MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE REALE, ECONOMICE ŞI ALE MEDIULUI

CATEDRA DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI AGROECOLOGIE

CALITATEA EXPERIMENTULUI CHIMIC ÎN ŞCOALA

PREUNIVERSITARĂ

TEZĂ DE AN ÎN ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALITATEA BIOLOGIE ŞI CHIMIE

Autor:

Studenta grupei BC31Z

Tatiana CONDRATIUC

______________

Conducător ştiinţific:

Vasilii ŞARAGOV

dr. hab., conf. univ

______________

BĂLŢI, 2016
Controlată:

Data __________________

Conducător ştiinţific_______________________ dr. hab., conf. univ., Vasilii ŞARAGOV

Aprobată

şi recomandată pentru susţinere

la şedinţa Catedrei de ştiinţe ale naturii şi agroecologie

Proces verbal nr. 10 din 14 mai 2016

Şeful catedrei _____________________ dr. hab., prof. cercetător., Boris BOINCEAN

2
 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………...…4
1. CARACTERISTICA GENERALĂ A EXPERIMENTULUI CHIMIC ÎN ȘCOLILE
PREUNIVERSITARE……………………………………………………………………..….6
1.1 Clasificarea experimentelor chimice……………………………………………..………....11
1.2 Importanța promovării experimentelor la ora de chimie……………………………..……..15
Concluzii…………………………………………………………………………………..…....16
2. ASIGURAREA EXPERIMENTULUI CHIMIC ÎN ȘCOLILE
PREUNIVERSITARE………………………………………………………………………..17
2.1 Asigurarea experimentului chimic în școlile din oraș ……………...…………………...19
2.2 Asigurarea experimentului chimic în școlile din sat ………………..……………...…...20
Concluzii………………………………………………………………………………...…...…21
3. APRECIEREA CALITĂŢII EXPERIMENTULUI CHIMIC ÎN ȘCOLILE
PREUNIVERSITARE …………………………………………………………….…..…..…22
Concluzii…………………………………………………………………………………......…25
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI…………………………………….…....26
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...…....27
DECLARAȚIE..........................................................................................................................28

3
 INTRODUCERE

Chimia ca disciplină de învăţământ vizează observarea şi perceperea lumii în întregul său,

cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare.
Prin intermediul acestor discipline, elevul începe să cunoască mediul în care trăieşte şi procesele din
jurul său. Aceasta implică transformarea elevului din spectator, în actor al activităţii ştiinţifice. În
acest fel se evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un cercetător şi om de ştiinţă, ci ca pe
un cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa
socială.
În cadrul lecţiilor de chimie se pot folosi metode variate cum ar fi: problematizarea
şi descoperirea, metode clasice cu valenţe participative (experimentul, observaţia şi conversaţia
euristică); metode stimulative, competitive (jocul didactic, concursul ) [7].
Metoda fundamentală de studiere a chimiei este experimentul, folosit atît în clasele
gimnaziale dar, mai ales, în cele liceale. Combinînd experienţa cu acţiunea, această metodă
accentuează caracterul aplicativ al predării, favorizează realizarea unei mai strînse legături dintre
teorie şi practică .
Experimentul este o metodă de dobândire de cunoştinţe şi de formare de priceperi şi
deprinderi de muncă intelectuală şi practică care permite o intensă antrenare a elevilor şi o
participare deosebit de activă a acestora în procesul instructiv-educativ şi are un caracter accentuat
aplicativ cu pondere deosebită în formarea deprinderilor practice ale elevilor având la bază intuiţia.
Esenţa învăţării prin experiment o constituie provocarea fenomenelor, urmărirea efectelor.
Scopul lucrării constă în determinarea calității promovării experimentului chimic în școala
preuniversitară.
Obiectivele principale:
1. Caracterizarea generală a experimentului chimic în școlile preuniversitare;
2. Aprecierea calităţii experimentului chimic în școlile preuniversitare;
3. Promovarea sondajului de opinii la elevii privind experimentului chimic şi analiza lui.
Obiect de cercetare: experimentul chimic în școala preuniversitară.
Metodele utilizate: analiza, comparația, generalizarea, observarea, clasificarea, sondajul de
opinii, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice.
Orice experiment trebuie să implice procesele gândirii concretizate în interpretarea
fenomenelor observate, deducerea concluziilor, analiza şi compararea datelor experimentale
obţinute, generalizarea unor cazuri particulare, transferul în alte contexte teoretice, sesizarea
interrelaţiilor dintre domeniile teoretice şi cele aplicative.

4
 Valoarea aplicativă a tezei constă în aprecierea calității promovării experimentului chimic
în mediul urban şi rural.
Domeniile de utilizare: se recomandă pentru școli preuniversitare - licee, colegii, școli
profesionale, gimnazii.
Volumul și structura tezei: teza conţine 28 p., 2 tab., 4 fig. și 13 referinţe bibliografice.
Teza include introducere, 3 capitole, concluzii generale, recomandări și bibliografie.

5
 1. CARACTERISTICA GENERALĂ A EXPERIMENTULUI CHIMIC

Experimentul este o metodă fundamentală în predarea – învăţarea ştiinţelor naturii.

Experimentul este o observarea provocată. A experimenta înseamnă a-i pune pe elevi în situaţia de a
concepe şi a practica ei înşişi un anumit gen de operaţii, cu scopul de a observa, a studia, a dovedi, a
verifica, a măsura rezultatele.
Experimentul didactic este, ca şi cel ştiinţific, o metodă de reproducere de date. Reprezintă
adesea, o continuare a observaţiei sistematice şi constă într-o cercetare a regularităţii. Este foarte
important ca elevii să înţeleagă că, pentru o determinare cât mai exactă a legilor cantitative care
descriu desfăşurarea unui fenomen, prin experiment acesta este abordat în condiţii diferite de cele
naturale (condiţii artificiale) [7].
Profesorul şi elevii se pregătesc pentru realizarea unui experiment (profesorul înainte de oră
iar elevii înainte de efectuarea studiului experimental). Pentru a asigura buna desfăşurare a
activităţii, profesorul stabileşte obiectivul activităţii experimentale, punctele de sprijin oferite
elevilor, proiectează şi realizează experimentul sau fişa de activitate experimentală (dacă este cazul)
şi verifică funcţionarea aparaturii. Pregătirea elevilor va viza reactualizarea cunoştinţelor teoretice şi
metodologice şi obţinerea unei reprezentări corecte asupra sarcinii.
Etapele activităţii experimentale sunt prezentate în fig. 1:
Selectarea ipotezei de lucru, dintre cele formulate de elevi, ca
soluţie pertinentă a problemei propuse şi analizate.

Proiectarea experimentului împreună cu elevii:
• proiectarea montajului experimental;
• proiectarea modului de lucru;
• stabilirea modalităţii de colectare şi sistematizare a datelor.

Realizarea studiului experimental de către elevi:
• organizarea colectivului de elevi;
• realizarea montajului experimental;
• studiul experimental propriu – zis (producere, sistematizarea şi
prelucrarea datelor);
• interpretarea datelor şi formularea concluziilor.
Fig. 1. Etapele activității experimentale

6
 Sigur că profesorul proiectează şi pregăteşte experimentul dar elevii nu trebuie transformaţi
în executanţi. De aceea profesorul va solicita elevii să rezolve prin experiment o problemă (să
formuleze ipoteze şi să anticipeze proiectul şi realizarea experimentului) şi le va conduce gândirea
spre experimentul deja pregătit [2,11].

Experimentul chimic- parte integrantă a curriculum-ului gimnazial

Descrierea și interpretarea experimentului chimic este obiectivul-cadru din curriculum-ul
gimnazial.
Pentru realizarea lui eficientă profesorul, împreună cu discipolii săi, va trebui să respecte
anumite cerințe, pe care le vom specifica în continuare. Procesul de instruire la chimie include trei
tipuri de experimente: demonstrativ, de laborator, lucrări practice. Experimentul demonstrativ ține
doar de activitatea profesorului.
Experimentul de laborator se îndeplinește de către elevi pe parcursul predării materiei de
studiu în acelașii timp cu profesorul.
Lucrările practice fac parte din activitățile de învățare ale elevilor și se efectuează după
studierea principalelor compartimente ale curriculum-ului.
Se recomandă a îndeplini aceste tipuri de activități fără ca experimentul demonstrativ să
înlocuiască experimentele de laborator și lucrările practice. Încălcarea acestor recomandări
minimalizează importanța instruirii.
În scopul optimizării procesului instructiv-educativ se va acorda atenție și caietelor de
lucrări practice, în care elevii vor scrie denumirea lucrării, utilajul și reactivii necesari, condițiile și
ecuațiile reacțiilor, concluziile necesare.
Pentru realizarea eficientă a obiectivelor curriculare la chimie este obligatorie desfășurarea
orelor în cabinete de chimie, unde trebuie să fie expuse regulile tehnicii securității, să existe
ungherașul medical( trusa farmaceutică), mijloace antiincendiare.
Realizarea obiectivelor curriculare la chimie presupune și o dotare elementară a cabinetului
de chimie cu utilaj și reactivi chimici, materiale didactice [5,7].

Fişa de activitate experimentală

Un instrument util în derularea experimentelor, instrument care determină un mod de lucru
ordonat şi sistematizat, este fişa de activitate experimentală. Aceasta poate fi structurată în mai
multe moduri, în funcţie de:
- obiectivele experimentelor,
- stilul de predare al profesorului,
- particularităţile clasei care realizează experimentul, dar indiferent de structurare, de obicei conţine:
7
- problema de studiat/rezolvat;
- ipoteza de lucru;
- sarcina experimentală ce revine elevilor.
Voi da în continuare câteva exemple de structuri de fişe de activitate experimentală.
Exemplul 1 – care poate fi folosit mai ales pentru liceu şi clase cu elevi cu nivel ridicat de
cunoştinţe şi deprinderi:
-Titlu;
- Date de identificare (Nume elev, clasă, conţinutul studiat experimental.);
- Ipoteza de lucru/subiectul studiului experimental/ obiectivul
comunicat elevilor :
1. de descoperire,
2. de verificare,
3. de punere în evidenţă a:
a) unui fenomen,
b) unei legi,
c) unei sau unor proprietăţi ale unui sistem) ;
- Materialul didactic utilizat – lista poate fi:
1. dată de profesor;
2. scrisă de cel/cei care efectuează experimentul;
- Modul de lucru:
1. se precizează, în formulări clare, de obicei sub formă de listă, sarcinile ce trebuie realizate
de elevi ;
2. în funcţie de gradul de implicare a elevilor dorit, se indică în fişă de către profesor, sau se
cere elevilor să conceapă, montajul experimental; [10]
- Suport teoretic (acest paragraf poate să apară sau nu)
1. se referă la indicarea aspectelor teoretice pe care se bazează experimentul – teoria lucrării;
2. poate fi oferit prin:
a) un text sintetic chiar în fişă,
b) indicarea altei fişe sintetice pusă la dispoziţia elevilor,
c) trimiteri la surse bibliografice;
- Observaţie experimentală – se formulează:
1. parţial sau complet de către elevi,
2. în mod structurat sau parţial structurat,
3. prin răspunsuri la anumite întrebări,
4. prin completarea datelor în tabele, care au fost concepute de:
8
 a) profesor în faza de proiectare ;
b) elevi ca sarcină de lucru în timpul experimentului;
- Explicaţie – poate fi formulată:
1. parţial sau complet de către elevi,
2. de către profesor,
3. atât de elev, cât şi de grupul de elevi şi de profesor
- Concluzie
1. poate fi formulată parţial sau complet de către elevi,
2. trebuie verificată de profesor;
- Problemă şi calcule:
1. poate fi folosită pentru:
a) fixare,
b) evaluare,
c) diferenţierea activităţii;
2. poate fi de orice tip în funcţie de scopul ei, de exemplu pentru fixarea cunoştinţelor, poate fi:
a) de tip alegere duală,
b) alegere multiplă,
c) completare spaţii libere,
3. dacă urmăreşte fixarea de concepte, de deprinderi dezvoltate, poate fi:
a) de tip problemă de calcul,
b) ansamblu de întrebări cu răspuns deschis,
c) cerinţă de a elabora un eseu structurat [6,11].
- Răspuns – la problemă şi eventual indicaţie de a revizui un anumit paragraf sau capitol din
manual, dacă răspunsul este greşit;
- Reţine ! (fixare);
- Ştiaţi că (extindere);
Exemplul 2 –acest tip de fişă este folosit mai ales în învăţământul gimnazial
- Titlu;
- Date de identificare (Nume elev, clasă, conţinutul studiat experiment, …);
- Obiectivul comunicat elevilor
– Problemă (la care trebuie să răspundă elevii prin activitatea experimentală respectivă);
- Materialul didactic utilizat (listă dată de profesor) ;
- Modul de lucru – Proceduri (sarcini de lucru enumerate de profesor sub formă de listă);
- Observaţie experimentală (dirijată de profesor prin întrebări la care trebuie să răspundă elevul/
elevii);
9
- Explicaţie: se formulează de către profesor – dacă reprezintă un punct de sprijin – ori se
formulează complet sau parţial de către elev;
- Concluzii ( elevii trebuie să răspundă la mai multe întrebări cu caracter de
fixare şi extindere);
- Ştiaţi că? precizează conduita de extindere;
- Temă: se indică tema pentru acasă.

Funcţiile experimentului:
1) permite elevilor să-şi formeze o privire de ansamblu asupra unei acţiuni, operaţii sau a unui
obiect, proces, fenomen;
2) indică nivelul de performanţă ce trebuie atins;
3) asigură înţelegerea mecanismului de execuţie a unei acţiuni, structura logică a unui sistem,
interacţiunea între elementele componente pe timpul funcţionării;
4) dezvoltă spiritul de observaţie, capacităţile de analiză şi sinteză, de generalizare, de
comparare, de descoperire, de investigare, de a trage concluzii;
5) arată greşelile ce trebuie evitate în realizarea unei acţiuni, pericolul ce-l prezintă acestea
pentru securitatea executantului sau buna funcţionare a materialului;
6) formează la elevi capacitatea de a scoate în evidenţă aspectele importante, caracteristice şi
de a le consemna în caietele de notiţe.

10
 1.1 Clasificarea experimentelor chimice

Clasificarea experimentelor de laborator este strict legată de varietatea de sarcini şi se poate

face după mai multe criterii:
a) Criteriul locului în ierarhia învăţării
După acest criteriu, experimentele de laborator pot fi:
I – experimente reproductive – demonstraţia se produce după un anumit program dinainte
stabilit indicându-se şi ceea ce trebuie să se observe şi la ce concluzie se ajunge. Marea
majoritate a experimentelor care se efectuează în şcoală au o funcţie reproductivă şi pot fi
integrate în orice moment în lecţie [9].
II – experimente productiv-reproductive – sau productiv-creative. Acestea au loc în context
problematizat în care se afirmă capacităţi operaţionale la nivel superior.
În această categorie pot fi incluse experimentele în urma cărora se poate deduce o regulă, o lege,
cât şi experimentele cu caracter de cercetare. Suita etapelor desfăşurării acestei clase de
experimente este mai complexă în comparaţie cu celelalte categorii:
1) crearea unei motivaţii;
2) formularea problemei;
3) enunţarea ipotezei;
4) elaborarea unor sisteme experimentale;
5) desfăşurarea experimentului;
6) organizarea observaţiilor;
7) discutarea procedeelor utilizate;
8) asimilarea unor noţiuni noi;
9) prelucrarea datelor;
10) formularea concluziilor;
11) verificarea rezultatelor;
12) aplicarea în practică.
În structura capacităţii umane intră trei categorii de comportamente:
- anticipative (pregătitoare ale experimentului);
- efective (de realizare a experimentului);
- evaluative (de analiză a rezultatelor experimentale).
Aceste categorii de comportamente impun trei etape distincte, obligatorii fiecărui
experiment:

11
 1) etapa pregătitoare – constă în introducerea elevului în problemele experimentului,
stabilirea motivaţiei teoretice, a condiţiilor materiale, formularea unor ipoteze, stabilirea
ordinii operaţiilor de efectuat, realizată prin parcurgerea punctelor 1,2,3,4 amintite mai sus;
2) etapa de efectuare – constă în realizarea experimentului, observarea directă a fenomenului
şi interpretarea acestor observaţii – punctul 5;
3) etapa de evaluare – constă în formularea concluziilor pe baza interpretării observaţiilor şi
confruntarea lor cu ipotezele – punctele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12.
b) Criteriul participativ al elevilor
După acest criteriu, experimentele de laborator pot fi:
I – experimente demonstrative efectuate de profesor sau de o grupă de elevi
Pentru ca experimentul demonstrativ să-şi atingă scopul trebuie să parcurgă o serie de etape:
1) motivaţia demonstraţiei;
2) orientarea atenţiei spre ceea ce este esenţial;
3) efectuarea demonstraţiei;
4) enumerarea observaţiilor;
5) interpretarea observaţiilor;
6) concluzii.
II – experimente frontale realizate de toţi elevii, în acelaşi timp, individual sau pe grupe
Prin efectuarea acestor experimente i se oferă elevului posibilitatea de a participa în mod
direct la perceperea fenomenelor, la cunoaşterea proprietăţilor substanţelor putând astfel să sesizeze
utilizările acestora în practică. Proprietăţile chimice generale ale acizilor pot constitui tema unui
experiment frontal. Indicaţiile de lucru pot fi prezentate într-o fişă sau se poate lucra cu ajutorul
manualului [11].

c) Criteriul capacităţii umane

Acesta include noţiunea de capacitate de investigare experimentală, adică metoda
experimentului ştiinţific în cunoaşterea realităţii. În funcţie de sfera acestor capacităţi,
experimentele pot fi:
I – experimentele pentru deprinderi motorii;
II – experimente pentru deprinderi intelectuale.
Această clasificare nu poate delimita strict sfera experimentelor care se desfăşoară în
laboratorul de chimie. Este importantă precizarea faptului că nu există experienţă care să fie
destinată în exclusivitate însuşirii deprinderilor motorii în afara deprinderilor intelectuale, iar fiecare
activitate experimentală este concepută sub forma unei anumite strategii de învăţare.
I - Experimentele pentru deprinderi motorii
12
 Încă din primii ani de studiu al chimiei elevii sunt puşi în situaţia de a lucra cu aparatura de
uz general, confecţionată din sticlă (eprubete, pahare Berzelius, pahare Erlenmeyer, pâlnii, etc.) şi
cu ustensilele de laborator (cleşte pentru eprubete, spatule, linguri de ars, etc.) să manipuleze sursele
de încălzire.
Prin efectuarea experimentelor prevăzute în programa şcolară, elevii reuşesc să-şi formeze
deprinderile motorii necesare.
II – Experimente pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor intelectuale
1. Experimente pentru învăţarea de noţiuni şi concepte;
Prin seturi de experienţe prezentate într-o fişă de lucru sau utilizând indicaţiile din manual sau
dintr-un caiet de lucrări practice, elevii pot stabili „proprietăţile chimice ale unui acid sau ale unei
baze”
2. Experimente pentru stabilirea şi verificarea unor reguli;
3. Experimente pentru rezolvarea unor probleme.
Pentru a întări convingerea elevilor că reacţiile chimice în desfăşurarea lor respectă legi general
valabile este util ca înaintea prezentării unei probleme să se efectueze experienţa sau experienţele
care sunt obiectul acelei probleme (dacă este posibil).
Elevii pot fi solicitaţi chiar să formuleze probleme pe baza unor experimente efectuate anterior.
Astfel, se pot executa câteva experienţe: reacţia metalelor cu acizii, reacţii acido-bazice, etc.
Apoi elevii vor prezenta enunţul unor probleme care au la bază experienţele executate.
d) Criteriul locului în lecţia de chimie
După locul pe care îl ocupă în lecţie, experimentele de laborator clasifică în:
I – experimente pentru stimularea interesului faţă de noile informaţii (se efectuează în
momentele introductive ale lecţiei);
II – experimente pentru învăţarea noilor informaţii, aprofundarea sau extinderea lor (lecţia
propriu-zisă);
III – experimente pentru fixarea cunoştinţelor (se introduc pe parcursul lecţiei în momentele
de feed-back sau în lecţii de recapitulare);
IV – experimentele pentru evaluare (locul lor este variabil putând fi utilizate la începutul
învăţării, pe parcursul ei sau la sfârşitul procesului de învăţare);
În cadrul cercului de chimie, al orei de opţional, experimentele didactice sunt folosite pentru
dobândirea unor cunoştinţe şi deprinderi de lucru superioare. În timpul acestor activităţi se pot
organiza toate tipurile de experimente menţionate anterior, inclusiv cele care sunt organizate în
scopul special pentru a forma deprinderea elevilor de a mânui aparatura şi ustensilele de laborator.
Obligându-i pe elevi să mânuiască substanţe sau aparate, să emită ipoteze, să construiască
instalaţii, să analizeze diversele momente ale experimentului efectuat, să găsească argumente în
13
favoarea sau defavoarea ipotezelor propuse, experimentele chimice prezintă o valoare formativă şi
pedagogică indiscutabilă, deoarece:
- suscită imaginaţia şi curiozitatea ştiinţifică a elevilor,
- formează la elevi deprinderea de a organiza şi urmări un experiment chimic,
- formează deprinderea de muncă individuală sau în colectiv,
- ajută elevii să-şi însuşească metodele ştiinţifice de cercetare şi prin acesta apropie
organizarea procesului de învăţământ de specificul cercetării ştiinţifice,
- măresc interesul şi seriozitatea cu care elevii îşi desfăşoară activitatea.
Prin introducerea experimentului computerizat, accesul elevilor la substanţele chimice este
mult lărgit, ei putând simula pe calculator procese chimice, urmări modul de desfăşurare al
reacţiilor chimice, indiferent de gradul lor de periculozitate. În etapa actuală se pune un accent
deosebit pe joc, pe antrenarea capacităţilor individuale ale tuturor elevilor pentru stimularea, atât a
însuşirii noilor cunoştinţe cât şi a obţinerii unui minim progres din partea elevilor cu capacităţi
normale de lucru dar şi a celor cu cerinţe speciale.
Este modern, distractiv dar procedeul are şi părţile lui negative, prin depersonalizarea
demersului didactic, dezvoltarea individualismului la elevi care pierd capacitatea de cooperare şi
conlucrare cu colegii din clasă. Totuşi, aplecarea prea insistentă asupra jocului, la un moment dat
poate duce lucrurile în derizoriu şi în loc să realizăm un lucru bun putem greşit.

14
 1.2 Importanța promovării experimentelor la orele de chimie

Interesul elevilor pentru chimie, ca disciplina de studiu este sporit in urma efectuării
experimentelor de laborator. Ele sunt cele mai importante lecții de chimie deoarece valoarea lor
instructiv educativă nu poate fi suplinită de nici o altă activitate in procesul cunoașterii.
Specificul competenţelor la chimie este determinat de experimentul chimic şcolar care
cuprinde experienţe de laborator şi lucrări practice. Integrarea sistematică a experimentului chimic
în lecţiile de chimie creează condiţiile necesare pentru formarea la liceeni a competenţei de
cercetare teoretică şi experimentală. Pentru aceasta este necesar a propune elevilor diverse probleme
de clasificare şi identificare a elementelor chimice, substanţelor, proprietăţilor substanţelor,
reacţiilor chimice; sarcini de stabilire a corelaţiei dintre compoziţia, structura, proprietăţile fizice şi
chimice, obţinerea şi utilizarea substanţelor. Investigarea experimentală a comportării chimice şi a
metodelor de obţinere a unor substanţe simple şi compuse presupune abilităţi de planificare şi
efectuare a experimentelor chimice, respectând regulile tehnicii securităţii în lucrul cu substanţele
chimice şi cu utilajul chimic.
O deosebită importanţă în formarea acestei competenţe revine abilităţii de a demonstra
cunoştinţele teoretice de bază, de a deduce algoritmi şi de a stabili relaţii cauză–efect, capacităţii de
a evalua, a interpreta şi a sintetiza informaţia şi datele chimice. În ceea ce priveşte antrenarea
metodelor de activitate ştiinţifică, liceenilor trebuie să li se propună diverse sarcini: a efectua
măsurări şi observaţii; a formula ipoteze şi a efectua experimente; a interpreta cu ajutorul teoriilor şi
al modelelor experimentele realizate; a explica, prin exemple, cum descoperirile din chimie
influenţează cultura şi progresul social, condiţiile noastre de viaţă; a discuta despre folosirea
eficientă şi inofensivă a substanţelor în viaţa particulară şi în societate. A experimenta înseamnă a-i
pune pe elevi în situaţia de a concepe şi practica ei înşişi un anumit gen de operaţii cu scopul de a
observa, a studia, a dovedi, a verifica, a măsura rezultatele. E o provocare intenţionată a unui
fenomen în condiţii determinate, în scopul observării comportamentului, al cercetării raporturilor de
cauzalitate, al descoperirii legităţilor care-l guvernează, al verificării unor ipoteze [12].
Conceput în corelaţie cu principiile didactice moderne, experimentul de laborator urmează
treptele ierarhice ale învăţării, conducând elevul de la observarea unor fenomene chimice pe baza
demonstraţiei, la observarea fenomenelor prin activitatea proprie (faza formării operaţiilor
concrete), apoi la verificarea şi aplicarea în practică a acestora (faza operaţiilor formale) când se
cristalizează structura formală a intelectului şi, în continuare, la interpretarea fenomenelor observate
care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării (faza operaţiilor
sintetice).

15
 Chimia fiind o ştiinţă experimentală care îşi găseşte aplicativitatea practică în încercările de
laborator, are la bază experimentul atât ca metodă de investigaţie ştiinţifică, cât şi ca metodă de
învăţare.

Concluzii
1. Experimentul constituie o metodă de bază în procesul de predare – învăţare la chimie.
Chimia nu poate fi predată cu o tablă şi creta, uneori explicaţiile teoretice ale profesorului sunt
inutile, nu pot fi înţelese de către elevi. În timpul experimentelor, indiferent de tipul lor, se formează
capacitatea de observare a elevilor, judecăţile de valoare.
2. Experimentele se folosesc de obicei, integrate, în număr mai mare sau mai mic, în diferite
etape ale lecţiilor. Multitudinea sferelor de informaţii din domeniul chimiei, reprezentate prin
noţiuni, concepte, fenomene şi legi solicită o gamă diversificată a experimentelor.
3. Experimentele de laborator pot fi organizate diferenţiat, formularea sarcinilor concrete
pentru efectuarea unor experimente ridicând probleme care implică: scopuri ale învăţării,
accesibilitatea la învăţare, conţinutul învăţării, locul în procesul învăţării, corelarea cu alte strategii
didactice de învăţare.

16
 2. ASIGURAREA EXPERIMENTULUI CHIMIC ÎN ȘCOLILE
PREUNIVERSITARE

Una dintre provocările şcolii moderne este formarea competenţelor la elevi prin activităţi
experimentale şi de cercetare. Prin urmare, profesorul trebuie să joace rolul unui organizator de noi
activităţi cognitive ale elevului ca experimentul chimic la domiciliu, care oferă o oportunitate de a
extinde conexiunea între teorie şi practică, dezvoltă interesul elevilor faţă de chimie, dezvoltă
gîndirea creativă a elevilor, dezvoltă la elevi calităţi valoroase ca: observaţia, atenţia, perseverenţa,
încrederea în forţele proprii și le permite viitorilor profesori să trăiască bucuria descoperirei
esenţeichimice a lucrurilor obişnuite din viaţa noastră şi să se prezinte la practica pedagogică cu un
portofoliu de idei [1,6]. Un moment important este informarea cadrului didactic despre reactivii
periculoşi cu care se efectuează lucrările de laborator. Promovarea experimentelor chimice prezintă
un pericol pentru elevi în cazul în care nu este acces la un laborator de chimie amenajat cu
echipament special în care se efectuează lucrările de laborator. Substantele chimice pot avea acțiune
corosivă, toxică, pot fi inflamabile, explozive sau nepericuloase de aceea lucrul cu ele necesită o
mare atenţie.
Pentru reuşita experienţelor precum şi pentru ca laboratorul să fie un loc plăcut în care se
desfăşoară activitatea trebuie să fie respectate următoarele reguli de lucru în laboratorul de chimie:
 orice persoană care lucrează în laborator trebuie să aibă halat de protecţie, cârpă de
laborator, chibrituri sau brichetă;
 nu se va gusta nici o substanţă sau soluţie;
 în laborator nu se mănâncă, nu se bea, nu se fumează;
 păstrarea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă şi în laborator;
 utilizarea vaselor curate şi intacte (neciobite, necrăpate);
 nu se vor amesteca la întâmplare substanţele ci numai în ordinea şi cantităţile
prescrise în reţetă;
 mirosirea substanţelor gazoase se face prin aducerea vaporilor spre nas printr-o
mişcare circulară a mâinii deasupra vasului;
 cu substanţele toxice şi iritante se lucrează numai sub nişă;
 transvazarea soluţiilor se face prin intermediul pâlniilor, iar a substanţelor solide prin
intermediul spatulelor;
 diluarea acidului sulfuric se face prin adăugarea acestuia în apă, picătură cu picătură,
sub continuă agitare şi răcire;
 surplusul de soluţie sau de substanţă solidă nu se reintroduce în ambalajele din care
au fost scoase ci se aruncă sau se păstrează în vase speciale;
17
  nu se lucrează cu substanţe inflamabile (eter, benzen, sulfură de carbon, acetonă,
alcooli) în prezenţa flăcărilor, încălzirea lor făcându-se pe băi de apă cu încălzire
electrică;
 încălzirea soluţiilor conţinute în vase de sticlă se face prin aşezarea acestora pe un
trepied cu sită de azbest. Eprubeta este singurul vas de sticlă care se poate încălzi
direct în flacără, iar în timpul experienţelor conţinutul nu trebuie să depăşească ½ din
volumul său. Pereţii exteriori ai vaselor trebuie să fie uscaţi;
 mersul unei reacţii se observă prin pereţii laterali ai vasului sau ai eprubetei, iar gura
acestora nu trebuie să fie îndreptată spre observator sau către vecini întrucât se pot
produce accidente;
 cântărirea reactivilor se face punând substanţa pe o sticlă de ceas sau într-o fiolă de
cântărire, nu direct pe talerul balanţei;
 reactivii care s-au prelins pe pereţii exteriori ai vasului sau pe mesele de lucru se
şterg cu cârpa şi apoi se spală locul respectiv cu apă;
 soluţiile uzate, resturile de reactivi se vor arunca la chiuvetă în jet de apă, vasele se
vor spăla de mai multe ori cu apă, detergent, amestecuri oxidante, se clătesc cu multă
apă şi în final cu apă distilată;
 nu se aruncă la chiuvetă beţe de chibrituri, hârtie de filtru ori substanţe insolubile;
 obiectele confecţionate din sticlă se vor prinde prin intermediul unei cârpe de
laborator sau a unui manşon de hârtie, iar cele confecţionate din metal prin
intermediul unui cleşte metalic;
 aprinderea becurilor de gaz se face de la flacăra unui chibrit sau brichetă. Este
interzisă aprinderea acestora cu bucăţele de hârtie aprinsă plimbată de la un bec la
altul;
 nu se lasă nesupravegheate becurile de gaz aprinse şi nici experimentele de laborator;
 după terminarea lucrului se lasă locul de muncă curat, vasele spălate, becurile de gaz
închise de la reţea, aparatele electrice deconectate de la prize, apa închisă [2,8].
Lucrul cu substanţele toxice în timpul lecţiilor de laborator necesită o atenţie deosebită privind
faptul că acestea pot provoca explozii, arsuri, intoxicaţie în rîndul elevilor.

18
 2.1 Asigurarea experimentului chimic în școlile din oraș

Instrumentarul performant şi tehnologiile avansate puse la dispoziţia profesorului de chimie

vor susţine şi conferi eficienţă procesului de instruire, stimulând capacitatea de învăţare a elevilor şi
dezvoltarea abilităţilor transferabile, precum soluţionarea problemelor, gândirea critică şi gândirea
reflexivă. Accentul va fi plasat asupra învăţării active şi înţelegerii profunde, elevii având
posibilitatea să verifice aplicabilitatea cunoştinţelor teoretice acumulate în cadrul orelor, să
înţeleagă corelaţia acestora cu fenomenele reale, să cerceteze probleme şi să testeze soluţii [13]. În
fig. 2 este reprezentat un exemplu de laborator de chimie din orașul Bălți.

Fig. 2. Laboratorul de chimie din Liceul Teoretic ,,L.Blaga’’, mun. Bălți

În unele licee din orașul Bălți laboratoarele de chimie sunt dotate cu aparate moderne și
mobilier special. Efectuarea experimentelor în asemenea laboratoare nu prezintă un pericol
pentru elevii care efectuează lucrările de laborator la chimie.

19
 2.2 Asigurarea experimentului chimic în școlile din sat

În orice țară există o diferenţă foarte mare între accesul la educaţie din mediul rural şi cel
urban. Elevii din mediul rural sunt mai limitaţi atât în accesul la educaţie, atât pentru că au de regulă
o singură şcoală pe care o pot alege, pentru că sunt nevoiţi să parcurgă distanţe mai mari până la
şcoli şi nu există transport public[1,4]. De asemenea din cauză că de obicei populaţia din mediul
rural este mai săracă şi copiii de multe ori sunt nevoiţi să muncească lângă părinţi. Calitatea este
mult mai slabă şi cadrele didactice sunt mai bătrâne, iar în unele şcoli din mediul rural chiar nu
există profesori pentru toate disciplinele. În fig. 3 este reprezentat un exemplu de laborator de
chimie din satul Rădoaia, r-nul Sîngerei.

Fig. 3. Cabinetul de chimie din Liceul Teoretic ,,Ion Creangă’’, s. Rădoaia, r-nul Sîngerei

Mediul rural rămâne, în continuare, un mediu defavorizat, caracterizat de o fluctuaţie

crescută a cadrelor didactice şi de o pondere mai scăzută a personalului calificat, faţă de mediul
urban [1]. Îmbunătăţirea situaţiei în domeniul educaţiei trebuie să constituie o prioritate în
societatea noastră, având în vedere că în absenţa unei îmbunătăţiri a nivelului de educaţie,a
laboratoarelor de chimie cu echipaj special nu numai că vor reduce inegalitatea, dar vor asigura şi o
creştere a calității învățămîntului. De obicei elevii de la sate efectuiază experimentele chimice în
20
cabinete obișnuite iar în unele cazuri experimentele lipsesc din cauza lipsei condițiilor optime de
lucru.

Concluzii
1. Pentru lucrul cu substanţele chimice periculoase este nevoie ca elevii să cunoască
tehnica securităţii şi regulile de lucru în laboratorul de chimie.
2. Promovarea experimentelor chimice prezintă un pericol pentru elevi în cazul în care
nu este acces la un laborator de chimie amenajat cu echipament special.
3. Majoritatea liceelor din mediul urban sunt dotate cu aparate moderne, ceea ce oferă
elevilor posibilitatea de a efectua lucrările de laborator la chimie în siguranță.
4. Elevii liceelor din mediul rural nu dispun de laboratoare speciale, din această cauză
lucrările de laborator sunt realizate în cabinete obișnuite.

