Unitatea de învăţare 7

GRUPA VI A

OBIECTIVE:
 Recunoaşterea elementelor grupei VI A
 Însuşirea metodelor generale de obţinere ale acestor
elemente
 Cunoaşterea principalelor proprietăţi chimice ale
elementelor studiate
 Caracterizarea celor mai importanţi compuşi ai
elementelor grupei VI A

Caracterizare generală
Elementele grupei:
𝑂
⏟ 𝑆 𝑆𝑒 𝑇𝑒 𝑃𝑜
ns2np4
- cu excepţia oxigenului, toate elementele grupei se găsesc în
stare solidă
- de la oxigen către poloniu, cresc densitatea, temperatura de
fierbere şi de topire şi scade afinitatea pentru electroni
- sulful şi seleniul au proprietăţi asemănătoare
- prezintă compuşi în stări de oxidare variabile, de la -2 la +6
- oxizii de sulf şi seleniu au caracter acid puternic, oxizii de telur
au caracter acid mai slab, în timp ce oxidul de poloniu are
caracter bazic:
SO2 + H2O  H2SO3
SO3 + H2O  H2SO4
TeO2 + 2KOH + 2H2O  K2[Te(OH)6]
TeO3 + 6KOH  K6TeO6 + 3H2O
PoO2 + 2H2SO4  Po(SO4)2 + 2H2O

7.1. Oxigenul – O2
- se găseşte în natură sub forma a trei izotopi: 16O, 17O, 18O
Metode de obţinere
1. – din aer, prin distilarea fracţionată a acestuia;
2. – prin electroliza apei acidulate sau alcalinizate (vezi
obţinerea hidrogenului);
3. – în laborator se poate obţine prin descompunerea
termică a unor compuşi ce conţin oxigen:
KClO4 500C
 KCl + 2O2
1
BaO2 
t
BaO + O2
2

144
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

1
PbO2 
t
PbO + O2
2
1
HgO 
t
Hg + O2
2
1
Ag2O 
t
2Ag + O2
2
2KMnO4  K2MnO4 + MnO2 + 2O2
t

Proprietăţi fizice
- gaz incolor;
- mai greu ca aerul;
- solubilitate mică în apă;
- se lichefiază foarte greu: tf = -183 C;
- are punctul de topire foarte scăzut: tt = -218 C;
- are molecula paramagnetică:

E
 *z
*x  *y

px py pz pz py px
x y

z
 *2s
2s 2s
2s

1*s
1s 1s
1s
O O2 O

10  6
OL = =2
2
Proprietăţi chimice
- este un element foarte reactiv, combinându-se cu
majoritatea elementelor cu excepţia gazelor inerte, a halogenilor
şi a unor metale nobile.
1. – cu nemetale:

145
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

S + O2  SO2
C + O2  CO2
5
2P + O2  P2O5
2
2. – cu metalele (în special cu metalele alcaline) în funcţie
de temperatură, poate forma oxizi, peroxizi sau superoxizi:
Na + O2  Na2O – oxid de sodiu
t
Na2O2 – peroxid de sodiu
  NaO2 – superoxid de sodiu
t ,in abs. apei

3. – cu compuşi anorganici:
11
2FeS2 + O2  Fe2O3 + 4SO2
2
3
ZnS + O2  ZnO + SO2
2
4. – cu compuşi organici:
3n  1
CnH2n+2 + O2  nCO2 + (n+1)H2O
2

7.1.1. Ozonul – O3
- este o formă alotropică a oxigenului, conţinând trei
atomi de oxigen în moleculă
- se găseşte în natură în zonele foarte înalte ale
atmosferei:
Metode de obţinere
- prin descărcări electrice în oxigen:
3O2  
E
2O3
Proprietăţi fizice
- se lichefiază mai uşor decât oxigenul: tf = -111,5 C;
- tt = -193 C;
- este mai solubil în apă decât oxigenul;
- molecula este asimetrică şi nu are proprietăţi
magnetice:

