice sunt baze mai slabe decât NH3
82. Sunt adevărate afirmaţiile referitoare la aminele aromatice:

A. substituenţii respingători de electroni măresc bazicitatea
B. substanţele respingătoare de electroni scad bazicitatea
C. substanţele atrăgătoare de electroni scad bazicitatea
D. substanţele atrăgătoare de electroni cresc bazicitatea
E. prezenţa substituenţilor pe nucleul aromatic nu influenţează bazicitatea
83. Următorii substituenţi scad bazicitatea aminelor aromatice:

A. NO2
B. CH3
C. CF3
D. COOH
E. C2H5
84. Aminele se pot obţine prin:

A. alchilarea arenelor
B. alchilarea amoniacului
C. reducerea nitroderivaţilor
D. reducerea nitrililor
E. reducerea imidelor
85. Aminele se pot obţine prin reducerea:

A. amidelor
13
B. oximelor
C. lactonelor
D. azidelor
E. iminelor
86. La alchilarea amoniacului cu compuşi monohalogenaţi alifatici se obţin:

A. amine primare
B. amine secundare
C. amine terţiare
D. monoamine
E. diamine
87. Referitor la alchilarea Hofmann a amoniacului sunt adevărate afirmaţiile:

A. se poate realiza direct cu compuşi monohalogenaţi alifatici
B. se poate realiza cu compuşi monohalogenaţi aromatici, în prezenţa unui catalizator metalic
C. poate conduce la formarea unor săruri cuaternare de amoniu
D. poate conduce la formarea unor amine terţiare
E. conduce la formarea unor polimeri
88. Se formează amine primare prin:

A. reducerea amidelor
B. reducerea oximelor
C. degradarea Hofmann a amidelor
D. alchilarea Hofmann a amoniacului cu compuşi dihalogenaţi alifatici
E. reducerea lactonelor
89. Referitor la amine sunt adevărate afirmaţiile:

A. termenii inferiori sunt gaze inodore
B. termenii mijlocii sunt lichide cu miros de peşte
C. termenii superiori sunt solizi
D. aminele inferioare sunt solubile în apă
E. aminele superioare sunt solubile în apă
90. Aminele pot reacţiona cu:

A. acizi minerali
B. acizi organici
C. cloruri acide
D. oxizi metalici
E. hidroxizi alcalini
91. Aminele se pot acila cu:

A. acizi anorganici
B. acizi carboxilici
C. cloruri acide
D. anhidride acide
E. esteri
92. Aminele reacţionează cu acidul azotos astfel:

A. aminele primare alifatice conduc la alcooli
B. aminele primare aromatice conduc la amide
C. aminele primare aromatice conduc la săruri de diazoniu
D. aminele secundare alifatice conduc la nitrozamine
E. aminele terţiare aromatice conduc la săruri de diazoniu
14
93. Aminele aromatice dau reacţii de:
A. oxidare a inelului aromatic
B. halogenare
C. sulfonare
D. nitrare
E. hidroliză
94. Referitor la metilamină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este folosită la obţinerea adrenalinei
B. este un gaz cu miros de amoniac
C. se extrage în cantităţi mari din plante
D. se foloseşte la obţinerea novocainei
E. se foloseşte la obţinerea coloranţilor şi insecticidelor
95. Referitor la amine sunt adevărate afirmaţiile:

A. anilina se mai numeşte anil
B. dietilamina este folosită la sinteza unor medicamente antimalarice
C. anilina este miscibilă cu acetona
D. dimetilamina are miros de migdale amare
E. anilina este solubilă în apă
96. Despre anilină sunt adevărate afirmaţiile:

A. în stare pură este un lichid de culoare brun-roşcat
B. cu hipoclorit de calciu se colorează în galben şi apoi în brun
C. cu acidul clorhidric şi acidul sulfuric formează săruri
D. cu aldehidele aromatice formează baze Schiff
E. cu KMnO4/H2SO4 se colorează în verde, apoi în negru-albăstrui, formând negru de anilină
97. Compusul cu formula structurală:
CH2 CH NH2
CH3
se numeşte:
A. 2-amino-1-fenilpropan
B. amfetamină
C. metamfetamină
D. metedrină
E. benzedrină
98. Compusul cu formula structurală:
CH2 CH NH CH3
CH3
se numeşte:
A. N-metil-N-izopropilamină
B. amfetamină
C. metamfetamină
D. benzedrină
E. metedrină
99. Acetanilida se mai numeşte:

A. putresceină
15
B. benzedrină
C. antifebrină
D. acetilanilină
E. paracetamol
100. Referitor la putresceină sunt adevărate afirmaţiile:

A. are structura H2N-(CH2)4-NH2
B. are structura H2N-(CH2)5-NH2
C. este un compus cristalin rezultat la descompunerea proteinelor
D. este tetrametilendiamină
E. este pentametilendiamină
101. Despre bazicitatea aminelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. reprezintă capacitatea aminelor de a ceda protoni
B. reprezintă capacitatea aminelor de a accepta protoni
C. aminele aromatice sunt baze slabe
D. aminele aromatice sunt baze tari
E. aminele alifatice sunt baze mai tari decât amoniacul
102. Despre bazicitatea aminelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. din seria aminelor, cel mai pronunţat caracter bazic îl au aminele secundare alifatice
B. aminele alifatice sunt baze mai slabe decât amoniacul
C. aminele aromatice sunt baze mai slabe decât amoniacul
D. aminele secundare alifatice sunt baze mai tari decât cele primare alifatice
E. aminele terţiare au caracterul bazic cel mai puternic
103. Metilamina se poate obţine prin:

A. reducerea nitrometanului
B. reducerea acetamidei
C. reducerea acetonitrilului
D. alchilarea amoniacului
E. reacţia dintre metan şi amoniac
104. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu este folosită la sinteza coloranţilor azoici
B. reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu are loc la temperatura camerei
C. reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu are loc la temperaturi cuprinse între 0-50C
D. în reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu se conservă grupa azo (-N = N-)
E. N,N-dietilanilina se utilizează la obţinerea metiloranjului
105. Alegeţi afirmaţiile corecte:

A. fenilmetilamina este o amină secundară
B. formulei moleculare C3H9N îi corespund patru amine
C. formulei moleculare C3H9N îi corespund cinci amine
D. compuşii rezultaţi din reacţia aminelor cu acidul clorhidric sunt ionici
E. aminele aromatice sunt baze mai tari decât cele alifatice
106. Afirmaţiile corecte referitoare la anilină sunt:

A. este o amină aromatică
B. este mai bazică decât izopropilamina
C. orientează al doilea substituent pe nucleul benzenic în poziţia meta
D. orientează al doilea substituent pe nucleul benzenic în poziţiile orto şi para
E. se foloseşte în industria coloranţilor
16
+ HBr + NH3 +a +a
C3H6 X Y Z W (C5H13N)
- HBr - HCl - HCl
A. compusul X este 1-bromoetan
B. compusul Y este izopropilamina
C. compusul a este clorura de metil
D. compusul W este trietilamina
E. compusul W este dimetilizopropilamina
108. Reacţia de cuplare stă la baza fabricării următorilor coloranţi sintetici de tip azoic:
A. oranj III
B. heliantină
C. metiloranj
D. vitamina H
E. indigo
109. Aminele sunt materie primă în diferite ramuri ale industriei:

A. textilă
B. cosmetică
C. alimentară
D. la fabricarea fenoplastelor
E. la sinteza unor coloranţi azoici
110. Reacţia de cuplare are loc la tratarea soluţiei apoase de sare de diazoniu cu:
A. alcooli
B. fenoli
C. amine aromatice
D. amine alifatice
E. amide aromatice
111. Nu se pot diazota:

A. aminele primare alifatice
B. aminele primare aromatice
C. aminele secundare aromatice
D. aminele terţiare aromatice
E. aminele secundare alifatice
112. Metiloranjul este:

A. nitrozamină
B. indicator acido-bazic
C. amină acilată
D. colorant azoic
E. copolimer
113. La alchilarea anilinei cu CH3Cl se poate obţine:

A. o-metilanilină
B. N-metilanilină
C. m-metilanilină
D. clorură de trimetilfenilamoniu
E. p-metilanilină
114. Toate aminele izomere cu formula moleculară C3H9N:

A. reacţionează cu acid clorhidric
B. conţin atomi de azot cu aceeaşi hibridizare
17
C. au caracter bazic
D. reacţionează cu aceeaşi cantitate de iodură de metil
E. participă la reacţii de cuplare
115. Referitor la obţinerea anilinei prin reducerea nitrobenzenului alegeţi afirmaţiile corecte:
A. agentul reducător este acidul clorhidric
B. agentul reducător este fierul în prezenţă de acid clorhidric
C. este o reacţie cu schimb de electroni
D. se consumă toată cantitatea de acid clorhidric intrată în reacţie
E. are loc la temperatură şi presiune ridicate
116. Aminele se pot clasifica în:

A. alifatice
B. aromatice
C. mixte
D. mononucleare
E. polinucleare
117. Referitor la amine alegeţi afirmaţiile corecte:

A. sunt compuşi care derivă de la amoniac
B. atomul de azot din structura aminelor prezintă două perechi de electroni neparticipanţi
C. grupa amino este nepolară
D. aminele pot accepta protoni
E. toate aminele se dizolvă în soluţii apoase de acizi tari
118. Compusul cu structura CH3–CH2–NH2 se numeşte:

A. metilamină
B. etilamină
C. etanamină
D. aminoetil
E. propilamină

CH3 CH CH3
NH2
se numeşte:
A. 2-aminopropan
B. 2-propilamină
C. izopropilamină
D. n-propilamină
E. dimetilaminoetan

CH3 CH2 CH CH2 CH3
N
H3C CH3
se numeşte:
A. dimetilsecpentilamină
B. N,N-dimetil-3-aminopentan
C. izopentildimetilamină
D. dimetil-3-pentilamină
E. N,N,N-dimetilizopentilamină
18
CH2 CH2
NH2 NH2
se numeşte:
A. 1,2-diaminoetil
B. 1,2-etandiamină
C. 1,2-etilendiamină
D. 1-amino-2-aminoetan
E. etilenglicolamină
H2N NH2
se numeşte:
A. 1,4-fenilamină
B. o,o’-fenilendiamină
C. p,p’-fenilendiamină
D. 1,4-fenilendiamină
E. 1,4-benzendiamină
123. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la amine:

A. aminele inferioare sunt solubile în apă
B. aminele pot accepta protoni
C. soluţia apoasă a unei amine are caracter slab acid
D. aminele sunt baze slabe, ca şi amoniacul
E. soluţia apoasă de dimetilamină se colorează în roşu în prezenţa indicatorului fenolftaleină
124. Aminele pot fi:

A. nulare
B. primare
C. secundare
D. terţiare
E. cuaternare
125. Sunt amine primare:

A. n-propilamina
B. 2-propilamina
C. 1,2-etandiamină
D. dimetilamina
E. N-metilanilina
126. Sunt amine secundare:

A. 1,4-fenilendiamina
B. N-metilanilina
C. N,N-dimetilanilina
D. fenilmetilamina
E. trimetilamina
127. Sunt amine terţiare:

A. N,N-dimetilaminoetanul
B. 1,4-benzendiamina
19
D. trietilamina
E. hidroxidul de trimetilamoniu

A. anilina are caracter bazic mai puternic decât amoniacul
B. amoniacul este cea mai bazică amină
C. trimetilamina este mai bazică decât dietilamina
D. aminele terţiare alifatice au caracter bazic mai slab decât cele secundare
E. anilina este o bază mai slabă decât amoniacul
129. Alegeţi ecuaţiile chimice corecte:

A. NH3 + HCl → NH4Cl
B. (CH3)3N + HCl → (CH3)3N+Cl─
C. CH3–Br + NH3 → CH3–NH2 + HBr
D. R–X + NH3 → NH4XR
E. R–NH2 + R–X → R2NH + HX
130. Referitor la reacţia de alchilare a aminelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se poate efectua cu derivaţi halogenaţi
B. se poate face cu amoniac
C. se formează numai amine secundare
D. se formează numai săruri cuaternare de amoniu
E. alchilarea aminelor primare cu halogenuri de alchil conduce la obţinerea aminelor secundare, terţiare şi a
sărurilor cuaternare de amoniu

A. aminele pot reacţiona cu baze tari
B. aminele alifatice eliberează amoniacul în reacţiile cu acizii minerali
C. aminele reacţionează cu soluţii apoase de acizi, formând săruri
D. aminele pot reacţiona cu soluţii apoase de HCl, H2SO4, CH3COOH
E. aminele alifatice formează săruri de alchilamoniu
132. Referitor la amine alegeţi răspunsurile corecte:

A. sărurile de alchilamoniu conţin numai legături covalente
B. aminele aromatice reacţionează cu acid clorhidric
C. sărurile de alchilamoniu sunt substanţe ionice
D. sărurile de arilamoniu sunt solubile în apă şi în solvenţi polari
E. aminele terţiare nu pot participa la reacţii de alchilare
133. Precizaţi reacţiile chimice corecte:

A.
Fe + HCl
C6H5 C N C6H5 NH2 + CO2
B.
Fe + HCl
C6H5 NO2 + 6H + 6e C6H5 NH2 + 2 H2O
C.
CH3 CH2 N(CH3)2 + CH3Cl [CH3 CH2 N(CH3)3] Cl
D.
C6H5 NH2 + CH3Cl C6H5 NH4Cl + CH4
E.
20
2 NH3 + H2C CH2 H2N CH2 CH2 NH2 + H2O
134. Compusul cu structura C6H5–NH2 se numeşte:

A. benzilamină
B. aminobenzen
C. aminobenzil
D. fenilamină
E. anilină

A. în urma reacţiilor dintre oxid de etenă şi amine se obţin halohidrine
B. prin alchilarea aminelor cu oxid de etenă se obţin hidroxiletilamine
C. etanolaminele se utilizează în industria medicamentelor şi a cosmeticelor
D. sărurile trietanolaminei cu acizii graşi sunt săpunuri neutre
E. prin alchilarea amoniacului cu oxid de etenă rezultă hidroxid de amoniu şi etan
136. Prin alchilarea anilinei cu oxid de etenă se poate forma:

A. un amestec de etanolaniline
B. N-2-hidroxietilanilină
C. etanolamină
D. dietanolamină
E. N,N-di(2-hidroxietil)anilină
137. Referitor la sulfonarea anilinei sunt adevărate afirmaţiile:

A. se efectuează cu amestec sulfonitric
B. se realizează cu acid sulfuric concentrat
C. este o reacţie reversibilă
D. la temperatură obişnuită este o reacţie de neutralizare
E. are loc la 10000C

A. sulfatul acid de anilină încălzit la 1000C se transformă în acid fenilsulfamic
B. prin încălzirea acidului fenilsulfamic la 180-2000C se obţine un amestec de acid ortanilic şi acid sulfanilic
C. acidul fenilsulfamic provenit din sulfatul de anilină participă la o reacţie de transpoziţie
D. acidul fenilsulfamic este o substanţă ionică
E. reacţia dintre anilină şi acid sulfuric este o reacţie de echilibru

A. acidul fenilsulfamic participă la reacţia de transpoziţie cu atomii de hidrogen din poziţia meta faţă de
grupa amino substituită
B. prin transpoziţia acidului sulfamic la 1800C se formează numai acid sulfanilic
C. acidul o-anilinsulfonic se mai numeşte acid ortanilic
D. acidul p-anilinsulfonic se mai numeşte acid sulfanilic
E. acidul sulfanilic este utilizat la fabricarea unor sulfamide
140. Referitor la diazotarea anilinei sunt adevărate afirmaţiile:

A. se efectuează cu acid azotic concentrat, la temperatura camerei
B. se efectuează cu acid azotos, la 0-100C, în prezenţa unui acid tare
C. se formează o sare de benzendiazoniu
D. se formează azoderivaţi
E. are loc cu eliberare de azot
21
141. Sărurile de diazoniu pot da reacţii de cuplare cu:
A. fenoli în mediu bazic
B. derivaţi de fenol în mediu bazic
C. alcooli în mediu neutru
D. amine alifatice în soluţie apoasă
E. amine aromatice în mediu acid
142. Referitor la reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are loc în mediu neutru
B. poate avea loc în mediu alcalin
C. se obţine un colorant azoic
D. se poate efectua cu fenol
E. se poate efectua cu β-naftol

A. prin cuplarea clorurii de benzendiazoniu cu β-naftol în mediu bazic se obţine un colorant azoic de culoare
roşie
B. sinteza metiloranjului are loc în două etape
C. reacţiile dintre sărurile de diazoniu şi fenoli se numesc reacţii de diazotare
D. în reacţiile de diazotare se formează o legătură –N=N–
E. prin reacţia dintre anilină şi acid clorhidric la 0-100C se formează clorură de benzendiazoiniu
144. Compusului cu formula moleculară C3H9N îi corespund (fără stereoizomeri):

A. o amină primară
B. două amine primare
C. o amină secundară
D. două amine secundare
E. o amină terţiară
145. Compusului cu formula moleculară C4H11N îi corespund ca izomeri (fără stereoizomeri):

A. trei amine primare
B. patru amine primare
C. două amine secundare
D. trei amine secundare
E. două amine terţiare
146. Compusul cu formula moleculară C8H11N poate avea ca izomeri (fără stereoizomeri):
A. 13 amine primare
B. 14 amine primare
C. 15 amine primare
D. 4 amine secundare
E. 5 amine secundare
147. Se consideră schema de reacţii:

+ HNO3/H2SO4 + CH3Cl / AlCl3 6e, 6H , Fe / HCl
C6H6 X Y Z
_ - HCl _
H2O H2O
Alegeţi răspunsurile corecte:
A. compusul X este nitrobenzenul
B. compusul X este acidul benzensulfonic
C. compusul Y orto- sau para-nitrotoluenul
D. compusul Y este m-nitrotoluenul
E. compusul Z este orto- sau para-metilanilina
22
H2SO4 Fe + HCl
C6H6 + 3 HNO3 X Y
- 3H2O - 6H2O
A. compusul X este 1,2,3-trinitrobenzen
B. compusul X este 2,4,6-trinitrobenzen
C. compusul X este 1,3,5-trinitrobenzen
D. compusul Y este 1,2,3-triaminobenzen
E. compusul Y este 1,3,5-triaminobenzen

AlCl3 + Cl2 / 5000C metilamina
C6H6 + CH3Cl X Y Z
- HCl - HCl - HCl
A. compusul X este o-xilenul
B. compusul X este toluenul
C. compusul Y este clorobenzenul
D. compusul Z este o-metilbenzilamina
E. compusul Z este N,N-benzilmetilamina

A. sarea rezultată la reacţia dintre o amină şi acid clorhidric se numeşte clorură
B. alchilarea amoniacului cu derivaţi halogenaţi stă la baza obţinerii aminelor primare
C. fenilamina se obţine prin reducerea nitrobenzenului
D. sulfonarea anilinei cu acid sulfuric decurge într-o singură etapă
E. heliantina este utilizată ca indicator de pH
151. Prin alchilarea amoniacului cu etilenoxid se poate obţine:

A. etilamina
B. etanolamina
C. dietanolamina
D. trietanolamina
E. tetraetanolamina
152. Se pot diazota următoarele amine:

A. anilina
B. fenilmetilamina
C. etilamina
D. dimetilamina
E. 2-metilanilina
153. Nu se pot diazota următoarele amine:

A. metilamina
B. anilina
C. p-metilanilina
D. N,N-dimetilanilina
E. acidul sulfanilic
154. Aminele care conţin în moleculă patru atomi de carbon sunt:

A. n-propilamina
B. n-butilamina
C. dietilamina
23
D. fenilmetilamina
E. N,N-dimetilaminoetanul
155. La alchilarea anilinei cu clorură de benzil se poate obţine:

A. N-benzilanilină
B. N-feniltoluen
C. benzilfenilamină
D. o-benzilanilină
E. p-benzilanilină
AlCl3 umeda KMnO4 / H2SO4 HNO3 / H2SO4 Fe, HCl

C6H6 + C2H4 X _ Y Z W
CO2 _HO
2 - 2H2O
_ 2H O
2
A. compusul Y este acidul fenilacetic
B. compusul Y este acidul benzoic
C. compusul W este acidul o-nitrobenzoic
D. compusul W este acidul p-nitrobenzoic
E. compusul W este acidul m-aminobenzoic
157. Se consideră următoarele amine: I = anilina; II = metilamina; III = etilamina; IV = dietilamina;

V = difenilamina. Din punct de vedere al variaţiei bazicităţii sunt adevărate afirmaţiile:
A. V > I
B. V < I
C. V < I < II < III < IV
D. I > NH3
E. V > NH3

NH2
CH3
se numeşte:
A. 2-aminotoluen
B. o-aminotoluen
C. 2-amino-2-metilbenzen
D. 2-metilanilină
E. 2-aminobenzen
159. Referitor la compusul cu structura:
CH2 CH CH3
NH2
sunt adevărate afirmaţiile:
A. este o amină primară
B. este o amină secundară
C. se numeşte 1-fenil-2-aminopropan
D. se poate diazota
24
E. se poate alchila cu compuşi halogenaţi
160. Referitor la etilamină sunt adevărate afirmaţiile:

A. reacţionează cu acid clorhidric
B. are caracter bazic mai puternic decât amoniacul
C. nu se poate alchila cu oxid de etenă
D. se poate sulfona cu acid sulfuros
E. se poate diazota
161. Aminele aromatice pot forma săruri cu următorii acizi:

A. acid acetic
B. hidrogen sulfurat
C. acid clorhidric
D. acid sulfuric
E. acid azotic
162. Se pot alchila cu oxid de etenă următoarele amine:

A. anilina
B. fenilmetilamina
C. fenildimetilamina
D. trietilamina
E. acid ortanilic
HO3S N N N(CH3)2
se numeşte:
A. fenil-azo-β-naftil
B. acid sulfanilic
C. acid ortanilic
D. metiloranj
E. heliantină

HO
N N
Alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se numeşte oranj III
B. se obţine prin cuplarea clorurii de benzendiazoniu cu β-naftol
C. se obţine prin cuplarea clorurii de benzendiazoniu cu N,N-dimetilanilină
D. se numeşte fenil-azo-β-naftil
E. are culoare roşie
165. Clorura de benzendiazoniu se poate cupla cu:

A. azotit de sodiu
B. β-naftol
C. oxid de etenă
D. N,N-dimetilanilină
25
E. acid azotos
166. Prin transpoziţia acidului fenilsulfamic se poate obţine:

A. anilină
B. acid m-anilinsulfonic
C. clorură de benzendiazoniu
D. acid o-anilinsulfonic
E. acid p-anilinsulfonic
167. Referitor la transpoziţia suferită de acidul fenilsulfamic, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are loc la 180-2000C cu formarea acidului sulfanilic
B. are loc la 4000C
C. participă atomii de hidrogen din poziţiile orto şi para
D. participă atomul de hidrogen din poziţia meta
E. se formează o sare
168. Referitor la alchilarea amoniacului cu oxid de etenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţin compuşi organici difuncţionali
B. se formează etanolamine
C. se formează indicatori de pH
D. se formează săruri de diazoniu
E. se obţin hidroxietilamine
169. Prin alchilarea amoniacului cu iodură de metil se poate obţine:

A. metilamină
B. dimetilamină
C. trimetilamină
D. tetrametilamină
E. iodură de tetrametilamoniu
170. Referitor la obţinerea anilinei prin reducerea nitrobenzenului, alegeţi afirmaţiile corecte:
A. acidul clorhidric în soluţie apoasă cedează protoni
B. fierul cedează electroni, trecând în ionii săi
C. este o reacţie redox
D. acidul clorhidric nereacţionat este eliminat din mediul de reacţie
E. se desfăşoară la temperatură şi presiune ridicate
171. Referitor la reacţia de alchilare a aminelor cu derivaţi halogenaţi, alegeţi afirmaţiile corecte:
A. reactivitatea aminelor creşte treptat de la amina terţiară la amina primară
B. cele mai reactive halogenuri sunt iodurile
C. cele mai puţin reactive halogenuri sunt bromurile
D. se pot obţine săruri cuaternare de amoniu
E. aminele aromatice nu se pot alchila
172. Alchilarea aminelor se poate realiza cu:

A. etilenoxid
B. compuşi halogenaţi
C. sulfat de metil
D. sulfat de etil
E. β-naftol
173. Referitor la amina cu structura de mai jos alegeţi afirmaţiile adevărate:
26
H3C N CH2 CH=CH2
CH3
A. conţine doi atomi de carbon nulari
B. conţine trei atomi de carbon primar
C. conţine doi atomi de carbon secundar
D. conţine un atom de carbon terţiar
E. conţine doi atomi de carbon terţiar

H3C C CH CH CH2 CH3
CH3 N(CH3)2
A. conţine patru atomi de carbon primar
B. conţine cinci atomi de carbon primar
C. conţine doi atomi de carbon secundar
D. conţine un atom de carbon terţiar
E. conţine un atom de carbon cuaternar

H3C N CH2 CH=CH2
CH3
A. conţine trei atomi de carbon hibridizaţi sp3
B. conţine patru atomi de carbon hibridizaţi sp3
C. conţine un atom de carbon hibridizaţi sp2
D. conţine doi atomi de carbon hibridizaţi sp2
E. conţine doi atomi de carbon hibridizaţi sp

H3C C CH CH CH2 CH3
CH3 N(CH3)2
A. conţine cinci atomi de carbon hibridizaţi sp3
B. conţine şapte atomi de carbon hibridizaţi sp3
C. conţine doi atomi de carbon hibridizaţi sp2
D. conţine opt atomi de carbon hibridizaţi sp2
E. conţine un atom de carbon hibridizaţi sp3
177. Alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. compusul cu structura CH3CH2CH2CH2 NH2se numeşte n-butilamină
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte 3-amino-4-metilhexan
H3C CH2 CH CH CH3
NH2 CH3
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte N-metil-1-aminociclohexan
NH CH3
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte fenilamină
NH2
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte terţbutilamină
27
E. anilina
191. Pot reacţiona cu acidul clorhidric:

A. etilamină
B. dietilamină
C. trietilamina
D. clorura de trimetilamoniu
E. clorhidrat de anilină
192. Pot fi agenţi de acilare a aminelor aromatici:

A. acid benzoic
B. clorură de acetil
C. anhidridă acetică
D. acetat de etil
E. acetat de fenil
193. Precizaţi care dintre aminele de mai jos se pot acila:

A. anilina
B. N-metilanilina
D. trimetilamina
E. 1,4–fenilendiamina
194. Referitor la metiloranj alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. în soluţie alcoolică îşi schimbă culoarea odată cu variaţia pH-ului acesteia
B. în soluţia apoasă cu pH ≤ 3,1 este roşu
C. în soluţie apoasă la pH ≥ 4,5 este galben-portocaliu
D. în soluţie alcalină este verde
E. în mediu bazic este galben
195. Metiloranjul se găseşte sub formă de azoderivat de culoare galbenă în:

A. mediu neutru
B. mediu bazic
C. mediu puternic acid
D. mediu slab acid (pH ≥ 4,5)
E. soluţie alcoolică
196. Referitor la oranj III sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un colorant difenilmetanic
B. este un colorant azoic
C. se poate sintetiza în două etape
D. este un indicator acido-bazic
E. este un aminoacid
197. Referitor la metiloranj, alegeţi afirmaţiile care nu sunt adevărate:

A. este indicator de pH
B. este numit şi oranj III
C. are gust dulce
D. conţine un singur inel aromatic
E. conţine două nuclee benzenice
198. Alegeţi aminele care pot forma săruri de diazoniu cu azotit de sodiu şi acid clorhidric în exces:
A. acid sulfanilic
B. benzendiamină
31
C. N,N-dimetilanilină
D. N-metilanilină
E. o-toluidină
199. Reacţiile comune anilinei şi N-metilanilinei sunt:

A. cu HCl
B. de diazotare
C. de alchilare cu iodură de metil
D. de acilare cu clorură de acetil
E. de cuplare cu β-naftol
200. Se consideră următoarele amine: I. n-propilamina; II. izopropilamina; III. dietilamina; IV.
anilina; V. difenilamina. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la variaţia caracterului lor bazic:
A. I < II < III
B. I > II > III
C. IV > V
D. IV < V
E. I > IV
201. Se poate obţine 1-amino–2-metilpropan prin:

A. alchilarea amoniacului cu clorură de izobutil
B. reacţia dintre 1–cloro–2-metilpropan şi amoniac
C. adiţia acidului clorhidric la izobutenă
D. reducerea nitrilului acidului 2–metilpropanoic în prezenţa unor catalizatori metalici
E. reacţia acidului izobutiric cu amoniac
202. Aminele alifatice nu reacţionează cu:

A. HCl
B. Na
C. NaNO2 + HCl
D. oxid de etenă
E. β–naftol
203. Sunt amine secundare:

A. CH3NH2
B. CH3–NH–CH3
C.
NH
D.
H2N NH2
E.
CH3 CH CH3
NH2
204. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos are caracter ionic:
A. clorhidrat de fenilamoniu
B. clorură de benzendiazoniu
C. sulfat acid de anilină
D. trietanolamină
32
E. acid fenilsulfamic
205. Clorura de benzendiazoniu se poate cupla, în mediu acid, cu:

A. o-toluidină
B. β–naftol
C. fenol
D. N-metilanilină
E. dimetilamină
206. Clorura de benzendiazoniu se poate cupla, în mediu bazic, cu:

A. fenol
B. β–naftol
C. α-naftilamină
D. N, N–dimetilanilină
E. alanina
207. Referitor la sărurile de diazoniu alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. sunt solubile în soluţiile apoase în care se prepară
B. sunt de culoare galbenă
C. se obţin la temperaturi ridicate
D. în soluţie sunt ionizate
E. se obţin la temperaturi scăzute (0-50C)
208. În funcţie de caracterul acido-bazic al soluţiei, metilorajul poate adopta următoarele structuri:
A. în mediu neutru
O3S N=N N(CH3)2
B. în mediu bazic
O3S N=N N(CH3)2
C. în mediu acid
HO3S N N N(CH3)2
H
D. în mediu neutru
HO3S N N N(CH3)2
H
E. în mediu bazic
HO3S N N N(CH3)2
H
209. Referitor la clorura de benzendiazoniu, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. prin cuplarea cu β–naftol, în mediu bazic, conduce la 1-fenilazo–β–naftol
B. prin cuplare cu β–naftol, în mediu acid, conduce la oranj III
C. este clorhidratul anilinei
D. se obţine prin diazotarea anilinei cu azotit de sodiu în prezenţa acidului clorhidric
E. este instabilă la temperaturi ridicate
210. Sunt substanţe ionice:

33
A. acidul fenilsulfamic
B. sulfat acid de anilină
C. clorura de feniltrimetilamoniu
D. trietanolamina
E. clorura de fenilamoniu
211. Referitor la amine alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. anilina prezintă toate proprietăţile chimice caracteristice ale aminelor şi nucleului benzenic
B. prin alchilarea anilinei cu derivaţi halogenaţi se obţin alchilfenilamine
C. variaţia reactivităţii halogenurilor de alchil în reacţiile de alchilare a aminelor este iodură < bromură <
clorură
D. sulfatul de metil poate avea rol de agent de alchilare a aminelor
E. aminobenzenul este primul compus din seria aminelor aromatice
212. Alegeţi reacţiile chimice corecte:

A. C6H5–NH2 + HCl → C6H5NH4+Cl-
B. NH3 + CH3 – Br → CH3–NH2 + HBr
C. N(CH3)3 + H2O (CH3)3NH + HO
D.
Fe + HCl
C6H5NO2 C6H5NH2 + Fe(OH)2 + HCl
E. C6H5–NH2 + H2SO4 → C6H5–NH3] HSO4

Fe + HCl + 2 CH3I
C6H5NO2 X Y
- 2HI
Alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. compusul X este nitrobenzen
B. compusul X este aminobenzen
C. compusul X este anilina
D. compusul Y este N-metilanilina
E. compusul Y este N, N–dimetilanilina

1000C
C6H5NH2 + H2SO4 X Y
0 - H2O
100 C
2Y Z + Z'
Alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. compusul Y este sulfat acid de anilină
B. compusul Y este acid fenilsulfamic
C. compusul Z poate fi acid fenilsulfamic
D. compusul Z poate fi acidul ortanilic
E. compusul Z’ poate fi acidul sulfanilic

H2C CH2
HNO3 / H2SO4; t0C 2
Fe + HCl O
C6H6 X Y Z
- H2O - 2 H2O
Alegeţi răspunsurile adevărate:
A. compusul Y este fenilamina
34
B. compusul Z este N–2–hidroxietilanilina
C. compusul Z este N, N–di(2-hidroxietil)anilina
D. compusul Z este N, N–di(2-hidroxietil)aminobenzen
E. compusul Z este acid fenilsulfamic

A. prin reacţia dintre trietanolamină şi acid butiric se obţine o sare
B. trietanolamina formează cu acizii graşi săpunuri neutre
C. prin alchilarea amoniacului cu etilenoxid se obţin hidroxietilamine
D. etanolaminele au o largă utilizare în industria alimentară
E. în reacţia de obţinere a anilinei prin reducerea nitrobenzenului cu fier în prezenţă de acid clorhidric se
consumă toată camtitatea de acid clorhidric introdusă în reacţie
217. Sunt amine alifatice:

A. alanina
B. metilamina
C. anilina
D. 1,2–etandiamină
E. N–metilanilina
218. Sunt amine aromatice:

A. aminobenzen
B. difenilamina
C. N,N–dimetil–3-aminopentan
D.1–naftilamina
E. etanolamina
219. Sunt amine mixte:

A. 1,4–fenilendiamină
B. N,N–dimetilanilină
C. trimetilamina
D. o–toluidina
E. etilfenilamina

+ CH3Cl / AlCl3
0
+ 3 HNO3 / H2SO4; t C KMnO4 / H2SO4; t0C Fe + HCl
C6H6 X Y Z W
- HCl - 3 H2O - 3 H2O - 6 H2O
A. compusul Y este acid benzoic
B. compusul Y este 2,4,6-trinitrotoluen
C. compusul Z este 2,4,6–trinitrotoluen
D. compusul Z este acid 2,4,6–trinitrobenzoic
E. compusul W este acid 2,4,6–triaminobenzoic

HNO3 / H2SO4; t0C + Cl2 / FeCl3 Fe + HCl
C6H6 X Y Z
- H2O - HCl - 2 H2O
A. compusul Y este o–cloronitrobenzen
B. compusul Y este m–cloronitrobenzen
C. compusul Y este p–cloronitrobenzen
35
D. compusul Z este o–cloroanilină
E. compusul Z este m–cloroanilină

+ C3H7Cl / AlCl3 KMnO4 / H2SO4; t0C + HNO3 / H2SO4; t0C Fe + HCl
C6H6 X Y Z W
_ 2CO - H2O - 2 H2O
- HCl 2
- 3 H2O
A. compusul Y este acid 2–fenilpropanoic
B. compusul Y este acid benzoic
C. compusul Z este 2-nitrobenzoic
D. compusul Z este acid 3-nitrobenzoic
E. compusul W este acid 3-aminobenzoic
H2N NH2
A. conţine opt legături simple, ζ

B. conţine douăsprezece legături simple, ζ
C. raportul dintre electronii p neparticipanţi şi electronii π este 2/3
D. raportul dintre electronii p neparticipanţi şi electronii π este 4/3
E. conţine trei atomi de carbon terţiari
224. Referitor la compusul cu structura de mai jos alegeţi afirmaţiile adevărate:

COOH
NH2
A. conţine 18 legături simple, ζ
B. conţine 13 legături simple, ζ
C. raportul dintre electroni p neparticipanţi şi electronii π este 5/6
D. raportul dintre electroni p neparticipanţi şi electronii π este 7/1
E. conţine un atom de carbon primar
225. Referitor la amine alegeţi afirmatiile adevărate:

A. atomul de azot din structura grupei funcţionale amino posedă o pereche de electroni p neparticipanţi
B. grupa amino este polarizată
C. aminele pot ceda protoni
D. aminele pot accepta protoni
E. aminele superioare sunt foarte solubile în apă
226. Aminele pot da următoarele reacţii:

A. alchilare
B. sulfonare
C. cuplare
D. diazotare
E. hidroliză
36
227. Metiloranjul se sintetizează în următoarele etape:
A. diazotarea anilinei
B. diazotarea acidului sulfanilic
C. cuplarea sării de diazoniu obţinută în prima etapă cu β–naftol
D. cuplarea sării de diazoniu obţinută în prima etapă cu N, N–dimetilanilină
E. reducerea sării de diazoniu obţinută în prima etapă
228. Benzilamina se poate obţine prin:

A. toluen + Cl2/ h , urmată de reacţia cu NH3
B. toluen + Cl2/ AlCl3, urmată de reacţia cu NH3
C. toluen cu HNO3 / H2SO4, urmată de reducere
D. benzen cu KCN urmată de reducere
E. reducerea benzonitrilului cu H2 / Ni
229. La tratarea amoniacului cu bromura de etil în exces, poate rezulta:

A. etilamină
B. dietilamină
C. trietilamină
D. bromură de tetraetilamoniu
E. hidroxid de amoniu

A. dizolvarea amoniacului în apă este o reacţie de echilibru
B. aminele reacţionează cu apa printr-o reacţie de schimb de protoni
C. soluţia apoasă de amină are caracter neutru
D. soluţia aposă a unei amine are o concentraţie de ioni hidroxid mai mică decât cea provenită numai din
ionizarea apei
E.
[(CH3)3NH][HO ]
Kb =
[(CH3)3N]

A. nitrobenzenul se obţine prin reducerea anilinei cu fier şi acid clorhidric
B. reacţia de alchilare a aminelor cu derivaţi halogenaţi a fost descrisă şi explicată de chimistul german A W
Hofmann
C. etanolamina este un compus cu grupă funcţională simplă
D. acidul ortanilic se mai numeşte acid sulfanilic
E. N. N. Zinin este un savant rus care a contribuit la studiul derivaţilor anilinei

A. grupa amino este un substituient de ordinul I
B. grupa amino este un substituient de ordinul II
C. clorura de benzeniazoniu este un precipitat de culoare albă
D. acidul azotos folosit la diazotarea aminelor este instabil
E. clorura de fenilamoniu este o sare de diazoniu
233. Referitor la reacţia de transpoziţie a acidului fenilsulfamic, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se formează un amestec de acid ortanilic şi acid sulfanilic
B. se formează numai acid ortanilic
C. se formează numai acid sulfanilic
D. este o reacţie reversibilă
E. este o reacţie ireversibilă
37
234. Trimetilamina poate reacţiona cu:
A. CH3Cl
B. HCl
C. H2SO4
D. NH3
E. KCN
235. Alegeţi dintre compuşii de mai jos pe cei care se pot obţine pornind de la toluen:
A. anilină
B. o–toluidină
C. m-toluidină
D. p–toluidină
E. difenilamină
236. Anilina poate reacţiona cu:

A. CH3Br
B. CH3Br / AlBr3
C. HNO2
D. NH3
E. CH3COOH
237. Se consideră compuşii următori: I. NH3; II. CH3NH2; III. C6H5NH2; IV. C6H5NHC6H5;
C6H5NHCH3. Alegeţi variaţia corectă a caracterului lor bazic:
A. IV < III < I
B. I < III < IV
C. II > I
D. II > V
E. V < III
238. Se consideră compuşii următori: I. NH3; II. CH3NH2; III. (CH3)2NH; IV. (CH3)3N. Alegeţi
variaţia corectă a caracterului lor bazic:
A. I > II > III > IV
B. I < II < III < IV
C. I < II
D. III > IV
E. III < I > IV
239. Referitor la compuşii diazoici aromatici sunt adevărate afirmaţiile:

A. au formula generală Ar-NH-NH-X
B. au formula generală Ar-N-N-X
C. se obţin prin diazotarea aminelor aromatice
D. se obţin la temperatura camerei
E. se obţin la 0-50C
240. Referitor la sărurile de arendiazoniu sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt substanţe lichide, colorate în galben
B. sunt solide incolore
C. sunt solubili în apă
D. sunt stabili la temperatura camerei
E. borofluorurile de diazoniu sunt foarte instabile şi explodează la şoc
241. Compuşii diazoici aromatici dau reacţii de cuplare cu:

A. alcooli
B. fenoli
38
C. amine primare alifatice
D. amine terţiare alifatice
E. amine terţiare aromatice
242. Compuşii diazoici aromatici dau reacţii de:

A. oxidare
B. hidroliză
C. substituţie a grupei diazo
D. cuplare
E. hidratare
243. Se formează compuşi halogenaţi prin reacţia compuşilor diazoici cu:

A. CuCl
B. CuCN
C. CuBr
D. I2
E. KI
244. Despre arilhidrazine sunt adevărate afirmaţiile:

A. au formula generală Ar-NHCOCH3
B. au formula generală Ar-N=N-NH2
C. au formula generală Ar-NH-NH2
D. pot fi simetrice
E. pot fi nesimetrice
245. Referitor la fenilhidrazină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un gaz cu miros înţepător
B. este foarte toxică
C. poate avea caracter bazic
D. poate avea caracter acid
E. este colorată în galben
246. Referitor la fenilhidrazină sunt adevărate afirmaţiile:

A. cu aldehidele şi cetonele formează oxime
B. cu compuşii carbonilici formează fenilhidrazone
C. cu hidraţii de carbon formează osazone
D. poate avea caracter reducător
E. poate avea caracter oxidant
247. La cuplarea clorurii de benzendiazoniu cu anilină se obţine:

A. azobenzen
B. hidrazobenzen
C. p-hidroxiazobenzen
D. p-aminoazobenzen
E. un compus de culoare roşie
248. La cuplarea clorurii de benzendiazoniu cu fenol, la 00C, se obţine:

A. azobenzen
B. hidrazobenzen
C. p-hidroxiazobenzen
D. p-aminoazobenzen
E. un compus de culoare oranj
249. Oxidarea azoderivaţilor se poate efectua cu:
39
A. permanganat de potasiu
B. dicromat de potasiu
C. apă oxigenată
D. anhidridă cromică
E. ozon
250. Reducerea azoderivaţilor se poate efectua cu:

A. Zn/CH3COOH
B. Zn/HCl
C. Zn/NaOH
D. LiAlH4
E. H2SO4
251. Referitor la azoderivaţii aromatici sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt compuşi solizi
B. termenii inferiori sunt gazoşi
C. sunt compuşi coloraţi
D. sunt foarte solubili în apă
E. sunt puţin solubili în apă
252. Compuşii azoici aromatici pot da reacţii de:

A. reducere
B. hidratare
C. hidroliză cu apă oxigenată
D. condensare
E. cuplare
253. Referitor la nitroderivaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. grupa –NO2 este polară
B. grupa –NO2 are efect acidifiant asupra atomilor de hidrogen din poziţia α
C. legăturile grupei –NO2 sunt echivalente între ele
D. grupa –NO2 aflată pe nucleul aromatic scade aciditatea moleculei
E. grupa –NO2 aflată pe nucleul aromatic creşte aciditatea moleculei
254. Se pot obţine nitroderivaţi prin:

A. nitrarea alcanilor cu acid azotos concentrat
B. nitrarea alcanilor cu acid azotic, în fază gazoasă
C. nitrarea hidrocarburilor aromatice cu acid azotic diluat
D. nitrarea hidrocarburilor aromatice cu amestec sulfonitric
E. nitrarea alcanilor cu amestec sulfonitric

A. cei alifatici pot fi lichide cu temperaturi de fierbere scăzute
B. cei alifatici pot fi solide frumos cristalizate
C. cei aromatici au miros specific de migdale amare
D. cei aromatici sunt coloraţi în roşu
E. cei aromatici sunt coloraţi în galben

A. temperaturile de fierbere şi de topire cresc cu creşterea numărului de grupe nitro în moleculă
B. sunt solubili în apă
C. sunt solubili în alcool, eter, benzen
D. sunt substanţe toxice
E. sunt stabili la temperaturi ridicate
40
257. Referitor la reducerea nitroderivaţilor sunt adevărate afirmaţiile:
A. se pot forma amine primare alifatice
B. se pot forma azoderivaţi
C. se pot forma azoxiderivaţi
D. se pot forma amine primare aromatice
E. se pot forma amine secundare
258. Reducerea nitroderivaţilor se poate efectua cu:

A. Fe/HCl
B. Fe, Zn/HO─
C. LiAlH4
D. Fe, Zn/H+
E. Ni, Pt, Pd

A. pot fi alifatici
B. pot fi aromatici
C. pot fi micşti
D. pot fi primari
E. pot fi secundari
260. Referitor la nitrobenzen sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un gaz incolor
B. este un lichid gălbui
C. are miros de mere verzi
D. are miros de migdale amare
E. nu este toxic pentru organismul uman
261. Referitor la nitrobenzen sunt adevărate afirmaţiile:

A. este folosit ca materie primă pentru obţinerea anilinei
B. este un compus cristalin, de culoare galbenă
C. este folosit ca materie primă pentru obţinerea benzidinei
D. în stare de vapori este deosebit de toxic
E. se foloseşte la obţinerea m-fenilendiaminei
262. Referitor la 2,4,6-trinitrotoluen sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte şi trotil
B. are formula moleculară C6H4(NO2)2
C. este deosebit de stabil
D. se foloseşte în proiectilele de artilerie
E. formează picraţi cu hidrocarburi aromatice
263. Nitrozoderivaţii se pot obţine prin:

A. reacţia hidrocarburilor alifatice cu acid azotos
B. reacţia hidrocarburilor alifatice cu clorură de nitrozil
C. reacţia hidrocarburilor aromatice cu acid azotos
D. reacţia aminelor aromatice terţiare cu acid azotos
E. reacţia aminelor alifatice cu acid azotos, la 0-50C
264. Referitor la nitrozoderivaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. cei primari şi secundari sunt instabili
B. cei alifatici terţiari sunt stabili
C. cei aromatici terţiari sunt instabili
41
D. cei alifatici sunt coloraţi în galben
E. cei aromatici sunt coloraţi în verde
265. Agenţii oxidanţi utilizaţi la oxidarea nitrozoderivaţilor sunt:

A. acid sulfuric concentrat
B. acid azotic concentrat
C. apă oxigenată
D. permanganat de potasiu
E. dicromat de potasiu
266. Nitrozoderivaţii dau reacţii de:

A. dehidrogenare
B. reducere
C. oxidare
D. hidratare
E. condensare
267. Compusul cu formula moleculară Ar-SH reprezintă :

A. un tioalcool
B. un alchilmercaptan
C. un tiofenol
D. un arilmercaptan
E. o sulfură
268. Compusul cu formula moleculară R-S-R reprezintă:

A. un tiol
B. un tioeter
C. o sulfonă
D. o sulfură
E. o disulfură
269. Mercaptanii se pot obţine prin:

A. tratarea alcoolilor cu trisulfură de fosfor
B. tratarea alcoolilor cu hidrogen sulfurat, la 4000C
C. reacţia compuşilor organo-magnezieni cu pentasulfură de fosfor
D. reacţia compuşilor halogenaţi alifatici cu tiouree
E. reacţia compuşilor monohalogenaţi cu uree
270. Referitor la tioli sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt substanţe lichide
B. formează legături de hidrogen puternice
C. au temperaturi de fierbere mai mari decât ale alcoolilor corespunzători
D. au miros neplăcut, persistent
E. sunt foarte solubili în apă
271. Referitor la tioli sunt adevărate afirmaţiile:

A. cu bazele formează mercaptani
B. mercaptidele sunt solubile în apă
C. cu mercurul formează compuşi insolubili
D. termenii inferiori au o solubilitate mică în apă
E. se găsesc în ţiţei
272. Oxidarea tiolilor se poate efectua cu:

A. O2
42
B. O3
C. I2
D. H2SO4
E. H2O2
273. Se formează disulfuri la oxidarea tiolilor cu:

A. O2
B. HNO3
C. KMnO4
D. H2O2
E. I2
274. Se formează acizi sulfonici la oxidarea tiolilor cu:

A. O2
B. HNO3
C. H2SO4
D. I2
E. H2O2
275. În urma reacţiei tiolilor cu compuşi carbonilici se formează:

A. mercaptani
B. mercaptali
C. mercaptide
D. mercaptoli
E. tioeteri
276. Tioeterii aciclici se pot obţine prin condensarea compuşilor halogenaţi cu:
A. aldehide
B. cetone
C. sulfuri alcaline
D. mercaptide
E. epoxizi
277. Referitor la iperită sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un compus uleios
B. are acţiune vezicantă asupra pielii
C. cu hipocloritul de sodiu rezultă un compus netoxic
D. conţine patru atomi de clor
E. conţine doi atomi de sulf
278. Tioeterii aciclici se pot obţine prin:

A. reacţia eterilor cu trisulfură de fosfor
B. reacţia eterilor cu pentasulfură de fosfor
C. adiţia tioalcoolilor la alchene
D. adiţia tioalcoolilor la alchine
E. adiţia tioalcoolilor la epoxizi
279. Oxidarea sulfurilor aciclice se poate efectua cu:

A. O2 din aer, pe catalizator de V2O5
B. H2O2/AcOH
C. KMnO4
D. HNO3
E. H2SO4
43
280. Referitor la compusul cu structura CH2=CH-CH2-SO-S-CH2-CH=CH2 sunt adevărate
afirmaţiile:
A. se numeşte disulfură de alil
B. se numeşte alicină
C. este monosulfoxidul disulfurii de alil
D. se găseşte în usturoi
E. este un antibiotic
281. Sulfonele se pot obţine prin:

A. oxidarea tioeterilor cu NaIO4, la rece
B. oxidarea sulfurilor cu H2O2/acetonă, la rece
C. oxidarea sulfurilor cu KMnO4/H2SO4
D. prin încălzirea îndelungată a acizilor sulfonici cu arene, în prezenţă de AlCl3
E. prin încălzirea îndelungată a sulfoclorurilor alifatice cu arene
282. Referitor la D.M.S.O. sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un gaz incolor
B. este un lichid inodor
C. este miscibil cu apa
D. este insolubil în solvenţi organici
E. trece uşor prin piele
283. Referitor la D.M.S.O. sunt adevărate afirmaţiile:

A. este insolubil în hidrocarburi
B. în organism este redus la dimetilsulfură
C. are miros eterat, plăcut
D. este netoxic pentru organism, fiind utilizat la antrenarea unor molecule organice
E. este insolubil în eter
284. Referitor la acizii sulfinici sunt adevărate afirmaţiile:

A.sunt compuşi stabili
B.se autooxidează
C.se pot izola
D.se reduc cu uşurinţă
E.au miros eterat, plăcut
285. Referitor la acizii sulfinici sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt compuşi solizi
B. sunt incolori sau gălbui
C. sunt insolubili în apă
D. au miros dezagreabil
E. sunt foarte toxici
286. Acizii sulfonici alifatici se pot obţine prin:

A. oxidarea sulfurilor
B. oxidarea tiolilor
C. sulfoclorurarea hidrocarburilor
D. oxidarea hidrocarburilor în prezenţa sulfului
E. sulfoxidarea hidrocarburilor în prezenţa luminii
287. Oxidarea benzenului cu acid sulfuric concentrat, la temperaturi cuprinse între 200-3000C,
conduce la:
A. acid o-toluensulfonic
B. acid benzensulfonic
44
C. acid benzendisulfonic
D. acid benzentrisulfonic
E. acizi o- şi p-toluensulfonici
288. Referitor la acizii sulfonici aromatici sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt substanţe lichide, vâscoase
B. sunt substanţe solide, frumos cristalizate
C. sunt insolubili în apă
D. sunt acizi tari
E. se descompun la distilare
289. Acizii sulfonici aromatici dau reacţii de:

A. oxidare cu amestec sulfonitric
B. reducere cu LiAlH4
C. hidroliză
D. topire cu hidroxizi alcalini, la 3000C
E. topire cu cianuri alcaline
290. Sulfoclorurile aromatice reacţionează cu:

A. alcooli
B. amoniac
C. amine primare alifatice
D. triclorura de fosfor
E. fenoli
291. Referitor la sulfonamide sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt amide ale acizilor sulfinici
B. sunt substanţe solide, frumos cristalizate
C. se topesc pe intervale de temperatură
D. sunt substanţe lichide
E. au temperaturi de topire nete
292. Referitor la sulfanilamidă sunt adevărate afirmaţiile:

A. se mai numeşte prontozil alb
B. se mai numeşte prontozil roşu
C. stă la baza obţinerii unor medicamente bacteriostatice
D. este 1,2,4-triaminobenzen
E. este un agent inactiv farmacologic

A. sulfametinul are acţiune bacteriostatică
B. zaharina este o sulfamidă benzoică
C. o-toluensulfonilclorura se foloseşte la sinteza zaharinei
D. zaharina este de 50 de ori mai dulce decât zaharoza
E. este folosită ca edulcorant pentru diabetici
294. Referitor la p-toluensulfonilclorură sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un compus solid
B. se foloseşte la sinteza zaharinei
C. se foloseşte la sinteza cloraminei T
D. are acţiune dezinfectantă
E. accelerează diviziunea celulară
295. Sunt acizi monoaminomonocarboxilici:
45
A. glicocolul
B. α-alanina
C. lisina
D. ornitina
E. leucina
296. Sunt acizi monoaminomonocarboxilici:

A. leucina
B. izoleucina
C. ornitina
D. fenilalanina
E. cisteina
297. Sunt acizi monoaminodicarboxilici:

A. glicina
B. valina
C. serina
D. acidul asparagic
E. acidul glutamic
298. Sunt hidroxiaminoacizi:

A. lisina
B. serina
C. treonina
D. tirosina
E. cistina
299. Sunt aminoacizi heterociclici:

A. treonina
B. prolina
C. ornitina
D. histidina
E. triptofanul
300. Sunt aminoacizi esenţiali:

A. valina
B. leucina
C. glicina
D. serina
E. triptofanul
301. Referitor la aminoacizi sunt adevărate afirmaţiile:

A. au caracter amfoter
B. organismul uman nu face rezerve de aminoacizi
C. nu pot fi sintetizaţi de plante şi animale
D. se cunosc zece aminoacizi esenţiali
E. se pot înlocui unii cu alţii în organism

A. au structură dipolară
B. au structură amfionică
C. au caracter amfoter
D. soluţiile acide sunt soluţii tampon
E. soluţiile bazice sunt soluţii tampon
46
348. Referitor la proteina Ser–(Ala–Val)20–(Cis–Glu–Ser)25–(Lis–Val–Ala–Gli)12–Glu alegeţi
afirmaţiile corecte:
A. este formată, în ordine, din 20 dipeptide alanil-valină, 25 tripeptide cistenil-glutamil-serină şi 12
tetrapeptide lisinil-valinil-alanil-glicină
B. conţine serina ca acid N-terminal
C. conţine serina ca acid C-terminal
D. conţine acidul glutamic ca acid N-terminal
E. conţine acid glutamic ca acid C-terminal
349. Pentru determinarea structurii primare a unei proteine se parcurg următoarele etape:
A. se denaturează proteina
B. se separă proteina din materialul biologic
C. se hidrolizează proteina pentru a obţine aminoacizii constituenţi
D. se izolează aminoacizii constituenţi
E. se identifică fiecare aminoacid izolat
350. Sunt hidroxiaminoacizi:

A. alanina
B. valina
C. serina
D. acidul aspartic
E. tirosina
351. Alegeţi afirmaţile corecte:

A. la sinteza unei pentapeptide se formează cinci legături amidice
B. la sinteza unei tetrapeptide se formează trei legături amidice
C. alanil-glicina este o dipeptidă mixtă
D. aminoacizii sunt compuşi organici cu funcţiuni divalente
E. tirosina prezintă trei grupe funcţionale diferite
352. Prin condensarea unei molecule de glicină cu o moleculă de α-alanină se poate obţine:
A. glicil-glicină
B. α-alanil-alanină
C. alanil-glicină
D. glicil-alanină
E. alanil-glicil-alanil-glicină
353. Referitor la aminoacizi, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. prin condensarea a două molecule identice de aminoacid se formează o peptidă simplă
B. prin condensarea a două molecule de aminoacizi diferiţi se pot forma două peptide simple
C. prin condensarea a două molecule de aminoacizi diferiţi se pot forma două peptide mixte
D. se cunosc 20 de aminoacizi esenţiali
E. ninhidrina este un reactiv anorganic

A. legătura chimică formată prin condensarea a două molecule de aminoacid este de tip amidic
B. β-aminoacizii formează cu ionii de Cu (I) combinaţii complexe solubile în apă
C. α-aminoacizii formează cu hidroxidul de cupru (II) compuşi de culoare albastră
D. codul genetic dictează succesiunea aminoacizilor în structura proteinelor
E. catena proteinelor este formată din maxim 50-100 aminoacizi

A. oligozaharidele conţin până la 10 aminoacizi în moleculă
B. polipeptidele conţin maxim 50 de resturi de aminoacizi
53
C. proteinele sunt compuşi polipeptidici care conţin până la 10 000 de resturi de aminoacizi
D. soluţiile de aminoacizi au caracter acid
E. aminoacizii participă la reacţii de condensare intermoleculară numai prin grupa –COOH
356. Alegeţi afirmaţiile incorecte:

A. dacă la o soluţie de aminoacid se adaugă o cantitate mică de acid sau bază, pH-ul soluţiei rămâne
constant
B. soluţiile care menţin pH-ul constant, chiar dacă li se adaugă mici cantităţi de acizi sau baze, se numesc
soluţii tampon de pH
C. termenii superiori din seria aminoacizilor alifatici au gust dulce
D. termenii inferiori din seria aminoacizilor alifatici au gust amar
E. în general, aminoacizi sunt solubili în apă şi insolubili în solvenţi organici

A. toate proteinele sunt solubile în apă
B. keratina este o proteină care se găseşte în sânge
C. proteinele simple includ în structura lor o grupă proteică şi o grupă prostetică
D. enzimele sunt proteine care catalizează procesele chimice majore din organism
E. proteinele sunt compuşi responsabili de apariţia imunităţii şi de controlul creşterii în organismul uman

A. coagularea proteinelor prin încălzire explică de ce organismele animale nu au o temperatură ridicată
B. în structura proteinelor există 10 aminoacizi esenţiali
C. în structura proteinelor există 10 aminoacizi neesenţiali
D. în structura proteinelor sunt incluşi numai 20 de aminoacizi
E. aminoacizii esenţiali sunt β-aminoacizi
359. Aminoacizii participă la următoarele reacţii chimice:

A. hidroliză
B. condensare
C. policondensare
D. neutralizare
E. identificare
360. Alegeţi reacţiile chimice corecte:

A.
H2N CH COOH + HOH H3N CH COOH + HO
R R
B.
H2N CH COOH + HOH H2N CH COO + H3O
R R
C.
H2N CH2 COOH + HCl Cl H3N CH2 COOH
D.
H2N CH2 COOH + NaOH H2N CH2 COONa + H2O
E.
H2N CH COOH + HCl H2N CH COO + HOCl
CH3 CH3
54
A. β-alanina este acidul 2-amino-3-fenilpropanoic
B. β-alanina este acidul 3-aminopropanoic
C. β-alanina este acidul α-amino-β-fenilpropanoic
D. valina este acidul aminobutandioic
E. valina este acidul 2-amino-3-metilbutanoic
362. Prezintă izomerie optică următorii α-aminoacizi:

A. α-alanina
B. valina
C. serina
D. glicina
E. acidul glutamic
363. Referitor la proprietăţile acido-bazice ale aminoacizilor, precizaţi care dintre afirmaţiile de mai
jos nu sunt adevărate:
A. aminoacizii bazici conţin drept catenă laterală un radical alchil
B. aminoacizii bazici conţin în catena laterală grupa funcţională carboxil
C. aminoacizii acizi conţin în catena laterală grupa funcţională amino
D. aminoacizii acizi conţin în catena laterală grupa funcţională carboxil
E. aminoacizii neutri, la pH izoelectric, conţin drept catenă laterală un radical alchil
364. Următoarele afirmaţii referitoare la aminoacizi sunt false:

A. aminoacizii au caracter acido-bazic amfoter
B. aminoacizii participă la reacţii de neutralizare intramoleculare
C. aminoacizii care conţin drept catenă laterală un radical alchil sunt consideraţi hidrofili
D. aminoacizii care conţin în catena laterală grupe funcţionale hidroxil sunt consideraţi hidrofobi
E. serina este un aminoacid hidrofil
365. Referitor la natura grupelor funcţionale ale aminoacizilor, alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. valina este un hidroxiaminoacid
B. cisteina este un hidroxiaminoacid
C. serina este un hidroxiaminoacid
D. alanina este un tioaminoacid
E. cisteina este un tioaminoacid
366. Aminoacizii pot participa la reacţiile de neutralizare:

A. numai cu acizii
B. numai cu bazele
C. atât cu acizii cât şi cu bazele
D. datorită structurii amfionice
E. datorită grupei funcţionale amino care are caracter acid
367. În urma reacţiilor de neutralizare ale aminoacizilor se pot obţine:

A. esteri
B. eteri
C. săruri
D. proteine
E. anioni sau cationi ai aminoacizilor
368. În urma condensării a două molecule de aminoacid identice se formează:

A. o proteină
B. o peptidă mixtă
C. o peptidă simplă
55
D. compuşi cu 2 grupe funcţionale diferite
E. compuşi cu 3 grupe funcţionale diferite
369. În urma reacţiilor de policondensare ale aminoacizilor:

A. se formează dipeptide simple
B. se obţin proteine
C. se formează oligopeptide
D. se obţin dipeptide mixte
E. se formează tioaminoacizi
370. Aminoacizii sunt compuşi:

A. care formează în urma reacţiei de neutralizare peptide simple
B. care formează în urma reacţiei de condensare compuşi cu 2 grupe funcţionale diferite
C. care formează în urma reacţiei de condensare săruri sub formă de cationi şi anioni
D. care formează proteine în urma reacţiei de policondensare
E. care se pot clasifica în compuşi esenţiali şi neesenţiali organismului uman
371. Următoarele afirmaţii privitoare la aminoacizi sunt false:

A. reacţia de neutralizare intramoleculară conduce la formarea unui ciclu furanozic
B. reacţia de neutralizare intramoleculară conduce la formarea unui ciclu piranozic
C. reacţia de neutralizare intramoleculară conduce la formarea de amfioni
D. soluţiile de aminoacizi nu pot fi folosite ca soluţii tampon de pH
E. aminoacizii formează cu ninhidrina compuşi de culoare verde
372. Referitor la proprietăţile aminoacizilor, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. toţi aminoacizii conţin numai grupe amino secundare
B. în compoziţia proteinelor intră β-aminoacizi
C. în compoziţia proteinelor intră α-aminoacizi
D. în urma reacţiilor de condensare intermoleculară se formează o nouă legătură esterică
E. în urma reacţiilor de condensare intermoleculară se formează peptide
373. Din cadrul aminoacizilor care conţin şi alte grupe funcţionale în afară de grupele amino şi
carboxil fac parte:
A. lisina
B. serina
C. valina
D. cisteina
E. β-alanina
374. Necesarul zilnic de aminoacizi este dat:

A. numai de aminoacizii esenţiali organismului uman
B. numai de aminoacizii neesenţiali organismului uman
C. de aminoacizii esenţiali şi neesenţiali
D. numai de hidroxiaminoacizi şi tioaminoacizi
E. de cei 20 aminoacizi incluşi în structura proteinelor din organismele vii
375. Din cadrul aminoacizilor dicarboxilici fac parte:

A. acidul aspartic
B. acidul 2-aminobenzoic
C. acidul glutamic
D. acidul 2-amino-3-fenilpropanoic
E. acidul asparagic
376. Serina este:
56
A. acid 2-amino-1,5-pentandioic
B. acid 2-amino-3-metilbutanoic
C. acid 2-amino-propanoic
D. acid 2-amino-3-hidroxipropanoic
E. un hidroxiaminoacid
377. Acidul glutamic este:

A. acidul 2-amino-3-fenilpropanoic
B. acidul aminobutandioic
C. un aminoacid monocarboxilic
D. un aminoacid dicarboxilic
E. acidul 2-amino-1,5-pentandioic
378. Lisina este:

A. acidul 2-amino-1,5-pentandioic
B. acidul 2,6-diaminohexanoic
C. acidul α,ε–diaminohexanoic
D. un acid diaminomonocarboxilic
E. un aminoacid dicarboxilic
379. Peptidele sunt compuşi:

A. obţinuţi prin condensarea a cel puţin două molecule de aminoacizi
B. ce conţin în moleculă grupa funcţională amino
C. ce conţin în moleculă grupa funcţională amidă
D. ce conţin în moleculă grupa funcţională carboxil
E. ce formează cu ninhidrina compuşi de culoare albastră-violet
380. Sunt aminoacizi alifatici cu catenă liniară:

A. valina
B. lisina
C. glicina
D. fenilalanina
E. alanina
381. Sunt aminoacizi monocarboxilici:

A. acidul glutamic
B. acidul aspartic
C. lisina
D. alanina
E. glicina
382. Din cadrul clasei de aminoacizi hidrofobi fac parte:

A. fenilalanina
B. lisina
C. serina
D. valina
E. α-alanina
383. Acidul 2-amino-1,5-pentandioic este:

A. acidul asparagic
B. acidul aspartic
C. acidul glutamic
D. un aminoacid dicarboxilic
E. acidul α-aminosuccinic
57
384. În cadrul structurii primare a macromoleculei unei proteine:
A. aminoacidul N-terminal se scrie întotdeauna ultimul din dreapta
B. aminoacidul N-terminal se scrie întotdeauna primul din stânga
C. aminoacidul C-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa carboxil
D. aminoacidul C-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa amino
E. aminoacidul C-terminal se scrie întotdeauna primul din stânga
385. Următoarele afirmaţii nu sunt adevărate:

A. proteinele conjugate se mai numesc şi proteide
B. proteinele solubile se mai numesc şi scleroproteine
C. glicoproteidele au grupa prostetică alcătuită din grăsimi
D. prin încălzire, structura proteinei este denaturată ireversibil
E. albuminele sunt proteine solubile în apă
386. Referitor la hidroliza proteinelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are loc în mediu neutru
B. are loc în mediu acid
C. are loc în prezenţă de catalizatori, la 100°C
D. se realizează cu scopul identificării aminoacizilor componenţi
E. se verifică, dacă este completă, cu reacţia biuretului
387. Următoarele afirmaţii referitoare la proteine nu sunt adevărate:

A. hemoglobina este o proteină de transport
B. într-o proteină, acidul N-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa carboxil
C. într-o proteină, acidul C-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa carboxil
D. insulina este o proteină de rezervă cu rol nutritiv important
E. într-o proteină, acidul N-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa amino
388. Referitor la clasificarea proteinelor, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. proteinele conjugate se mai numesc şi proteide
B. proteinele conjugate se mai numesc şi scleroproteine
C. albuminele fac parte din proteinele insolubile
D. proteinele conjugate au o parte proteică şi una prostetică
E. globulinele sunt solubile în apă

A. zaharidele constituie grupa prostetică a glicoproteidelor
B. glucidele constituie grupa prostetică a lipoproteidelor
C. grăsimile constituie grupa prostetică a lipoproteidelor
D. proteinele provenite din virusuri se numesc anticorpi
E. proteinele provenite din virusuri se numesc antigeni
390. În structura primară a macromoleculei unei proteine:

A. aminoacidul C-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa carboxil
B. aminoacidul C-terminal participă la formarea legăturii amidice prin grupa amino
C. ordinea în care aminoacizii se succed într-o proteină se numeşte secvenţă
D. aminoacidul N-terminal participă la formarea legăturii amidice prin gruparea amino
E. aminoacidul N-terminal participă la formarea legăturii amidice prin gruparea carboxil
391. Structura proteinelor poate cuprinde:

A. aminoacizi
B. zaharide
C. grăsimi
58
D. acid fosforic
E. amidon
392. În funcţie de rolul pe care îl au în organismul uman, proteinele se clasifică în:

A. de structură
B. de transport
C. de apărare şi de protecţie
D. biocatalizatori
E. enzime, numite globuline
393. Referitor la proteine, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. sunt compuşi macromoleculari rezultaţi prin policondensarea α
B. gradul de policondensare a aminoacizilor din structura proteinelor este maxim 100
C. denaturarea proteinelor este un proces fizico-chimic
D. prin denaturare, proteina îşi pierde funcţia fiziologică
E. au un rol nesemnificativ în organismele vii
394. Denaturarea proteinelor poate avea loc:

A. prin încălzire
B. cu ultrasunete
C. în mediu bazic
D. în mediu acid
E. în mediu neutru
395. Proteinele pot fi:

A. transportori
B. fotoreceptori
C. enzime
D. acizi
E. baze
396. Rolul unor proteine în organismele vii poate fi:

A. de revelator fotografic
B. rezervă energetică
C. reglator de temperatură
D. material de construcţie
E. responsabile de imunitatea organismului
397. Clasificarea proteinelor se poate face în funcţie de:

A. masa molară
B. indicele de reflexie
C. compoziţie
D. variaţia temeraturii de topire
E. solubilitate
398. Referitor la proteine alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. proteinele simple conduc, prin hidroliză, numai la aminoacizi
B. proteinele conjugate conduc, prin hidroliză, la aminoacizi şi arene
C. proteidele sunt proteine conjugate
D. proteinele simple conduc, prin hidroliză, la un amestec de β-aminoacizi
E. sub acţiunea căldurii, proteinele din albuşul de ou se denaturează ireversibil

A. proteinele se găsesc în natură numai în plantele verzi
59
B. protoplasma celulelor este o soluţie coloidală de proteine
C. organismul unui om matur are nevoie zilnic de 70-80 g de proteine
D. au rol important în fenomenele vitale
E. au culoare verde
400. Proteinele pot fi:

A. simple
B. proteide
C. solubile
D. insolubile
E. lichide

A. hemoglobina din sânge transportă oxigenul din piele în ficat prin sistemul limfatic
B. rodopsina este o proteină cu rol de fotoreceptor
C. asigură imunitatea organismului
D. proteinele cu rol de biocatalizator catalizează degradarea enzimelor
E. pot controla creşterea în organism

A. keratina intră în constituţia părului şi unghiilor
B. enzimele sunt proteine cu rol de catalizator al reacţiilor chimice prin care se digeră hrana în corpurile vii
C. scleroproteinele sunt lichide
D. proteinele insolubile sunt solide
E. vaccinurile conferă imunitate organismului faţă de bacterii aerobe
403. Referitor la proteinele insolubile alegeţi informaţiile corecte:

A. sunt scleroproteine
B. conferă organismului rezistenţă mecanică
C. sunt hidrolizate de enzimele digestive
D. au valoare nutritivă
E. oferă protecţie împotriva agenţilor patogeni
404. Referitor la proteinele solubile alegeţi informaţiile corecte:

A. pot apărea în celule în stare dizolvată
B. pot apărea în celule sub formă de geluri hidratate
C. nu au nici un fel de funcţie fiziologică în organism
D. pot fi albumine
E. pot fi globuline
405. Grupa prostetică a proteidelor poate fi:

A. acid acetic
B. zaharidă
C. acid fosforic
D. acid sulfuros
E. metal
406. Proteinele conjugate pot fi:

A. glicoproteide
B. nitroproteide
C. fosfoproteide
D. metaloproteide
E. lipoproteide
60
A. sunt compuşi monofuncţionali
B. sunt compuşi difuncţionali
C. sunt compuşi cu funcţiuni mixte
D. pot conţine în moleculă atât grupe amino cât şi grupe carboxil
E. pot conţine în moleculă doar grupe amino şi grupe carbonil
408. Referitor la formula generală a aminoacizilor H2N–R–COOH sunt adevărate afirmaţiile:

A. cu –R– s-a notat numai catena hidrocarbonată
B. cu –R– s-au notat numai substituenţii existenţi pe catena hidrocarbonată
C. cu –R– se notează catena hidrocarbonată şi substituenţii existenţi pe aceasta
D. H2N– poate reprezenta grupe amino primare
E. –COOH reprezintă grupa carboxil
409. Aminoacizii pot fi:

A. alifatici
B. acrilici
C. vinilici
D. aromatici
E. glucidici
410. Compusul cu structura de mai jos se numeşte:

H3C CH COOH
NH2
A. α-alanină
B. β-alanină
C. acid 2-aminopropanoic
D. acid 1-aminopropanoic
E. acid α-aminopropanoic

CH2 CH2 COOH
NH2
A. α-alanină
B. β-alanină
C. acid 3-aminopropanoic
D. acid β-aminopropanoic
E. acid 2-carboxiaminic

COOH
NH2
A. acid o-aminobenzoic
B. acid 2-aminobenzoic
C. aminoacid mixt
D. aminoacid benzilic
E. aminoacid aromatic

61
CH3 CH CH COOH
CH3 NH2
A. acid glutamic
B. acid asparagic
C. acid 2-amino-3-metilbutanoic
D. acid aminobutandioic
E. valină

C6H5 CH2 CH COOH
NH2
A. valină
B. lisină
C. glicocol
D. fenilalanină
E. acid α-amino-β-fenilpropanoic

HOOC CH2 CH COOH
NH2
A. acid aminobutandioic
B. acid aspartic
C. acid glutamic
D. acid asparagic
E. lisină

HOOC CH2 CH2 CH COOH
NH2
A. acid aminobutandioic
B. acid 2-amino-1,5-butandioic
C. acid 2,6-diaminohexanoic
D. valină
E. acid glutamic

CH2 CH2 CH2 CH2 CH COOH
NH2 NH2
A. acid 2-amino-1,5-hexandioic
B. acid 2,6-diaminohexanoic
C. acid α, ε-diaminohexanoic
D. valină
E. lisină

CH2 CH COOH
OH NH2
A. acid 2-amino-3-hidroxipropanoic
B. acid 3-hidroxi-1-aminopropanoic
62
C. serină
D. serotonină
E. lisină

CH2 CH COOH
SH NH2
A. acid 1-amino-2-tiopropanoic
B. acid 2-amino-3-tiopropanoic
C. serină
D. cisteină
E. valină
420. Sunt aminoacizi neesenţiali:

A. α-alanină
B. cisteină
C. serină
D. lisină
E. valină
421. Sunt aminoacizi neesenţiali:

A. acid glutamic
B. fenilalanină
C. acid asparagic
D. glicină
E. fenilalanină
422. Referitor la fenilalanină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un aminoacid neesenţial
B. trebuie introdusă in organism prin hrană deoarece organismul uman nu poate sintetiza nuclee benzenice
C. are formula moleculară C9H11NO2
D. este un aminoacid diaminomonocarboxilic
E. este un aminoacid aromatic
423. Referitor la cisteină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un aminoacid foarte puţin solubil în apă
B. este un aminoacid neesenţial
C. conţine o grupă hidroxil
D. conţine o grupă tio
E. conţine două grupe carboxil

A. alanina este un aminoacid hidrofob
B. valina este un aminoacid hidrofob
C. serina este un aminoacid hidrofob
D. lisina este un aminoacid cu caracter bazic
E. valina este un aminoacid hidrofil
425. Referitor la lisină alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. conţine 2 atomi de carbon primari
B. conţine 3 atomi de carbon primari
C. conţine 3 atomi de carbon secundari
D. conţine 4 atomi de carbon secundari
63
E. conţine 1 atom de carbon terţiar
426. Referitor la cisteină alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. conţine 2 atomi de carbon primari
B. conţine 1 atom de carbon primar
C. conţine 1 atom de carbon secundar
D. conţine 2 atomi de carbon secundari
E. raportul dintre electronii p neparticipanţi şi electronii π este 7:1
427. Prin condensarea a câte două molecule de α-alanină şi glicină se poate obţine:
A. glicil-glicină
B. alanil-alanină
C. alanil-glicină
D. glicil-alanină
E. glicil-alanil-alanil-alanină
428. Prin condensarea a câte două molecule de α-alanină şi serină se poate obţine:
A. alanil-alanină
B. seril-serină
C. alanil-serină
D. seril-alanină
E. alanil-alanil-seril-alanină
429. Prin policondensarea peptidelor se pot obţine:

A. poliaminoacizi
B. oligopeptide
C. polipeptide
D. proteine
E. polizaharide mixte
430. Referitor la reacţia de identificare a aminoacizilor cu sulfat de cupru 5%, alegeţi afirmaţiile
adevărate:
A. se formează sulfurile aminoacizilor
B. se formează combinaţii complexe solubile în apă
C. are loc intensificarea culorii slab albastre a sulfatului de cupru
D. apare o coloraţie portocalie
E. în cazul o-aminoacizilor aromatici apare o coloraţie albastră-verde
431. Referitor la reacţia aminoacizilor cu ninhidrina alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este o reacţie de polimerizare
B. este o reacţie de policondensare
C. este o reacţie de identificare
D. în cazul α-aminoacizilor se formează compuşi de culoare albastru-violet
E. aminoacizii nu reacţionează cu ninhidrina
432. Referitor la reacţia biuretului, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este o reacţie de identificare a aminoacizilor esenţiali
B. este utilizată la verificarea hidrolizei complete a proteinei
C. se formează combinaţii complexe de culoare roşu-violet
D. α-aminoacizii formează cu ionii de Cu2+ combinaţii complexe solubile în apă
E. este caracteristică polizaharidelor
433. Sunt false următoarele afirmaţii:

A. unitatea de măsură pentru masa molară a proteinelor se numeşte Dalton
64
B. coagularea proteinelor este un proces ireversibil prin care se pierd proprietăţile iniţiale
C. imunoglobulinele au rol de transport al oxigenului şi dioxidului de carbon în sânge
D. miozina este un catalizator al reacţiei de policondensare proteică
E. insulina asigură transportul zahărului în sânge
434. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. codul genetic dictează modul de asamblare a aminoacizilor în structura proteinei
B. proteinele au catena formată dintr-un număr de aminoacizi cuprins între 50 şi 10 000
C. oligopeptidele conţin cel puţin 10 000 aminoacizi
D. prin reacţia glicinei cu acid clorhidric se obţine o sare
E. prin reacţia glicinei cu hidroxid de sodiu se obţine o sare
435. Se consideră următorii compuşi: I. H2N–CH2–COO -; II. H2N–CH2–COONa;

III. HOOC–CH2–NH3 +. Alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. compusul I reprezintă anionul glicinei
B. compusul II reprezintă baza glicinei
C. compusul II reprezintă sarea de sodiu a glicinei
D. compusul III reprezintă anionul glicinei
E. compusul III reprezintă cationul glicinei
436. Pot da reacţii de neutralizare intramoleculară următorii compuşi:

A. acidul asparagic
B. acidul glutamic
C. lisina
D. valina
E. fenilalanina

A. prin condensarea a două molecule de glicină se obţine glicil-glicină
B. prin condensarea a două moleculă de valină se obţine acid asparagic
C. legătura chimică stabilită între două resturi de aminoacizi dintr-un compus rezultat prin condensare este
tip amidic
D. prin condensarea aminoacizilor se formează poliesteri
E. peptidele sunt compuşi cu funcţiuni mixte
438. Radicalii de aminoacizi pot fi:

A. liberi
B. compuşi
C. N-terminali
D. C-terminali
E. eterici
HO CH2 CH COOH
NH2
A. are un atom de carbon asimetric
B. prezintă cinci atomi de carbon terţiari
C. contine un atom de carbon secundari
D. conţine doi atomi de carbon secundari
E. conţine un atom de carbon primar
65
HO CH2 CH COOH
NH2
A. se numeşte tirosină
B. conţine trei grupe funcţionale diferite
C. este un aminoacid alifatic
D. este un aminoacid mixt
E. se sintetizează în ficat
441. Referitor la aminoalcooli sunt adevărate afirmaţiile:

A. termenii inferiori sunt gazoşi
B. termenii inferiori sunt solubili în apă
C. formează legături de hidrogen intermoleculare
D. termenii superiori sunt lichide vâscoase, higroscopice
E. termenii mijlocii sunt solubili în apă
442. Aminoalcoolii se obţin prin:

A. tratarea oxidului de etenă cu amoniac
B. reducerea aminoesterilor cu Zn/HCl
C. reducerea aminoesterilor cu LiAlH4
D. reducerea aminoesterilor cu Ni-Raney
E. hidroliza aminoesterilor
443. Aminoalcoolii reacţionează cu:

A. clorură de acetil
B. sodiu metalic
C. clorură de tionil
D. acid azotic
E. acid sulfuric
444. Prin reacţia aminoalcoolilor cu sodiu metalic se formează:

A. alcoxizi
B. alchilamine
C. imine
D. imide
E. alcoolaţi
445. Referitor la aminofenoli sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţin prin reducerea o- şi p-nitrofenolilor cu Zn şi HCl
B. sunt substanţe lichide, incolore
C. sunt solubili în mediu acid
D. sunt solubili în mediu bazic
E. sunt foarte solubili în apă
446. Aminofenolii dau reacţii de:

A. hidroliză
B. N-alchilare
C. N-acilare
D. reducere
E. oxidare
447. Referitor la aminofenoli sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt substanţe solide
66
B. au proprietăţi oxidante
C. au propietăţi reducătoare
D. cu hidroxizii alcalini formează săruri
E. se folosesc ca revelatori fotografici
448. Monozaharidele se pot clasifica în funcţie de:

A. numărul de atomi de hidrogen
B. comportarea la hidroliză
C. tipul grupei funcţionale carbonil
D. numărul de atomi de carbon
E. numărul grupelor funcţionale carbonil
449. În funcţie de comportarea lor la hidroliză, hidraţii de carbon se clasifică în:

A. aldoze
B. cetoze
C. oze
D. ozide
E. oligozaharide
450. Referitor la monozaharide sunt adevărate afirmaţiile:

A. majoritatea sunt combinaţii optic active
B. glicerinaldehida are un singur atom de carbon asimetric
C. glicerinaldehida are patru enantiomeri
D. monozaharidele care au grupa alcool secundar cea mai depărtată de grupa carbonil orientată spre dreapta,
fac parte din seria D
E. monozaharidele care au grupa alcool secundar cea mai depărtată de grupa carbonil orientată spre stânga,
fac parte din seria D
451. Referitor la epimeri sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt diastereoizomeri care diferă prin configuraţia tutror atomilor de carbon chirali din moleculă
B. sunt diastereoizomeri care diferă prin configuraţia unui singur atom de carbon chiral
C. glucoza este epimer cu manoza la C4
D. glucoza este epimer cu galactoza la C4
E. glucoza este epimer cu manoza la C2

A. triozele şi tetrozele au structură aciclică
B. pentozele se găsesc sub formă de semiacetali aciclici
C. hexozele se găsesc sub formă de semiacetali ciclici
D. forma ciclică a monozaharidelor cu cinci atomi se numeşte furanozică
E. forma ciclică a monozaharidelor cu saşe atomi se numeşte piranozică

A. grupa hidroxil formată la atomul de carbon al grupei carbonil se numeşte semiacetalică
B. grupa hidroxil formată la atomul de carbon al grupei carbonil se numeşte glicozidică
C. în soluţie, concentraţia formei ciclice este egală cu a formei aciclice
D. în stare solidă, concentraţia formei ciclice este mai mare decât a formei aciclice
E. grupa hidroxil glicozidică are aceleaşi proprietăţi cu celelalte grupe hidroxil din molecula glucozei

A. stereoizomerul cu –OH glicozidic cu aceeaşi orientare cu –OH de la C2 al D-glucozei se numeşte anomer
α
B. stereoizomerul cu –OH glicozidic orientat în direcţie opusă cu –OH de la C2 al D-glucozei se numeşte
anomer β
67
C. stereoizomerul cu –OH glcozidic cu aceeaşi orientare cu –OH de la C2 al D-glucozei se numeşte anomer
β
D. stereoizomerul cu –OH glicozidic orientat în direcţie opusă cu –OH de la C2 al D-glucozei se numeşte
anomer α
E. glucoza are doar anomer α

A. inelul piranozic poate avea conformaţie scaun
B. inelul furanozic poate avea conformaţie scaun
C. inelul piranozic poate avea conformaţie baie
D. inelul furanozic poate avea conformaţie baie
E. fructoza liberă are ciclu piranozic

A. D-fructofuranoza are anomer α
B. D-fructofuranoza are anomer β
C. D-fructopiranoza are anomer α
D. D-fructopiranoza are anomer β
E. fructoza nu prezintă anomeri α şi β

A. sunt substanţe lichide, distilabile
B. sunt compuşi cristalini
C. sunt compuşi incolori
D. sunt insolubili în apă şi alcool
E. sunt solubili în apă
458. Monozaharidele dau reacţii de:

A. reducere
B. oxidare
C. condensare
D. hidroliză
E. sulfonare
459. Monozaharide se pot oxida cu:

A. oxigen molecular din aer
B. ozon
C. apă de brom
D. acid azotic diluat
E. acid periodic
460. Referitor la oxidarea monozaharidelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. cu acid azotic diluat se formează acizi aldonici
B. cu apă de brom se formează acizi zaharici
C. cu acid periodic se formează compuşi cu număr mai mic de atomi de carbon în moleculă
D. cu ozon se formează aldehide
E. cu reactiv Tollens se formează acizi aldonici

A. la oxidarea glucozei cu apă de brom se formează în final γ-lactonă
B. la reducerea fructozei cu Ni se formează pentitol
C. la oxidarea glucozei cu reactiv Fehling se formează acid gluconic
D. la oxidarea glucozei cu acid periodic se formează numai acid formic
E. la reducerea glucozei cu Ni se formează pentitol
68
462. Referitor la monozaharide alegeţi afirmaţiile corecte:
A. NaOH concentrat provoacă epimerizarea monozaharidelor
B. NaOH diluat provoacă fenomenul de α-inversiune
C. acizii diluaţi determină fenomenul de epimerizare
D. acizii concentraţi determină deshidratarea pentozelor şi hexozelor
E. reacţia monozaharidelor cu fenilhidrazină se foloseşte la identificarea acestora
463. Referitor la osazone alegeţi afirmaţiile corecte:

A. sunt produşi de condensare ai monozaharidelor cu fenilhidrazina
B. sunt compuşi cristalini incolori
C. sunt compuşi coloraţi în galben
D. se descompun la încălzire
E. sunt uşor solubile în apă
464. Monozaharidele se pot identifica cu:

A. reactiv Tollens
B. reactiv Schweizer
C. reactiv Fehling
D. reactiv Benedict
E. fenilhidrazină

A. cu reactivul Tollens glucoza formează o soluţie roşie
B. cu reactivul Fehling glucoza formează oglinda de argint
C. cu reactivul Tollens fructoza formează oglinda de argint
D. cu reactivul Benedict glucoza formează un precipitat roşu
E. cu reactivul Fehling glucoza formează un precipitat roşu-cărămiziu

A. oligozaharidele sunt hidraţi de carbon cu număr mic de resturi de monozaharide
B. cele mai importante oligozaharide sunt aldohexozele
C. dizaharidele rezultă prin eliminarea unei molecule de apă între două molecule de monozaharide
D. legătura formată prin eterificarea grupelor –OH glicozidice de la două molecule diferite este dicarbonilică
E. legătura formată prin eterificarea unei grupe –OH glicozidic de la o moleculă, cu o grupă –OH alcoolică
de la aceeaşi moleculă, este monocarbonilică
467. Referitor la zaharoză sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în cantităţi mici în toate plantele în care are loc fotosinteza
B. prin hidroliză formează o moleculă de fructoză şi una de galactoză
C. prin hidroliză formează două moleculă de glucoză
D. prin hidroliză formează două molecule de fructoză
E. prin hidroliză formează o moleculă de α-glucoză şi o moleculă de β-fructoză
468. Referitor la zaharoză sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin metilare formează un pentametilderivat
B. prezintă o legătură monocarbonilică
C. prin metilare formează un octametilderivat
D. prezintă o legătură dicarbonilică
E. suferă fenomenul de invertire
469. Referitor la maltoză sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin hidroliză formează două molecule de fructoză
B. prin hidroliză formează două molecule de glucoză
69
C. prezintă o legătură 1,4-monocarbonilică
D. prezintă o legătură 1,4-dicarbonilică
E. legătura eterică se stabileşte între –OH glicozidic al unei molecule şi –OH de la C4 al celeilalte molecule
470. Referitor la celobioză sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin hidroliză formează două molecule de D-glucoză
B. prin hidroliză formează două molecule de fructofuranoză
C. prin hidroliză formează o moleculă de glucopiranoză şi o moleculă de fructofuranoză
D. prin hidroliză formează o moleculă de glucoză şi una de galactoză
E. nu se cunoaşte grupa –OH implicată în legătura monocarbonilică
471. Referitor la lactoză sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin hidroliză formează două molecule de glucoză
B. prin hidroliză formează două molecule de fructoză
C. prin hidroliză formează o moleculă de fructoză şi una de galactoză
D. prin hidroliză formează o moleculă de D-glucoză şi o moleculă de D-galactoză
E. conţine o legătură β-monocarbonilică
472. Referitor la polizaharide sunt adevărate afirmaţiile:

A. au formula moleculară –(C6H12O6)n–
B. au formula moleculară –(C6H10O5)n–
C. au structură macromoleculară
D. sunt numite şi aglicani
E. sunt numite şi agliconi
473. Referitor la celuloză sunt adevărate afirmaţiile:

A. este o dizaharidă foarte răspândită în natură
B. intră în constituţia pereţilor celulelor vegetale
C. este formată din resturi de β-D-glucopiranoză
D. macromoleculele sunt tridimensionale
E. macromoleculele sunt filiforme

A. are formula moleculară –(C6H10O5)n–
B. resturile de glucoză sunt unite prin legături 1,4-β-glicozidice la C4
C. la tratare cu acid acetic şi acid azotic se formează octa-O-acetilcelobioză
D. legăturile glicozidice se găsesc în β
E. cea mai mare cantitate de celuloză se găseşte în trestia de zahăr

A. macromoleculele de celuloză au orientare tetraedrică
B. macromoleculele filiforme de celobioză pot fi orientate paralel, formând regiuni cu aspect microcristalin
C. macromoleculele filiforme de celobioză pot forma regiuni cu caracter amorf
D. fibrele de celuloză au rezistenţă mecanică mică
E. fibrele de celuloză au rezistenţă mecanică ridicată

A. este un compus solid
B. este colorată în galben-pal
C. este inodoră
D. este solubilă în apă
E. nu are miros
70
A. este higroscopică
B. este insolubilă în apă
C. formează legături de hidrogen
D. are aceleaşi proprietăţi cu celobioza
E. are proprietăţi diferite de ale celobiozei
478. Celuloza dă reacţii de:

A. hidroliză
B. nitrare
C. sulfonare
D. acetilare
E. ciclizare
479. Celuloza reacţionează cu:

A. amestec sulfonitric
B. anhidridă acetică şi acid acetic
C. dimetilsulfoxid
D. hidroxid de sodiu concentrat
E. sulfură de carbon

A. sub acţiunea celulazei, celuloza conduce la celobioză
B. sub acţiunea celobiazei, celuloza conduce la celobioză
C. nitrarea tutror grupelor –OH din celuloză conduce la formarea fulmicotonului
D. nitrarea tuturor grupelor –OH din celuloză conduce la formarea colodiului
E. sub acţiunea celobiazei, celuloza conduce la glucoză
481. Prin nitrarea celulozei cu HNO3/H2SO4 se formează:

A. mononitrat de celuloză
B. dinitrat de celuloză
C. trinitrat de celuloză
D. tetranitrat de celuloză
E. pentanitrat de celuloză
482. Referitor la celuloză alegeţi afirmaţiile corecte:

A. numărul de grupe –OH care se esterifică cu amestec sulfonitric depinde doar de raportul în care se află
cei doi acizi
B. fulmicotonul serveşte la fabricarea pulberii fără fum
C. colodiul serveşte la obţinerea celuloidului
D. celuloidul se formează prin tratarea colodiului cu o soluţie diluată de carbinol
E. colodiul conţine 12%N
483. Esterificarea celulozei se poate realiza:

A. cu un amestec de anhidridă acetică şi acid acetic
B. în prezenţa unor catalizatori de H2SO4, H3PO4, ZnCl2
C. cu dimetilsulfat, în prezenţă de hidroxid de sodiu
D. cu hidroxid de sodiu concentrat
E. cu sulfură de carbon
484. Referitor la metilceluloză sunt adevărate afirmaţiile:

A. rezultă prin esterificarea celulozei cu sulfat de etil în exces
B. se formează prin esterificarea celulozei cu dimetilsulfat, în prezenţă de hidroxizi alcalini
C. este solubilă în apă
D. este instabilă biologic
71
E. este netoxică
485. Referitor la metilceluloză sunt adevărate afirmaţiile:

A. este inertă fiziologic
B. se utilizează în tehnica farmaceutică
C. este insolubilă în apă
D. are proprietăţi tensioactive
E. poate avea rol de îngroşare a siropurilor fără zahăr

A. prin tratarea celulozei cu NaOH concentrat se formează alcaliceluloză
B. prin tratarea alcalicelulozei cu apă se formează celuloza hidrat
C. alcaliceluloza, prin tratare cu sulfură de carbon, suferă fenomenul de mercerizare
D. prin tratarea alcalicelulozei cu sulfură de carbon se formează vâscoza
E. prin tratarea alcalicelulozei cu polisulfură de carbon se formează xantogenatul de celuloză
487. Referitor la carboximetilceluloză sunt adevărate afirmaţiile:

A. se formează prin reacţia celulozei cu acetat de sodiu
B. se formează prin reacţia alcalicelulozei cu monocloroacetat de sodiu
C. se foloseşte ca aglutinant în tehnica farmaceutică
D. are rol de agent de stabilizare a gelatinei
E. este o pulbere amorfă
488. Referitor la amidon sunt adevărate afirmaţiile:

A. se prezintă ca o pulbere amorfă, solubilă în apă rece
B. este o substanţă unitară
72
E. dextrine
523. Celuloza se obţine prin prelucrarea:

A. bumbacului
B. grâului
C. stufului
D. trestiei de zahăr
E. paielor
524. În categoria nitraţilor de celuloză intră:

A. fulmicotonul
B. xantogenatul de celuloză
C. colodiul
D. celobioza
E. celulaza
525. Aldohexozele conţin în structură:

A. o grupă carbonil de tip aldehidă
B. catenă liniară
C. catenă ramificată
D. 4 grupe –OH secundar şi o grupă –OH primar
E. 3 grupe –OH secundar şi 2 grupe –OH primar

A. glucidele se clasifică în monozaharide şi lipide
B. monozaharidele sunt glucide simple care nu pot fi hidrolizate
C. oligozaharidele sunt glucide care hidrolizează
D. acetaţii de celuloză sunt eteri organici
E. azotaţii de celuloză sunt esteri organici
527. Dintre compuşii organici cu acţiune biologică fac parte:

A. acizii graşi saturaţi
B. acizii graşi nesaturaţi
C. grăsimile
D. zaharidele
E. proteinele
528. Zaharidele:
A. sunt compuşi naturali
B. sintetizate în plante în urma procesului de fotosinteză
C. se mai numesc glucide
D. se pot obţine prin arderea alcanilor
E. se pot obţine prin hidrogenarea hidroxiacizilor aromatici
529. Următoarele afirmaţii despre zaharide sunt eronate:

A. monozaharidele sunt polihidroxialdehide care hidrolizează
B. monozaharidele sunt polihidroxicetone care hidrolizează
C. monozaharidele sunt compuşi polihidroxicarboxilici care hidrolizează
D. oligozaharidele sunt zaharide de policondensare
E. polizaharidele sunt zaharide complexe de policondensare
530. Despre monozaharide se pot afirma următoarele:

A. sunt compuşi organici ce conţin în moleculă o grupă carboxil
B. sunt compuşi organici ce conţin în moleculă o grupă carbonil
77
C. sunt compuşi organici ce pot avea configuraţia moleculei din seria A sau B
D. sunt compuşi organici ce se pot reprezenta printr-o structură plană, liniară sau ciclică
E. pot fi aldoze sau cetoze
531. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. în molecula de glucoză există o grupă hidroxil primar şi 3 grupe hidroxil secundar
B. în molecula de fructoză există o grupă hidroxil primar şi 4 grupe hidroxil secundar
C. soluţia apoasă de glucoză prezintă activitate optică
D. soluţia apoasă de fructoză prezintă activitate optică
E. molecula de gluzoză conţine 4 atomi de carbon asimetrici
532. Formulele Fischer de proiecţie arată că monozaharidele:

A. prezintă unele proprietăţi chimice ale grupelor carbonil şi hidroxil
B. prezintă izomerie optică deoarece conţin atomi de C asimetrici
C. pot roti planul luminii polarizate spre dreapta şi sunt stereoizomeri dextrogiri
D. pot roti planul luminii polarizate spre dreapta şi sunt antipozi optici levogiri
E. fac parte dintr-o serie D sau L
533. Următoarele afirmaţii sunt eronate:

A. glucoza având 4 atomi de C asimetrici are 18 stereoizomeri
B. glucoza având 4 atomi de C asimetrici are 20 stereoizomeri
C. glucoza având 4 atomi de C asimetrici are 12 stereoizomeri
D. fructoza având 3 atomi de C asimetrici are 8 stereoizomeri
E. fructoza având 3 atomi de C asimetrici are 10 stereoizomeri
534. Glucoza şi fructoza se pot reduce cu hidrogen molecular:

A. în prezenţa unui catalizator pe bază de Fe
B. în prezenţa unui catalizator pe bază de Pd
C. în prezenţa unui catalizator pe bază de Ni
D. în prezenţa unui catalizator pe bază de Pt
E. cu formare de alcool pentahidroxilic
535. Sorbitolul este un alcool hexahidroxilic ce se obţine în urma reacţiei de reducere a:

A. etanolului
B. acetonei
C. glucozei
D. fructozei
E. hexanolului
536. Afirmaţiile de mai jos nu sunt adevărate:

A. glucoza are caracter oxidant
B. glucoza are caracter reducător
C. glucoza se oxidează la acid gluconic
D. glucoza se reduce la acid gluconic
E. glucoza reduce ionii de Ag+ şi Cu2+
537. Glucoza formează energia necesară:

A. relaxării muşchilor
B. menţinerii în funcţiune a sistemului digestiv
C. menţinerii în funcţiune a sistemului respirator
D. menţinerii temperaturii constante a corpului omenesc
E. contractării muşchilor
538. O proprietate chimică a glucozei este aceea că fermentează:
78
A. cu formare de alcool butilic
B. cu formare de alcool etilic şi CO2
C. cu formare de alcool propilic şi CO2
D. în prezenţa drojdiei de bere
E. în urma unor reacţii de hidroliză
539. În urma reacţiilor de ciclizare intramoleculara a monozaharidelor, se poate forma:

A. ciclopentan
B. ciclohexan
C. D-glucopiranoză
D. D-glucofuranoză
E. tetrahidroxifuran
540. Anomerii sunt monozaharide ce conţin:

A. un atom de carbon anomeric
B. un atom de carbon legat de un atom de oxigen
C. un atom de carbon legat de 2 atomi de oxigen
D. un atom de carbon asimetric
E. un atom de carbon situat în partea cea mai de sus a catenei monozaharidei
541. Reprezentarea structurii ciclice a monozaharidelor se bazează pe:

A. formula de structură Fischer
B. formula de structură Tollens
C. formula de structură ciclică de perspectivă
D. formula Haworth
E. formula Fehling
542. Zaharoza este o dizaharidă care:

A. se scindează prin hidroliză, în mediu acid, în două molecule de monozaharidă
B. în urma hidrolizei formează zahărul invertit
C. tratată cu H2SO4 concentrat se carbonizează
D. se obţine în urma condensării dintre o moleculă de D-glucoză şi L-glucoză
E. se obţine în urma condensării dintre o grupă –OH glicozidică şi una –OH de tip alcool
543. Conform formulelor de proiecţie de perspectivă ale monozaharidelor:

A. ciclul furazonic este orientat paralel cu planul hârtiei
B. ciclul furazonic este orientat perpendicular pe planul hârtiei
C. ciclul pirazonic este orientat paralel cu planul hârtiei
D. ciclul pirazonic este orientat perpendicular pe planul hârtiei
E. ciclul glicozidic se află în direcţie opusă carbonului anomeric

A. eliminarea moleculei de apă între 2 grupe hidroxil glicozidice ale monozaharidelor conduce la o legătură
eterică dicarbonilică
B. eliminarea moleculei de apă între 2 grupe hidroxil glicozidice ale monozaharidelor conduce la o legătură
esterică
C. eliminarea unei molecule de apă între o grupă hidroxil glicozidic a unei monozaharide şi o grupă de tip
alcool a celeilalte monozaharide conduce la o legătură eterică
D. eliminarea unei molecule de apă între o grupă hidroxil glicozidic şi o grupă de tip alcool ale β-D-
glucozei monozaharidelor conduce la obţinerea celobiozei
E. eliminarea unei molecule de apă între o grupă hidroxil glicozidic şi o grupă de tip alcool ale
monozaharidelor duce la obţinerea D-furanozei
545. În formulele ciclice ale monozaharidelor:
79
A. grupa –OH care se formează la atomul de C al grupei carbonil se numeşte hidroxil piranozic
B. grupa –OH care se formează la atomul de C al grupei carbonil se numeşte hidroxil furanozic
C. grupa –OH care se formează la atomul de C al grupei carbonil se numeşte hidroxil glicozidic
D. grupa –OH care se formează la atomul de C al grupei carbonil se numeşte hidroxil alcoolic
E. grupa –OH care se formează la atomul de C al grupei carbonil este mult mai reactivă decât celelalte grupe
–OH
546. Referitor la dizaharide, sunt eronate următoarele afirmaţii:

A. se pot obţine prin condensarea intermoleculară a 2 molecule de monozaharide identice
B. se pot obţine prin condensarea intermoleculară a 2 molecule de monozaharide diferite
C. eliminarea moleculei de apă între moleculele de monozaharide duce la formarea unei legături esterice
D. eliminarea moleculei de apă între moleculele de monozaharide duce la obţinerea D-fructozei
E. eliminarea moleculei de apă între moleculele de monozaharide duce la obţinerea D-furanozei

A. formula moleculară (C6H10O5)n , unde n este gradul de policondensare, poate aparţine celulozei
B. formula moleculară (C6H10O5)n , unde n este gradul de policondensare, poate aparţine amidonului
C. formula moleculară C6H10O7 aparţine glucozei
D. formula moleculară C6H12O7 aparţine acidului gluconic
E. formula moleculară C6H10O7 aparţine acidului aldonic
548. Sunt false următoarele afirmaţii:

A. din punct de vedere al compoziţiei chimice, amidonul este format din două polizaharide
B. amiloza este un polizaharid din structura chimică a amidonului
C. amidonul hidrolizează în mediu acid cu formare de α-fructofuranoză
D. amidonul hidrolizează în mediu bazic cu formare de glucoză
E. amilopectina este un polizaharid din structura chimică a amidonului
549. Proprietăţile chimice ale zaharidelor sunt date de:

A. reacţiile de esterificare
B. reacţiile de oxidare
C. reacţiile de reducere
D. reacţiile de condensare
E. reacţiile de sulfonare
550. Referitor la amiloză, se pot afirma următoarele:

A. se poate forma prin policondensarea β-D-fructofuranozei
B. se poate forma prin policondensarea α-D-fructofuranozei
C. se poate obţine în urma policondensării celobiozei
D. se poate forma prin policondensarea α-D-glucopiranozei
E. se poate hidroliza la α-D-glucopiranoză
551. Amilopectina este componenta amidonului care:

A. se obţine prin policondensarea α-glucopiranozei numai în poziţiile 1-6
B. se obţine prin policondensarea α-glucopiranozei în poziţiile 1-4 şi, din loc în loc, în poziţiile 1-6
C. se obţine prin policondensarea β-fructofuranozei în poziţiile 1-6
D. se obţine prin policondensarea β-fructofuranozei în poziţiile 1-4
E. dă cu iodul o coloraţie violaceu-purpurie
552. Celuloza este un polizaharid care:

A. se obţine în urma policondensării în poziţiile 1-4 a β-L-glucopiranozei
B. se obţine în urma policondensării în poziţiile 1-4 a α-L-glucopiranozei
C. se obţine în urma policondensării în poziţiile 1-4 a β-D-glucopiranozei
D. se obţine în urma policondensării în poziţiile 1-6 a β-D-glucopiranozei
80
E. hidrolizează, cu formare de β-D-glucopiranoză
553. Prin esterificarea celulozei se pot forma:

A. acetaţi de amiloză
B. nitraţi de celuloză
C. nitraţi de amiloză
D. acetaţi de celuloză
E. acetaţi de celobioză
554. Monozaharidele se pot reprezenta structural prin:

A. formule plane liniare
B. formule plane ciclice
C. formule ciclice de perspectivă
D. orto- şi para-izomerie
E. meta-izomerie
555. Monozaharidele:
A. sunt compuşi polihidroxicarbonilici care hidrolizează
B. sunt polihidroxialdehide care hidrolizează
C. sunt polihidroxicetone care hidrolizează
D. sunt compuşi polihidroxicarbonilici care nu hidrolizează
E. sunt polihidroxicetone care nu hidrolizează
556. Amidonul:
A. este o proteină sintetică
B. este o polizaharidă de rezervă în regnul vegetal
C. este format din amiloză şi acetonă
D. este format din amiloză şi amilopectină
E. este format dintr-o parte solubilă şi o parte insolubilă
557. Amidonul se poate sintetiza astfel:

A. prin fotosinteză în celulele verzi ale plantelor
B. prin fotosinteză în celulele roşii ale plantelor
C. industrial, din diverse materii prime animale
D. industrial, din diverse materii prime vegetale
E. din dioxid de carbon şi apă, în prezenţa luminii
558. Prin oxidarea glucozei cu diferiţi agenţi oxidanţi se poate obţine:

A. acid gluconic
B. acid aldaric
C. monoxid de carbon şi apă
D. acid glucaric
E. sorbitol
559. În urma reducerii cu H2 în prezenţă de catalizatori:

A. glucoza formează 1,2,3,4,5,6-hexitol
B. fructoza formează L-manitol
C. glucoza formează D-manitol
D. fructoza formează D-manitol
E. fructoza formează D-sorbitol
560. Reducerea monozaharidelor se poate realiza:

A. în prezenţă de catalizator metalic Fe
B. cu amalgam de sodiu şi apă
81
C. în prezenţă de catalizator metalic Ni
D. cu borohidrură de sodiu, în mediu acid
E. în prezenţă de catalizator amalgam de potasiu
561. În urma esterificării celulozei cu acid azotic se poate obţine:

A. azotat de celuloză cu 10% azot
B. azotat de celuloză cu 20% azot
C. azotat de celuloză cu 25% azot
D. fulmicoton
E. colodiul

A. zaharoza este dizaharidul obţinut prin condensarea a 2 molecule de glucopiranoză
B. fructoza este dizaharidul obţinut prin condensarea a 2 molecule de glucofuranoză
C. celobioza este dizaharidul obţinut prin condensarea a 2 molecule de β-D-glucopiranoză
D. amiloza este dizaharidul obţinut prin condensarea moleculelor de glucopiranoză cu fructofuranoză
E. zaharoza este dizaharidul obţinut prin condensarea moleculelor de α-D-glucopiranoză cu β-D-
fructofuranoză
563. Pentru a fi optic activă, soluţia unui amestec de două monozaharide trebuie să conţină:
A. o componentă chirală şi una achirală
B. componente chirale şi una să fie în exces
C. componente chirale în concentraţii egale
D. concentraţii egale ale componentelor soluţiei
E. concentraţii inegale ale enantiomerilor

A. amestecul racemic conţine doi enantiomeri în concentraţii egale
B. amestecul racemic conţine conţine doi enantiomeri în volume egale
C. amestecul racemic este optic activ
D. amestecul racemic este optic inactiv
E. amestecul racemic este amestecul cu valoarea rotaţiei specifice de 10°
565. Acidul gluconic se obţine în urma reacţiei dintre:

A. zaharoză şi hidroxid de diaminoargint
B. glucoză şi hidroxid de diaminoargint (I)
C. glucoză şi hidroxid de cupru (II)
D. glucoză şi hidroxid de aluminiu
E. zaharoză şi hidroxid de cupru
566. Anomerii sunt:

A. monozaharide cu configuraţie ciclică diferită la atomul de C care a făcut parte din grupa carboxil
B. monozaharide cu configuraţie ciclică diferită la atomul de C asimetric situat în partea de jos a catenei
C. diastereoizomeri optici în echilibru
D. diastereoizomeri optici în amestec racemic
E. monozaharide ce conţin un atom de C anomeric
567. În urma reacţiei de esterificare a celulozei se obţin:

A. diesteri organici
B. triesteri anorganici
C. sulfonaţi de celuloză
D. azotaţi de celuloza
E. acetaţi de celuloza
82
568. În urma reacţiei de reducere a fructozei poate rezulta:
A. acid aldonic
B. acid gluconic
C. manitol
D. glucitol
E. acid glucaric
569. Molecula de fructoză poate exista:

A. în forma liniară piranozică
B. în forma ciclică furanozică
C. în forma liniară carbonilică
D. în forma ciclică piranozică
E. în forma liniară furanozică
570. Glucoza poate exista:

A. în forma ciclică piranozică
B. în forma ciclică carbonilică
C. în forma liniară carbonilică
D. în forma liniară furanozică
E. în forma liniară piranozică

A. amiloza este partea insolubilă din amidon
B. amiloza este partea solubilă din amidon
C. amiloza formează prin hidroliză avansată α-glucopiranoză
D. amiloza formează prin hidroliză avansată β-glucopiranoză
E. amiloza formează prin hidroliză avansată zaharoza
572. Afirmaţiile următoare sunt adevărate:

A. oxidarea glucozei cu reactiv Fehling conduce la obţinerea Ag
B. prin oxidarea glucozei cu reactiv Fehling se obţine oxid de cupru (I)
C. oxidarea fructozei cu reactiv Tollens conduce la obţinerea Ag
D. prin oxidarea glucozei cu reactiv Tollens se formează oglinda de argint
E. prin oxidarea glucozei cu reactiv Tollens se obţine acid gluconic
573. La reacţiile intramoleculare de ciclizare care au loc în moleculele de monozaharide, participă:

A. grupa carboxil şi grupa carbonil
B. grupa carbonil şi grupa alil
C. grupa aldehidică şi grupa hidroxil
D. grupa cetonică şi grupa hidroxil
E. grupa carbonil şi grupa metil
574. Formulele plane liniare pentru glucoză evidenţiază:

A. prezenţa grupei cetonice
B. prezenţa a două grupe hidroxil primar
C. prezenţa unei grupe de hidroxil primar
D. prezenţa a trei grupe de hidroxil secundar
E. prezenţa a patru grupe hidroxil secundar
575. Formulele plane liniare evidenţiază pentru fructoză:

A. prezenţa grupei cetonice
B. prezenţa grupei aldehidice
C. prezenţa a 4 grupe hidroxil secundar
D. prezenţa a 3 grupe hidroxil secundar
83
E. prezenţa a 2 grupe hidroxil secundar
576. Principalele moduri de reprezentare a structurii unei monozaharide sunt:

A. formula plană liniară
B. formula plană ciclică
C. formula de perspectivă Tollens
D. formula de structură spaţială
E. formula de perspectivă Haworth
577. Afirmaţiile de mai jos nu sunt adevărate:

A. în cazul aldozelor, la reacţia de ciclizare intramoleculară grupa hidroxil poate fi legată de atomul de
carbon cu numărul 4 sau 5
B. în cazul aldozelor, la reacţia de ciclizare intramoleculară grupa hidroxil poate fi legată de atomul de
C. în cazul cetozelor, la reacţia de ciclizare intramoleculară grupa hidroxil poate fi legată de atomul de
D. când la reacţia de ciclizare participă grupa hidroxil de la atomul de carbon cu numărul 5 din glucoză se
obţine un ciclu furanozic
E. când la reacţia de ciclizare participă grupa hidroxil de la atomul de carbon cu numărul 5 se obţine un ciclu
piranozic
578. În cazul cetozelor, la reacţia de ciclizare intramoleculară participă:

A. grupa hidroxil din poziţia 2
B. grupa hidroxil din poziţia 3
C. grupa hidroxil din poziţia 4
D. grupa hidroxil din poziţia 5
E. grupa hidroxil din poziţia 6
579. Reprezentarea formulelor structurii ciclice de perspectivă a monozaharidelor evidenţiază

existenţa:
A. izomeriei de poziţie
B. izomeriei de funcţiune
C. izomeriei sterice
D. anomerilor
E. izomerilor masici
580. Următoarele afirmaţii sunt false:

A. clorhidratul de celuloză cu un conţinut de 12-13% azot se numeşte colodiu
B. azotatul de celuloză cu un conţinut de 10% azot se numeşte colofoniu
C. nitratul de celuloză cu un conţinut mai mic de 10% se foloseşte la obţinerea nitrolacului
D. nitratul de celuloză cu un conţinut de ~ 10% azot se numeşte colodiu
E. azotatul de celuloză cu un conţinut de 12-13% azot se numeşte fulmicoton
581. Afirmaţiile ce urmează nu sunt adevărate:

A. amidonul nu este o substanţă unitară
B. amidonul este format din două monozaharide
C. amidonul este format din două polizaharide
D. în urma reacţiei de ciclizare intramoleculară a monozaharidelor, se stabileşte o legătură de tip ester
E. în urma reacţiei de ciclizare intramoleculară a monozaharidelor, se stabileşte o legătură de tip eter
582. Afirmaţiile ce urmează sunt adevărate:

A. atomul de carbon anomeric din cadrul catenei monozaharidelor este legat de doi atomi de oxigen
B. prefixele L şi D precizează configuraţia moleculelor de monozaharide în raport cu atomul de carbon
anomeric
84
C. prefixele α şi β precizează configuraţia moleculelor de monozaharide în raport cu atomul de carbon
anomeric
D. anomerii sunt diastereoizomeri optici în echilibru
E. anomerii sunt izomeri de poziţie în echilibru
583. În ceea ce priveşte fructoza, sunt adevărate afirmaţiile:

A. poate exista în formă liniară, piranozică şi furanozică
B. are 3 atomi de carbon asimetrici şi un număr de 8 stereoizomeri
C. conţine 2 grupe hidroxil primar şi 3 grupe hidroxil secundar
D. reduce ionii de Ag+ din reactivul Tollens la Ag metalic
E. se oxidează la acid gluconic
584. În ceea ce priveşte glucoza, sunt false următoarele afirmaţii:

A. prin oxidare cu acid azotic formează acid glucaric
B. reduce ionii de Ag+ din reactivul Schwitzer
C. reduce ionii de Zn (II) din reactivul Fehling la oxid de zinc
D. conţine 4 atomi de carbon asimetrici şi un număr de 12 stereoizomeri
E. este o cetohexoză
585. Referitor la glucoză sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. α-D-glucoza conţine grupa OH legată de carbonul anomeric orientată spre stânga
B. β-D-glucoza conţine grupa OH legată de carbonul anomeric orientată spre dreapta
C. prin reducere nu apare un nou atom de carbon asimetric
D. prin oxidare cu oxidanţi energici conduce la obţinerea acidului gluconic
E. are caracter reducător
586. Referitor la glucoză sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. este o monozaharidă prezentă în lichidul cefalorahidian din corpul uman
C. se foloseşte la argintarea oglinzilor
D. intră în compoziţia zaharozei
E. poate exista în două forme: cis şi trans
587. Referitor la fructoză, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se obţine în urma hidrolizei acide a celulozei
B. este 1,3,4,5,6–pentahidroxi-2-hexanonă
C. nu prezintă activitate optică
D. are 5 atomi de carbon asimetrici şi 10 stereoizomeri
E. prin reducere cu hidrogen molecular apare un nou atom de carbon asimetric
588. Zaharoza prezintă următoarele proprietăţi:

A. este o monozaharidă
C. prin hidroliză acidă trece în zahăr invertit
D. în urma hidrolizei acide trece în miere artificială
E. este o dizaharidă
589. Glucoza prezintă următoarele proprietăţi:

A. se găseşte sub forma D-glucoză cu cele 2 forme ciclice cis şi trans
B. se găseşte sub forma D-glucoză cu cele 2 forme ciclice α şi β
C. prezintă fenomenul de mutarotaţie în soluţia apoasă de D-glucoză
D. prin oxidare cu acid azotic conduce la obţinerea acidului glucaric
E. prin oxidare cu acid azotic conduce la obţinerea acidului gluconic
85
590. Referitor la celuloză, sunt false următoarele afirmaţii:
A. se poate obţine teoretic prin policondensarea a n molecule de α-glucopiranoză
B. se poate obţine teoretic prin policondensarea a n molecule de β-fructofuranoză
C. se poate obţine teoretic prin policondensarea a n molecule de β-glucopiranoză
D. participă uşor la reacţii de hidrogenare
E. participă uşor la reacţii de esterificare
591. Cu privire la celuloză sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. poate forma monoesteri, diesteri şi triesteri
B. esterii organici se utilizează la fabricarea oglinzii de argint
C. esterii anorganici se utilizează ca explozibili
D. are formula moleculară simplificată (C6H12O6)n
E. are formula moleculară simplificată (C6H10O5)n
592. Referitor la amidon, următoarele afirmaţii nu sunt adevărate:

A. nu este o substanţă unitară
B. se obţine prin sinteză în prezenţa clorofilei, în plante
C. se obţine din dioxid de carbon şi apă ca materii prime
D. nu reacţionează cu iodul
E. se foloseşte ca materie primă pentru obţinerea hârtiei
593. Referitor la amidon, afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:

A. se foloseşte ca materie primă la obţinerea mătăsii artificiale
B. este format din două polizaharide
C. este hidrolizat enzimatic în prezenţa α-amilazei
D. hidroliza enzimatică conduce la obţinerea berii şi a alcoolului etilic
E. hidroliza acidă a amidonului conduce la obţinerea celobiozei

A. produşii de reacţie obţinuţi prin esterificarea celulozei se utilizează în industria alimentară
B. în urma hidrolizei acide a amidonului se obţine glucoza
C. amiloza este partea insolubilă din amidon
D. amilopectina este polizaharidul majoritar din masa amidonului
E. prin hidroliză enzimatică în organism, amidonul trece în maltoză şi dextrine
595. Referitor la monozaharide, următoarele afirmaţii sunt false:

A. în cazul aldozelor, numerotarea atomilor de carbon în catenă se face începând cu atomul de carbon de la
marginea catenei, cel mai îndepărtat de grupa carbonil
B. în cazul cetozelor, numerotarea atomilor de carbon în catenă se face începând cu atomul de carbon din
grupa carbonil
C. apartenenţa monozaharidelor la una din seriile D sau L se face în funcţie de poziţia grupei hidroxil legată
de atomul de carbon cel mai îndepărtat de grupa carbonil
D. atomii de carbon asimetrici se întâlnesc numai la monozaharidele din seria L
E. atomii de carbon anomerici sunt atomi de carbon legaţi de doi atomi de oxigen
596. Referitor la formulele de structură spaţiale ale monozaharidelor, alegeţi afirmaţiile corecte:
A. se numesc formule Haworth
B. în aceste formule, ciclul piranozic este reprezentat printr-un pentagon
C. în aceste formule, ciclul furanozic este reprezentat printr-un hexagon
D. ciclul piranozic şi cel furanozic sunt orientate perpendicular pe planul hârtiei
E. au fost adoptate pentru a elimina dezavantajul formulelor de structură ciclice plane
597. Despre zaharide sunt false următoarele afirmaţii:

A. au rol de suport sau rezervă energetică în plante
86
B. constituie o importantă sursă de energie în organismele animale
C. dizaharidele se obţin prin condensare intramoleculară, cu eliminarea unei molecule de apă
D. în moleculele de monozaharide au loc reacţii intramoleculare de ciclizare
E. glucoza şi fructoza se reduc, fiecare formând acid gluconic

A. glucoza şi fructoza se reduc la acizi aldonici
B. glucoza şi fructoza se oxidează la alcooli hexahidroxilici
C. reacţiile intramoleculare de ciclizare pot conduce la heterocicluri cu 6 atomi
D. reacţiile intramoleculare de ciclizare pot conduce la heterocicluri cu 5 atomi
E. glucoza reduce ionii de Ag+ din reactivul Tollens şi se oxidează la acizi aldonici
599. Polizaharidele au următoarele proprietăţi:

A. sunt insolubile în apă
B. sunt formate din resturi ale unui izomer spaţial al fructozei
C. au formula moleculară (C6H10O5)n, unde n este gradul de policondensare
D. participă la reacţii de esterificare sau de hidroliză acidă
E. se obţin numai prin sinteză
600. Referitor la întrebuinţările zaharidelor, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. glucoza reduce Cu (II) din hidroxidul de cupru existent în reactivul Fehling la Cu (I)
B. celuloza fermentează în prezenţa drojdiei de bere obţinându-se alcoolul etilic
C. celuloza este folosită în industria alimentară
D. amidonul este folosit la obţinerea cuproxamului
E. glucoza este folosită la obţinerea alcoolului etilic
601. Referitor la zaharide, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. zaharidele complexe sunt compuşi care hidrolizează punând în libertate monozaharide
B. monozaharidele sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte care nu hidrolizează
C. zaharidele de policondensare conţin în moleculă polihidroxialdehide sau polihidroxicetone
D. glucoza este o zaharidă de policondensare
E. zaharoza este o monozaharidă
602. Următoarele afirmaţii privind zaharidele sunt false:

A. reacţiile intramoleculare de ciclizare din cadrul moleculei de glucoză conduc la apariţia unui atom de
carbon asimetric
B. α-glucoza şi β-glucoza sunt izomeri de catenă
C. glucoza poate exista numai în forma liniară, carbonilică
D. α-glucoza şi β-glucoza sunt forme ciclice având cicluri de câte 6 atomi de carbon fiecare
E. α-glucoza şi β-glucoza sunt diastereoizomeri
603. Următoarele afirmaţii privind polizaharidele sunt adevărate:

A. principalele reacţii caracteristice ale celulozei sunt date de prezenţa grupei carbonil
B. celuloza se dizolvă în soluţia de hidroxid tetraaminocupric (II)
C. mătasea artificială se obţine din materia primă formată prin dizolvarea celulozei în reactiv Schweitzer
D. xantogenatul de celuloză se obţine prin tratarea celulozei cu hidroxid de calciu şi sulfură de carbon
E. principala utilizare a celulozei este drept materie primă la obţinerea mătăsii naturale
604. Referitor la polizaharide, afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:

A. se clasifică în polizaharide simple şi polizaharide conjugate
B. celuloza nu reacţionează cu iodul
C. amidonul reacţionează cu iodul şi formează compuşi de culoare verde
D. celuloza miroase a mere verzi
E. celuloza este o substanţă higroscopică
87
605. Referitor la zaharide alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. reprezintă o clasă de compuşi naturali cu largă răspândire în natură
B. intră în structura pereţilor celulelor tuturor organismelor vii
C. sunt sintetizate de organismul uman prin fotosinteză
D. conţin carbon, hidrogen şi oxigen
E. raportul dintre atomii de oxigen şi hidrogen este 2:1
606. Zaharidele se mai numesc:

A. hidraţi de carbon
B. glucide
C. lipide
D. gliceride
E. zaharuri

A. monozaharidele sunt compuşi organici cu funcţiuni mixtă care conţin în moleculă o grupă carbonil şi mai
multe grupe hidroxil
B. aldehida glicerică este o dizaharidă
C. glucoză poate adopta numai structură plană
D. în funcţie de configuraţia moleculei, monozaharidele pot face parte din seria D sau din seria L
E. majoritatea zaharidelor care există în natură sunt D-zaharide
608. Compusul cu structura de mai jos se poate numi:

O
C
H
H C OH
CH2 OH
A. hidroxialdehida glicolică
B. aldehidă glicerică
C. glicerinaldehidă
D. 1,2-dihidroxipropanal
E. 2,3-dihidroxipropanal

CH2OH
C O
H C OH
CH2OH
A. este o aldoză
B. este o cetoză
C. se numeşte 1,3,4-trihidroxi-2-butanonă
D. este o monozaharidă
E. este o dizaharidă
610. Compusul cu structura de mai jos se poate numi:
88
CH2OH
H C OH
HO C H
H C OH
H C OH
CH2OH
A. D-glucoză
B. D-fructoză
C. D-glucitol
D. D-manitol
E. D-hexitol
611. Principalele moduri de reprezentare a structurii unei monozaharide sunt:

A. formula baie
B. formula scaun
C. formula plană liniară
D. formula plană ciclică
E. formula de perspectivă
612. Reprezentarea formulei de structură plană liniară (Fisher) a unei monozaharide cuprinde
următoarele etape:
A. se scrie catena liniară de atomi de carbon
B. se precizează tipul grupei carbonil şi se leagă la un atom de carbon
C. se identifică atomii de carbon asimetrici
D. la fiecare atom de carbon necarbonilic se leagă o grupă hidroxil orientată la dreapta sau la stânga catenei
liniare de atomi de carbon
E. se denumeşte heterociclul format prin reacţia dintre grupa carbonil şi una din grupele hidroxil
613. Prin reducerea D-fructozei cu hidrogen, în prezenţă de catalizatori, se poate obţine:

A. D-glucoză
B. D-sorbitol
C. D-glucitol
D. un tetrol
E. D-manitol
614. Prin reducerea D-glucozei cu hidrogen, în prezenţă de catalizatori, se poate obţine:

A. D-fructoză
B. D-manitol
C. D-sorbitol
D. D-glucitol
E. un alcool hexahidroxilic

A. prin reducerea fructozei apare un nou atom de carbon asimetric
B. prin reducerea fructozei se obţin doi stereoizomeri ai hexitolului
C. fructoza are patru perechi de enantiomeri
D. glucoza are opt stereoizomeri
E. soluţiile apoase de glucoză şi fructoză sunt optic inactive
616. Refritor la zaharide alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. la oxidarea glucozei cu reactiv Tollens se depune argint metalic
B. reactivul Tollens este hidroxidul de diaminoargint (I)
89
C. D-manitolul conţine patru grupe hidroxil
D. D-sorbitolul este 1,2,3,4,5,6-hexitol
E. glucoza are patru atomi de carbon asimetrici

A. amidonul este un dizaharid, iar celuloza un polizaharid
B. amidonul şi celuloza sunt polizaharide
C. amidonul conţine unităţi de α-glucoză
D. celuloza conţine unităţi de β-glucoză
E. amidonul este o substanţă unitară, fiind alcătuit dintr-o singură polizaharidă

A. amidonul este alcătuit din unităţi de α-aminoacizi
B. amidonul din cartof dă cu iodul o coloraţie albastră
C. celuloza din măr nu reacţionează cu iodul
D. amidonul este insolubil în apă rece
E. celuloza este solubilă în alcool
619. α-Glucoza şi β-glucoza sunt:

A. izomeri de funcţiune
B. izomeri de catenă
C. izomeri de poziţie
D. stereoizomeri
E. anomeri
620. Referitor la zahărul invertit alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este o soluţie apoasă de zaharoză
B. este o soluţie apoasă de glucoză şi fructoză
C. este o polizaharidă
D. rezultă după hidroliza zaharozei
E. se numeşte şi miere artificială
621. Referitor la zaharoză alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se topeşte prin încălzire uşoară
B. se carbonizează cu acid sulfuric concentrat
C. are gust dulce
D. prin hidroliză alcalină formează două molecule de glucoză
E. prin hidroliză alcalină formează două molecule de fructoză
622. Referitor la glucoză alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este o monozaharidă cu 6 atomi de carbon în moleculă
B. α-glucoza şi β-glucoză diferă prin poziţia în spaţiu a unei grupe hidroxil
C. este un lichid incolor
D. este insolubilă în apă
E. este greu solubilă în solvenţi organici
623. Glucoza are următoarele proprietăţi chimice:

A. se reduce
B. se oxidează
C. fermentează enzimatic
D. se condensează formând polimeri vinilici
E. hidrolizează
624. Fructoza are următoarele proprietăţi chimice:
90
A. se reduce
B. se oxidează
C. hidrolizează enzimatic
D. se poate condensa cu glucoza formând zaharoza
E. se nitrează
625. Referitor la reactivul Schweitzer alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este hidroxid de diaminoargint (I)
B. este hidroxid de tetraaminocupru (II)
C. este hidroxid de cupru (II)
D. are formula [Cu(NH3)4](OH)2
E. dizolvă celuloza
626. Referitor la reactivul Tollens alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este hidroxid de diaminoargint (I)
B. este hidroxid de cupru (II)
C. are formula [Ag(NH3)2]OH
D. este un agent oxidant
E. este un agent reducător
627. Referitor la reactivul Fehling alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este izomer cu reactivul Tollens
B. este hidroxid de cupru (II)
C. este un agent oxidant
D. este un agent reducător
E. este un amestec echimolecular din reactivii Fehling I şi Fehling II
628. Celuloza poate forma esteri organici cu:

A. acid acetic
B. anhidrida acetică
C. clorura de acetil
D. acetamida
E. acetat de etil
629. Celuloza poate reacţiona cu:

A. acid azotos
B. amestec nitrant (acid azotic concentrat şi acid sulfuric concentrat)
C. hidroxid de sodiu şi sulfură de carbon
D. acid clorhidric diluat
E. reactiv Tollens
630. Sunt false următoarele afirmaţii referitoare la glucoză:

A. este o dizaharidă
B. prin hidroliză formează amilopectină
C. are grupa carbonil de tip aldehidă
D. intră în structura amidonului
E. prin reducere cu reactiv Tollens conduce la acid gluconic
631. Referitor la acidul gluconic alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se obţine prin oxidarea glucozei cu reactiv Tollens
B. se obţine prin oxidarea fructozei cu reactiv Fehling
C. este un hidroxiacid
D. este un monozaharid
E. este un anomer α
91
632. Referitor la zaharoză alegeţi afirmaţiile incorecte:
A. este un monozaharid
B. este un dizaharid
C. se obţine printr-o condensare intramoleculară a amidonului
D. rezultă prin stabilirea unei legături eterice monocarbonilice între două molecule de glucoză
E. rezultă prin stabilirea unei legături eterice dicarbonilice între α-D-glucopiranoză şi β-D-fructofuranoză
633. Referitor la procedeul viscoză de fabricare a mătăsii artificiale, alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. constă în tratarea celulozei cu hidroxid de sodiu şi sulfură de carbon
B. se formează intermediar acetaţi de celuloză
C. se formează intermediar xantogenat de celuloză
D. constă în tratarea celulozei cu acid acetic
E. xantogenatul de celuloză este folosit şi la obţinerea celofanului
634. Se consideră următoarele structuri chimice:

CH2OH CH2OH
CH2OH OH CH2OH CH2OH
H O H H O OH
O O
H H OH H H OH
OH H OH H
OH OH H CH2OH H H OH
OH
H OH OH H H OH OH H
structura I structura II structura III structura IV
A. structura I corespunde β-D-glucopiranozei

B. structura II corespunde β-D-fructofuranozei
C. structura III corespunde β-D-glucopiranozei
D. structura I corespunde α-D-glucopiranozei
E. structura IV corespunde α-D-fructofuranozei

A. în formula H(C6H10O5)nOH, n reprezintă gradul de polimerizare
B. în formula H(C6H10O5)nOH, n reprezintă gradul de policondensare
C. în formula (C6H10O5)n corespunzătoare celulozei, n poate varia între 300 şi 3300
D. formula moleculară a celulozei se poate scrie simplificat şi
OH
C6H7O2 OH
OH n
E. celuloza prezintă 6 grupe hidroxil libere care pot participa la reacţii de esterificare

A. celuloza este un intermediar important în sinteza amidonului
B. acetaţii de celuloză sunt esteri organici
C. azotaţii de celuloză sunt esteri anorganici
D. colodiul este utilizat la obţinerea celuloidului
E. celuloza este o rezervă importantă de hrană în organismul uman
637. Referitor la soluţiile de azotat de celuloză cu conţinut scăzut de azot sunt adevărate afirmaţiile:
A. sunt folosite la obţinerea nitrolacurilor
B. sunt folosite la obţinerea nitroemailurilor
C. conţin 15% azot
D. pot fi preparate în esteri alifatici
92
E. pot fi preparate în hidrocarburi aromatice mononucleare
638. Referitor la hidroxilul glicozidic din forma ciclică a monozaharidelor, alegeţi afirmaţiile
adevărate:
A. în cazul glucopiranozei, se formează prin adiţia grupei hidroxil din poziţia 5 la grupa carbonil din poziţia
1
B. în cazul fructofuranozei, se formează prin adiţia grupei hidroxil din poziţia 5 la grupa carbonil din poziţia
2
C. în cazul glucofuranozei, se formează prin adiţia grupei hidroxil din poziţia 6 la grupa carbonil din poziţia
1
D. în cazul fructopiranozei, se formează prin adiţia grupei hidroxil din poziţia 6 la grupa carbonil din poziţia
2
E. în cazul glucopiranozei, se formează prin adiţia grupei hidroxil din poziţia 5 la grupa carbonil din poziţia
2
639. Legăturile eterice din structura dizaharidelor pot fi:

A. monocarbonilice
B. dicarbonilice
C. intramoleculare
D. intermoleculare
E. de tip van der Waals

A. în formulele Haworth carbonul anomeric nu poate fi identificat
B. zaharoza conţine legătură eterică monocarbonilică
C. zaharoza conţine legătură eterică dicarbonilică
D. celobioza conţine legătură eterică monocarbonilică
E. celobioza conţine legătură eterică dicarbonilică
641. Referitor la structura liniară plană a glucozei, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. conţine un atom de carbon primar
B. conţine doi atomi de carbon primari
C. conţine patru atomi de carbon secundari
D. conţine şase atomi de carbon secundari
E. conţine cinci grupe hidroxil
642. Referitor la structura liniară plană a fructozei, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. conţine două grupe hidroxil primar
B. conţine doi atomi de carbon primari
C. conţine şase grupe hidroxil
D. conţine trei grupe hidroxil secundar
E. conţine trei atomi de carbon secundar

h + H2/Ni
6 CO2 + 6 H2O X Y
- 6O2
A. compusul X poate fi glucoză
B. compusul X poate fi fructoză
C. compusul X este alcool etilic
D. compusul Y este D-sorbitol
E. compusul Y este D-glucitol
93
h
6 CO2 + 6 H2O X
- 6O2
nX Y + n H2O
n
A. compusul X este glucoza
B. compusul X este fructoza
C. compusul Y poate fi amidon
D. compusul Y poate fi celuloză
E. compusul Y poate fi fructoză
645. Referitor la amidon sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un dizaharid format din resturi de glucoză
B. este alcătuit doar din amiloză
C. este alcatuit doar din amilopectină
D. nu este o substanţă unitară
E. are formula generală (C6H10O5)n

KMnO4 + H2SO4
C2H5OH X + H2O
C6H10O5 + 3X Y + 3n H2O
n
A. compusul X este acetaldehidă
B. compusul X este acid acetic
C. compusul Y este monoacetat de celuloză
D. compusul Y este diacetat de celuloză
E. compusul Y este triacetat de celuloză
647. Referitor la dextrine alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se obţin în plante prin hidroliza acidă a celulozei
B. se obţin în organism prin hidroliza enzimatică a amidonului
C. sunt polizaharide cu masă moleculară mai mare decât a amidonului
D. sunt polizaharide cu masă moleculară mai mică decât a amidonului
E. se pot obţine în organism din amidon, sub acţiunea amilazei
648. Referitor la maltoză nu sunt adevărate afirmaţiile:

B. este o dizaharidă
C. este o polizaharidă
D. se obţine prin hidroliza alcalină a amidonului
E. se obţine în organism prin hidroliza enzimatică a amidonului

A.în organism se obţine alcool etilic prin hidroliză acidă
B. hidroliza enzimatică a amidonului poate sta la baza metodei de obţinere a etanolului
C. din glucoză, sub acţiunea drojdiei de bere, se poate obţine etanol
94
D. în moleculele de monozaharide au loc reacţii de ciclizare prin care se formează heterocicluri cu 5 sau 6
atomi
E. la condensarea intermoleculară pot participa doar molecule identice de monozaharidă
650. Industrial, glucoza se întrebuinţează la obţinerea:

A. produselor zaharoase
B. pastilelor de vitamina C
C. fructozei
D. oglinzilor
E. unor materiale textile
651. Celuloidul este folosit la fabricarea:

A. unor instrumente de scris
B. iaurturilor
C. ochelarilor
D. peliculelor fotografice
E. fulmicotonului
652. Din celuloză se pot fabrica următoarele obiecte:

A. filtre de aer
B. ecrane de protecţie
C. fire
D. hârtie
E. comprimate de amidon
653. Referitor la fulmicoton alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este un azotat de celuloză
B. este folosit în industria textilă
C. este folosit în industria alimentară
D. este folosit în industria explozivilor
E. este folosit la fabricarea pulberii fără fum
654. Referitor la colodiu alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este azotat de celuloză
B. este utilizat la obţinerea celuloidului
C. este eter
D. este ester anorganic
E. conţine aproximativ 10% azot
655. Afirmaţiile corecte despre amilopectină sunt:

B. este o polizaharidă
C. reprezintă 80-90% din masa amidonului
D. este solubilă în apă
E. este insolubilă în apă
656. Sunt false următoarele afirmaţii referitoare la amilopectină:

A. reprezintă 10-20% din masa amidonului
B. are structură ramificată
C. este partea solubilă din amidon
D. reacţionează cu iodul la rece, rezultând o coloratie albastră intensă
E. cu iodul dă o coloraţie slabă, violaceu-purpurie
657. Celuloza şi amidonul au în comun următoarele caracteristici:
95
D. este insolubil în apă
E. are miros de benzen
694. Tiofenul se obţine prin:

A. sinteza Paal-Knorr
B. reacţia acetilenei cu sulf
C. metoda Gattermann
D. metoda Reimer–Tiemann
E. sinteza Knorr
695. Tiofenul se obţine din:

A. esteri β-cetonici şi α-clorocetonă
B. n-butan şi vapori de sulf, la temperatură ridicată
C. succinat disodic şi trisulfură de fosfor
D. esteri β-cetonici şi α-aminocetone
E. distilarea uscată a acidului mucic
696. Referitor la tiofen sunt adevărate afirmaţiile:

A. este solubil în apă
B. este solubil în solvenţi organici
C. este stabil la temperatură ridicată
D. este mai reactiv decât benzenul
E. are energia de conjugare foarte mică
697. Tiofenul se halogenează cu:

A. fluor
B. clor
C. brom
D. iod
E. acid clorhidric
698. Tiofenul dă reacţii de:

A. sulfonare cu acid sulfuric
B. nitrare cu acid azotic
C. formilare cu dimetilformamidă
D. formilare cu aldehidă formică şi acid clorhidric
E. reducere cu LiAlH4
699. Tiofenul dă reacţii de:

A. clorurare
B. clorosulfonare
C. clorometilare
D. oxidare blândă
E. hidroliză
700. Referitor la tiofen sunt adevărate afirmaţiile:

A. are caracter aromatic mai slab decât benzenul
B. are caracter nesaturat mai slab decât furanul
C. dă reacţii de adiţie 1,4
D. dă reacţii de adiţie 2,5
E. dă reacţii de substituţie electrofilă
701. Tiofenul dă reacţii de reducere cu:

A. LiAlH4
101
B. Ni
C. Zn/HCl
D. Na/NH3
E. Zn/CH3COOH
702. Prin reducerea tiofenului se poate forma:

A. tiolan
B. 2-tiolen
C. 3-tiolen
D. tetrahidrotiofen
E. 2,4-dihidrotiofen
703. Prin reducerea tiofenului cu Ni se poate forma:

A. tetrahidrotiofen
B. 3,4-dihidrotiofen
C. 3,4-dihidrotiol
D. tiaciclopentan
E. tiolan
704. Prin reducerea tiofenului cu Na/NH3 se poate forma:

A. 2-tiolen
B. 2,3-dihidrotiol
C. 3,4-dihidrotiol
D. 3-tiolen
E. tiolan
705. Prin nitrarea tiofenului se formează:

A. 1-nitrotiofen
B. 2-nitrotiofen
C. 3-nitrotiofen
D. 2,5-dinitrotiofen
E. 3,4-dinitrotiofen
706. La bromurarea tiofenului rezultă:

A. 1-bromotiofen
B. 2-bromotiofen
C. 3-bromotiofen
D. 3,4-dibromotiofen
E. 2,5-dibromotiofen
707. Referitor la oxidarea tiofenului sunt adevărate afirmaţiile:

A. oxidarea blândă conduce la 3,4-dihidroxitiofen
B. oxidarea energică conduce la acid maleic şi oxalic
C. cu oxigen molecular, în mediu puternic bazic, se formează 2-carboxitiofen
D. cu KMnO4/H2SO4, la 800C, timp de 4 zile, se formează 2-carboxitiofen
E. tiofenul este stabil la oxidare
708. Referitor la pirol sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în cantităţi mari în gudroanele de la distilarea cărbunilor de pământ
B. se găseşte în cantităţi mari în oase, coarne
D. are miros de benzen
E. este insolubil în apă
102
A. are miros de cloroform
B. în timp polimerizează
C. este solubil în apă
D. este un lichid roşu brun
E. este solubil în solvenţi organici

A. are caracter puternic bazic
B. reacţionează cu acizi minerali
C. în soluţii acide polimerizează
D. se găseşte în stare liberă în hemoglobină
E. se găseşte în stare liberă în clorofilă
711. Pirolul se obţine prin:

B. sinteza Knorr
C. metoda Gattermann
D. condensarea esterilor β-aminocrotonicicu hidroxicetone
E. metoda Reimer-Tiemann
712. Pirolul se obţine prin:

A. acţiunea amoniacului asupra furanului
B. din esteri β-cetonici şi α-clorocetone
C. din acetilenă şi aldehidă formică
D. din succinat disodic şi amoniac
E. din 1,4-dibutanal
713. Pirolul reacţionează cu:

A.fluor
B.clor
C.brom
D.iod
E.acid bromhidric
714. Prin reacţia pirolului cu brom, la temperaturi cuprinse între –400C şi +200C, se poate forma:
A. 2-bromopirol
B. 2,3-dibromopirol
C. 2,3,4-tribromopirol
D. 2,3,4,5-tetrabromopirol
E. pentabromopirol
715. Pirolul poate reacţiona cu:

A. potasiu
B. hidroxid de potasiu
C. acid sulfuric
D. trioxid de sulf
E. acid formic
716. Pirolul dă reacţii de:

A. sulfonare cu acid sulfuric, în prezenţă de piridină, la 900C
B. nitrare cu acid azotic concentrat
C. acilare cu anhidridă acetică, la 2500C
D. cuplare cu o sare de diazoniu
103
E. formilare cu HCN şi HCl
717. Pirolul se poate reduce cu:

A. LiAlH4
B. Zn/HCl
C. Ni
D. Zn/CH3COOH
E. Na/NH3

A. hemoglobina este compusă din globină şi hem
B. globina din structura hemoglobinei reprezintă componenta prostetică
C. hemul din structura hemoglobinei reprezintă componenta proteică
D. hemul este o combinaţie a protoporfirinei cu fier divalent legat complex
E. sistemul heterociclic de bază din structura coloranţilor sangvini se numeşte porfirină

A. prin oxidarea fierului divalent din structura hemului la fier trivalent se obţine hemina
B. clorofila are drept metal clorul ionizat
C. clorofila este un amestec de clorofilă a şi b
D. prin eliminarea reductivă a fierului din structura hemului se obţine protoporfirină
E. porfina conţine patru atomi de azot
720. Sunt compuşi cu inel indolic:

A. carbazolul
B. triptofanul
C. pirazolul
D. clonidina
E. gramina
721. Referitor la indol sunt adevărate afirmaţiile:

A. are structura:
NH
B. se numeşte şi 2,3-benzopirol
D. miroase a benzen
E. este puţin solubil în apă

A. se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ
B. în stare pură are miros dezagreabil
C. în concentraţii mici accentuează mirosul unor flori
D. se utilizează în parfumerie
E. dă reacţii de substituţie electrofilă în poziţia α

A. dă reacţii de substituţie electrofilă în poziţia β
B. în concentraţii mari are miros dezagreabil
C. nu dă reacţii de substituţie elctrofilă datorită caracterului nesaturat
D. inelul benzenic este mai reactiv decât inelul pirolic
E. are caracter puternic bazic
104
724. Indolul dă reacţii de:
A. halogenare
B. nitrare
C. sulfonare
D. condensare
E. hidroliză
725. Indolul dă reacţii de condensare cu:

A. amoniac
B. săruri de diazoniu
C. fenilhidrazină
D. formaldehidă şi dimetilamină
E. cloruri acide
726. Prin oxidarea indolului se poate forma:

A. gramină
B. indoxil
C. oxindol
D. isatină
E. indigo
727. Caracterul acid al indolului se evidenţiază prin reacţii cu:

A. metale alcaline
B. piridină
C. hidroxizi alcalini
D. reactivi Grignard
E. amine primare
728. Reacţiile specifice indolului sunt:

A. reacţia Gattermann
B. reacţia Vilsmeyer
C. reacţia Knorr
D. reacţia Paal-Knorr
E. reacţia Mannich
729. Indolul se poate obţine prin:

B. sinteza Fisher
C. sinteza Neniţescu
D. metoda Reissert
E. metoda Madelung
730. Sinteza Fisher de obţinere a indolului constă în:

A. tratarea derivatului acetilat al o-toluidinei cu etoxid de sodiu
B. tratarea fenilhidrazonelor compuşilor carbonilici cu ZnCl2, la 2000C
C. reducerea o, m-dinitrostirenului
D. reacţia o-nitrotoluenului cu acid oxalic
E. tratarea fenilhidrazonelor compuşilor carbonilici cu acid polifosforic, la 1200C
731. Prin sinteza Paal-Knorr se poate obţine:

A. furan
B. tiofen
C. pirol
D. indol
105
E. imidazol
732. Referitor la indigo sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte şi purpură antică
B. se prezintă sub forma unor cristale aciculare albastre, cu reflexe arămii
C. este insolubil în apă
D. este insolubil în alcool şi eter
E. este foarte solubil în cloroform şi nitrobenzen, la temperatura camerei
733. Referitor la azoli sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt heterocicli cu 5 atomi şi un heteroatom
B. sunt heterocicli cu 5 atomi şi doi heteroatomi
C. ordinea de numerotare este O > S > N
D. ordinea de numerotare este N < S > O
E. ordinea de numerotare este O > N > S
734. Referitor la imidazol sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un heterociclu cu 5 atomi din care doi atomi de azot
B. este un heterociclu cu 5 atomi din care un atom de azot şi unul de oxigen
C. are caracter acid
D. are caracter bazic
E. la formarea sextetului aromatic participă ambii atomi de azot
735. Referitor la imidazol sunt adevărate afirmaţiile:

A. cu ionii metalici (Ag) formează săruri
B. cu bazele tari formează combinaţii complexe
C. se alchilează la un singur atom de azot
D. se alchilează la ambii atomi de azot
E. se acilează cu acid acetic
736. Imidazolul dă reacţii de:

A. nitrare
B. sulfonare
C. halogenare
D. hidrogenare
E. hidratare
737. Reducerea imidazolului conduce la:

A. 1-imidazolină
B. 2-imidazolină
C. 3-imidazolină
D. 4-imidazolină
E. clonidină
738. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la imidazol:

A. se nitrează cu acid azotic concentrat
B. se nitrează cu amestec sulfonitric
C. se sulfonează cu acid sulfuric oleum
D. se sulfonează cu acid sulfuric fumans, la 1600C
E. se alchilează cu anhidridă acetică
739. Imidazolul şi derivaţii săi se pot obţine prin:

A. condensarea 1,4-dibutanalului cu aldehidă formică
B. condensarea glioxalului cu amoniac şi formaldehidă
106
C. condensarea α-aminocetonelor acilate cu săruri de amoniu
D. condensarea compuşilor 1,3-dicarbonilici cu fenilhidrazină
E. condensarea compuşilor 1,3-dicarbonilici cu diazometan
740. Referitor la pirazol sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un lichid incolor
B. este solubil în apă
C. are miros slab de cloroform
D. este solubil în solvenţi organici
E. formează legături de hidrogen intramoleculare
741. Referitor la pirazol sunt adevărate afirmaţiile:

A. are structura
N
N
H
B. are structura
N
N
H
C. poate forma macromolecule liniare
D. poate forma macromolecule ciclice
E. are temperatură de fierbere foarte scăzută
742. Referitor la pirazol alegeţi afirmaţiile corecte:

A. formează legături de hidrogen intermoleculare
B. poate forma dimeri sau trimeri
C. se poate obţine prin condensarea compuşilor 1,4-dicarbonilici cu hidrazină
D. se poate forma prin condensarea glioxalului cu diazometan
E. se poate forma prin cicloadiţia diazometanului la acetilenă
743. Pirazolul dă reacţii de:

A. halogenare
B. nitrare
C. sulfonare
D. oxidare
E. hidroliză
744. Referitor la pirazol, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are caracter bazic mai puternic decât imidazolul
B. cu acizii tari se polimerizează
C. prin reducere poate forma pirazoline
D. prin oxidare formează pirazolone
E. dă reacţii de substituţie electrofilă în poziţia 4

A. fenazona este un analgezic cu gust amărui
B. aminofenazona este un intermediar în prepararea ciclopropanilor
C. fenilbutazona este folosită în tratamentul reumatismului
D. derivaţii disubstituiţi ai pirazolului prezintă tautomerie
E. pirazolonele sunt cetoderivaţi ai pirazolului
107
C4H9 O
O N C6H5
N
C6H5
se numeşte:
A. fenazonă
B. aminofenazonă
C. fenilbutazonă
D. 1-fenil-2,3-dimetil-5-pirazolonă
E. 4-butil-1,2-difenil-3,5-pirazolidindiona
747. Se poate obţine izoxazol şi derivaţii săi prin:

A. încălzirea compuşilor 1,4-dicarbonilici cu amoniac
B. condensarea compuşilor 1,3-dicarbonilici cu hidroxilamină
C. deshidratarea unor α-aminocetone acilate
D. cicloadiţia 4+2 a acetilenei cu nitriloxizi
E. cicloadiţia 1,3-dipolară a acetilenei cu benzonitriloxid
748. Referitor la oxazol sunt adevărate afirmaţiile:

A. este o bază tare
B. are miros de piridină
C. este solubil în apă
D. este un heterociclu cu doi atomi identici
E. este un heterociclu cu doi heteroatomi diferiţi
H2N O
NH
O
alegeţi afirmaţiile corecte:
A. este un derivat de oxazol
B. este un derivat de izoxazol
C. este un antibiotic cu spectru larg de acţiune
D. se numeşte cicloserină
E. se numeşte 3-aminoizoxazolid-2-onă
750. Se poate obţine izotiazol prin:

A. trecerea unui amestec de propenă, amoniac şi dioxid de sulf peste Al2O3, la 2000C
B. reacţia α-aminocetonelor benzoilate cu P2S5
C. reacţia aldehidei propargilice cu tiosulfat de sodiu
D. condensarea cloroacetaldehidei cu tiouree
E. condensarea cloroacetaldehidei cu acetamidă
751. Referitor la tiazol, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are structura
N
S
108
B. are structura
N
S
C. este un lichid cu miros de peşte
D. are caracter nesaturat pronunţat
E. este rezistent la oxidare
752. Referitor la tiazol, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este o bază terţiară slabă
B. are caracter aromatic pronunţat
C. se utilizează la fabricarea benzotiazolului
D. este rezistent la hidrogenare
E. prin oxidare formează sulfatiazolină
753. Alegeţi răspunsurile corecte:

A. inelul tiazolic intră în constituţia penicilinelor
B. inelul tiazolic intră în constituţia sulfatiazolului
C. inelul tiazolic intră în constituţia indigoului
D. penicilina este un derivat al tetrahidrotiazolului
E. 2-aminotiazolul este agent bacteriostatic
754. Triazolii şi derivaţii săi se pot obţine prin:

A. condensarea α-aminocetonelor acilate cu hidrazina în mediu bazic
B. condensarea acilhidrazidelor cu o tioamidă, la 1500C
C. reacţia acetilenei cu azide
D. oxidarea bis-arilhidrazonelor cu săruri de Cu (II)
E. oxidarea energica a osazonelor
755. Referitor la tetrazol sunt adevărate afirmaţiile:

B. are caracter bazic
C. are caracter aromatic pronunţat
D. nu are acţiune farmacologică
E. este rezistent la oxidare
756. Referitor la pirani sunt adevărate afirmaţiile:

A. au caracter aromatic pronunţat
B. pot fi α-pirani şi γ-pirani
C. prin oxidare se formează săruri de piriliu
D. au caracter nesaturat pronunţat
E. conţin doi heteroatomi
757. Referitor la sărurile de piriliu, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se obţin prin reacţia piranilor cu baze
B. sunt compuşi cristalini, incolori
C. sunt insolubile în apă
D. prin reacţia lor cu hidroxizi alcalini se obţin pseudobaze
E. se pot obţine prin deshidratarea 1,5-dialdehidelor cu POCl3

A. prin oxidarea α-cromenolului se formează cromonă
B. prin oxidarea γ-cromenolului se formează cromonă
C. prin oxidarea α-cromenolului se formează cumarină
109
D. prin tratarea sărurilor de piriliu cu hidroxizi alcalini se formează cromenoli
E. cumarina este o α-pironă
759. Referitor la piridină sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în gudroanele rezultate la distilarea cărbunilor
B. este un ciclu de cinci atomi din care un heteroatom
C. nucleul piridinic intră în structura vitaminei B6
D. are structură plană
E. are caracter nesaturat accentuat

A. se extrage din uleiul obţinut la distilarea uscată a oaselor nedegresate
B. are caracter aromatic pronunţat
C. prezintă cinci structuri limită
D. dă reacţii de substituţie preponderent în poziţia β
E. este inertă faţă de reactanţii nucleofili
761. Piridina se poate obţine prin:

A. condensarea unei cetone α, β-nesaturate cu amoniac
B. dehidrogenarea piperidinei
C. reacţia acroleinei cu amoniac
D. reacţia dintre butadienă şi benzonitril
E. condensarea unui ester β-cetonic cu o halogenură de alchil

B. este instabilă în condiţii normale de temperatură şi presiune
C. are miros neplăcut, persistent
E. este foarte solubilă în alcool şi eter
763. Referitor la piridină alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este o bază slabă
B. în mediu acid polimerizează
C. conţine doi atomi de azot
D. dă uşor reacţii de substituţie electrofilă
E. dă uşor reacţii de substituţie nucleofilă
764. Piridina dă reacţii de:

A. halogenare
B. nitrare
C. sulfonare
D. condensare
E. polimerizare
765. Piridina dă reacţii de halogenare directă cu:

A. fluor
B. clor
C. brom
D. iod
E. NBS
766. La halogenarea piridinei poate rezulta:

A. 3-bromopiridină
110
B. 3-cloropiridină
C. 2-bromopiridină
D. 2-cloropiridină
E. N-diiodopiridină
767. Piridina poate reacţiona cu:

A. amoniac
B. amidură de sodiu
C. hidroxid de potasiu
D. fenillitiu
E. acid cromic
768. Referitor la piridină alegeţi afirmaţiile corecte:

A. prin alchilare cu compuşi monohalogenaţi saturaţi formează săruri cuaternare de piridiniu
B. dă mai uşor reacţii de substituţie nucleofilă decât de substituţie electrofilă
C. cu acizii tari polimerizează
D. cu acizii tari formează săruri uşor solubile în apă
E. cu amoniac formează 2-aminopiridină
769. Piridina se poate reduce cu:

A. LiAlH4
B. Pt
C. Na/EtOH
D. Zn/HCl
E. NaNH2
770. Omologii metilaţi ai piridinei sunt:

A. picolinele
B. pirimidonele
C. lutidinele
D. pironele
E. colidina
771. Referitor la benzopiridină, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. poate fi chinolină
B. poate fi izochinolină
C. inelul chinolinic este mai puţin reactiv decât cel piridinic în reacţiile de substituţie electrofilă
D. conţine doi atomi de azot
E. conţine un atom de azot
772. Referitor la chinolină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un lichid cu miros specific
B. este solubilă în apă
C. este solubilă în solvenţi organici
D. are caracter aromatic mai pronunţat decât naftalina
E. are caracter puternic bazic
773. Chinolina şi derivaţii săi se pot obţine prin:

B. sinteza Skraup
C. sinteza Doebner-Miller
D. sinteza Friedlander
E. metoda Gabriel
111
774. Chinolina se poate obţine prin:
A. extragerea din gudroanele rezultate la distilarea cărbunilor
B. distilarea în mediu bazic a cinconinei
C. condensarea acroleinei cu amoniac
D. condensarea crotonaldehidei cu anilină
E. condensarea acetaldehidei cu o-aminobenzaldehidă
775. Referitor la chinolină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este o bază mai tare decât piridina
B. dă uşor reacţii de substituţie electrofilă
C. dă uşor reacţii de substituţie nucleofilă
D. în stare impurificată se colorează în galben, apoi brun
E. este stabilă la oxidare
776. Chinolina se poate reduce cu:

A. LiAlH4
B. Zn/HCl
C. Na/EtOH
D. Ni; Pd
E. KMnO4
777. Chinolina dă reacţii de substituţie nucleofilă cu:

A. CH3NH2
B. NaNH2
C. K
D. KOH
E. R-MgX
778. Referitor la oxidarea chinolinei, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se realizează cu O2/V2O5, 3500C
B. se realizează cu KMnO4
C. poate conduce la acid izochinolinic
D. poate conduce la acid chinolinic
E. chinolina este stabilă la oxidare
779. Referitor la izochinolină sunt adevărate afirmaţiile:

A. are structura:
N
B. are structura:
N
C. este un compus solid
D. are miros de migdale amare
E. are caracter bazic mai slab decât chinolina
780. Referitor la oxidarea izochinolinei sunt adevărate afirmaţiile:

A. se realizează cu oxigen molecular
B. conduce la acid izochinolinic
C. se formează acid cincomeronic
D. se formează acid ftalic
112
E. are loc cu KMnO4 în mediu bazic
781. Izochinolina dă reacţii de substituţie nucleofilă cu:

A. HNO3
B. NaNH2
C. KOH
D. K
E. CH3Li
N
se numeşte:
A. 9-antracen
B. dibenzopiridină
C. 10-azaantracen
D. acridină
E. acridan
783. Referitor la acridină, alegeţi afirmaţiile corecte:

B. este un compus cristalin
C. este insolubilă în solvenţi organici
D. soluţiile sale au fluorescenţă albastră
E. este o benzochinolină
784. Referitor la acridină sunt adevărate afirmaţiile:

A. are caracter slab bazic
B. are caracter puternic bazic
C. are caracter slab acid
D. are caracter puternic bazic
E. cu acizii tari formează săruri de culoare galbenă
785. Referitor la acridină sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în fracţia antracenică a gudroanelor rezultate la distilarea uscată a cărbunilor
B. se obţine pornind de la antracen
C. este o bază mai slabă decât chinolina
D. se obţine prin condensarea difenilaminei cu acid formic, în prezenţa clorurii de zinc
E. dă cu uşurinţă reacţii de substituţie
786. Acridina dă cu uşurinţă reacţii de:

A. halogenare
B. nitrare
C. sulfonare
D. oxidare
E. reducere
787. Referitor la oxidarea acridinei alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are loc cu agenţi oxidanţi (KMnO4)
B. are loc cu oxigen molecular, în prezenţa V2O5
C. se obţine chinolină
D. se obţine izochinolină
113
E. se obţine acid acridinic
788. Prin reducerea acridinei se formează:

A. izoacridină
B. chinolină
C. izochinolină
D. acridan
E. 9,10-dihidroacridină

N
N
se numeşte:
A. piridină
B. pirimidină
C. piridazină
D. pirazină
E. 1,3-diazină
790. Referitor la pirimidină sunt adevărate afirmaţiile:

A. are caracter nesaturat
B. are caracter aromatic
C. se întâlneşte în compuşi naturali
D. se obţine numai prin sinteză
E. este o substanţă solidă
791. Pirimidina se găseşte în:

A. sânge
B. vitamina B1
C. acizi nucleici
D. muşchi
E. unghii

A. pirimidina se poate obţine prin condensarea esterului malonic cu uree
B. prin condensarea acidului formilacetic cu tiouree se formează uracil
C. prin condensarea acidului formilacetic cu N-alchiltiouree se formează citosină
D. soluţiile apoase de pirimidină au caracter neutru
E. dă cu uşurinţă reacţii de substituţie electrofilă

A. piridazina este cea mai importantă din seria diazinelor
B. pirazina este o substanţă solidă
C. pirazina are caracter bazic accentuat
D. pirazina are caracter aromatic pronunţat
E. prin reducerea piridazinei se formează piperazină
794. Referitor la piperazină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un compus lichid, incolor
B. se obţine prin reducerea pirazinei
C. este folosită în tratamentul gutei
114
E. are acţiune antihelmintică
795. Derivaţii hidroxilaţi ai purinei sunt:

A. teofilina
B. hipoxantina
C. xantina
D. teobromina
E. acidul uric
796. Referitor la xantină alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se găseşte în sânge şi urină
B. rezultă la hidroliza acizilor nucleici
C. are caracter acid
D. este un compus cristalin
E. este puţin solubilă în apă

OH
N N
N N
H
se numeşte:
A. xantină
B. hipoxantină
C. 2,6-dihidroxipurina
D. 6-hidroxipurină
E. 2,8-dihidroxipurină
798. Referitor la cafeină, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este un derivat metilat al xantinei
B. este un acid nucleic
C. este o vitamină
D. are gust amar
E. are acţiune vomitivă
799. Referitor la cafeină sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin oxidare formează aloxan şi uree
B. se găseşte în frunzele de ceai
C. are acţiune stimulatoare asupra SNC
D. are acţiune stimulatoare asupra aparatului cardiovascular
E. inhibă activitatea cardiacă
800. Referitor la adenină sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în boabele de cafea şi de cacao
B. este componentă a acizilor nucleici
C. este 6-aminopurina
D. este 2-amino-6-hidropurina
E. este folosită în terapeutică
115
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE CHIMIE ORGANICĂ
SEMESTRUL II, 2010-2011
Nr. Răspuns 36. C 72. D 108. ABC

1. B 37. B 73. C 109. ABE
2. C 38. D 74. D 110. BC
3. D 39. B 75. B 111. ACDE
4. A 40. D 76. ABC 112. BD
5. D 41. A 77. CE 113. BD
6. C 42. C 78. CE 114. ABC
7. D 43. B 79. BD 115. BC
8. E 44. C 80. BE 116. ABC
9. B 45. C 81. BCE 117. ADE
10. E 46. D 82. AC 118. BC
11. C 47. B 83. ACD 119. ABC
12. D 48. B 84. BCD 120. BD
13. B 49. E 85. ABE 121. BC
14. D 50. B 86. ABCD 122. DE
15. B 51. D 87. ABCD 123. ABDE
16. B 52. D 88. ABC 124. BCD
17. E 53. D 89. BCD 125. ABC
18. A 54. A 90. ABC 126. BD
19. D 55. C 91. BCDE 127. ACD
20. D 56. B 92. ACD 128. DE
21. C 57. B 93. BCD 129. ACE
22. C 58. A 94. ABE 130. AE
23. B 59. B 95. BC 131. CDE
24. A 60. C 96. CDE 132. BCD
25. D 61. E 97. ABE 133. BC
26. C 62. D 98. CE 134. BDE
27. D 63. C 99. CD 135. BCD
28. D 64. B 100. ACD 136. ABE
29. E 65. C 101. BCE 137. BD
30. D 66. B 102. ACD 138. AC
31. D 67. C 103. AD 139. BCDE
32. B 68. D 104. ACD 140. BC
33. A 69. B 105. ABD 141. ABE
34. E 70. D 106. ADE 142. BCDE
35. C 71. C 107. BCE 143. AB
144. BCE 184. BE 224. ACE 264. ABE
145. BD 185. ACD 225. ABD 265. BCD
146. BE 186. BDE 226. ABCD 266. BCE
147. AD 187. CD 227. BD 267. CD
148. CE 188. ADE 228. AE 268. BD
149. BE 189. BC 229. ABCD 269. BD
150. ABCE 190. ACDE 230. ABE 270. AD
151. BCD 191. ABC 231. BE 271. BCDE
152. AE 192. ABC 232. ACD 272. ACE
153. AD 193. ABE 233. AE 273. AE
154. BCE 194. BCE 234. ABC 274. BE
155. AC 195. ABD 235. BCD 275. BD
156. BE 196. BCDE 236. ABCE 276. CD
157. BC 197. CD 237. ACD 277. ABC
158. ABD 198. BE 238. CD 278. BC
159. ACE 199. ACD 239. BCE 279. BCDE
160. AB 200. ACE 240. BC 280. BCDE
161. CD 201. ABD 241. BE 281. ABD
162. ABE 202. BE 242. BCD 282. BCE
163. DE 203. BC 243. ACE 283. AB
164. BDE 204. ABC 244. CDE 284. BD
165. BD 205. AD 245. BCD 285. ABDE
166. DE 206. AB 246. BCDE 286. BCE
167. AC 207. ADE 247. DE 287. CD
168. ABE 208. ABC 248. CE 288. BDE
169. ABCE 209. ADE 249. ACD 289. CDE
170. ABC 210. BCE 250. CD 290. ABC
171. BD 211. ABDE 251. ACE 291. BE
172. ABCD 212. BCE 252. ADE 292. AC
173. AD 213. BCE 253. ABCE 293. ACE
174. CDE 214. BDE 254. BD 294. AC
175. AD 215. ACD 255. BCE 295. ABE
176. BC 216. ABC 256. ACD 296. ABD
177. ACDE 217. BD 257. ABD 297. DE
178. CD 218. ABD 258. AD 298. BCD
179. BCE 219. BE 259. ABDE 299. BDE
180. ABE 220. BDE 260. BD 300. ABE
181. ACD 221. BE 261. ACD 301. ABD
182. ABD 222. BDE 262. ACD 302. ABC
183. ADE 223. BC 263. BCD 303. ABCE
304. ABD 344. DE 384. BD 424. ABD
305. BC 345. BC 385. BC 425. AD
306. ACE 346. ACD 386. BCDE 426. ACE
307. ACE 347. BCD 387. CDE 427. ABCD
308. ABE 348. ABE 388. AD 428. ABCD
309. CDE 349. BCDE 389. ACE 429. BCD
310. ADE 350. CE 390. BCE 430. BCE
311. BCD 351. BCE 391. ABCD 431. CD
312. ACDE 352. CD 392. ABCD 432. BCD
313. BC 353. AC 393. ACD 433. CDE
314. BC 354. ACD 394. ABCD 434. ABDE
315. ABDE 355. BC 395. ABC 435. ACE
316. ACD 356. CD 396. BDE 436. DE
317. BD 357. DE 397. CE 437. ACE
318. BCE 358. ABCD 398. ACE 438. CD
319. ABD 359. BCDE 399. BCD 439. ABDE
320. AC 360. CD 400. ABCD 440. ABD
321. AD 361. BE 401. BCE 441. BC
322. ABC 362. ABCE 402. ABD 442. ACD
323. BD 363. ABC 403. ABE 443. ABCE
324. BDE 364. CD 404. ABDE 444. AE
325. AC 365. CE 405. BCE 445. ACD
326. BC 366. CD 406. ACDE 446. BCE
327. ACE 367. CE 407. BCD 447. ACE
328. BE 368. CE 408. CDE 448. CD
329. CDE 369. BC 409. AD 449. CDE
330. ADE 370. DE 410. ACE 450. ABD
331. CE 371. ABDE 411. BCD 451. BDE
332. ACE 372. CE 412. ABE 452. ACDE
333. CD 373. BD 413. CE 453. ABD
334. ACDE 374. CE 414. DE 454. AB
335. ABC 375. ACE 415. ABD 455. ACE
336. ACE 376. DE 416. BE 456. ABCD
337. AE 377. DE 417. BCE 457. BCE
338. ABDE 378. BCD 418. AC 458. ABC
339. ABCE 379. ABCD 419. BD 459. CDE
340. ACE 380. BCE 420. ABC 460. ACE
341. BCD 381. CDE 421. ACD 461. AC
342. BD 382. ADE 422. BCE 462. BDE
343. ACE 383. CD 423. ABD 463. ACD
464. ACDE 504. AB 544. BDE 584. BCDE
465. DE 505. ABD 545. CE 585. CE
466. ACD 506. ACE 546. CDE 586. ACD
467. AE 507. ACE 547. ABD 587. BE
468. CDE 508. AC 548. CD 588. CDE
469. BCE 509. ABD 549. ABCD 589. BCD
470. AE 510. BDE 550. DE 590. ABD
471. DE 511. AC 551. BE 591. ACE
472. BCD 512. AD 552. CE 592. DE
473. BCE 513. ACD 553. BD 593. BCD
474. ABD 514. ABCD 554. ABC 594. AC
475. BCE 515. BDE 555. DE 595. ABCD
476. ACE 516. AD 556. BDE 596. ADE
477. BCE 517. BDE 557. ADE 597. CE
478. ABD 518. AD 558. ABD 598. CDE
479. ABD 519. BCDE 559. ADE 599. ACD
480. AE 520. BDE 560. BCD 600. AE
481. ABC 521. ACE 561. ADE 601. ABC
482. BC 522. BD 562. CE 602. BC
483. ABC 523. ACE 563. ABE 603. BC
484. BCE 524. AC 564. AD 604. BE
485. ABDE 525. ABD 565. BC 605. ABD
486. ABD 526. BC 566. CE 606. ABE
487. BCE 527. CDE 567. ABDE 607. ADE
488. CDE 528. ABC 568. CD 608. BCE
489. BC 529. ABC 569. BCD 609. BCD
490. ABD 530. BDE 570. AC 610. CE
491. AE 531. CDE 571. ADE 611. CDE
492. AB 532. ABCE 572. BDE 612. ABCD
493. ADE 533. ABCE 573. CD 613. BCE
494. ABE 534. BCD 574. CE 614. CDE
495. CD 535. CD 575. AD 615. ABC
496. ACDE 536. AD 576. ABDE 616. ABDE
497. ABE 537. BCDE 577. BCD 617. BCD
498. ADE 538. BD 578. DE 618. BCD
499. DE 539. CD 579. CD 619. DE
500. ABE 540. AC 580. AB 620. BDE
501. BCD 541. CD 581. BD 621. ABC
502. ABC 542. ABC 582. ACD 622. ABE
503. ABC 543. BD 583. ABC 623. ABC
624. AD 664. ABC 704. ABCD 744. CE
625. BDE 665. BDE 705. BC 745. AC
626. ACD 666. ABE 706. BE 746. CE
627. BCE 667. CDE 707. BC 747. BE
628. ABC 668. ABE 708. BCE 748. BCE
629. BC 669. ACD 709. ABE 749. BCD
630. ABE 670. BCD 710. BC 750. AC
631. AC 671. BCD 711. ABD 751. BE
632. ACD 672. ABD 712. ACE 752. ABD
633. ACE 673. ABD 713. BCE 753. BD
634. BCDE 674. ABC 714. ABCD 754. BCD
635. BCD 675. AB 715. ABCD 755. CDE
636. BCD 676. ACE 716. DE 756. BCD
637. ABDE 677. ABC 717. CE 757. BDE
638. ABD 678. CD 718. AD 758. BCD
639. ABCD 679. BCE 719. ACE 759. ACD
640. CD 680. ACE 720. ABE 760. ABC
641. BCE 681. BCD 721. BE 761. BCD
642. ABD 682. BDE 722. ACD 762. ACE
643. ADE 683. AB 723. AB 763. AE
644. ACD 684. BC 724. ABCD 764. ABC
645. DE 685. ABD 725. DE 765. BCD
646. BE 686. BCD 726. BCDE 766. AB
647. BDE 687. BE 727. AD 767. BCD
648. ACD 688. ABE 728. BE 768. ABD
649. BCD 689. BC 729. BCDE 769. BC
650. ABDE 690. BD 730. BE 770. ACE
651. ACD 691. BCD 731. ABC 771. ABE
652. ABCD 692. ACD 732. BCD 772. AC
653. ADE 693. ABDE 733. BC 773. BCD
654. ABDE 694. AB 734. ACD 774. ABDE
655. BCE 695. BC 735. AD 775. CD
656. ACD 696. BCD 736. ABCD 776. BCD
657. AB 697. BCD 737. BCD 777. BDE
658. BCD 698. ABC 738. BD 778. BD
659. BD 699. ABC 739. BC 779. BCD
660. ABC 700. BE 740. BD 780. CDE
661. BD 701. BD 741. ACD 781. BCE
662. BCDE 702. ABCD 742. ABE 782. BD
663. ABE 703. ADE 743. ABC 783. BDE
784. AE 789. BE 794. BCE 799. BCD
785. ACD 790. BCE 795. BCE 800. BC
786. DE 791. BC 796. ADE
787. AE 792. AD 797. BD
788. DE 793. BD 798. AD

Chimieorganica2CAnulII2CSemII2C2010-2011 Unlocked

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chimieorganica2CAnulII2CSemII2C2010-2011 Unlocked

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPORTULUI

CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE NR. I

SEMESTRUL II, SESIUNEA DE VAR

Specializarea FARMACIE, Anul II

2. Bazicitatea aminelor variază în ordinea:

4. Amina cu formula moleculară C4H11N prezintă ca izomeri:

5. Etilamina se poate obţine prin:

8. Prin reducerea benzamidei cu LiAlH4/eter se formează:

9. Condensarea nitrozoderivaţilor aromatici cu amine aromatice primare conduce la:

10. Reducerea nitroderivaţilor aromatici cu Zn/NaOH conduce la:

11. Prin condensarea nitrozobenzenului cu fenilamină se formează:

12. Prin cuplarea clorurii de diazoniu cu anilină se formează:

13. Prin reducerea azobenzenului cu LiAlH4 se formează:

14. Grupa –NO2 din nitroderivaţi se caracterizează prin existenţa:

17. Prin reducerea nitroetanului cu Fe şi HCl se formează:

18. Prin reducerea nitrozoderivaţilor se formează:

19. Prin condensarea nitrozobenzenului cu fenilhidroxilamină se formează:

20. Nitrozarea hidrocarburilor alifatice se poate efectua cu:

21. Compusul cu formula moleculară R-SO2H reprezintă:

22. Compusul cu formula moleculară R-SO3H reprezintă:

24. Prin reacţia dintre bromura de metil şi tiouree se formează:

25. Prin oxidarea metantiolului cu iod se formează:

26. Compusul cu structura:

27. Compusul cu structura CH3-S-CH3 se numeşte:

28. Se dă schema de reacţii:

69. Se poate obţine tiazol prin:

70. Piridina se poate nitra cu:

71. Următoarea reacţie de obţinere a chinolinei:

72. Compusul cu structura:

74. Compusul cu structura:

75. Compusul cu structura:

76. În funcţie de gradul de substituţie al atomului de azot, aminele pot fi:

77. Compusul cu structura CH3-NH-C2H5 se numeşte:

78. Compusul cu structura:

80. Compusul cu structura:

81. Sunt adevărate afirmaţiile:

82. Sunt adevărate afirmaţiile referitoare la aminele aromatice:

83. Următorii substituenţi scad bazicitatea aminelor aromatice:

84. Aminele se pot obţine prin:

85. Aminele se pot obţine prin reducerea:

86. La alchilarea amoniacului cu compuşi monohalogenaţi alifatici se obţin:

87. Referitor la alchilarea Hofmann a amoniacului sunt adevărate afirmaţiile:

88. Se formează amine primare prin:

89. Referitor la amine sunt adevărate afirmaţiile:

90. Aminele pot reacţiona cu:

91. Aminele se pot acila cu:

92. Aminele reacţionează cu acidul azotos astfel:

94. Referitor la metilamină sunt adevărate afirmaţiile:

95. Referitor la amine sunt adevărate afirmaţiile:

96. Despre anilină sunt adevărate afirmaţiile:

97. Compusul cu formula structurală:

98. Compusul cu formula structurală:

99. Acetanilida se mai numeşte:

100. Referitor la putresceină sunt adevărate afirmaţiile:

101. Despre bazicitatea aminelor sunt adevărate afirmaţiile:

102. Despre bazicitatea aminelor sunt adevărate afirmaţiile:

103. Metilamina se poate obţine prin:

104. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

105. Alegeţi afirmaţiile corecte:

106. Afirmaţiile corecte referitoare la anilină sunt:

109. Aminele sunt materie primă în diferite ramuri ale industriei:

111. Nu se pot diazota:

112. Metiloranjul este: