Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe ale naturii şi agroecologie

Cursul de chimie fizică și coloidală

Instrucţiune pentru lucrare de laborator
PARAMETRII TERMODINAMICI AI PROCESELOR CHIMICE
 BĂLŢI, 2016

1. SCOPUL ŞI CONŢINUTUL LUCRĂRII

Scopul - determinarea direcţiei parcurgerii reacţiilor chimice pe baza calculelor

termodinamice.
Conţinutul - determinarea efectului căldurii reacţiei de neutralizare a bazei puternice cu
un acid puternic şi determinarea stabilităţii termice a unor substanţe.

2. Partea teoretică
Posibilitatea parcurgerii reacţiilor chimice de pe poziţii termodinamice se determină

pe baza calculelor schimbării ΔrG. În condiţii standarde (temperatura 298 K (25 oC) şi

presiunea 1,013.105 Pa) reacţia termodinamică este posibilă, dacă ΔrG 0 <0.
Variaţia energiei Gibbs ΔrG (reacţiei) în rezultatul reacţiei chimice se determină în
felul următor:
ΔrG 0 (298) (reacţiei) = ΔrH0 (298) (reacţiei) – T. ΔrS0 (298) (reacţiei), (1)

de unde ΔrH0 (298) (reacţiei) – schimbarea entalpiei procesului chimic, kJ;

T - temperatura reacţiei, K;
ΔrS0 (298) (reacţiei) – variaţia substanţelor participante.
La rîndul său ΔrH0 (298) (reacţiei) se calculează în felul următor:
ΔrH0 (298) (reac.) = ∑ΔfH0 (298) (prod.) - ∑ΔfH0 (298) (subst. iniţ.) (2)
Analog se determină variaţia entropiei:
ΔrS0 (298) (reacţiei) = ∑ΔfS0 (298) (prod.) - ∑ΔfS0 (298) (subst. iniţiale) (3)
Tot în aşa mod se poate de calculat variaţia energiei Gibbs ΔrG0 (298) (reacţiei)
ΔrG0 (298) (reacţiei) = ∑ΔfG0 (298) (prod.) - ∑ΔfG0 (298) (subst. iniţiale) (4)
Dacă ΔrG0 (298) > 0, apoi reacţia termodinamică nu este posibilă, dar cînd
ΔrG0 (298) = 0, sistemul se află în stare de echilibru chimic.

2
 3. Partea experimentală
3.1. Determinarea entalpiei neutralizării bazei puternice cu un acid puternic.
3.1.1. Aparate şi reactive: calorimetru, termometru, cilindru gradat, soluţii de
NaOH 1M şi de HCl 1M.
3.1.2. Reacţia dintre bază şi acid în forma moleculară:
HCl(sol.) + NaOH(sol.) = NaCl(sol) + H2O(1) (5)
Aceeaşi reacţie în forma ionică:

H+(sol) + Cl-(sol) + Na+(sol) + OH-(sol) = Na+(sol) + Cl-(sol) + H2O(1) (6)

Prescurat:

H+(sol) + OH-(sol) = H2O(1) + 56,9 kJ.

Prin urmare, indiferent ce baze şi ce acizi vor intra în reacţia de neutralizare

întotdeauna este însoţită de formarea apei H+ + OH- = H2O, iar efectul termic al formării
cantităţii de substanţă 1mol de apă întotdeauna este unul şi acelaşi.
Experiment referitor la derminarea entalpiei reacţiei chimice se efectuează în
calorimetru, care schematic este prezentat în fig.1.

1 - pahar exterior; 2 - pahar interior; 3 - suport; 4 - capac; 5 - pîlnie; 6 -

amestecător; 7- termometru; 8 – corp.

3
 Aparatul este compus din două pahare - exterior (1) şi interior (2), în care se petrece
reacţia. Paharul intern se aşează pe un suport (3). Sus se află capac cu trei găuri (4), în
care se montează un amestecător, termometru şi o pîlnie. Amestecătorul se uneşte cu un
electromotor.
Cantitatea de căldura, care se elimină ori se absoarbe în calorimetru se determină
după formula
Q=(tfin-tin)∑C, (8)
unde Q – efectul termic al reacţiei, kJ;
tfin şi tiniţ - temperatura finală şi iniţială a mediului reactant corespunzător, K.
∑C – capacitatea termică a reacţiei, kJ·K‾1
Capacitatea termică al sistemului ∑C se calculează:
∑C=C1 m1+C2 m2 (9)
unde C1 şi C2 – corespunzător capacitatea termică specifică a vasului reactant şi a
lichidului care se află în el, kJ;
m1 şi m2 - masele veselei reactante şi a soluţiei corespunzător, kg.
Q = (tfin - tin) (C1 m1 + C2 m2)
Acum egalitatea (8) va avea aspectul:
Q=(tF-tin)( C1 m1+ C2m2). (10)
Masa soluţiei după petrecea reacţiei se poate de stabilit cîntărind cu cîntarul
tehnochimic sau de calculat după volumul soluţiei
m2=[V(HCl) + V(NaOH)]·ρ(sol) (11)
de unde V(HCl) şi V(NaOH) - volumele soluţiilor de acid şi bază care au intrat în
reacţie, m³
ρsol - densitatea soluţiei, kg/ m³
Pentru calcule se poate aplica: C1=0,84kJ· kg‾1 · K‾1,

C2=4,19kJ · kg‾1 · K‾1- capacitatea termică a soluţiei după reacţie se egalează cu

capacitatea specifică termică a apei.
Analog considerăm că densitatea soluţiei corespunde cu densitatea apei.