+ +
O - - O O
 
O O O O O O
Proprietăţi chimice
1. – are proprietăţi oxidante:
2KI + O3 + H2O amidon
 I2 + O2 + 2KOH
O3  O2 + O 0

146
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

O0 2 e
O2- 1
2I  I 2
-1 2 e 0
1
- această reacţie este folosită pentru punerea în evidenţă a
ozonului într-un mediu, deoarece în prezenţa amidonului soluţia
devine din incoloră, albastră din cauza formării iodului liber prin
oxidrea iodurii de potasiu de către ozon.
PbS + 2O3  PbSO4 + O2
2. – în prezenţa olefinelor, ozonul formează ozonide:
O
R2C C HR
R2C CHR + O3  O O

Compuşii oxigenului
Principalii compuşi ai oxigenului sunt:
- oxizii;
- apa;
- apa oxigenată.

7.1.2. Oxizii
- elementele din grupele principale formează oxizi cu
caracter bazic, amfoter sau acid după cum urmează:
- metalele alcaline şi alcalino-pământoase formează
oxizi cu caracter bazic (Na2O, CaO);
- elementele din grupa III A formează oxizi cu
caracter amfoter (Al2O3);
- elementele din grupele IV – VIII A formează oxizi
cu caracter acid (CO2, NOx, SOx, ClOx);
- metalele tranziţionale formează fie oxizi cu
caracter bazic (când metalele se găsesc în stări de oxidare
inferioare), fie oxizi cu caracter acid (când se găsesc în stări de
oxidare superioare).
Metode de obţinere
1. – din elemente:
y
xE + O2  ExOy, unde E poate fi metal sau nemetal
2
2. – prin tratarea elementelor cu apă în stare de vapori:
3S + 2H2O(g)  t
2H2S + SO2
C + H2O(g)  CO + H2
t

Si + 2H2O(g)  t
SiO2 + 2H2
3Fe + 4H2O(g)  Fe3O4 + 4H2
t

147
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

3. – prin tratarea unor elemente cu diverşi agenţi oxidanţi:

3S + 4HNO3(dil)  3SO2 + 4NO + 2H2O
Sn + HNO3(conc)  SnO2 xH2O + NO2 + H2O
amestec de acizi stanici
4. – descompunerea termică a unor compuşi:
CaCO3  t
CaO + CO2
Cu(OH)2  CuO + H2O
t

1
Pb(NO3)2 
t
PbO + 2NO2 + O2
2

7.1.3. Apa
Metode de obţinere
1. – prin sinteză din elemente:
1
H2 + O2  H2O
2
2. – ca produs secundar de reacţie în mare parte din
reacţiile chimice.
Proprietăţi fizice
- prezintă molecule asociate prin punţi de hidrogen,
(H2O)n:
H H
:O
.. H :O
.. H
H H
:O
.. H :O H
..
- formarea acestor asociaţii de molecule are ca efect
apariţia unor anomalii în comportarea apei, şi anume:
- puncte de fierbere şi de topire ridicate comparativ
cu alte substanţe asemănătoare (de ex. H2S) de 100 C, respectiv
0 C;
- densitatea gheţii mai mică decât densitatea apei
lichide;
- variaţie neuniformă a densităţii cu temperatura:
densitatea creşte până la +3,98 C (max = 1 g / cm3) şi apoi scade
continuu cu creşterea temperaturii.
Proprietăţi chimice
1. – cu nemetale:
Cl2 + H2O  HCl + HClO
3S + 2H2O  2H2S + SO2
2P + 3H2O  PH3 + H3PO3

148
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

C + H2O  CO + H2
2. – cu metale:
1
Na + H2O  NaOH + H2
2
Ca + 2H2O  Ca(OH)2 + H2
3. – cu oxizi – metalici sau nemetalici:
CaO + H2O  Ca(OH)2
SO3 + H2O  H2SO4
4. – cu diverşi compuşi anorganici:
PI3 + 3H2O  3HI + H3PO3
Na2S + H2O  NaOH + NaHS
Na3N + 3H2O  NH3 + 3NaOH
Ca3P2 + 6H2O  2PH3 + 3Ca(OH)2
CaC2 + 2H2O  Ca(OH)2 + C2H2
Al4C3 + 12H2O  4Al(OH)3 + 3CH4
Be2C + 4H2O  2Be(OH)2 + CH4
Mg2C3 + 4H2O  2Mg(OH)2 + HC C CH3

7.1.4. Duritatea apei

- în funcţie de scopul utilizării există două mari categorii
de ape: ape potabile şi ape industriale;
- duritatea unei ape este dată de totalitatea sărurilor de
calciu şi magneziu conţinute în apa respectivă:
DT = Dt + Dp
unde: DT – duritatea totală;
Dt – duritatea temporară – este dată de bicarbonaţii de
calciu şi magneziu conţinuţi în apă;
Dp – duritatea permanentă – este dată de sărurile de calciu
şi magneziu ale acizilor tari (CaSO4, CaCl2, MgSO4, MgCl2).
Duritatea apelor se exprimă în diferite moduri:
- grade germane: 1 H = 10 mg CaO / l apă;
- grade franceze: 1 F = 10 mg CaCO3 / l apă;
- mvali CaO / l apă.
În funcţie de conţinutul în săruri de calciu şi magneziu
apele se împart în următoarele categorii:
- ape foarte moi, DT 5 H;
- ape moi, 5 DT 10 H;
- ape mijlocii, 10 DT 20 H;
- ape dure, 20 DT 30 H;

149
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

- ape foarte dure, DT 30 H.

Metode de determinare a durităţii
- experimental se pot determina duritatea temporară şi
duritatea totală. Duritatea permanentă se determină ca diferenţă a
celor două durităţi determinate experimental. Metodele folosite
sunt în general metode volumetrice.
- duritatea temporară se determină prin titrare cu HCl în
prezenţă de metil orange. Reacţia care are loc este:
Ca(HCO3)2 + 2HCl  CaCl2 + 2CO2 + 2H2O
- duritatea totală se poate determina prin mai multe
metode:
1. Metoda Boutron – Boudet – constă în titrarea apei cu o
soluţie de oleat de sodiu când are loc reacţia:
Ca2+ + 2H3C (CH2)7 CH CH (CH2)7 COO-Na+ 
(H3C (CH2)7 CH CH (CH2)7 COO-)2Ca + 2Na+
2. Metoda complexometrică este mult mai precisă decât
metoda anterioară, fiind în acelaşi timp şi rapidă. Constă în
titrarea apei pentru care s-a determinat în prealabil duritatea
temporară, cu o soluţie de complexon III (sarea disodică a
acidului etilendiamino tetraacetic) în prezenţă de indicator
eriocrom negru T. Reacţia care are loc este:

CH2 COO-Na+ CH2 COO-Na+

H2C N H2C N
CH2 COOH CH2 COO-
+ Ca2+  Ca2+

CH2 COOH CH2 COO-

H2C N H2C N
- +
CH2 COO Na CH2 COO-Na+

+ 2H+
Metode de îndepărtare a durităţii apelor
Duritatea temporară poate fi îndepărtată prin fierbere, când
bicarbonaţii de calciu şi magneziu trec în carbonaţi. Aceştia pot fi
îndepărtaţi ulterior prin decantare şi filtrare. La scară industrială
se folosesc metode de dedurizare a apelor care vizează
îndepărtarea atât a sărurilor care dau duritatea temporară
(bicarbonaţi) cât şi a celor care dau duritatea permanentă (sulfaţi
şi cloruri).
Dintre metodele utilizate vor fi amintite două:
- metoda var – sodă;

150
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

- metoda cu schimbători de ioni.

