Sunteți pe pagina 1din 6

Grupa a 18-a a sistemului periodic - Gruparea gazelor rare

Caracterizare naturala
- din aceasta grupa fac parte urmatoarele grupe: heliu, neon, argon, krypton, xenon si
radon.
K L M N O P
Z Elementul
s s p s p d s p d f s p d f s p
2 Heliu (He) 2
10 Neon (Ne) 2 2 6
18 Argon (Ar) 2 2 6 2 6
1
36 Kripton (Kr) 2 2 6 2 6 2 6
0
1 1
54 Xenon (Xe) 2 2 6 2 6 2 6 - 2 6
0 0
1 1 1 1
86 Radon (Rn) 2 2 6 2 6 2 6 2 6 - 2 6
0 0 4 0

- gazele rare formează o familie omogenă caracterizată printr-o mare inerţie chimică
explicată de configuraţia electronică - 8e- în stratul exterior, excepţie He, care are 2e-
- formula generala ns2np6
- reprezinta grupa zero având valenţa zero sau grupa a 18 - a
- pe baza legii lui Hess se pot calcula aproximativ căldurile de formare pentru unii
compuşi ai gazelor rare
Ciclul Haber-Born pentru clorura de neon

Ne + 1/2Cl2 +29Kcal Cl Ne ΔH = Q = -184-85+496+29 = 256 Kcal/mol


-85Kcal +496Kcal valoarea de formare pozitivă mare arată că
-
+Q NeCl nu Se poate forma, nu există
Cl- Ne+
-184Kcal
[NeCl]

Cavendish (1785) a supus descărcărilor electrice un amestec de aer şi oxigen în


contact cu o soluţie de hidroxid alcalin într-un tub de sticlă, pe o cuvă de mercur. Azotul
se combină cu oxigenul formându-se oxid de azot care trece în dioxid de azot iar în
mediul alcalin se formează azotiţi si azotaţi. Eliminând excesul de oxigen cu polisulfură
de potasiu rezultă un reziduu egal cu 1/120 din volumul iniţial de aer. Acesta nu era altul
decât argonul. Descoperirea a ramas nevalorificata aproape un secol.
Rayleigh (1892) a măsurat un litru azot atmosferic 1,2572 g şi un litru de azot
obţinut din combinaţii 1,2511 g. S-a interpretat existenţa în azotul atmosferic a unui gaz
mai greu.
1894 Ramsay au anuntat existenta în aer a unui gaz nou în proporţie de 1% pe
care l-au denumit argon (a = fără; ergon = energie) datorită inerţiei chimice.
Jamsen (1868) în protuberanţele solare a evidenţiat o nouă linie galbenă (D3) in
vecinatatea liniilor D1 si D2.

1
Rayet (1869) a presupus că această nouă linie aparţine unui nou element pentru
care Frankland şi Lockyer au propus numele de Heliu (chios = soare). Ramsay si
Rayleigh (1895) l-au descoperit într-un minereu uranifer, cleveite.
Ramsay (1898) a presupus că gazele care prezentau inerţie chimică mare,
proprietăţi spectrale proprii, sunt monoatomice, au mase atomice între 4 şi 40, constituie
o noua familie a sistemului periodic aşezată între halogeni şi metalele alcaline –
numindu-le grupa elementelor zero valente.
Ramsay şi Travers (1898) au obţinut prin evaporare lentă a aerului lichid două
gaze mai grele decât argonul, respectiv kryptonul (kriptos= ascuns) şi xenonul (xenos =
străin).
Se considera : - gaze rare
- gaze inerte He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn
- gaze nobile
- gaze monoatomice

Proc. % Valen Greuatete


Elem Simbol Z A r, Å vol in aer ta (1L) Izotopi
Heliu He 2 4.003 1.76 0.00046 0 0.17848 4, 3
Neon Ne 10 20.183 1.60 0.00161 0 0.899 20, 21, 22
Argon Ar 18 39.344 1.91 0.9327 0 1.7837 36, 38, 40
78, 80, 82, 83,
Kripton Kr 36 83.7 1.97 0.00011 0 3.736
84, 86
124,126,128,
Xenon Xe 54 131.3 2.18 0.00001 0 5.891 129,130,131,
132,134,136
Radon Rn 86 222 - - 0 9.96 219, 220, 222

Stare naturala şi obţinerea gazelor rare


- toate gazele rare (excepţie Rn) se găsesc în natură

Gazul % volum % grame


Ar 0,932 1,285
Ne 1,5·10-3 1·10-4
He 5·10-4 7·10-5
Kr 1·10-4 3·10-4
Xe 1·10-5 4·10-5

He Z = 2 A = 4
- în cromosfera soarelui şi în stelele cele mai calde. Se găseşte ionizat şi s-a identificat
prin spectrul de emisie.
- se mai găseşte în unii meteoriţi
- în gazele naturale din pământ, concentraţia nu este constantă căci el se mai formează
din elementele radioactive
- apele termale, apele mărilor, oceanelor, râurilor, apele de ploaie
- în gazele vulcanice
- cantitatea cedată anual atmosferei provine din dezintegrările radioactive

2
Ne Z = 10 A = 20
- în stele, intr-o proporţie mai mică decât heliul
- în aerul atmosferei 1,8·10-3 % vol
- în apele mărilor, oceanelor, râurilor, apa de ploaie, apele termale
- în unele gaze petroliere
- în gazele vulcanice
- alături de heliu, dar în cantitate mult mai mică, cu excepţia mineralelor radioactive.

Ar Z = 18 A = 40
- este cel mai abundent gaz rar în aer
- dizolvat în ape, în special în ape de mare
- în gazele ce însoţesc izvoarele minerale
- în unele gaze petroliere nord-americane
- în minerale şi în roci
- în sângele unor animale, în lapte, în organele unor peşti care trăiesc pe fundul marilor

Kr Z = 36 A = 84
- în aer
- în gazele izvoarelor minerale
- în iodargirit
- Kr şi Xe s-au pus în evidenţă în produsele de fisiune ale uraniului

Xe Z = 54 A = 129
- în aerul atmosferic
- în gazele izvoarelor termale
- în unele gaze petroliere nord-americane
- produşii de fisiune ai uraniului

Rn Z = 86 A = 222
- se degajă din substanţe radioactive existente în sol
- în unele gaze naturale (SUA)
- în cantitati mici în apele râurilor şi oceanelor
- în unele izvoare termale din Japonia
- în fumerolele vulcanice

Obţinere
Exista doua surse naturale importante:
- aerul pentru He, Ne, Ar, Kr, Xe prin distilare fracţionată, în Europa
- gazele naturale: He, în S.U.A
Etapele distilării fracţionate a aerului sunt:
- îndepărtarea N2, O2, CO2 , CO - prin absorbtie pe substante chimic active
- descărcări electrice în vapori de metale alcaline

3
- arc electric deasupra unei soluţii de hidroxid de potasiu
He se obtine la scara industrială din minerale ce conţin He cum ar fi: cleveitul, tanantul
sau manazitul thorianitul sau monazitul prin atacare cu acizi.
He se mai separă din gazele naturale, separandu-l de N2, O2, CH4.

Proprietati fizice si chimice


- sunt fără culoare, fără miros şi fără gust
- puntele de topire şi puntele de fierbere cresc de la He la Rn, fiind cu atât mai joase cu
cât masa atomică este mai mică; He are p.t. şi p.f. cel mai scăzut, foarte aproape de zero
absolut (1926).
- presiunea critică şi densităţile cresc de la He la Rn
- molecula gazelor rare este monoatomica şi se poate deduce din raportul Cp/Cv sau prin
determinarea ordinului de legatura, care are valoarea zero

OA -He σs* OA -He

σs
O.L.= (2-2)/2=0
Prin combinarea orbitalilor atomici sistemul nu se stabilizează, între cei doi atomi nu se
formeaza o legatura chimica => gazele rare nu formează molecule de tip X2
Reactivitatea gazelor rare creşte odată cu creşterea numărului atomic, Z.
Nu s-au putut obţine combinaţii stabile pentru He, Ne, Ar. Mai tarziu au fost puşi în
evidenţă unii compuşi moleculari ai Ar, Kr, Xe şi apă, cu formulele: Ar·5H2O; Ar·6H2O;
Kr·5H2O; Xe·nH2O; Xe·6H2O.
Proprietatea He Ne Ar Kr Xe
Densitate
0.138 0.683 1.387 2.841 4.448
(fata de aer)
p.f. 0C -268.78 -245.83 -185.75 -153 -107
p.t. 0C -272.1 -248.49 -189.15 -156.5 -111.4
Cp/Cv 1.66 1.64 1.68 1.69 1.67
Solubilitate
0.0096 0.022 0.057 0.11 0.24
(la 0oC)
Potential de
24.47 21.47 15.68 13.94 12.06
ionizare
Temp critica
o 5.3 44.5 150.8 210.7 289.2
K
Pres, critica,
2.3 27.8 48 54.3 58.2
atm
Linii
5876 5873 6932 5871 4671
spectrale, Å

4
Halogenuri ale gazelor rare
KrF2 difluorura de krypton
Kr are două fluoruri
KrF4 tetrafluorura de krypton

KrF2 s-a preparat prin iradierea unui amestec de Kr şi F 2 în exces uşor, la –1500C cu un
fascicul de e-. Reacţia s-a realizat în vas de Ni.
KrF2 este substanţă cristalină, incoloră, sublimează în vid la – 400C fără descompunere.

KrF4 s-a preparat supunând descărcărilor electronice cu un amestec de Kr şi F 2 în raport


1:2, la temperaturi –189,16 – 267,160C şi presiune 7-12 mmHg

XeF2 difluorura de Xe
Xe formează trei fluoruri XeF4 tetrafluorura de Xe
XeF6 hexafluorura de Xe
XeF2 se prepară prin iradierea unui amestec de Xe şi F2 cu lumina UV la 250C şi presiune
atmosferică sau uşoară suprapresiune.
Toate fluorurile xenonului sunt reduse de H2
XeF4 + 2H2 = Xe + 4HF
- au proprietăţi oxidante – pun in libertate I2 din soluţii de KI
XeF4 + 4KI = Xe + 2I2 +4KF
XeF4 + 4Hg = Xe + 2Hg2F2

RnF2 este solidă; nevolatilă deosebindu-se prin aceasta de compuşii analogi ai Kr si Xe.

Intrebuinţări
- He – fiind neinflamabil (nu arde şi nu difuzează prin invelişul balonului) s-a folosit in
locul hidrogenului la umplerea baloanelor în meteorologie sau scopuri militare
- He - in amestec cu oxigenul se foloseste în terapia bolnavilor de plamani
- Termometrul cu He – principalul instrument pentru măsurarea temperaturilor joase
- He lichid are p.f. –268,944, s-a folosit la obţinerea celei mai joase temperaturi – studii
de conductibilitate electrică, cercetari magnetice, biologice şi chimice
- reclame luminoase în tuburi de descărcare cu tensiune înaltă - lumină roz
- Amestecul He, Ne, Ar – lămpi redresoare de curent, lămpi indicatoare de tensiune,
lămpi cu filament de tantal
He – gaz purtator in cromatografie gaz-lichid
- în amestec cu O2 (15-21%) ca gaz de respirat in scufundările marine
- Ar – în electrotehnică – lămpi semnalizatoare, faruri, reclame luminoase, becuri
electrice
Amestecul de He şi Ne – lasere cu gaz
Ne – tuburi pentru reclame luminoase –lumina este de culoare roşie-oranj. La amestecare
cu alte gaze inerte permite schimbarea culorii. În tuburile cu neon iau naştere radiaţii UV
care în reacţie cu substanţele depuse pe pereţii tubului dau lumină apropiată de cea a zilei
Ar –dupa 1925 a substituit azotul din becurile cu filament de W incandescent
- lămpile incandescente ale minerilor

5
- în amestec cu mercurul produce la incandescenţă descărcări luminoase de culoare
albastru-verzui
- în metalurgie – sudura cu arc în atmosfera inertă
- la studiul razelor gamma si a radiatiilor cosmice – contoarele Geiger-Muller
- crearea de atmosfere inerte pentru reactii chimice
Kr - tuburi luminoase pentru reclame – lumina albastră pal
- amestecul Kr + Xe lămpi cu incandescenţă economice
- în rontgeno-diagnostic fiind mai puţin transparent
Xe - umplerea camerelor de ionizare fiindcă absoarbe puternic particulele cu viteza mare
Rn ca şi radiul în curieterapie –actiunea apelor termale se atribuie cantităţilor mici de
radon
- asociat cu Be serveşte ca sursa de neutroni