STRATEGII DIDACTICE OPTIME ÎN FORMAREA COMPETENȚEI DE

INVESTIGAȚIE ȘTIINȚIFICĂ ÎN CADRUL ORELOR DE FIZICĂ

Balmuș Olga, profesor de fizica
Liceul Teoretic „Mihail Birca”, c. Milestii Mici
„Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru”
(N.Iorga)
Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învăţare. Ea
urmăreşte atingerea unor obiective, cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiinţifice.
Şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii, având grijă să
evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. Prin urmare, şcoala nu este singurul
„laborator” în care copilul învaţă, ci doar unul dintre ele, mai specializat şi mai
competent în domeniul educaţiei decât altele. Activitatea didactică presupune
preocuparea intensă de pregătire a elevilor în raport cu standardele curriculare,
dezvoltând acestora interesul şi pasiunea pentru disciplina predată [10]. Educaţia
omului modern este considerată, într-un mare număr de ţări, ca o problemă de
dificultate excepţională şi în toate, fără excepţie, ca o sarcină de mare importanţă. Este
un subiect capital de anvergură universală pentru toţi oamenii, care se preocupă de
îmbunătățirea lumii de azi şi s-o pregătească pe cea de mâine. Prin natura sa, fizica
implică un proces de învăţământ în care cunoştinţele trebuie să ofere, pe lângă
înţelegerea problemelor abordate şi a naturii profunde a lumii fizice, şi posibilitatea
utilizării practice a acestor cunoştinţe, prin rezolvarea problemelor de fizică , dar şi prin
formarea abilităţilor și deprinderilor de utilizare a utilajului din laborator şi a capacităţii
de investigare specifice acestui domeniu [7]. Pentru atingerea acestui scop, în studiul
fizicii se impune reducerea la minim a formelor de comunicare orală și creşterea
ponderii metodelor euristice, îmbinate cu activităţi formative şi rezolvări de probleme.
În acest scop Reforma Învățământului din Republica Moldova urmăreşte:
a) dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţilor şi a aptitudinilor lui
spirituale şi fizice la nivelul potenţialului său maxim.
b) pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate
liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prieteniei între
toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase.
c) cultivarea simţului necesităţii de a munci pentru binele propriu şi cel al
societăţii, a stimei faţă de cei care produc bunuri materiale şi spirituale.
d) cultivarea simţului responsabilităţii faţă de mediul înconjurător, formarea
conştiinţei ecologice.
În prezent, în cadrul reformei, se încearcă optimizarea strategiilor didactice ca urmare a
demersurilor investigative și de documentare în literatura de specialitate a domeniului,
identificarea tendințelor și a nevoilor de schimbare, modernizarea la nivel de sistem și
proces de învățământ, determinarea sistemului de valori ale educației moderne, elaborarea

124
paradigmelor, conceptelor, strategiilor de schimbare în educație[8]. Astfel, constatăm
existența unor posibilități de proiectare de noi strategii de învățare bazate pe combinarea
de metode de învățare, de medii și de materiale de învățare. Unele dintre aceste strategii
vizează introducerea în programele școlare a noi conținuturi, adecvate vremurilor pe care
le trăim. Altele își propun, pur și simplu, să profite de tehnologiile de ultimă generație și
de dispozitivele aferente lor, pentru a îmbunătăți eficiența lecțiilor de fizică și a motiva
elevii.
Strategii didactice optime în formarea competenței de investigație științifică în
cadrul orelor de fizică este un subiect deosebit de interesant, atât din punct de vedere
teoretic, cât şi din punct de vedere practic, pentru că se referă la modul modern de
abordare a unei lecţii didactice în procesul de învăţământ.
Este cunoscut faptul că elevii s-au îndepărtat și continuă să se îndepărteze mult de
fizică, cu precădere în ultimii 10 ani și excesiv în ultimii 5 ani, ceea ce constituie o
problemă deosebit de delicată, cu urmări greu de anticipat la ora actuală. Remedierea
unei astfel de stări, care caracterizează procesul didactic aplicat cu preponderență în
modalitate tradițională în predarea-învățarea fizicii, poate fi accelerată prin implicarea,
în primul rând, a profesorilor de fizică. Cadrele didactice trebuie să ducă o muncă
titanică pentru a convinge elevii, părinții, membrii comunităților locale că nu poate
exista o societate civilizată fără educație, iar profesorii de fizică trebuie să convingă
elevii că fără fizică nu va exista progres.
Conform DEX – ului: Optimizarea este alegerea și aplicarea unei soluții
optime(din mai multe posibile) .
Optimizarea procesului didactic în cadrul orelor de fizică constă în :
- Selectarea adecvată a metodelor didactice și a mijloacelor de învățământ.
- Crearea situațiilor de formare adecvată conținuturilor științifice.
- Asigurarea unei comunicări didactice eficiente.
- Motivarea și dezvoltarea intereselor elevilor.
- Corelarea teoriei cu practica.
În lucrarea dată ne vom axa pe strategiile de învățare prin descoperire și învățarea
problematizată, corelate cu învățarea prin proiecte. În cadrul elaborării lucrării s-au
cercetat bazele psiho - pedagogice ale optimizării strategiilor didactice în procesul de
predare-învățare a fizicii, s-au elaborat proiecte de lecții, proiecte pe unități de învățare,
teste inițiale și finale în cadrul unui capitol. Strategia didactică reprezintă modalitatea
eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să-și dezvolte anumite capacitățile
intelectuale, priceperi, deprinderi[6]. Deși insuficient cristalizată din punct de vedere
instrucțional-pedagogic, noțiunea de strategie a fost introdusă din nevoia de a găsi o
alternativă practicilor tradiționale utilizate în învățământ: conceperea predării unei
discipline, elaborarea conținuturilor, predarea unei simple activități educaționale
(lecție, modul, activitate)[2].