1. Metoda var – sodă constă în tratarea apelor cu un
amestec de Ca(OH)2 şi Na2CO3. În principiu, Ca(OH)2 permite
îndepărtarea bicarbonaţilor de calciu şi magneziu iar Na2CO3 a
sulfaţilor şi a clorurilor de calciu şi magneziu:
Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2  2CaCO3 + 2H2O
CaCl2 + Na2CO3  CaCO3 + 2NaCl
CaSO4 + Na2CO3  CaCO3 + Na2SO4
2. Metoda cu schimbători de ioni
- cu schimbători de ioni anorganici – se folosesc de
obicei aluminosilicaţi naturali sau artificiali. Cationul de schimb
este în general, în acest caz, ionul de sodiu:
2RNa+ + Ca2+  R2Ca + 2Na+
- cu schimbători de ioni organici. Se folosesc răşini
polistirenice fenol-formaldehidice sulfonate, cationul de schimb
fiind ionul de hidrogen al grupării sulfonice:
2RSO3H + Ca2+  (RSO3)2Ca + 2H+

7.1.5. Apa oxigenată – H2O2

Metode de obţinere
În laborator:
BaO2 + H2SO4  H2O2 + BaSO4
În industrie:
1. – electroliza acidului sulfuric 50%:
H2SO4 H+ +HSO 4
(-) H+ + e-  H 2H  H2
(+) 2HSO 4 - 2e-  H2S2O8
H2S2O8 + H2O  H2SO4 + H2SO5
H2SO5 + H2O  H2O2 + H2SO4
2. – oxidarea 2-etil antrahidrochinonei:
OH O

C2 H5 C2 H 5
O2
+ H2O 2
OH
O
3. – oxidarea alcoolului izopropilic:
O2
CH CH C H3 C H3 C C H 3 + H2O2
3
OH O

151
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

Proprietăţi fizice
- lichid;
- tf = 152,1 C; tt = -0,89 C
-  = 1,448 g / cm3;
- soluţia de apă oxigenată 30% poartă denumirea de
perhidrol.
Proprietăţi chimice
- are proprietăţi atât de oxidant cât şi de reducător
1. – oxidant:
O 22 + 2e-  2O2- (în general sub formă de apă)
Exemple:
2KI + H2O2  I2 + KOH
PbS + 4H2O2  PbSO4 + 4H2O
2FeSO4 + H2O2 + H2SO4  Fe2(SO4)3 + 2H2O
H2SO3 + H2O2  H2SO4 + H2O
2. – reducător:
O 22 - 2e-  O2
2KMnO4 + 5H2O2 + 4H2SO4  2MnSO4 + 2KHSO4
+ 5O2 + 8H2O
K2Cr2O7 + 5H2SO4 + 3H2O2  Cr2(SO4)3 +
2KHSO4 + 3O2 + 7H2O
Cl2 + H2O2  2HCl + O2
Ag2O + H2O2  2Ag + H2O + O2
MnO2 + H2SO4 + H2O2  MnSO4 + 2H2O + O2

7.2. Sulful - S
Răspândire în natură
- în stare nativă;
- în compuşi: H2S, SO2, FeS2, CuFeS2, PbS, ZnS, CaSO4,
mercaptani, tiofan, tiofen etc.
Metode de obţinere
1. - când se găseşte în stare nativă, se extrage din minereul
de sulf prin diferite procedee, printre care şi procedeul Fresch,
acesta folosind vapori de apă care se introduc în minereu şi
produc topirea sulfului, acesta fiind extras ulterior în stare
lichidă;
2. – extragerea din compuşi cu sulf:
FeS2 600
C
 FeS + S – procesul decurge în absenţa
aerului;

