Experimentul

Experimentul este o metodă fundamentală în învăţământul ştiinţelor naturii. Prin

experiment elevii sunt obişnuiţi să exploreze necunoscutul, sunt atraşi de investigarea naturii şi
deprind strategiile cercetării experimentale. Prin ştiinţele biologice se pot forma pasionaţi şi
asidui cercetători şi inovatori, observatori şi experimentatori iscusiţi.
Experimentul este o acţiune de căutare, de încercare, de găsire de dovezi şi de legităţi; este
o provocare intenţionată, în condiţii determinate a unui fenomen, în scopul observării şi
cercetării raporturilor de cauzalitate, descoperirii esenţei acestuia şi verificării unor ipoteze.
Etapele unui experiment includ:
- justificarea (motivaţia);
- prezentarea unei probleme, analiza şi enunţarea de ipoteze;
- elaborarea unor strategii experimentale pe baza aparaturii existente;
- desfăşurarea propriu-zisă a experimentului;
- prelucrarea datelor şi elaborarea concluziilor (a soluţiilor provizorii);
- verificarea rezultatelor (constatărilor) prin aplicarea practică şi descoperirea validităţii şi
însemnătăţii concluziilor.
În practica şcolară distingem:
– experimentul demonstrativ pregătit de profesor înaintea lecţiei şi apoi prezentat clasei
în vederea demonstrării, explicării, confirmării, precizării sau verificării unor adevăruri. Se
pot realiza experimente privind fotosinteza, respiraţia şi transpiraţia plantelor, germinarea
seminţelor, contracţia musculară etc;
– experimentul aplicativ, utilizat în vederea verificării posibilităţilor de aplicare în
practică a unor teze teoretice însuşite, de exemplu evidenţierea biocurenţilor prin laba
galvanoscopică, evidenţierea legilor reflexelor medulare etc;
– experimentul destinat formării deprinderilor de mânuire a aparatelor de laborator, a
substanţelor, a instrumentelor de măsurare etc;
– experimentul de cercetare şi descoperire, mult mai complex şi care presupune
modificarea condiţiilor de manifestare a obiectelor şi fenomenelor biologice.
Din punct de vedere organizatoric, experimentele se pot desfăşura:
- individual (pe teme separate, fiecare elev lucrând în mod independent, având asigurate
toate condiţiile tehnico-materiale necesare);
- în echipe (de 2-3 elevi), atunci când nu dispunem de suficientă aparatură şi instalaţii sau
intenţionăm în mod special să-i deprindem cu munca de echipă;
 - în forme combinate sau frontale, adică efectuate de toţi elevii în acelaşi timp şi în acelaşi
ritm, pe aceeaşi temă, sub îndrumarea directă a profesorului, în condiţiile în care se pot asigura
aparate, materiale, instalaţii etc. pentru fiecare elev în parte.
Elevii îşi vor nota fiecare experienţă în tabelele individuale de rezultate, după cum
urmează:
– observaţii asupra fenomenului şi modului cum interpretează aceste date;
– concluzii parţiale pe baza observaţiei;
– concluzii finale;
– aplicativitatea practică;
– răspunsuri la unele teme date spre analiză.

Experimentul, valorificabil în activitatea de instruire, reprezintă o metodă didactică/de

învăţământ în care predomină acţiunea de cercetare directă a realităţii în condiţii specifice de
laborator, cabinet, atelier şcolar etc.
Obiectivele metodei, angajate Ia nivel general, vizează formarea - dezvoltarea spiritului de
investigaţie experimentală al elevului/studentului, care presupune aplicarea cunoştinţelor
ştiinţifice în diferite contexte productive. Obiectivele specifice angajează un ansamblu de
capacităţi complementare care vizează: formularea şi verificarea ipotezelor ştiinţifice; elaborarea
definiţiilor operaţionale; aplicarea organizată a cunoştinţelor ştiinţifice în contexte didactice de
tip frontal, individul, de grup.
Evoluţia instruirii bazată pe experiment, realistă sub îndrumarea profesorului. implică
aprofundarea cunoştinţelor ştiinţifice în contexte aplicative, tehnologice, specifice fiecărei trepte
şi discipline de învăţământ. Ea devine efectiv o metodă de cercetare-descoperire, bazată pe
procedee de observare provocată, de demonstraţie susţinută prin obiecte naturale sau tehnice, de
modelare cu funcţie ilustrativă, figurativă sau simbolică.
Structura de proiectare şi organizare a metodei implică parcurgerea următoarelor etape:
motivarea psihopedagogică a elevului pentru situaţii de experimentare; argumentarea importanţei
demersului experimentai care urmează să fie realizat în cadrul activităţii didactice; prezentarea
ipotezei sau a ipotezelor care solicită declanşarea experimentului; reactualizarea cunoştinţelor şi
a capacităţilor necesare pentru desfăşurarea experimentului, cu precizarea condiţiilor didactice şi
tehnologice; desfăşurarea experimentului sub îndrumarea profesorului; observarea şi
consemnarea fenomenelor semnificative care apar pe parcursul realizării experimentului;
verificarea şi dezbaterea rezultatelor; definitivarea concluziilor în sens ştiinţific şi pedagogic.