125
 Se consideră că modernizarea tehnologiei și a strategiilor didactice constă în
crearea unui cadru adecvat, care să asigure transformarea celui care învață în subiect al
propriei formări. Cealaltă tendință a apropierii cunoașterii didactice de cunoașterea
științifică presupune aceeași activizare a educabilului, pornind de la premisa că nu este
atât de importantă memorarea descoperirilor științei, cât introducerea celor care învață
în mecanismele care au condus la acele descoperiri [3]. Astfel, educabilul urmează să
fie pus în ipostaza de cercetător, pentru a parcurge singur drumul cunoașterii, în scopul
descoperirii adevărurilor științifice[8]. În acest fel el va însuși nu numai produsul
științei, ci și unele aspecte ale tehnicii descoperii lui. Pentru acesta, urmează să apelăm
la strategii didactice corespunzătoare, ce se aplică diferențiat de la un obiect de studiu
la altul. Pentru fizică, de exemplu, mai potrivite sunt strategiile de tip experimental:
- Învățarea prin problematizare;
- Învățarea prin descoperire;
- Învățarea prin proiecte.

Figura 1. Modelul optimizării strategiilor didactice

Pentru a putea desfășura experimentul ce dovedește că utilizarea unui model al
optimizării strategiilor didactice are un efect pozitiv asupra calității cunoștințelor
elevilor, în studiul capitolului „Fenomene electrice”, din clasa a VIII-a, am elaborat
cîteva obiective:
1. Identificarea claselor cu aproximativ același nivel de cunostințe.
2. Implimentarea modelului optimizării strategiilor didactice, într-o măsură mai mare,
pentru capitolul „Fenomene electrice” în clasa a VIII-a .
3. Validarea experimentală a rezultatelor obținute.
4. Formularea concluziilor, ce reies din rezultatele obținute.

126
 În condițiile experimentului am utilizat platforma AEL Educațional – Fizica
(http://www.advancedelearning.com/index.php/articles/c323/) la tema Legea lui Ohm,
unde a fost prezentată animația curentul de scurtcircuit. În cadrul lecției de cercetare
experimentală Măsurarea tensiunii și intensității electrice în circuitele electrice, am
propus pentru grupurile de elevi formate, sarcinile din manualul de fizică pentru cl. a
VIII-a [9, p.72- 75], care au avut ca scop descoperirea pe cale experimentală a
expresiilor matematice de calcul a intensității și tensiunii electrice pentru grupările în
serie și în paralel a becurilor electrice. În cadrul temei Lucrul și puterea curentului
electric. Legea lui Joule am propus elevilor ca temă pentru acasă elaborarea unui
proiect individual cu tema ,,Economisirea energiei electrice în locuința proprieˮ,
având ca scop dezvoltarea la elevi a spiritului de cercetare, observare a unor factori
care ar putea influența direct mediul înconjurător, formând astfel o competență de
protecție a mediului. De asemenea, a fost prezentată elevilor schema de alimentare cu
energie electrică a unui cartier de locuit, cu ajutorul căreia a fost stabilit tipul de
conexiune a locuinței proprii în raport cu celelalte case, atunci când are loc
deconectarea de la energia electrică din diferite motive: fie tehnice, fie în caz de
accidente. Schema a fost obținută de la inginerul-șef Î.C.S. ,,Red Union Fenosaˮ S.A.
Hîncești, care a oferit suportul teoretic necesar pentru a putea explica pe înțelesul
elevilor, astfel încât să fie posibilă motivarea, captarea atenției, trezirea interesului
elevilor în ceea ce privește învățarea prin proiecte. După ce am predat tema Conexiunea
în serie și în paralel a conductoarelor, la etapa extindere a lecției le-am prezentat
elevilor, cu ajutorul calculatorului de care dispune cabinetul de fizică și am explicat
schema circuitului electric al unei locuințe. Împreună cu elevii, am stabilit care sunt
principalele elemente de circuit pe care ar trebui să le aibă o casă de locuit, pentru a se
evita situațiile de scurtcircuit, am analizat conexiunea becurilor electrice în diferite odăi
ale propriilor locuințe, am analizat modul de conectare a casei proprii la rețeaua
cartierului de locuit în caz de deconectare a energiei electrice. Ca parte demonstrativă
pentru elevi, am folosit schema de alimentare cu energie electrică a unei case
particulare.
Analiza literaturii de specialitatea a scos în evidență problemele cu care se
confruntă profesorii la optimizarea strategiilor didactice și necesitatea elaborării unui
model de optimizare a strategiilor didactice în procesul de predare-învățare a fizicii,
care nemijlocit ar duce la formarea competenței de investigație științifică. Potenţialul
metodologiei didactice este exprimat prin contribuţia acesteia la activizarea elevilor şi
în facilitarea construcţiei cunoaşterii individuale. Din ansamblul mijloacelor de
învăţământ, ca element component al strategiei didactice, considerăm ca având un mare
potenţial pedagogic acele mijloace care valorifică elementele multimedia, prin aportul
lor informaţional. De asemenea, sunt demne de atenție formele de organizare a