152
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

1
H2S + O2   S + H2O
bauxita

2
3
CaSO4 1400
 C
 CaO + S + O2
2
2CaSO4 + 3C  2S + 2CaO + 3CO2
Proprietăţi fizice
- substanţă solidă, în general de culoare galbenă;
- prezintă un miros caracteristic datorită formării în
contact cu aerul umed de dioxid de sulf şi hidrogen
sulfurat;
- în funcţie de starea de agregare poate prezenta diferite
structuri:
Sulf solid alcătuit din:
- cicluri formate din 6,8,10 sau 12 atomi de sulf;
- catene de atomi de sulf – sulf catenar.
Dintre aceste forme, cea mai obişnuită este cea cu opt
atomi de sulf, S8 – ciclooctasulful - care se prezintă sub trei
forme cristaline alotropice: sulful ortorombic - S şi sulful
monoclinic sub formele S şi S.
Sulf lichid – acesta rezultă prin încălzirea sulfului
cristalizat, de obicei S8. În urma încălzirii are loc ruperea
homolitică a ciclurilor de atomi de sulf, rezultând catene în formă
de zig-zag de atomi de sulf. La aproximativ 200 C lungimea
acestor catene este cea mai mare (cca. 5 - 8 105 atomi) ceea ce
determină o valoare maximă a vâscozităţii sulfului lichid.
Sulf gazos – este format din molecule de S8 şi din alte
specii Sn aflate într-un echilibru dependent de temperatură, la
temperatură ridicată predominând S2.
Proprietăţi chimice
- sulful este puţin reactiv la temperatură obişnuită, în
timp ce la temperatură ridicată, se combină cu aproape toate
elementele.
1. – cu nemetale:
S + H2 300
C
 H2S
- la 400 C hidrogenul sulfurat se descompune în elemente
S + F2  SF2 (SF4, SF6, în funcţie de
temperatură)
S + O2  SO2
2S +C 1000
C
 CS2

153
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

2. – cu metalele reacţionează fie la cald, fie la temperatură

obişnuită:
- la cald:
Pb + S  PbS
2Al + 3S  Al2S3
- la temperatură obişnuită:
Ag + S  Ag2S
Hg + S  HgS
3. – cu oxoacizi:
3S + 4HNO3 (dil)  3SO2 + 2H2O + 4NO
S + 2HNO3 (conc)  SO3 + 2NO + H2O
S + 2H2SO4  3SO2 + 2H2O
4. – cu baze:
4S + 6KOH  2K2S + K2S2O3 + 3H2O

Compuşii sulfului
7.2.1. Hidrogenul sulfurat – H2S
Metode de obţinere
1. – sinteza din elemente:
S + H2 300C
 H2S
2. – în laborator se obţine din FeS şi HCl (1:1), în aparatul
Kipp:
FeS + HCl  H2S + FeCl2
Proprietăţi fizice şi structură
- în H2S, sulful participă la formarea celor două legături H-
S cu orbitali puri, nehibridizaţi, aceasta fiind demonstrată de
unghiul dintre cele două covalenţe ale sulfului care este de
92 12’, unghi foarte apropiat de cel caracteristic orbitalilor p în
stare pură (90 ):
H o
92 12'
S H
- este un gaz incolor, cu miros caracteristic neplăcut;
- este mai greu ca aerul ( = 1,54 g / cm3);
- solubil în apă.
Proprietăţi chimice
- este un acid slab, diprotic
1. – ionizează în două trepte:
H2S + H2O HS- + H3O+
HS- + H2O S2- + H3O+

154
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

2. – la 400 C se descompune în elemente:

H2S   H2 + S
400C

3. – arde în aer:
2H2S + O2 (aer)  2H2O + 2S exces   SO2
de aer

4. – este reducător:
H2S + Cl2  S + 2HCl
2H2S + SO2  3S + 2H2O
5. – reacţionează cu metale, în funcţie de activitatea lor:
- cu metale foarte active:
H2S + 2Na  Na2S + H2
- cu metale mai puţin active reacţionează numai în
prezenţa oxigenului:
1
H2S + Ag + O2  Ag2S + H2O
2
1
H2S + Cu + O2  CuS + H2O
2
6. – cu baze:
H2S + NaOH  NaHS + H2O
NaHS + NaOH  Na2S + H2O

7.2.2. Sulfuri
Există trei tipuri de sulfuri:
- acide: MHS;
- neutre: M2S;
- polisulfuri, de exemplu Na2Sn.
Metode de obţinere
1. Na2O + H2S  Na2S + H2O
2. NaOH + H2S  NaHS + H2O
3. Pb(CH3COO)2 + H2S  PbS + 2CH3COOH
4. 2Na + H2S  Na2S + H2
1
H2S + Cu + O2  CuS + H2O
2
5. – polisulfurile se obţin din sulfuri prin tratare cu sulf,
în soluţie, după fierbere îndelungată:
Na2S + S  Na2S2 (Na2S3, ..., Na2S7)

