Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei

Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

Sesiunea de comunicări ştiinţifice studenţeşti 2014

Coordonator ştiinţific:

Conf.Univ.Dr. PETRUŢA GABRIELA-PAULA

Studente: Pleşoianu Ana- Maria

Drãgoi Elena- Angela

Anul III

Rm. Vâlcea /Câmpulung

2014
 Experimentul de laborator şi lucrarea practică de laborator – metode aplicate
pentru formarea unor concepte în cadrul lecţiilor de Ştiinţe în învăţământul primar

Experimentul „este metoda didactică prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca
intenţionat un proces sau fenomen biologic, sau de a modifica condiţiile normale de
desfăşurare a acestora prin introducerea unor noi variabile, în scopul studierii lor, în vederea
obsevării modului în care acestea se desfăşoară, cercetării raporturilor de cauzalitate,
redescoperirii legităţilor care le guvernează şi verificării unor ipoteze.
Ca şi observarea, experimentul de laborator este o metodă fundamentală în însuşirea
cunoştinţelor ştiinţelor biologice, favorizând participarea directă a elevilor la redescoperirea
adevărurilor ştiinţifice.
Uneori, în practica şcolară, se întâlnesc două confuzii referitoare la experimentul de
laborator. Astfel, noţiunea de „experiment de laborator” este considerată a fi sinonimă cu
noţiunea de „experienţă” iar, ca metodă didactică, metoda lucrărilor practice de laborator este
considerată a fi identică cu metoda experimentului de laborator. Pentru evitarea acestor
confuzii, este necesar să precizăm următoarele:
- experienţa constă în „verificarea practică a unei legi sau a unei formule prin
declanşarea fenomenelor în laborator”, de exemplu, urmărirea difuziei, osmozei, emulsionarea
lipidelor (Iordache şi colab., 2004, p. 104-105), în timp ce experimentul reprezintă provocarea
intenţionată a unui proces sau fenomen biologic sau modificarea desfăşurării acestora în
vederea studierii lor sau verificării unei ipoteze de optimizare a realităţii respective.
- comparativ cu lucrarea practică de laborator, care este o metodă bazată pe acţiunea
practică şi se referă la efectuarea de către elevi a unor sarcini de lucru precise care conduc
întotdeauna la acelaşi rezultat, un rezultat precis, exact, cunoscut dinainte de către profesor,
atât în cazul aplicării cunoştinţelor teoretice în practică, cât şi atunci când se urmăreşte
formarea unor deprinderi practice, experimentul de laborator este o metodă de cercetare, prin
care elevii sunt stimulaţi să formuleze şi să verifice ipoteze, să prelucreze şi să interpreteze
date, să elaboreze argumente pro- şi contra şi să elaboreze concluzii, iar rezultatul obţinut de
către elevi poate varia (se obţin mai multe variante).
Clasificarea formelor experimentului de laborator se poate realiza în funcţie de mai
multe criterii.
a. În funcţie de scopul didactic urmărit, se disting:
- experimentul demonstrativ;
- experimentul de aplicare (aplicativ);
- experimentul destinat formării deprinderilor motrice;
- experimentul de cercetare.
b. După forma de organizare a elevilor, există:
- experiment frontal
- experiment efectuat pe grupe
- experiment efectuat individual
 c. După locul de desfăşurare, există:
- experiment de laborator, efectuat în laborator sau la colţul de natură vie,
amenajat în laborator;
- experiment efectuat pe terenul experimental al şcolii;
- experiment efectuat în natură;
d. După durată, există:
- experiment de scurtă durată (în anumite momente ale unei lecţii sau pe
durata întregii lecţii);
- experiment de lungă durată (desfăşurat pe durata unui an şcolar sau a mai
multor ani şcolari).
e. După modul de realizare, există:
- experiment real, efectuat în mod concret asupra materialului biologic, cu
ajutorul tehnicilor şi aparaturii specifice ştiinţelor biologice;
- experiment virtual (experiment bazat pe simulare), imaginar, care este
realizat cu ajutorul programelor pentru computer (soft de simulare).

De exemplu: scrii despre fotosinteza, respiratie, transpiratie – experimentele din manual

De exemplu, pentru formarea conceptului de curent electric la clasele a III-a şi a IV-a

 Experimentul poate fi utilizat şi realizat în modul următor se va realiza legarea unui

bec la o baterie cu ajutorul unor fire conducătoare de curent electric. Se vor utiliza
diferite tipuri de becuri şi bateri de 4,5 V, de 1,5 V pentru a observa când becurile
luminează şi când nu luminează.

Metoda lucrărilor practice este o metodă bazată pe acţiunea practică şi se referă la

efectuarea de către elevi a unor sarcini de lucru precise, care conduc întotdeauna la un rezultat
precis, exact, atât în cazul aplicării cunoştinţelor teoretice în practică, cât şi atunci când se
urmăreşte formarea unor deprinderi practice.
Pentru a nu confunda metoda lucrărilor practice cu experimentul, trebuie precizat
faptul că atunci când se aplică experimentul elevii sunt stimulaţi să formuleze şi să verifice
ipoteze, să prelucreze şi să interpreteze date, să elaboreze argumente pro- şi contra şi să
elaboreze concluzii, obţinându-se de către elevi un rezultatul obţinut poate varia (se obţin mai
multe variante). Toate aceste aspecte sunt specifice experimentului şi nu se regăsesc ca etape
în aplicarea metodei lucrărilor practice.

Gasesti in carte cateva exemple de experiente la cateva lectii

La sfarsit scrii ca se pot combina si cu alte metode, caz în care acestea devin procedee
didactice, de exemplu, cu:

 Metoda conversaţiei.
- Unde se produce curentul electric?
- Care sunt materiile care se folosec pentru producerea curentului electric?
- Sunt toate aceste surse epuizabile? Care nu sunt?
 - Există centrale electrice care poluează mediul? Care sunt acestea?
- Cum se transportă curentul electric?
- Cum neputem proteja împotriva curentului electric?

 Metoda explicaţiei
de exemplu: înainte de începerea experimentului, învăţătorul poate explică părţile
componente ale becului.

 Metoda demonstraţiei,
de exemplu: înainte de începerea experimentului, învăţătorul cu ajutorul demonstraţiei
poate prezenta atât un bec funcţional cât şi unul nefuncţional, iar elevii vor putea observa
diferenţa dintre acestea.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Clark, C., Enescu, G., Grindei, I. (1999). Fizică: Manual pentru clasa a VI-a. București:
Editura ALL EDUCAȚIONAL.
2. Dicţionar de fizică (2010). Bucureşti: Editura All.
3. Fronescu, M., Ghiță, A., Petrescu, A. (1999). Fizică: Manual pentru clasa a VII-a.
București: Editura ALL EDUCAȚIONAL.
4. Fronescu, M., Ilie, G., Nichita, E. (1987). Fizică: Manual pentru clasa a VIII-a. Bucureşti:
Eitura Didactică şi Pedagogică.
5. Vinţan, M. (2009). Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice. Bucureşti:
Editura Matrix Rom.