21
 3. APRECIEREA CALITĂŢII EXPERIMENTULUI CHIMIC ÎN ȘCOLILE
PREUNIVERSITARE

Aşa cum o fabrică trebuie să dea produse de calitate, să satisfacă aşteptările producătorului
aşa şi instituţiile de învăţămînt – profesorii din cadrul acestora, aşteaptă rezultate de la elevii săi, dar
pentru rezultate pozitive trebuie depus efort, străduinţă, răbdare, inteligenţă, perseverenţă, materiale
didactice interesante, captivante, pentru ca elevul să fie cointeresat să studieze, trebuie motivat, de
trezit interesul, atunci cînd toate aceste şi încă multe alte aspecte sunt de calitate, devine asigurată şi
calitatea în învăţămînt.
După cum am observat şi în capitolul precedent calitatea promovării experimentelor chimice
reprezintă un pas absolut necesar în reforma educaţiei. Analiza condiţiilor în care se produce
experimentele chimice sunt de o maximă importanţă. Realitatea complexă a situaţiilor de învăţare
face imposibilă găsirea unor soluţii universale care să poată fi aplicate de profesori cu şanse
garantate de succes.
Pentru a putea determina problemele care afectează negativ asupra calitatății efectuării
experimentelor chimice mi-am propus o investigaţie, realizarea unui chestionar “Calitatea efectuării
experimentelor chimice la ora de chimie”, ce conţine 8 itemi şi 3 variante de răspuns. Chestionarul a
fost aplicat pe un eşantion de 20 elevi din clasele VIII – XII aceştia au fost rugaţi să răspundă
obiectiv, cu sinceritate la aspectele din chestionar, pentru a mă ajuta prin opiniile lor să determin
gradul de asigurare a calităţii efectuării experimentelor chimice la ora de chimie.
Realizarea experimentului s-a bazat pe sinteza premiselor teoretice. Eşantionul de elevi cu care s-a
lucrat a fost luat la întîmplare.
Pentru mediul urban am obținut următoarele rezultate, prezentate în tab.1.
Tabelul 1
CHESTIONAR: “Calitatea efectuării experimentelor chimice la ora de chimie”
Nr. Itemi Mereu/ da uneori Niciodată/nu
1 Cît de des efectuați experimente chimice la ora de 18 2 -
chimie?
2 Sunteţi întotdeauna implicaţi în efectuarea 19 1 -
experimentelor chimice ?
3 Sunteți încurajați de profesori să participați activ pe 16 4 -
tot parcursul experimentului chimic ?
4 Cînd vă confruntaţi cu dificultăţi în efectuarea unui 8 7 5
experiment sunteţi ajutaţi de profesori?
5 Conţinutul însărcinărilor lucrărilor de laborator sunt 12 6 2

22
 clar formulate, în fucţie de nivelul elevilor?
6 Condiţiile în care se produce experimentele sunt pe 16 4 -
aşteptările voastre?
7 Există condiţii optime(mobilier special, aparate 19 1 -
moderne) de desfăşurare a lucrărilor de laborator la
chimie?
8 Folosiți hainele speciale(halate, mănuși) în timpul 15 4 1
efectuării experimentelor chimice?

Pentru mediul rural am obținut următoarele rezultate, prezentate în tab.2.

Tabelul 2
CHESTIONAR: “Calitatea efectuării experimentelor chimice la ora de chimie”
Nr. Itemi Mereu/ da uneori Niciodată/nu
1 Cît de des efectuați experimente chimice la ora de 8 10 2
chimie?
2 Sunteţi întotdeauna implicaţi în efectuarea 6 8 6
experimentelor chimice ?
3 Sunteți încurajați de profesori să participați activ pe 4 9 7
tot parcursul experimentului chimic ?
4 Cînd vă confruntaţi cu dificultăţi în efectuarea unui 18 2 -
experiment sunteţi ajutaţi de profesori?
5 Conţinutul însărcinărilor lucrărilor de laborator sunt 19 1 -
clar formulate, în fucţie de nivelul elevilor?
6 Condiţiile în care se produce experimentele sunt pe 5 8 7
aşteptările voastre?
7 Există condiţii optime(mobilier special, aparate 3 11 6
moderne) de desfăşurare a lucrărilor de laborator la
chimie?
8 Folosiți hainele speciale(halate, mănuși) în timpul - 5 15
efectuării experimentelor chimice?

Rezultatele acestor chestionare demonstrează că elevii din cadrul liceelor din orașe sunt
mulţumiţi de activităţile desfăşurate pe parcursul lecţiilor de chimie, calitatea însușirii materiei
corespunde cu aşteptările lor, schimbările ce apar sunt mereu pozitive, relaţiile dintre profesori şi
elevi sunt bazate pe prietenie, încredere şi stimă.

23
 Calitatea efectuării experimentelor chimice la ora de chimie
140

120

100

80

60

40

20

0
mereu citeodata niciodata
sat 63 54 43
oraș 123 29 8

Fig. 4. Calitatea efectuării experimentelor chimice la ora de chimie

Elevii liceelor din mediul rural se confruntă cu dificultăţi în procesul de efectuare a

exeprimentelor chimice. Cauza dificultăţilor este lipsa condițiilor optime de efectuare a
experimentelor chimice și frica profesorilor de a nu se întîmpla incidente în timpul orelor. Pentru
asigurarea calităţii în educaţie se realizează o serie de acţiuni de dezvoltare a capacităţii
instituţionale de elaborare / planificare / implementare de programe de studiu prin care se formează
încrederea părţilor că instituţia le poate satisface necesităţile educaţiei prin respectarea standardelor
de calitate, deaceea instituţia trebuie să pună la bază programe de educaţie în conformitate cu
standardele cerute.
Pentru liceele care duc lipsa de laboratoare cu condiții optime de promovare a
experimentelor chimic aș recomanda introducerea experimentului computerizat. Acest lucru permite
accesul elevilor la substanţele chimice mult mai lărgit, ei putând simula pe calculator procese
chimice, urmări modul de desfăşurare al reacţiilor chimice, indiferent de gradul lor de
periculozitate. În etapa actuală se pune un accent deosebit pe joc, pe antrenarea capacităţilor
individuale ale tuturor elevilor pentru stimularea, atât a însuşirii noilor cunoştinţe cât şi a obţinerii