7.2.3. Dioxidul de sulf – SO2

Metode de obţinere
1
1. S + O2  SO2
2

155
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

2. 2FeS2 + 11 O2  Fe2O3 + 4SO2

2
3. Na2SO3 + H2SO4  Na2SO4 + SO2 + H2O
4. CaSO4 + C  CaO + CO + SO2
5. – prin tratarea metalelor mai puţin active decât
hidrogenul cu acid sulfuric:
2Ag + 2H2SO4  Ag2SO4 + SO2 + 2H2O

Proprietăţi fizice şi structură

- în dioxid de sulf, sulful se găseşte în stare de hibridizare
sp2:

3px 3py 3pz →

3 orbit. hibrizi sp2
3s
S stare fundamentală stare hibridă

O O
:S O
:S :S
O O O
- este un gaz incolor, cu miros înţepător;
- nu arde şi nu întreţine arderea;
- este un bun solvent neapos (se dizolvă în hidrocarburi);
Proprietăţi chimice
1. – este anhidrida acidului sulfuros:
SO2 + H2O  H2SO3
2. – reacţionează cu compuşi cu caracter bazic (oxizi şi
hidroxizi):
SO2 + CaO  CaSO3
SO2 + 2NaOH  Na2SO3 + H2O
1
3. SO2 + O2 catalitic
 SO3
2
4. – are proprietăţi reducătoare:
5SO2 + 2KMnO4 + H2SO4 + 2H2O  2MnSO4 +
K2SO4 + 3H2SO4
3SO2 + K2Cr2O7 + H2SO4  Cr2(SO4)3 + K2SO4 +
H2O
5. – are proprietăţi oxidante:

156
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

SO2 + 2H2S  3S + 2H2O

SO2 + C 500
 C
 S + CO2
SO2 + 2H2  S + 2H2O
400C

7.2.4. Trioxidul de sulf – SO3

Metode de obţinere
1. – industrial:
1
SO2 + O2 catalizato
 r  SO3
2
- catalizatorul poate fi solid – V2O5 (proces în cataliză
eterogenă) sau gazos – amestec de oxizi de azot în stare de
oxidare +3, +4 (proces în cataliză omogenă). În cazul procesului
în cataliză eterogenă, temperatura este peste 440 C, pentru a se
evita dezactivarea catalizatorului.
2. – în laborator:
NaHSO4   Na2S2O7 500
200 300 C
 C
 SO3 + Na2SO4
Fe2(SO4)3  Fe2O3 + 3SO3
t  625 C

Proprietăţi fizice şi structură

- ca şi în SO2 şi în SO3 sulful se găseşte în stare de
hibridizare sp2;
- structura este de asemenea una de rezonanţă:
O O O O
O S O S O S S
O O O O
- la temperatură obişnuită este un lichid incolor, cu tt =
16,8 C;
- prin condensare la -80 C se obţine -SO3 care este un
solid asemănător gheţii, cu o structură ciclică de trimer:
O O

O O S
S O
O O S

O O
Proprietăţi chimice
1. – este anhidrida acidului sulfuric:
SO3 + H2O  H2SO4
2. – reacţionează cu hidracizi, cu formare de superacizi:
SO3 + HCl  HSO3Cl – acid clorosulfonic
SO3 + HF  HSO3F – acid fluorosulfonic
3. – reacţionează cu compuşi cu caracter bazic:

157
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

SO3 + Na2O  Na2SO4

SO3 + KOH  KHSO4

7.2.5. Oxoacizii sulfului

H2SO2 – acid sulfoxidic există doar în soluţie
H2SO3 – acid sulfuros
H2SO4 – acid sulfuric
H2S2O3 – acid tiosulfuric