127
activităţii, ca moduri de lucru care susţin interactivitatea cu conţinutul informaţional şi
cu noile tehnologii, facilitând construcţia şi dezvoltarea cunoaşterii.
Eficacitatea învăţării exprimată prin gradul de îndeplinire a obiectivelor didactice şi a
standardelor de performanţă în vederea formării competenței de investigație științifică;
eficienţa învăţării exprimată prin volumul de cunoştinţe noi asimilate, dezvoltarea unor
capacităţi şi deprinderi intelectuale (înţelegere şi interpretare, aplicare a cunoştinţelor,
rezolvare de probleme), atitudinea, interesul elevilor faţă de învăţare exprimat prin
curiozitate faţă de ceea ce este nou, plăcere şi satisfacţie în învăţare, dezvoltarea
comportamentelor de interrelaţionare, a relaţiilor de comunicare şi reciprocitate în
grup, dezvoltarea gradului de participare şi implicare în activitate, relaţia de
complementaritate dintre metode, mijloace, forme de organizare a activităţii ca
elemente ce definesc structura unei strategii eficiente permit elaborarea modelului
optimizării strategiilor didactice, care indică că combinarea strategiilor didactice
conduc la modernizarea și facilitarea procesului de predare-învățare precum și la
formarea competențelor specifice disciplinei Fizica, în special a celei de investigație
științifică.
Rezultatele experimentului pedagogic ne permit să afirmăm că modelul
optimizării propus are un efect pozitiv în formarea competenței de investigație
științifică și poate fi recomandat profesorilor de fizică pentru a fi implementat cu şanse
de succes în practica de zi cu zi.
În baza prezentei cercetări, pot fi făcute următoarele recomandări:
- Studiul alegerii strategiilor de predare-învățare în funcție de ritmurile de învățare
și de particularitățile de vârstă ale elevilor.
- Studiul folosirii eficiente a experimentului fizic atât real, cât și virtual, a
resurselor WEB pentru a atinge standardele de eficiență a învățării Fizicii, care
urmăresc creșterea calității procesului instructiv precum și formarea
competențelor specifice disciplinei.
- Utilizarea modelului optimizării strategilor didactice, elaborat în cadrul
cercetării științifice și la alte discipline de studiu.
- Selectarea unor conținuturi informaționale de ultimă oră, pentru a evita
plictiseala, monotonia, dezinteresul, etc.
- Folosirea în cadrul orelor de Fizică a instrumentelor de manieră interactivă,
pentru dezvoltarea deprinderilor necesare adaptării condițiilor societății în
permanentă schimbare.

128
Bibliografie
1. Bunescu V. Studii și cercetări de didactică modernă. București: E.D.P. 1967. 356
p.
2. Bocancea V. ș. a. Probleme generale ale formării și dezvoltării competențelor
școlare în domeniul științelor reale. În Univers Pedagogic, nr.1, 2011. p.29-36.
3. Bocoș M. Instruirea interactivă. Repere pentru reflecție și rațiune.Cluj: Presa
Universitară Clujeană. 2002. -150p.
4. Botgros I., Bocancea V. Fizică-manual pentru clasa a VIII-a. Chișinău: Cartier.
2012. -128p.
5. Botgros I., Franțuzan L. Modelul pedagogic al competenței de cunoaștere științifică
în context inter/transdisciplinar. În Univers Pedagogic, nr.4, 2009. p.22-26.
6. Botgros I. Psihologia modernă și învățarea pe trei niveluri a fizicii preuniversitare.
În ,,Revista de Fizicăˮ. Chișinău. 1996. p.12-15.
7. Călțun O. F. Metodica predarii Fizicii. Iasi: Editura Universitatii "Alexandru Ioan
Cuza", 2001. 182p.
8. Cara A. Strategii la nivelul unității școlare pentru asigurarea calității educației în
învățământul din Republica Moldova. În Univers Pedagogic, nr.2, 2011. p.48-53.
9. Cerghit I. și al. Perfecționarea lecției în școala modernă. București: E.D.P., 1993.
– 184 p.
10. Ciobanu V. Valorile în societatea contemporană. În Pro Didactica, nr. 4, 2000. p.
20-23.
11. Ciupina V., Marza V. Metodica predării fizicii. Constanța: E.P. 1974. -150p.

129