24
unui minim progres din partea elevilor cu capacităţi normale de lucru dar şi a celor cu cerinţe
speciale.
Este modern, distractiv dar procedeul are şi părţile lui negative, prin depersonalizarea
demersului didactic, dezvoltarea individualismului la elevi care pierd capacitatea de cooperare şi
conlucrare cu colegii din clasă. Totuşi, aplecarea prea insistentă asupra jocului, la un moment dat
poate duce lucrurile în derizoriu şi în loc să realizăm un lucru bun putem greşi.

Concluzii
1. Am elaborat un chestionar pentru a putea aprecia calitatea efectuării experimentelor la orele
de chimie, în care elevi din diferite licee au răspuns la opt întrebări.
2. În urma chestionării am observat că elevii din cadrul liceelor din orașe sunt mulţumiţi de
activităţile desfăşurate pe parcursul lecţiilor de chimie.
3. Elevii liceelor din mediul rural se confruntă cu dificultăţi în procesul de efectuare a
exeprimentelor chimice,.
4. Pentru obţinerea unei calități mai bune în realizarea unui experiment, este necesar ca elevul
să dispună de condiții optime.

25
 CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

1. Realizarea tezei și-a atins scopul în demonstrarea calității efectuării experimentului chimic în
școala preuniversitară.
2. Tehnologiile avansate și instrumentarul performant puse la dispoziţia profesorului de chimie
vor susţine şi conferi eficienţă procesului de instruire, stimulând capacitatea de învăţare a
elevilor şi dezvoltarea abilităţilor transferabile, precum soluţionarea problemelor, gândirea
critică şi gândirea reflexivă.
3. Am obținut rezultatele așteptate în urma realizării chestionarelor, elevii erau bine dispuși
pentru a oferi răspunsuri cît mai sincere, ceea ce este important de a găsi tehnicile și strategiile
eficiente în scopul de a analiza calitatea efectuării experimentelor în cadrul orelor de laborator
la chimie.
4. Elevii din cadrul liceelor din orașe sunt mulţumiţi de activităţile desfăşurate pe parcursul
lecţiilor de chimie, calitatea însușirii materiei corespunde cu aşteptările lor, schimbările ce
apar sunt mereu pozitive, relaţiile dintre profesori şi elevi sunt bazate pe prietenie, încredere şi
stimă.
5. Elevii liceelor din mediul rural duc lipsa condițiilor optime de efectuare a experimentelor
chimice de aceea calitatea însușirii materialului chimic nu corespunde cu așteptările
profesorilor și a elevilor.
6. Pentru reuşita experienţelor precum şi pentru ca laboratorul să fie un loc plăcut în care se
desfăşoară activitatea trebuie să fie respectate regulile de lucru în laboratorul de chimie. Cu
substanţele explozive, agresive, si acide se lucrează în echipament special (halat, ochelari,
mănuşi).
7. Promovarea experimentelor chimice prezintă un pericol pentru elevi în cazul în care nu este
acces la un laborator de chimie amenajat cu echipament special în care se efectuează lucrările
de laborator. Lucrările practice trebuie sa se efectuează numai în laboratorul de chimie şi nu în
sala de clasă.
8. Laboratorul în care are loc efectuarea experimentului trebuie dotat cu o trusă medicală de prim
ajutor, iar grupul de serviciu urmează a fi instruit în vederea aerisirii sălii de lucru în timpul
recreaţiei şi între schimburi.

26
 BIBLIOGRAFIE

1. AUSUBEL D.P. şi ROBINSON, F.G.: Învăţarea în şcoală, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1981;
2. BERNAT, S.,E.: Tehnica învăţării eficiente, Ed.Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 2003;
3. BOCOȘ, M., CHIȘ, V., FERENCZI, I., IONESCU, M., LĂSCUȘ, V., VASILE, P., RADU, I.,
coord. Ionescu, M.: Didactica modernă, Ed. a 2-a, rev., Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2001.
4. COZMA, D.: Didactica chimiei, Iași : performantica, 2009 ;
5. FĂTU, S., JINGA, I., Învățarea eficientă a concepțiilor fundamentale de chimie, București, 1997.
6. GUȚU Vl., ACHIRI I. Evaluarea curriculumului școlar. Ghid metodologic. Chişinău: Print– Caro
SRL, 2009.
7. GUȚU, V., Dezvoltarea și implimentarea curriculumului în învățămîntul gimnazial. Cadru
conceptual, Chișinău, 2000.
8. GUȚU V. Cadrul de referinţă al Curriculumului Naţional. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2007.
9. MOLDOVANU, I.; CULEA, L. Cartea mare a jocurilor. Chişinău: CIDDC. 2002.
10. PÎSLARU Vl., ACHIRI I., CABA V., BOLBOCEANU A., RĂILEANU A., SPINEI I. Concepţia
evaluării rezultatelor şcolare. Chişinău: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2006.
11. SUBOTIN, C., REVENCO, M., SUBOTIN, Iu. Experimentul demonstrativ-distractiv la chimie.
Chişinău: Lumina. 2003.
12. STOICA, A., MUSTAȚĂ, S., Evaluarea rezultatelor școlare. Ghid metodologic, Chișinău, 1997.
13. Standarde Educaţionale la disciplinele şcolare din învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal.
Chişinău: Univers Pedagogic, 2008.

27
 DECLARAȚIE

privind asumarea răspunderii

Subsemnata_________________________, studentă a Universității de Stat ,,Alecu Russo’’

din Bălți, Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului, specialitatea Biologie și
Chimie, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza
cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate. Lucrarea
nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea
obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Data___________ ____________ Semnătura

28