H2SO5 – acid peroxomonosulfuric

O O H
S
O O O H
H2S2O4 – acid ditionos

HO S S OH

O O
H2S2O5 – acid pirosulfuros (disulfuros)

HO S O S OH

O O
H2S2O6 – acid ditionic

O O

HO S S OH

O O
H2S2O7 – acid disulfuric (pirosulfuric)

O O

HO S O S OH

O O
H2S2O8 – acid peroxodisulfuric

158
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

O O

HO S O O S OH

O O
H2SnO6 – acizi politionici, cu n = 2 – 6, în care apar
legături S-S

7.2.6. Acidul sulfuros – H2SO3

Metode de obţinere
1. Na2SO3 + H2SO4  H2SO3 + Na2SO4
2. SO2 + H2O  H2SO3
Structură
- în acidul sulfuros, ca în toţi oxoacizii săi, sulful se
găseşte în stare de hibridizare sp3:

3px 3py 3pz →

4 orbit. hibrizi sp3
3s
S stare fundamentală stare hibridă

OH
HO S
O
Proprietăţi chimice
- funcţionează ca reducător atât sub formă de acid în
soluţie apoasă, cât şi sub forma unor săruri ale sale:
Na2SO3 + Cl2 + H2O  Na2SO4 + 2HCl
1
Na2SO3 + O2  Na2SO4
2
H2SO3 + 2H2S 3H2O + 3S
5NaHSO3 + 2NaIO3  I2 + 3NaHSO4 + 2Na2SO4 +
H2O

7.2.7. Acidul sulfuric – H2SO4

Metode de obţinere

159
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

Există două procedee industriale de obţinere a acidului

sulfuric:
- în cataliză eterogenă – procedeul de contact;
- în cataliză omogenă – procedeul camerelor de plumb
(sau cu nitroză).
1. Procedeul de contact. Etapele acestui procedeu sunt:
a. – obţinerea SO2 fie din sulf nativ, fie dintr-un minereu,
prin ardere cu aer:
S + O2  SO2
11
2FeS2 + O2  4SO2 + Fe2O3
2
b. – oxidarea catalitică a SO2 la SO3, în prezenţa unui
catalizator pe bază de V2O5, la temperaturi de peste 440 C:
1
SO2 + O2  SO3
2
- este necesar ca nivelul de temperatură să fie menţinut
peste pragul de 440 C deoarece are loc formarea sulfatului de
vanadil conform reacţiei:
V2O5 + SO2 + SO3  2VOSO4
- acest compus nu este activ catalitic şi este stabil sub
440 C. Prin creşterea temperaturii peste această valoare, are loc
descompunerea lui şi refacerea componentei active, V2O5.
c. – absorbţia trioxidului de sulf format fie în apă, fie în
soluţii diluate de acid sulfuric pentru micşorarea efectului termic
al procesului de absorbţie:
SO3 + H2O  H2SO4
2. Procedeul cu nitroză
a. – obţinerea SO2 se realizează în acelaşi mod ca şi în
cazul procedeului de contact (vezi reacţiile);
b. – oxidarea SO2 la H2SO4 conform reacţiei globale:
SO2 + NO2 + H2O  H2SO4 + NO
- reacţii secundare:
1
NO + O2  NO2
2
NO + NO2 + H2O 2HNO2
SO2 + 2HNO2 + H2O H2SO4 + 2NO + H2O
NO + NO2 + 2H2SO4  2(NO)HSO4 + H2O
acid nitrozil-sulfuric (nitroză)
(NO)HSO4 + H2O  H2SO4 + HNO2  NO  NO 2 + H2O