4
3.1.3. Metodica efectuării experienţei.
Turnăm într-un pahar 100 ml soluţie 1M de NaOH, iar în altul 100 ml soluţie1M de
HCl. Peste 3-5 min după ce se stabilizează temperatura substanţelor turnăm soluţiile în
paharul din colorimetru, adăugăm soluţie de acid pînă la dispariţia culorii roz a
indicatorului. În acest moment reacţia de neutralizare s-a terminat. Punem în funcţie
amestecătorul, apoi măsurăm temperatura după fiecare 30 s. Ca temperatură finală tf
primim acea mărime, care va fi maximală pentru această experienţă.
3.1.4.Rezultatele experienţei.
Pe baza datelor obţinute se calculează efectul termic al reacţiei de neutralizare Q,
care apoi se recalculează la cantitatea de substanţă de apă 1 mol, adică mărimea lui Q se
înmulţeşte cu 10. Întrucît în condiţiile efectuării experimentului s-a obţinut cantitatea de
substanţă a apei 0,1 mol.

3.1.5. Analiza şi prelucrarea rezultatelor experienţei.

Rezultatul determinării efectului termic al reacţiei de neutralizare se compară cu
mărimile teoretice (vezi egalitatea (7)) şi se calculează valoarea experimentului. E necesar
să stabiliţi toate sursele erorii, începînd cu pregătirea soluţiilor şi terminînd cu calcularea
efectului termic al reacţiei. În mod obligator se indică eroarea absolută şi relativă a
schimbării mărimilor, apoi se calculează valoarea posibilă relativă a experimentului.

3.1.6.Concluzii.
Se compară rezultatul datelor experimentale a efectului termic al reacţiei de
neutralizare cu cel teoretic şi se indică cauzele abaterii. E necesar să daţi recomandaţii,
referitoare la ridicarea nivelului de precizie a măsurării efectelor termice ale
transformărilor chimice.

3.2. Determinarea stabilităţii termice a unor compuşi chimici

3.2.1. Aparate şi reactive: spirtiera, eprubete şi clorură de amoniu NH4Cl.
3.2.2. Calcularea stabilităţii termodinamice a lui NH4Cl.
Clorura de amoniu la încălzire se descompune în:
NH4Cl(s)→ NH3(g) + HCl(g) (12)

5
 Pentru determinarea direcţiei reacţiei în condiţii standarde se calculează ΔrGº298 în
corespundere cu egalitatea (4) folosind datele expuse în anexe, apoi se efectuează acelaşi
calcul folosind dependenţa (1). Se analizează posibilitatea parcurgerii reacţiei directe în
condiţii standarde. Pentru a concretiza condiţiile , în care va parcurge reacţia directă
independent, modificăm expresia (1) în felul următor:
ΔrG0 (298) (reacţ) < 0, sau ΔrH0 (298) (reacţ) - T· ΔrS0 (298) (reacţ) < 0,
ΔrH0 (298) (reacţ) <T· ΔrS0 (298) (reacţ), sau T· ΔrSo (298) > ΔrH0 (298) (reacţ.)

rH 0  298
De aici T rS  298
(13)

Înlocuim ΔH0(298) (reacţ) din expresia (2) şi ΔS0(298) (reacţ) din expresia (3) în
formula (13), vom găsi mărimea temperaturii, mai sus de care este posibilă descompunerea
termodinamică a clorurii de amoniu.

3.2.3.Metodica efectuării experimentului.

3.2.4. Se apreciază şi se descrie fenomenul descompunerii acestei substanţe.

3.2.5. Analiza şi prelucrarea rezultatelor experienţei.

Se compară mărimile ΔG0 (298) calculate după egalităţile (1) şi (4) şi se indică
cauzele abaterii rezultatelor calculelor. Se stabileşte eroarea calculelor.
3.2.6. Concluzii – se apreciază necesitatea calculelor termodinamice pentru determinarea
direcţiei parcurgerii proceselor chimice.

4. Anexa
Mărimile parametrilor termodinamici ai unor substanţe.

Substanţel Starea de ∆rH0f(298), S0f (298), ∆rGf0(298),

e agregare kJ·mol-1 J·mol-1·K-1 kJ·mol-1
NH4Cl crist -315,4 94,5 -203,2
HCl gaz -92,3 186,8 -95,2
NH3 gaz -44,2 192,6 -16,7

6
 5. Literatura

1. COZMUŢA, Anca Mihaly, COZMUŢA, Leonard Mihaly. Curs de chimie

generală. Cluj- Napoca: Editura Risoprint. 2007. 185 p.
2. GULEA, A. Probleme şi exerciţii de chimie anorganică. Chişinău:
Universitatea de Stat din Moldova, 1995. 328 p.