se recircula

160
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

Proprietăţi fizice şi structură

- ca şi în ceilalţi oxoacizi, şi în acid sulfuric sulful se
găseşte în stare de hibridizare sp3, având o structură
tetraedrică:
O O H
S
O O H
- este un lichid incolor, inodor;
- cu apa formează un azeotrop cu tf = 338 C şi
concentraţia de 98,3%;
- prezintă o mare afinitate pentru apă cu care se amestecă
în orice proporţie, reacţia fiind puternic exotermă.
Proprietăţi chimice
1. – cu metale mai active decât hidrogenul:
Zn + H2SO4  ZnSO4 + H2
- acidul sulfuric concentrat pasivează fierul iar cel diluat
pasivează plumbul, formând pe suprafaţa acestora o peliculă
protectoare
2. – cu metale mai puţin active decât hidrogenul:
2Ag + 2H2SO4  Ag2SO4 + SO2 + 2H2O
3. – cu compuşi cu caracter bazic:
CaO + H2SO4  CaSO4 + H2O
NaOH + H2SO4  NaHSO4 + H2O
4. – cu săruri ale unor acizi volatili:
BaCl2 + H2SO4  BaSO4 + 2HCl
Pb(CH3COO)2 + H2SO4  PbSO4 + 2CH3COOH
5. – are caracter oxidant faţă de unele nemetale:
C + 2H2SO4  CO2 + 2SO2 + 2H2O
2P + 5H2SO4  P2O5 + 5SO2 + 5H2O
S + 2H2SO4  3SO2 + 2H2O
6. – cu compuşi organici:
- prin reacţii de adiţie: H2C CH2 + H2SO4 
CH3 CH2 OSO3H
- prin reacţii de substituţie: C6H6 + H2SO4 
C6H5 SO3H + H2O

7.2.8. Acidul tiosulfuric – H2S2O3

Metode de obţinere
1. H2S + SO3   H2S2O3
78 C

2. Na2S2O3 + 2HCl  H2S2O3 + 2NaCl

161
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

Proprietăţi fizice şi structură

- sulful se găseşte în stare de hibridizare sp3, cei doi atomi
de sulf având stări de oxidare diferite:
O O H
S
O S H
- atomul de sulf central are starea de oxidare +6 iar cel
legat de atomul de hidrogen are starea de oxidare -2;
- compusul este stabil la temperaturi sub -5 C.
Importanţă mai mare o prezintă sărurile acestui acid
numite tiosulfaţi. Metodele de obţinere folosite se aseamănă cu
cele din cazul acidului tiosulfuric:
1. Na2S + SO3  Na2S2O3
2. Na2SO3 + S  t C
Na2S2O3
3. 2Na2S + Na2CO3 + 4SO2  3Na2S2O3 + CO2
3
4. Na2S2 + O2  Na2S2O3
2
Proprietăţi chimice
1. - are proprietăţi reducătoare:
2Na2S2O3 + I2  2NaI + Na2S4O6
Na2S2O3 + 4Cl2 + 5H2O  8HCl + 2NaHSO4
2. – ionul tiosulfat poate funcţiona ca ligand în diferite
combinaţii complexe:
AgBr + Na2S2O3  Na[Ag(S2O3)] + NaBr

7.3. Seleniu, telur, poloniu

- seleniul şi telurul au proprietăţi asemănătoare cu sulful,
în timp ce poloniul are un caracter metalic pronunţat;
- aceste elemente prezintă compuşi în stări de oxidare
variind de la -2 la +6, după cum urmează:
Starea de -2 +2 +4 +6
oxidare
Compusul H2Se, EX2, unde EX4 EF6
H2Te E =Se, Te, EO2 EO3
Po H2EO3 H2SeO4
X= K6TeO6
halogeni
mai puţin
iod

162
 Unitatea de învăţare 7
GRUPA VI A

TESTUL DE AUTOEVALUARE 7:

1. Să se indice proprietăţile chimice ale oxigenului.

2. Ozonul: metode de obţinere, structură, proprietăţi
chimice.
3. Apa: structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice.
4. Hidrogenul sulfurat: obţinere, structură, proprietăţi
chimice.
5. Dioxidul de sulf: obţinere, structură, proprietăţi
chimice.
6. Acidul sulfuric: obţinere, structură, proprietăţi chimice.

BIBLIOGRAFIE
1. Beral, E., Zapan, M., Chimie anorganică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977
2. Neniţescu, C.D., Chimie generală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980

163